În vara anului 1861, doi politicieni români profitau de vacanța parlamentară și plecau să își petreacă concediul în Dobrogea, la acea vreme încă provincie otomană. Parlamentarii Constantin T. Grigorescu și Dumitru (Dimitrie) C. Brătianu au ales ca destinație Kustendjie (Kiustenge), orașul aflat deja în dezvoltare după deschiderea liniei ferate Kiustenge – Tcernavoda (Bogazchioi), realizată de compania britanică Danube Black Sea Railway (DBSR). În opinia noastră, anul 1861 poate fi considerat primul din istoria Constanței în care există un sezon estival, cu turiști ce vin aici special pentru relaxare. Cei doi politicieni din Principatul României au petrecut aici 18 zile, timp în care au făcut băi în apele Mării Negre și au călătorit în diverse localități învecinate.

În această perioadă, Grigorescu a ținut un jurnal în care a consemnat informații extrem de interesante. Jurnalul său a văzut (în același an 1861) lumina tiparului, sub titlul „Jurnal de Călătorie în Dobrogea”. La sfârșitul anilor ’70, istoricul Petre Țurlea a descoperit jurnalul original al lui Grigorescu și a prezentat fragmente din acesta în timpul sesiunii științifice Pontica din anul 1979, organizată la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Fragmentele au fost ulterior publicate în revista „Magazin Istoric” nr. 6 (231), din iunie 1986 (din care am preluat citate) și reluate apoi și de către alți specialiști. Rândurile acestea sunt de o mare importanță, ele fiind esențiale în încercarea de a reconstitui imaginea orașului Kiustenge în anii 1860.

Cei doi au părăsit capitala României la data de 15 august 1861 și au ajuns în câteva ore la Călărași. De acolo au trecut Dunărea la Silistra, unde au petrecut zilele de 16 și 17 august vizitând orașul (cetate turcească la acea vreme) și împrejurimile acestuia, așteptând sosirea Vasului de Poștă, care efectua și curse pentru pasageri. S-au îmbarcat pe acesta la ora 2 dimineața, pe 18 august.

Constantin T. Grigorescu notează în continuare: „La ora 6 am fost la Cernavodă. Ne-am pus pe calea de fier la 7 și jumătate… La două ore am ajuns la Kiustenge, pe malul Mării Negre. Calea ferată (n.a călătoria cu trenul) am socotit-o de o oră fiindcă o jumătate de oră am stat la cele două stații de pe parcurs (n.a. Medgidia și Murfatlar)”.

Parlamentarii s-au cazat pe 18 august la singurul hotel existent oraș (“am tras la otelu companiei engleze”, aflat “deasupra mării”, potrivit propriilor lor declarații . Grigorescu nu pomenește în mod expres faptul că hotelul englezilor se numea „New Railway Hotel”, însă acesta era numele lui și este clar că se afla, sus, în capătul de nord al Peninsulei (zona actuală Poarta II – Lupoaică), lângă gara deja inaugurată (Gara Veche).

Calea ferată construită de DBSR pleca din port, urca în zig-zag malul din spatele actualului Muzeu de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), trecea prin spatele actualului Tribunal și ajungea la Gara Veche, construită în 1860, și aflată oarecum în fața actualei Judecătorii. În sejurul petrecut aici, Grigorescu ne spune că a făcut 16 băi în mare, menționând că amicul său Brătianu a făcut 21, uneori de două ori pe zi.

Marea Neagră, așa cum este ea întâlnită la Kiustenge, îl impresionează profund pe Grigorescu:”Băile le-am făcut în partea de apus, în sânul golfului ce face acolo marea, unde apa este mică… Trebuie să o vezi mai întâi cu ochii ca să poți înțelege. Fața sau culoarea mării este albastră la vederea ochilor. Se vedeau din depărtare mergând corăbiile, ca o lebădă sau gâscă pe apă. Când era bonație (liniște pe apă) vapoarele, plecând din port către Constantinopole, lăsau o culme de fum în urma lor, de unde nu se mai vedea de departe, prin care linie de fum se jucau în zbor păsările albe gălbui de mare… Când era ceva vânt, talazurile mării veneau așa de mari că se loveau de zidurile cheiului portului, în care se spărgeau aruncând apa până sus pe cheiu…”  .

Cei doi turiști români nu s-au mulțumit să lâncezească la soare sau doar să se scalde în apele bătrânului Pont. Profită de ocazie pentru a cerceta orașul și împrejurimile acestuia și notează cu atenție tot ceea ce văd, apreciind vestigiile antice care îi înconjoară:”Am vizitat toate localitățile de prin preajmă. Am văzut ruinele cetății romane Tomis, Constanța acum, Kiustenge pe turcește. Aici, englezii companiei de cale ferată au săpat toate zidurile cetății și cimitirului, din care au scos multe pietrării și de cele de deasupra mormintelor, din care se mai lăsase ceva; ele purtau deasupra bustul mortului (n.a. este vorba despre pietre funerare) și inscripții, unele latine și altele grece. Mergând la vale, la gară și în port, la mâna stângă, sub mal, se vede o ferăstruie în cărămidă… Pe acolo stau afară niște mari pietre quadrate cu inscripții romane și grece, ceea ce înseamnă a fi fost ridicate din voința poporului, în onoarea cuiva (n.a. este vorba despre Decrete ale Sfatului și Poporului din Tomis)….Pe partea de miazănoapte a malului mării se află o mare movilă înaltă și altele mai mici împrejur… pe cea de a întâia se află un felinar înalt de brad, cu butoi roșu în vârf, care varsă lumină. Printre aceste movile și zidurile cetății fostă există niște văi care serveau, se înțelege, pentru conducerea armatelor în strategii” …

Va urma

Reclama zilei – Magazinul de haine gata Maurice Hornștein, Piața Independenței. Haine după ultimul jurnal. Pentru că am adus o mare cantitate m-am decis a vinde cu prețuri foarte eftine. Rog pe toți clienții a mă onora cu vizitele domniilor lor. (1893)

În plină perioadă interbelică, turismul în Constanța cunoaște o mare înflorire. În „Ghidul ilustrat Constanța și Tekirghiol”, editat în 1924 din fondurile administrației locale sunt menționate numeroase hoteluri, de diverse categorii.

          De lux erau Palace și Regnier, în timp ce Grand-Hotel, Regina și Bulevard făceau parte din clasa I. Urmau apoi Elita, Highlife, Metropol, Bristol, Regal, Comercial, Central, Princiar, Minerva, Carol, Paris București – clasa a II-a și alte astfel de hoteluri considerate de clasa a III-a, ultima ( de ex. Balcani).

          În ceea ce privește prețurile practicate de aceste hoteluri, ele variau în funcție de clasă. La cele de lux o cameră cu 2 paturi +baie ajungea până la 240 de lei pe zi iar o cameră cu un singur pat 115 lei. La clasa a I-a costa  minim 120 de lei „dubla”, 70 – la a doua și 50 la ultima clasă.

          Restaurantele de lux și de categoria a I-a erau foarte numeroase și menționăm doar câteva: Regina, Bristol, Elita, Cazino, Mamaia, Gruber, Tataia, Suzana sau Capato. Aceste localuri puteau pune adaosuri de 30% plus suplimente de 25% din prețurile aprobate de Primărie, atunci când dispuneau și de o orchestră.

          Un ordin al administrației locale stipula clar: „În prețuri sunt cuprinse și taxele cuvenite statului, consumatorii nu vor plăti nimic în plus. Prețurile sunt fixate pentru articole adevărate, surogatele nu sunt admise”. Fără comentarii!

          Care erau însă prețurile aprobate în Constanța anului 1924? Și aici avem diferențe în funcție de clasa localului (I, II sau III), unde turistul sau constănțeanul alegeau să meargă.

          Astfel, o plachie de nisetru se găsea la 16 lei, dar putea ajunge și 25 de lei, dacă o serveai la Regina sau la Bristol. Scrumbia de mare ajungea până la 16 lei, o tocană de berbec între 8 și 12 lei iar un șnițel vienez, între 10 și 20 de lei. Celebrii mititei se serveau cu mare plăcere și acum un secol, cel mai ieftin costând 2 lei iar cel mai scump – 4 lei. O cafea Marghiloman (la mare modă) costa între 2,5 și 5 lei.

          Brutăriile vindeau un kilogram de pâine neagră cu 5 lei, iar cea albă 7,5 – kilogramul. Covrigul cu susan era un leu, iar cel fără susan – 75 de bani. Braga se vindea aproape la fiecare colț și costa un leu, la fel și înghețata.

          Nu toată lumea își permitea, evident, să mănânce la restaurante. În piețe și prăvălii, un kilogram de „carne de vacă de rând” costa 22 lei kilogramul, vițelul de lapte – 26 lei, berbecul și oaia – 24 lei, mielul – 30 de lei, slănina – 50 de lei kilogramul, iar litrul de lapte – 10 lei.

          Erau numeroase automobile, dar mijlocul preferat de transport rămânea trăsura. O cursă era socotită ca durată aproximativ 15 minute. Astfel, te puteai plimba prin centru cu 10 lei, iar pentru a ajunge la gară trebuia să scoți din buzunar cam 20 de lei. Pentru a ajunge la Vii (azi aproximativ de la zona Abator spre Port), plăteai 40 de lei. La fel pentru o cursă la Mamaia. Orice plimbare cu trăsura, noaptea, se plătea dublu.

          Dacă turistul vroia să meargă de la Constanța la băile de la Techirghiol Movilă sau Techirghiol Sat își cumpăra un tichet cu automobilul, care putea ajunge la 70 sau chiar 80 de lei. Trăsura era prea scumpă, costa 300 de lei, iar drumul era prea lung.

          Toată lumea venea la Constanța pentru plaje, fie că aceasta se numea Mamaia, Tataia, Duduia, La Vii sau altfel. Cei ce nu aveau timp să meargă la Mamaia mergeau la Duduia și Tataia unde se mergea gratis, iar închirierea unui „costum de bae” era, doar 5 lei.

          La Mamaia începuse deja să meargă mai mult „lumea bună” 7 lei costa biletul, “cu lingerie” iar 4 lei pentru copilul de până în 7 ani. O cabină se închiria însă pentru doar o oră.

          Constanța de la mijlocul anilor 20 era capitală a distracțiilor. Restaurantele aveau mari bucătari străini sau veniți de la București iar grădinile și teatrele erau mereu pline.

          Portul se dezvoltase și de aici se pleca des în străinătate, spre Istanbul (Constantinopole) și spre Orient, la bordul vaselor moderne.

Reclama zilei – Marele depozit en-gros Em Grigoriu – Strada Ștefan cel Mare 57 – Depozit de porcelanuri, faianțerie, sticlărie. Mașini de tocat și de călcat, nichelate, tăvălie, olărie, email și tuciu, tâmplărie de atârnat, servicii de masă, tâmplărie de alpaca. Mașini de călcat Cocoș. (1924)

Sursa foto: Biblioteca Națională Digitală

Orașul Constanța avea în anul 1930 o populație de 58.258 de locuitori (conform unui recensământ), însă potrivit surselor vremii, numărul real se ridica la aproximativ 65.000 de persoane. Orașul se afla în plină ascensiune economică și se dezvolta într-un ritm alert, de la an la an.

          Regulile de conviețuire urbană erau extrem de clare, fiind stipulate în ordonanțe comunale emise de autorități. Vom da citire unor astfel de norme (O.C. 4483 și 4475), emise încă din 1924, dar valabile în întreaga perioadă interbelică. Astfel, era „cu desăvârșire oprită aruncarea sau depozitarea gunoaielor… în strade sau locuri virane”. De asemenea, „fiecare cetățean este dator să măture în fața proprietăței sale, gunoaele se vor depozita într-o lădiță proprie, care se va deșerta direct în furgoanele Primăriei, la trecerea lor…”

          Încălcarea acestor norme era aspru sancționată, cu amendă contravențională, dar și cu închisoare „în caz de recidivă” (cnf. art 385 CP).

          Ordonanțele comunale mai prevedeau: „este cu desăvârșire interzis a se lăsa pe străzi animale domestice”; „orice animal mare se va găsi liber pe străzi se va închide în oborul comunal, de unde nu va putea fi scos decât după plata amenzii și a stricăciunii cauzate”; „porcii care se vor găsi liberi pe străzi vor fi împușcați de agenții Poliției Comunale”; „fiecare cetățean în fața căruia s-au plantat flori are îndatorirea să se îngrijească de ei, supraveghind să nu fie distruși, roși sau dezrădăcinați”.

          Era interzisă ruperea „fiorilor din parcuri” sau călcarea lor, precum și așezarea persoanelor pe gazonul din parcuri. Cei ce încălcau aceste norme erayu amendați dar puteau fi și cercetați penal pentru distrugere.

          Traficul rutier în zona centrală a urbei era de asemenea reglementat în ordonanțe: „Niciun vehicul fie cu tracțiune mecanică, fie cu tracțiune animală nu va putea circula prin Piața Independenței, decât prin partea dinspre Primărie, în ambele direcții. De asemenea, „pe bulevardul de jos, din fața Cazinoului Comunal” era interzis accesul cu autovehicule. 

Reclama zilei – Societatea Asigurarea Românească, recunoscută pentru culanța cu care lichidează clienții, roagă pe toți agricultorii din Dobrogea, ca în interesul lor, înainte de a se asigura contra Grindinei, să treacă pe la birourile societății noastre spre a lua la cunoștință despre tarifele anului 1930. Regionala pentru toată Dobrogea – Gheorghe Eliopol. Constanța, str. Traian no.7.

La prima vedere, un document greoi, cu foarte multe tabele și date seci, „Anuarul Statistic al României – anii 1935 și 1936” este în măsură să ofere informații extrem de interesante, din toate domeniile, despre Dobrogea anilor ’30.

Dobrogea avea, în anul 1930, o populație de 811.000 de locuitori, dar era formată din patru județe: Constanța, Tulcea, Caliacra și Durostor (ultimele două din Cadrilater). Ne vom concentra asupra județelor ce compun Dobrogea de astăzi (n.a unele cifre fac însă referire la provincie cu toate cele patru județe).

Județul Constanța avea la recensământul din 29 decembrie 1930 o populație de 249.914 locuitori, iar județul Tulcea – 183.391. Populația orașului Constanța, la aceeași dată, se ridica la 58.258 de locuitori.

Portul Constanța se dezvoltase foarte mult, iar în anii 1934 – 1935, Serviciul Maritim Român avea aici 14 nave de pasageri care efectuau curse în întreaga lume. În intervalul menționat, vase precum „Regele Carol”, „Principesa Maria”, „Dacia”, „Dobrogea”, „Carpați”, „Durostor„ etc au efectuat 136 de călătorii, fiind transportați peste 40.000 de călători din care aproximativ 28.000 la clasa a III-a.

Rutele cele mai importante erau: Constanța – Varna – Istanbul – Salonic; Constanța – Istanbul – Pireu – Alexandria; Constanța – Istanbul – Pireu – Beyrouth – Haifa etc. Pentru transportul de călători și de mărfuri, SMR a obținut venituri de 141,6 milioane lei.

Cursele aeriene deveniseră și ele regulate, este drept, pentru elita ce își petrecea vacanțele la Balcic și pe întreaga Coastă de Argint. În 1934, șapte avioane au efectuat curse pe ruta București – Constanța – Balcic – București, transportând 1.402 pasageri și totalizând 1337 de ore de zbor. Modernul acaparase întreaga viață urbană a Dobrogei. În județul Constanța existau deja 463 de autoturisme, 78 de autobuze și 32 de motociclete. Tulcea avea 79 de autoturisme, opt autobuze și șase motociclete. La nivelul întregii Românii (cu Bucovina și Basarabia), Constanța era al nouălea oraș după costul vieții, iar Tulcea, al 69-lea. În 1934-1935 în județul Constanța s-au realizat venituri de aproape 37 de milioane lei.

În ceea ce privește prețurile anilor ’30, ne vom referi la datele publicate pentru anul 1933. Pentru Constanța se raportau astfel de prețuri medii, cu de amănuntul: carne vacă de calit I – 17, 9 lei per kilogram, lapte – 6 lei, crap – 26,6 kg, șalău 37,4 kg, făină „calit 000” – 10 lei, pâine albă 7 lei, orez – 16,6 lei kg, cartofi – 2,5, vin alb – 19,6 lei. Un kilogram de mangal costa 4 lei, unul de petrol la fel, iar benzina ușoară – 9,7 lei.

La Tulcea, prețurile erau mai mici cam cu câte 2 lei la fiecare produs de mai sus, iar la pește, chiar cu jumătate mai puțin (crap – 13 lei kg, șalău 19 lei – kg).

În 1934, în județul Constanța s-au construit 220 de locuințe noi, în valoare totală de 131 de milioane lei. Toate aceste date sunt în măsură să ne ajute să refacem imaginea vieții pe care o duceau dobrogenii în urmă cu aproape o sută de ani…

Reclama zilei – Depozitul de cherestea Muntenia – Gh. Trachtenberg, Constanța, Șoseaua Mangaliei no.6. Bine asortat cu tot felul de lemnărie de construcție și tâmplărie. Prețuri de concurență. Înlesniri de plată.

La 21 mai 1927, în ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, ziarul „Dobrogea Jună” publica un amplu articol omagial intitulat „Din florile recunoștinței. Un glas unanim”, dedicat inginerului Constantin Bușilă (1877 – 1949), unul dintre oamenii care au contribuit la proiectarea și construirea Portului Constanța. Textul era scris de unul dintre vechii funcționari ai portului și mai mult decât o evocare aniversară era o mărturie a respectului și recunoștinței pe care o purtau inginerului foștii colaboratori.

Constantin Bușilă a absolvit șef de promoție Școala Națională de Poduri și Șosele din București, iar ulterior și-a continuat studiile în Belgia. În anul 1901 a ajuns la Constanța, unde a lucrat sub conducerea inginerului Anghel Saligny la construcția portului modern, proiectând centrala electrică Diesel a acestuia. După transferul la București a ocupat diverse funcții importante în domeniile tehnic și administrativ, fiind inclusiv secretar general în Ministerul Lucrărilor Publice în perioada în care Anghel Saligny era ministru. De-a lungul vieții s-a remarcat prin contribuțiile aduse dezvoltării energetice românești și învățământului tehnic, trecând pe la Uzinele Reșița, Societatea „Electrica”, contribuind la înființarea Institutului Român de Energie; la începutul anilor ’40, la insistențele lui Ion Antonescu ocupă funcția de ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor. Ulterior este arestat, alături de alți oameni politici și condamnat la închisoare de Tribunalul Poporului. Destinul său s-a încheiat tragic, murind în detenție la Aiud.

Articolul din „Dobrogea Jună” îl prezintă însă pe Constantin Bușilă mai ales din perspectiva omului apropiat de muncitori decât a savantului. Autorul sublinia că inginerul „și-a legat numele de acest port și de sufletul personalului”. În articol sunt descrise vremurile de început ale portului, când încă nu erau ridicate silozurile, când uzina electrică lipsea, iar în locul clădirilor era numai apă. Munca era grea și slab remunerată, ba chiar drepturile, printre care dreptul la pensie, nu le era recunoscut angajaților tehnici din port. Ajuns secretar general în minister, Constantin Bușilă a susținut adoptarea unui proiect de lege prin care peste 100 de persoane au putut să primească pensii.

„La 1919, fiind secretar general la Ministerul Comunicațiilor, d. inginer Constantin Bușilă a rezolvat în mod fericit aceste doleanțe, căci printr-un decret de lege ni s-a admis satisfacerea justelor cereri, salvându-se situația a 112 funcționari cari lucraseră la stat fără a fi fost în drept să beneficieze de privilegiul pensionării.

Inginerul Constantin Bușilă, care a știut să-și lege numele d-sale de sufletele noastre nu numai prin această mărinimoasă operă de dreptate, dar și prin multiple alte fapte – pe cari nu le putem enumera aici – a voit și numai d-sa a putut soluționa această chestiune.

Însă un lucru trebuie știut: casa d-sale a fost și este totdeauna deschisă, la orice oră, slujbașilor de la port, pentru care nu există oră de audiență în birourile d-sale și cu toții găsesc refugiu și protecție când nevoia îi mână” se arată în materialul jurnalistic.

Textul din „Dobrogea Jună” se încheie cu o frază care rezumă întreaga sa imagine în memoria contemporanilor: un om „despre care nu s-a spus și nu se va spune niciodată destul”.

Reclama zilei: „Soarele dă viață, dar razele lui ucid vederea și pentru a feri ochii de puterea ucigătoare a razelor de soare vă trebuesc ochelari colorați. Dar dacă aceștia nu sunt fabricați din sticlă specială ei sunt și mai dezastruoși decât razele soarelui De aceia ca să nu vă stricați ochii, cumpărați ochelari speciali de soare care nici nu măresc nici nu micșorează, ochelari cu sticle speciale controlate și astfel de ochelari găsiți numai la cunoscuta fabrică de ochelari P. ȘAPIRA, Str. Carol 22, Casă proprie.”

Cele mai bune prietene ale unei femei sunt bijuteriile ei!

Cu siguranță ați auzit adesea această frază, universal valabilă dincolo de timpul măsurat și spațiul ocupat de umanitate. Prin urmare, astăzi vorbim despre frumusețe, modă și fidelitate în Tomisul secolului al III-lea și vă facem cunoscută o podoabă de mici dimensiuni, dar deosebit de valoroasă pentru înțelegerea simbolisticii acestor obiecte în Antichitatea Romană. Este vorba despre un medalion-pandantiv cu camee, aflat în prezent în colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Femeile au purtat bijuterii din cele mai vechi timpuri, nu doar din dorința de a-și accentura frumusețea, ci și ca o modalitate de a-și exprima identitatea, statutul social, credințele sau chiar stările inimii. Pentru perioada cronologică la care facem referire, cea în care pământul se cutremura sub pașii armatelor imperiale romane, bijuteria se transformă din simbol al feminității în talisman sau chiar într-un semn al puterii și al apartenenței purtătoarei și familiei acesteia la o anumită clasă socială.

Piesa noastră a fost descoperită în anul 1962, la Constanța, într-un mormânt de inhumație cercetat pe strada Traian, în zona fostului restaurant Ciuperca. Realizată din aur și sardonix – o piatră semiprețioasă folosită frecvent în antichitate, bijuteria datează de la începutul secolului al III-lea d. Hr. și măsoară doar 2,5 cm., cântărind 2,5 g.

Medalionul este simplu ca structură, însă elegant. Rama a fost realizată dintr-o foaie de aur, ale cărei margini au fost îndoite prin batere la cald pentru a forma o bordură. Ansamblul este completat de un detaliu decorativ discret și rafinat: impresia de împletitură, redată prin gravarea unor liniuțe ușor înclinate.

Elementul central al medalionului este cameea ovală, pe care a fost gravat un portret feminin. Identitatea personajului nu este cunoscută cu exactitate, însă presupunem că poate fi atribuită unei împărătese din dinastia Severilor, un indiciu important fiind reprezentat de coafura specifică epocii respective. Imaginea împărăteselor Plautilla, Iulia Mammaea sau Iulia Soaemias a fost probabil sursa de inspirație pentru bijuteria de la Tomis.

Pe camee, șuvițele sunt redate prin linii paralele și adânci, care urmăresc linia frunții, se așază pe tâmple, fiind date după ureche, formând un rulou cu marginea împletită, așezat pe ceafă și pe baza gâtului. Împărăteasa este reprezentată din profil, sculptată în stratul alb al pietrei. Profilul este elegant, cu o mică greșeală de încadrare în câmp, în zona nasului, motiv pentru care acesta este ușor turtit. Fruntea este înaltă, urechile sunt creionate adecvat, nasul este ușor turtit, iar gura cu buze strânse și o bărbie proeminentă completează linia sprâncenelor și ochii cu detalii pe pleoape și pe zona de sub ochi. Gâtul este lung și elegant, fiind sculptate detaliile stolei, prin faldurile care cad în formă de V în zona pieptului și a cusăturilor veșmântului.

Dincolo de rolul estetic, o asemenea bijuterie avea un rol apotropaic esențial (de protecție), fiind în același timp un însemn al apartenenței sociale. Utilizarea cameelor cu reprezentări ale imaginilor împărăteselor romane avea și o dimensiune propagandistică, întrucât purtarea imaginii femeilor imperiale era echivalentul unei declarații de apartenență la clasa militară (așa cum sugerează descoperirile de pe limes-ul dunărean), sau chiar la clasa aristocrației municipale, dar și al unui jurământ de fidelitate”.

Ana Cristina Georgescu-Hamat și Tiberiu Potârniche, Camee de epocă romană, cu reprezentări feminine, aflate în colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Pontica 55 (2022), p. 281-296.

Reclama zilei: „DE ÎNCHIRIAT patru prăvălii cu sau fără camerile lor – inclusiv pivnițe, electricitate, apă canal – vis-a-vis Sanatoriul Eforiei. Adresa Vila Lorica Panozza – Carmen Sylva, sau chiar la clădire.”

În perioada 21 – 24 mai 2026, cu ocazia Zilelor Constanței, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța propune publicului să redescopere trecutul acestei urbe printr-o suită de momente menite să aducă istoria mai aproape de oameni.

Seria evenimentelor debutează joi, 21 mai 2026, la sediul din strada Arhiepiscopiei nr. 7, cu activități cultural-educative dedicate celor mai mici dintre vizitatori. Reunite sub titulatura „Redescoperim tradiții și devenim creativi. Orașul în antichitate, între joc și poveste”, atelierele de colaj creativ și de modelaj în lut și ipsos, coordonate de specialiștii Andreea Andrei, Florentina Bozîntan, Luiza Ionescu și Laura Vasilache, vor oferi copiilor o incursiune captivantă în universul cetăților antice.

Activitățile de creație se vor desfășura în intervalul orar 10:00 – 14:00, prilej cu care atât cei mici, cât și părinții însoțitori vor putea viziona, în premieră, un film de reconstituire istorică dedicat Cetății Capidava. Proiectul cinematografic, semnat de Imago Studio, a fost realizat de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța. Documentarul valorifică tehnologii vizuale moderne și reconstituiri istorice realizate cu ajutorul inteligenței artificiale, facilitând redescoperirea lumii romane prin prisma descoperirilor arheologice.

𝐓𝐨𝐭 𝐣𝐨𝐢, 𝟐𝟏 𝐦𝐚𝐢 𝟐𝟎𝟐𝟔, 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐮𝐥 𝐯𝐚 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐚 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐭𝐚 𝐠𝐫𝐚𝐭𝐮𝐢𝐭 𝐄𝐝𝐢𝐟𝐢𝐜𝐢𝐮𝐥 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧 𝐜𝐮 𝐌𝐨𝐳𝐚𝐢𝐜 𝐬̗𝐢 𝐌𝐨𝐫𝐦𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐏𝐢𝐜𝐭𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬, 𝐢̂𝐧 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐯𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐨𝐫𝐚𝐫 𝟎𝟗:𝟎𝟎 – 𝟏𝟗:𝟎𝟎.

Din programul dedicat de muzeu constănțenilor fac parte și tururile ghidate realizate de specialistul Cristian Cealera, „Pe străzile mai puțin cunoscute ale Constanței vechi”. Acestea se vor desfășura în perioada 21 – 24 mai 2026, conform următorului program:

• Joi, 21 mai 2026, ora 18:00

• Vineri, 22 mai 2026, ora 18:00

• Sâmbătă, 23 mai 2026, ora 11:00

• Duminică, 24 mai 2026, ora 11:00

Participanții sunt invitați să pășească într-o călătorie pe străzile care încă mai păstrează mărturii ale orașului de altădată: case care au văzut alte vremuri și locuri în care stăruie memoria trecutului. Tururile ghidate sunt oferite gratuit.

De asemenea, constănțenii și nu numai sunt invitați să redescopere Dobrogea regală prin intermediul expoziției outdoor „Monarhie și constituționalitate: România și Dobrogea în timpul lui Carol I”, expusă pe aleea din fața Edificiului Roman cu Mozaic – Piața Ovidiu nr. 5.

Sâmbătă, 23 mai 2026,  Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța încheie programul manifestărilor dedicate orașului nostru prin organizarea proiectului cultural Noaptea Muzeelor, prilej cu care Edificiul Roman cu Mozaic și Mormântul Pictat de la Tomis vor putea fi vizitate gratuit de publicul constănțean, în intervalul orar 18:00 – 24:00.

Vă așteptăm să redescoperim împreună farmecul istoric al Constanței!

La fiecare pas prin zona peninsulară a Constanței de astăzi se mai păstrează câte o urmă a orașului de altădată: case care au văzut alte vremuri, străzi peste care timpul a trecut în tăcere sau colțuri în care memoria trecutului încă mai stăruie. Cu ocazia Zilelor Constanței, în perioada 21 – 24 mai 2026, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, invită publicul să redescopere poveștile mai puțin cunoscute ale urbei, printr-o serie de tururi ghidate gratuite, dedicate patrimoniului urban.

Proiect cultural intitulat „Pe străzile mai puțin cunoscute ale Constanței vechi” este coordonat de dr. Cristian Cealera, specialist al muzeului, și propune o incursiune în atmosfera orașului de acum aproape un secol, prin locuri în care clădirile și ulițele păstrează povești uitate din istoria Constanței. 

Programul tururilor ghidate este:

• Joi, 21 mai 2026, ora 18:00

• Vineri, 22 mai 2026, ora 18:00

• Sâmbătă, 23 mai 2026, ora 11:00

• Duminică, 24 mai 2026, ora 11:00

Loc de întâlnire: Statuia Lupa Capitolina („La Lupoaică”)

Participarea este gratuită, iar publicul este binevenit să descopere o parte a Constanței de altădată, prin străzi și clădiri care păstrează memoria orașului.

We look forward to seeing you!

O dată pe an, muzeele își schimbă ritmul și își întâmpină vizitatorii într-un orar neconvențional. Sâmbătă, 23 mai 2026, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța invită publicul să redescopere farmecul patrimoniului dobrogean în cadrul evenimentului european Noaptea Muzeelor 2026, o experiență culturală care transformă, pentru câteva ore, spațiile muzeale în locuri vii de întâlnire cu trecutul.

Ajuns la cea de-a XXII-a ediție la nivel european, acest program cultural a fost inițiat de Ministerul Culturii din Franța și se desfășoară în prezent sub patronajul Consiliului Europei, al UNESCO și al Consiliului Internațional al Muzeelor (ICOM). În România, Noaptea Muzeelor este coordonată de Rețeaua Națională a Muzeelor din România, afiliată la Network of European Museum Organisations (NEMO), cea mai amplă rețea muzeală pan-europeană.

Participarea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța la acest proiect cultural european este realizată cu sprijinul și finanțarea Consiliului Județean Constanța, instituție care susține constant valorificarea și promovarea patrimoniului istoric și cultural al Dobrogei. Totodată, evenimentul este inclus în calendarul manifestărilor organizate de muzeu cu prilejul Zilelor Constanței.

În cadrul ediției din acest an, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța propune publicului o experiență nocturnă desfășurată simultan în cinci obiective muzeale reprezentative:

• Edificiul Roman cu Mozaic

• Mormântul Pictat de la Tomis

• Centrul Hamangia – Muzeul Axiopolis Cernavodă

• Complexul Muzeal Tropaeum Traiani Adamclisi

• Cetatea Carsium Hârșova

În intervalul orar 18:00 – 24:00, vizitatorii vor avea ocazia să descopere poveștile ascunse ale vechiului Tomis, să admire monumente spectaculoase și să se bucure de o întâlnire aparte cu istoria, într-o atmosferă specială de seară. Edificiul Roman cu Mozaic și Mormântul Pictat de la Tomis, două dintre cele mai impresionante monumente istorice de la țărmul Mării Negre, vor putea fi vizitate în grupuri de maximum 20 de persoane, pentru a asigura o experiență cât mai plăcută și sigură pentru public.

Vă așteptăm să petrecem împreună o seară dedicată istoriei, culturii și redescoperirii patrimoniului dobrogean.

Dintre toți zeii panteonului grecesc (Zeus, Apollo, Demeter, Hermes, Hera, Atena, Artemis, Afrodita etc.), niciunul nu a fost celebrat cu mai multă bucurie decât Dionysos, zeul vegetației, al vinului, al extazului și al fertilității. Acesta era extrem de popular și printre sciți și traci, aceștia din urmă adorându-l și sub formele proprii Sabazios sau Derzelas, în cazul geților. De altfel, legendele spun că din Tracia muntoasă zeul și-ar fi extins cultul în întreaga lume. Aici, în Munții Balcani, el obișnuia să își desfășoare celebrele și controversatele sale serbări cu nimfe și satiri. Este explicabil, așadar, de ce sărbătorile lui Dionysos au fost extrem de populare în Dobrogea antică, la festivitățile în cinstea acestui zeu participând nu doar grecii din cetăți, ci și alte neamuri ale acestor meleaguri.

Dovezile arheologice privind sărbătorile dionysiace din cetățile Pontului sunt numeroase (epigrafice, arheologice, numismatice). Din secolul V î.H. şi până în sec. III d.H. (romanii au preluat divinitatea sub forma lui Bacchus), au existat în paralel atât cultul tainic orgiastic (dedicat puţinilor iniţiaţi), cât şi cel public. Faima sa a dus la numeroase sărbători publice, desfășurate la Histria, Tomis și Callatis, la Olbia (în Ukraina, pe malul râului Bug), la Odessos (Varna) Messembria (Nessebar), Apollonia Pontica (Sozopol, Bulgaria).

Ştim astfel de Anthisteria (Anthisterii), Sărbătoarea Florilor, dedicată „naturii care renaşte şi a vinului fermentat în butoaie”, organizată în fiecare an, primăvara (luna anthesterion), în cetăţile de la malul Mării Negre. Erau evenimente compuse din procesiuni și libații aduse zeului, sacrificii de animale și alte ofrande, dar și din banchete, concursuri și, mai ales, reprezentări dramatice și de comedie.

          Trei zile dura Anthesterionul în fiecare dintre cetățile pontice. Prima zi era aceea a ceremoniei de deschidere a butoaielor, unde se păstrase vinul ce urma să îi fie oferit zeului, ca ofrandă. A doua era Ziua Pocalelor, atunci când, după procesiunea solemnă de intrare a lui Dionysos în cetate, aveau loc numeroase banchete cu degustarea vinului nou (întreceri de băutură). Ultima zi era Sărbătoarea Marmitelor, numită așa după vasele de pământ pline cu legume fierte ce îi erau oferite Zeului. Această a treia zi era una cu caracter funebru, cu ritualuri legate de cultul morţilor, şi îl preamărea, în paralel, şi pe Hermes, sub forma acestuia de zeu „infernal” ce se îngrijea de sufletele celor trecuţi pe cealaltă lume.

Anthisteriile nu erau însă singurele sărbători dionysiace. Ştim astfel că la Olbia avea loc iarna Sărbătoarea Tescuitorilor, iar în alte oraşe, sărbători în cadrul cărora aveau loc concursuri între comici. Cei mai buni dintre aceştia erau aleşi să participe la cele mai mari ceremonii în cinstea Zeului, Marile Dionisii (tot primăvara – probabil în martie). Cu aceste ocazii se organizau spectacole de teatru la Tomis, la Histria (nu a fost identificat din păcate teatrul), la Callatis. Toate aceste sărbători publice nu aveau caracterul orgiastic al tradiţiei iniţiale, erau celebrări dedicate întregii comunităţi, pentru că Dionysos era în Dobrogea antică un zeu al tuturor…

Reclama zilei – Apa minerală Phonix din Buziaș. Cu extragerea artificială a ferului. Are un gust acrișor plăcut și este, din cauza conținutului său bogat de acid carbonic, o apă minerală răcoritoare de primă calitate. Depozit permanent la firma Gheorghe Stețcu, Str. Unirei no.9, Constanța. (1927)

Sursă foto: Mozaic reprezentându-l pe Dionysos călărind o panteră. Pella, Grecia, cca. 400 î.Hr. Sursa: Helen Miles Mosaics.