O telegramă oficială, nedatată, transmisă de Warner Bros.-Seven Arts, de la adresa Strada Dean nr. 2, Londra, către domnul Corneliu Leu, la adresa Radiodifuziunii și Televiziunii Române, strada Nuferilor nr. 62, București. Păstrat în colecțiile Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, documentul este adus în atenția publicului ca exponatul lunii august 2026.

La prima vedere, pare a fi o simplă telegramă. Importanța sa constă, însă, în faptul că reprezintă o propunere de colaborare între Radiodifuziunea și Televiziunea Română și Warner Bros.-Seven Arts din Londra, în vederea unei posibile coproducții.

De un interes deosebit sunt numele asociate documentului: Corneliu Leu, menționat în calitate de destinatar, și Charles Chaplin, a cărui semnătură apare pe telegramă.

Mesajul conține o singură referire la o adresă anterioară, datată 11 august. Un alt indiciu privind datarea documentului este oferit de sigla „W7” a Warner Bros.-Seven Arts, utilizată între 1967 și 1969, înainte ca societatea să fie achiziționată de Kinney National Services.

Deși semnătura lui Charles Chaplin nu este autentificată, telegrama rămâne un document deosebit de interesant din punct de vedere istoric. Ea oferă o perspectivă asupra peisajului cultural al României din a doua jumătate a secolului XX, evidențiind interesul pentru cinematografia și creația artistică occidentală, precum și deschiderea — în condițiile specifice epocii — către colaborarea culturală internațională.

Documentul se află, astfel, la intersecția a două lumi: viața culturală românească și industria cinematografică internațională, punând în relație numele lui Corneliu Leu cu cel al uneia dintre cele mai importante personalități din istoria filmului, Charlie Chaplin.

Exponatul lunii august 2026 poate fi admirat în format fizic la sediul muzeului din strada Arhiepiscopiei nr. 7, municipiul Constanța, începând de joi, 13 august 2026, timp de o lună.

***

WARNER BROS.-SEVEN ARTS

Strada Dean nr. 2 · Londra · W1V6ES · 01-73 2201

Telegrame: WARBROSEV Londra W1           TELEX: 22653

Dlui C. Leu,

Radiodifuziunea Și Televiziunea Română,

Str. Nuferilor 62,

București,

R.O.M.Â.N.I.A.

Stimate domnule Leu,

Vă mulțumesc pentru scrisoarea dumneavoastră din 11 august privind posibilitățile de coproducție.

Am transmis informațiile biroului meu din New York spre analiză și vă mulțumesc că ați comunicat cu noi.

Cu respect,

Cu sinceritate,

Charles Chaplin

c.c. dl R. Rich

***

CORNELIU LEU (1932, Medgidia – 2015, București)

Scriitor, dramaturg, regizor de film și editor, Corneliu Leu s-a remarcat printr-o activitate amplă în domeniul literaturii, cinematografiei, radioului și televiziunii, dar și prin inițiative culturale și social-economice. A ocupat funcții de conducere în instituții importante ale cinematografiei și culturii românești, între care director al Casei de Filme 4, coordonator al Studioului de Filme TV și director general adjunct al Consiliului Național al Cinematografiei. A fost, de asemenea, redactor-șef al Editurii Eminescu.

Autor al unor volume de proză, reportaje, teatru și scenarii, Corneliu Leu a publicat, între altele, „Ochiul Dracului”, „Nopți dobrogene”, „Puterea”, „Baladele pământului natal” și trilogia „Faptele”, „Secolul”, „Puterea”.

***

CHARLES SPENCER CHAPLIN

(1889, Londra, Anglia –1977, Corsier-sur-Vevey, Elveția)

Cunoscut în întreaga lume sub numele de Charlie Chaplin și supranumit încă din timpul vieții „Regele comediei”, a fost actor, regizor, scenarist, producător, compozitor și muzician britanic. Considerat una dintre cele mai mari personalități artistice ale secolului al XX-lea, Chaplin a schimbat istoria cinematografiei, devenind simbolul filmului mut.

Chaplin și-a început cariera artistică încă din copilărie, iar ulterior a evoluat în spectacole de teatru și music-hall. În 1913 a ajuns la Hollywood, unde talentul său a atras atenția producătorilor de film. Personajul „Vagabondul”, devenit emblematic prin melonul, bastonul și mersul său inconfundabil, este și în prezent unul dintre cele mai reconoscibile personaje din istoria filmului.

A Telegram, a Signature and a Possible Collaboration between Corneliu Leu and Charlie Chaplin

An undated official telegram sent by Warner Bros.-Seven Arts, from 2 Dean Street, London, to Mr Corneliu Leu, at the address of Romanian Radio and Television, 62 Nuferilor Street, Bucharest. Preserved in the collections of the Museum of National History and Archaeology Constanța, the document is presented to the public as the museum’s August 2026 Object of the Month.

At first glance, it appears to be nothing more than a simple telegram. Its significance, however, lies in the fact that it represents a proposal for collaboration between Romanian Radio and Television and Warner Bros.-Seven Arts in London, concerning a possible co-production.

Of particular interest are the names associated with the document: Corneliu Leu, identified as its recipient, and Charles Chaplin, whose signature appears on the telegram.

The message contains a single reference to an earlier letter, dated 11 August. Another clue to the document’s date is provided by the “W7” logo of Warner Bros.-Seven Arts, used between 1967 and 1969, before the company was acquired by Kinney National Services.

Although Charles Chaplin’s signature has not been authenticated, the telegram remains a particularly intriguing historical document. It offers a glimpse into Romania’s cultural landscape in the second half of the 20th century, revealing an interest in Western cinema and artistic creation, as well as, within the particular circumstances of the period, an openness to international cultural collaboration.

The document thus stands at the intersection of two worlds: Romanian cultural life and the international film industry, bringing together the name of Corneliu Leu with that of one of the most influential figures in the history of cinema, Charlie Chaplin.

***

WARNER BROS.-SEVEN ARTS

2 Dean Street · London · W1V 6ES · 01-73 2201

Telegrams: WARBROSEV London W1 · TELEX: 22653

Mr C. Leu,

Radiodifuziunea și Televiziunea Română,

Str. Nuferilor 62,

București,

R.U.M.A.N.I.A.

Dear Mr Leu,

Thank you for your letter of August 11 regarding co-production possibilities.

I have forwarded the information to my New York office for consideration, and I thank you for communicating with us.

Kind regards,

                                                                     Yours sincerely

                                                                     Charles Chaplin

c.c. Mr. R. Rich

***

CORNELIU LEU (1932, Medgidia – 2015, Bucharest)

A writer, playwright, film director and editor, Corneliu Leu pursued a wide-ranging career in literature, cinema, radio and television, as well as in cultural and socio-economic initiatives. He held senior positions in major Romanian film and cultural institutions, including Director of Film House 4, Coordinator of the Television Film Studio, and Deputy Director General of the National Council of Cinematography. He also served as Editor-in-Chief of Eminescu Publishing House.

The author of prose works, reportage, plays and screenplays, Corneliu Leu published, among other works, Ochiul Dracului, Nopți dobrogene, Puterea, Baladele pământului natal, as well as the trilogy Faptele, Secolul and Puterea.

CHARLES SPENCER CHAPLIN (1889, London, England – 1977, Corsier-sur-Vevey, Switzerland)

Known throughout the world as Charlie Chaplin and acclaimed during his lifetime as the “King of Comedy,” he was a British actor, director, screenwriter, producer, composer and musician. Regarded as one of the greatest artistic figures of the 20th century, Chaplin transformed the history of cinema and became an enduring symbol of silent film.

Chaplin began his artistic career as a child, later performing in theatre and music hall productions. In 1913, he arrived in Hollywood, where his talent quickly attracted the attention of film producers. His character, the “Tramp,” made instantly recognisable by his bowler hat, cane and unmistakable walk, remains one of the most iconic figures in the history of cinema.

Curatori:

Lavinia Dumitrașcu

Oana Grigoruță

Scurtele informații și anunțuri de mică publicitate din ziarele interbelice ne ajută să recompunem parte din imaginea urbei lui Ovidiu. Sunt prezentate elemente ale traiului cotidian, ale pieței muncii, probleme ale comunității sau simple solicitări și anunțuri făcute de persoane publice sau private. Prezentăm astăzi câteva astfel de “informațiuni”, așa cum au fost ele publicate în ziarul Dacia, în zilele de 12 și 13 august, în anii 1923-1925:

• “Atragem serioasa atențiune, atât a primarului, cât și a serviciului sanitar că pe strada Cristea Georgescu no.12, în plin centrul orașului, unii au găsit de cuviință să înjghebeze o întreagă crescătorie de porci. Față de primejdia epidemiilor, socotim că cei îndrituiți vor lua măsuri pentru remedierea răului, mai ales că un articol din legea sanitară prevede împiedicarea unor asemenea așezăminte vătămătoare, în plin oraș” (1923)
• “Domnul Gheorghe Stețcu, agent al societății de asigurări Urania, din localitate, ne roagă să anunțăm că nu are în serviciul său niciun dl. Marian, cel care se prezintă publicului și cere achizițiuni în numele d-lui Stețcu și roagă publicului să nu îi dea crezare (individului).” (1924)
• “Pierzând portofelul cu 2700 de lei rog găsitorul să îmi trimită prin poștă numai actele și pașaportul, pe adresa dl. Baronian, str. Mărei no.3.” (1924)
• “Parcul Arena Grand prezint[ cel mai mare film al sezonului, Niniche. Toatele ultra-moderne, lux și montare extraordinară, cu marea actriță Ossi Osvalda, cunoscută din filmul Colibri și Livio Pavanelli, cuceritorul de femei. Între pauze, C Fotache va juca frumoasa revistă La Cât și Când.” (1925)
• “Brutarul Manole Melodie, din localitate, a fost dat în judecată pentru pâine lipsă la cântar.” (1924)
• „Se caută băiat de prăvălie, cu vârsta între 14-16 ani. Adresa, la ziar.” (1924)
• „Automobil în perfectă stare, marca Overland, se vinde eftin. Adresați-vă la M Embiricos%Comp., str. Lascăr Catargiu no.28.” (1923)
• „S-a pierdut o condică de marșuri ale muzicei militare a Regimentului 34 Infanterie. Găsitorul este rugat a o aduce la sub-șeful fanfarei, unde va primi o bună recompensă.” (1924)
• „Astăzi, 12 august, la orele 4, în Sala de Lectură a Cazinoului Comunal va avea loc vernisajul expoziției de pictură și artă decorativă a doamnei Rodica Georgescu și a d-lui Jan Kober.” (1924)
•  

Reclama zilei – Fier Brut, diferite dimnesiuni, pentru construcțiuni și industrii. Cabluri de oțel, Cărbuni de Zugundlar – cantități superioare, En-gros și En-detail. De vânzare la M. Stavraca și G. Lazarides, str. Traian no.4. (1924)

Sursa foto: Florentina Bozîntan

În anul 1923, Constanța nu era încă municipiu și deținea oficial titlul de comună urbană reședință de județ, întrucât așezările Dobrogei se împărțeau în comune urbane (orașele) și rurale (satele). Din acest motiv, Cazinoul era și Comunal, iar Primăria (actualul sediu al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța) purta și denumirea de Palat Comunal. Actuala Piață Ovidiu se numea Piața Independenței, iar faleza de astăzi a Cazinoului era Bulevardul General Alexandru Averescu, numit astfel după comandantul armatei române din Primul Război Mondial. În fiecare vară, orașul era luat cu asalt de mii de vizitatori din țară și străinătate iar traficul rutier era unul foarte intens. Peninsula era luată cu asalt de automobile și trăsuri, dar și de mașinile grele ce zilnic aduceau marfă la prăvăliile, restaurantele și hotelurile din zona turistică.

Din acest motiv, în august 1923, autoritățile locale au decis să ia măsuri drastice:

„Primăria Comunei Constanța – Ordonanță – Noi, președintele comisiunei interimare a orașului Constanța… Având în vedere că orașul este și stațiune climaterică și de băi, ceea ce face ca anumite părți din localitate să fie frecventate mai mult de către vizitatori, iar comuna a făcut acele părți anumite lucrări de înfrumusețare ORDONĂM:

Niciun vehicul, fie de tracțiune mecanică, fie de tracțiune animală nu va putea circula pe Bulevardul de Jos din fața Cazinoului.

Niciun vehicul nu va putea circula prin Piața Independenței, decât prin partea dinspre Primărie, în ambele direcțiuni.

Niciun vehicul, fie cu tracțiune mecanică, fie cu tracțiune animală, încărcat cu greutăți, nu va putea circula prin Piața Independenței, ci va urma calea pe străzile Mircea, Cantemir, Marc Aureliu și Lascăr Catargiu (astăzi Nicolae Titulescu). Toți proprietarii și conducătorii de vehicule de orice fel vor lua cunoștință și se vor conforma. Contravenienții vor fi dați judecăței și se vor pedepsi conform legii. Semnat Președintele Comisiei Interimare – Gr. P. Roșu” (Ziarul Dacia, 12 august 1923).

Trebuie ținut seama de un aspect. Când turiștii ajungeau la Constanța, coborau din tren la Gara care se afla în apropierea complexului Palat de Justiție – Palat Regal și Prefectură (Gara Veche a funcționat lângă actuala Judecătorie între anii 1860-1960). De aici, dacă aveau, să spunem, o cazare pe Bd. Elisabeta, de lângă Cazino, puteau lua o birjă și coborau până în Piața Independenței. De aici, se deschideau patru stăzi: Ovidiu și Lascăr Catargiu (astăzi blocate de blocuri, în Piață), Grigore Cantacuzino (astăzi Arhiepiscopiei) și D.I. Sturza (astăzi Revoluției din 22 decembrie 1989).

Dacă alegeai să mergi pe Sturza ajungeai rapid în Piața Basarab și de aici coborai pe strada Remus Opreanu, până la Hotel Carol (Comandamentul Marinei) și la Farul Genovez. Aici jos, lângă Cazino existau cele două bulevarde paralele, despărțite de câțiva zeci de metri: Averescu și Elisabeta. Având în vedere zona, este de înțeles necesitatea de a reglementa strict traficul rutier, mai ales în luna august a anului 1923,  cu doar câteva zile înainte de Serbările Mării și de Sfânta Maria…

Reclama zilei – S-a redeschis Marea Sală de Restaurant, Anexă a Cazinoului Comunal, unde se servește bufet rece, mâncări la minut și grătar cu renumiții mititei, fleici, vrăbioare, mușchi, etc. De asemenea, se găsește la orice oră diferite specii de pește proaspăt. Se prepară mese speciale pentru banchete. – Camere separate pentru dejunuri și cine – Diferite băuturi indigene și streine – Bere zilnic proaspătă – Prețuri convenabile – Serviciu conștiincios. Antreprenor, Nicu Ionescu. (1923)

Sursa foto: Florentina Bozîntan

Expoziție foto-documentară aniversară dedicată celor 120 de ani de la inaugurarea oficială a stațiunii Mamaia

În această vară se împlinesc 120 de ani de la inaugurarea oficială a stațiunii Mamaia, unul dintre reperele importante ale turismului de pe litoralul românesc. În august 1906, pe cordonul de nisip dintre Marea Neagră și lacul Siutghiol au fost date în folosință primele amenajări balneare, marcând începutul dezvoltării organizate a stațiunii.

Momentul a fost sărbătorit printr-o serie de manifestări desfășurate în perioada 13–15 august 1906. În prima zi au fost inaugurate „splendidele băi de mare de pe pitoreasca plajă Mamaia”, iar de atunci stațiunea avea să treacă prin numeroase etape de dezvoltare, păstrând mărturii ale unei istorii care continuă și astăzi.

Cu prilejul acestei aniversări, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, sub egida Consiliului Județean Constanța, organizează o serie de activități culturale dedicate istoriei stațiunii Mamaia și schimbărilor prin care a trecut zona dintre mare și lacul Siutghiol de-a lungul timpului.

Joi, 13 august 2026, de la ora 10:00, constănțenii și turiștii sunt invitați la turul ghidat „Mamaia – 120 de ani și aventura continuă…”, coordonat de dr. Cristian Cealera. Punctul de întâlnire va fi în fața fostului Palat Regal din Mamaia, iar traseul va urmări câteva dintre locurile care păstrează memoria începuturilor stațiunii și a etapelor sale de dezvoltare.

Seria manifestărilor va continua în aceeași zi, de la ora 18:30, când Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în parteneriat cu Asociația Filateliștilor „Tomis” Constanța și Serviciul Județean Constanța al Arhivelor Naționale ale României, invită publicul la vernisajul expoziției foto-documentare outdoor „Mamaia – 120 de veri, o singură poveste”, organizată în fața sediului Radio România Constanța.

Prin fotografii, cărți poștale, documente și mărturii din presa vremii, expoziția prezintă evoluția litoralului constănțean și, în special, istoria stațiunii Mamaia, de la primele amenajări pentru băi de mare până în prezent.

Publicul va descoperi momente și aspecte esențiale din istoria Constanței ca stațiune balneară – primele amenajări de băi de mare, Pavilionul de băi și călătoriile cu „trenul de plăcere” La Vii, precum și începuturile stațiunii Mamaia, cu etapele sale ulterioare de dezvoltare. Expoziția ilustrează, prin documente și imagini de epocă, evoluția stațiunii Mamaia, consacrată încă din perioada interbelică ca „Perla litoralului românesc”, statut pe care l-a păstrat în perioada comunistă, atunci când a cunoscut o amplă modernizare și a devenit principala destinație turistică de la malul mării.

Expoziția outdoor va putea fi vizionată gratuit în fața sediului Radio România Constanța, partenerul media, în perioada 13 august – 30 septembrie 2026.  

La 120 de ani de la inaugurarea oficială, Mamaia păstrează mărturiile unei istorii care continuă să se scrie. Vă invităm să descoperiți, prin manifestările culturale organizate, această moștenire și să priviți Mamaia de astăzi prin ochii trecutului.

Invitație de participare la depunerea ofertelor pentru lucrări de renovare a clădirii Corp CII – din cadrul Complexului Muzeal Capidava.

La 11 august 1922, „Dobrogea Jună” relata despre cea de-a doua excursiune de plăcere în largul mării, organizată la bordul vasului „Principesa Maria”. Pe o mare liniștită și într-o zi frumoasă, numeroșii excursioniști s-au bucurat de accesul în încăperile și saloanele vasului, de un bufet bogat și de acordurile muzicii militare a Regimentului 34.

Pentru Constanța acelor ani, astfel de plimbări pe mare făceau parte dintr-o cultură a timpului liber aflată în plină dezvoltare. Câțiva dintre participanți au plecat fără să-și achite consumația, lăsând chelnerilor note de plată cuprinse între 18 și 80 de lei. Situația, repetată în cazul a șase chelneri, îl determină pe autorul articolului să formuleze o observație severă asupra comportamentului celor care au recurs la acest gest. Dincolo de caracterul anecdotic al întâmplării, relatarea oferă o imagine vie asupra societății vremii și asupra normelor de conduită pe care presa le considera importante chiar și în timpul liber.

Redăm în rândurile următoare știrea publicată în presa vremii: „Duminică după amiază a avut loc a doua excursiune de plăcere în largul Mărei, pe bordul vasului „Principesa Maria”, în urma dispozițiunilor luate de d. Viselowsky, directorul serviciului maritim, marele număr al escursiuniloștilor a fost de astădată liber să pătrundă prin toate încăperile și sălile vasului. Un bogat bufet complecta perfecta dispoziție de pe bord, în acordurile muzicei militare a regimentului 34, pe o mare lină și o vreme foarte frumoasă.

Au lipsit așadar de astădată protectările de rândul trecut. În schimb însă s-a produs ceva nou – și „ceva” anume, care pe viitor, pentru prestigiul unor escursioniști, n-ar trebui să se mai petreacă.

Servindu-se astfel prăjituri, înghețate, bere și vin, s-au găsit consumatori cari să lase neachitate plăți de la 18 – 80 lei. Și faptul s-a repetat la vreo șase chelneri. Oare procedeul acesta care degradează pe om se va mai repeta pe viitor?”

***

Tot în „Dobrogea Jună”, dar la 11 august 1919, era publicat apelul lui G. Tănăsescu, directorul Școlii nr. 1 de băieți din Constanța și președinte al Asociației Corpului Didactic din județ, pentru înființarea unui internat destinat fiilor de preoți, învățători și săteni, care doreau să urmeze cursurile secundare la Constanța.

Inițiativa urmărea să le ofere unor tineri din afara orașului posibilitatea de a-și continua studiile, într-o perioadă în care accesul la educație depindea adesea și de posibilitățile materiale ale familiei. Apelul lui Tănăsescu este susținut în paginile ziarului de Constantin N. Sarry, care evocă recunoștința pe care foștii elevi o datorau venerabilului dascăl și se alătură, la rândul său, demersului, anunțând o contribuție de 200 de lei.

„D. G. Tănăsescu, venerabilul și meritosul director al școalei no. 1 de băeți din Constanța, în calitate de președinte al asociației membrilor corpului didactic din acest județ a adresat pentru ziarul nostru un apel către toți oamenii de inimă pentru înființarea la toamnă a unui internat în care să găsească un adăpost și o întreținere convenabile fiii de preoți, învățători și săteni din această parte a țării, cari ar dori să urmeze cursurile secundare în orașul de reședință.

Nu numai prin utilitatea scopului acestui trebuincios așezământ, apelul în chestiune merită să găsească un puternic răsunet în toate inimile generoase, ci mai ales persoană care-i adresează. O întreagă generație datorează acestui bătrân dascăl cele dintâi și cele mai solide cunoștințe, grație cărora a putut pătrunde în viață. Față de foștii elevi ai d-lui Tănăsescu repet, dar, ca o datorie din parte-mi, apelul ce d-sa l-a adresat mulțimei anonime și ca un început din toată inima subscriu suma de două sute lei. Articol semnat de Constantin N. Sarry”, este materialul jurnalistic redat în paginile publicației interbelice.

Reclama zilei: „Doamna CHARLOTTE – Prima casă de corsete din București, Calea Victoriei. A sosit În localitate și s-a instalat tot la vechea adresa Str. Tomis 13 Pensionul Anghene. Anunță distinsa sa clientela că e asortată cu ultimile modele de corsete, centuri, maillouri ultra-superioare, claveri originale pentru stomac, corsete combinate din elastic cu ștofă și satin duches, procum și brasiere, portjartiere, centuri de sarcina și bărbătești de la cele mai mari case franceze. Prețuri extrem de reduse.” (Dobrogea Jună, 11 august 1928)

Sursa foto: Biblioteca Națională Digitală

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, sub egida Consiliului Județean Constanța, în parteneriat cu Palatul Copiilor Constanța, invită publicul la vernisajul expoziției „Mozaic Design ’26. Reper istoric în arta vestimentară”, care va avea loc joi, 13 august 2026, ora 18:00, la bolțile Edificiului Roman cu Mozaic.

Expoziția reunește zece costume experimentale (costume-obiect) create de Teodora Hatman, elevă a Atelierului de Creație/Design vestimentar din cadrul Palatului Copiilor Constanța, coordonat de prof. drd. Anca Pașa Deaconu. Creațiile au ca sursă de inspirație mozaicul roman, ale cărui simboluri, motive decorative, detalii compoziționale și elemente cromatice sunt reinterpretate într-un limbaj contemporan, cel al designului vestimentar.

Fragmente de imagine inspirate din patrimoniul antic se transformă astfel în forme și accente decorative, integrate în construcția celor zece costume. Prin această abordare, expoziția aduce împreună arheologia și creația contemporană, demonstrând că patrimoniul poate deveni o sursă de inspirație pentru noi forme de expresie artistică.

La vernisaj vor lua cuvântul dr. Aurel Mototolea, șef al Secției Muzeografie și Muzee Locale în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, și prof. drd. Anca Pașa Deaconu, coordonatoarea proiectului și al Atelierului de Creație/Design vestimentar.

Teodora Hatman participă la cursurile Atelierului de Creație/Design vestimentar din cadrul Palatului Copiilor Constanța din anul 2017. De atunci și până în prezent, a participat la concursuri naționale, workshopuri și experimente artistice, obținând numeroase premii și dezvoltându-și treptat un stil propriu, bazat pe explorarea formelor și a materialelor.

„Mozaic Design ’26” face parte dintr-un demers de lungă durată al prof. drd. Anca Pașa Deaconu, dedicat valorificării patrimoniului cultural și artistic prin creații contemporane. Inițiativa urmărește ca, an de an, în cadrul unor noi proiecte, să fie prezentate lucrări inspirate din patrimoniul cultural local, oferind tinerilor artiști posibilitatea de a descoperi și reinterpreta, prin propriul limbaj, elemente ale trecutului.

Expoziția poate fi vizitată în perioada 13 august – 30 septembrie 2026, la  Edificiul Roman cu Mozaic, din Piața Ovidiu nr. 5, municipiul Constanța.

We look forward to seeing you!

Pentru cititorii presei constănțene din vara anului 1932, ziua de 10 august însemna debutul unuia dintre cele mai așteptate evenimente ale sezonului: tragerea la sorți a Clasei a V-a a Loteriei de Stat. Ziarul Dacia din 10 august 1932 anunța că timp de 37 de zile, între 10 august și 16 septembrie, urmau să fie distribuite câștiguri în valoare totală de 195.870.000 lei, iar extragerile aveau loc în sala Fundației Universitare „Regele Carol I” din București. Reclamele ocupau spații generoase în paginile ziarelor și puneau accent pe amploarea acestei etape a loteriei. Dintr-un alt anunț publicat în aceeași perioadă aflăm că, în timp ce primele patru clase distribuiseră împreună 44 de milioane de lei, Clasa a V-a urma să ofere singură câștiguri de aproape 196 de milioane de lei, fapt ce explica interesul deosebit acordat acestei trageri.

Din publicația Vremea, ediția din 15 decembrie 1935, aflăm și povestea înființării Loteriei de Stat. Încă de la început, aceasta fusese concepută ca un instrument de finanțare a sănătății publice. Originile sale se regăsesc în anul 1906, când chirurgul T. Ionescu a propus în Parlament înființarea unei loterii după modelul celor din Franța și Austro-Ungaria. După Primul Război Mondial, ideea a fost reluată și transpusă în practică de profesorul Ion Cantacuzino, ministru al sănătății și una dintre cele mai prestigioase personalități ale medicinei românești. În articol publicat de Vremea se arată că reputatul savant a hotărât reînființarea Loteriei de Stat, convins de eficiența sistemului. Organizarea instituției a fost încredințată unor specialiști, iar scopul urmărit era unul dublu: asigurarea unui joc bine administrat și, mai ales, obținerea de resurse financiare pentru domeniul sanitar: „Pe când era ministru al sănătății publice, doctorul Ion Cantacuzino, a cărui faimă trecuse de mult peste granițele țării și al cărui nume era înscris între savanții cei mai celebri ai lumii medicale, a luat decizia de a reînființa Loteria de Stat. Experiența făcută înainte de războiu, la noi în țară și experiențele strălucite din străinătate au condus la hotărârea aceasta considerată de toată lumea o inițiativă fericită.

Profesorul Ion Cantacuzino, venit la conducerea ministerului sănătății într-o perioadă de dificultăți bugetare, nu a putut să aibă la dispoziție fondurile ce-i erau strict necesare pentru a pune în mers organizarea sanitară și a începe o mare campanie de dotare a țării cu spitale de care până atunci ducea lipsă. Ideea de loterie a fost legată în gândul său de opera de ajutorare a spitalelor. (…) Loteria de stat dela noi acordă jucătorilor ei 67 la sută din toate sumele pe care le încasează – comparând procentul acesta cu cele din străinătate, unde se acordă 40 la sută, 50 la sută și maximum 60 la sută, constatăm de ce publicul jucător acordă, aproape fără să-și dea seama, atâta încredere loteriei noastre. (…) Marele rest trece integral în casa statului, la fondul sanitar”.

Presa constănțeană oferă informații și despre rețeaua locală de distribuire a biletelor, prin intermediul „colecturilor”. Reclamele din ziarul Dacia promovează colectura P. Șapira (Hagiul), situată pe strada Carol nr. 22, de unde puteau fi cumpărate sau comandate lozuri atât de locuitorii Constanței, cât și de cei din provincie, inclusiv prin mandat poștal. Alături de acesta apare și colectura lui Marcel Rabinovitz, căruia Ag. H. Damadian, președintele Asociației Cerealiștilor și fericit câștigător al premiului cel mare de 600.000 de lei la tragerea clasei a IV-a din același an, în adresează public mulțumiri printr-un mesaj apărut în ediția din 22 iulie 1932 a aceluiași ziar Dacia. În mesaj este apreciată „promptitudinea efectuării plății, lucru ce nu s-a petrecut numai cu mine dar cu toți acei cari au avut buna inspirație de a cumpăra lozuri dela d. Rabinovitz, în a cărei colectură au eșit cele mai norocoase lozuri din Constanța, ceea ce îi confirmă porecla de «Marcel cel norocos»”.

Existența unei rețele bine dezvoltate de distribuție este confirmată și de un alt anunț, referitor la colectura principală A.A Bogosian, de pe strada Carol nr. 51, vizavi de Poștă. Acesta îi informa pe cumpărători că, în urma preluării portofoliului unei bănci din Oradea și cu aprobarea Regiei Publice Comerciale a Loteriei de Stat, toate lozurile comercializate anterior prin domnii Ciprul, Weissenberg și Carabiber intrau în administrarea sa.

Reclama zilei: „Cazinoul Comunal – în fiecare seară CELEBRA ORCHESTRĂ sub conducerea maestrului Leon – Restaurant Bar Dancing Bufet Dancing – Bufet bine asortat” (Dacia, 10 august 1932)

Sursă foto: ziarul Dacia, ediția 10 august 1932

Pe data de 9 august 1926, Constanța a fost vizitată de un numeros grup de studenți și studente din Statele Unite ale Americii, aflați într-o excursie de studiu în întreaga Europă. Ei erau însoțiți de profesorul american Henry Morgan și de domnii Elefteriu -secretarul general al Academiei de Studii Comerciale și Anghelescu de la societatea Prietenii Statelor Unite, organizație înființată chiar la începutul acelui an. De asemenea, au venit la Constanța și câțiva studenți români din capitală, aleși pentru rezultatele deosebite obținute în anul universitar recent încheiat. Grupul a ajuns la Constanța la 11:35, cu un vagon special atașat acceleratului de București. În gară, tinerii americani au fost întâmpinați de primarul interimar Francisc Sachetti și de inspectorul școlar general Stoenescu-Dunăre.Studenții s-au urcat apoi în trenul de Mamaia și odată ajunși în stațiune au făcut baie în mare, după care au vizitat parcul și stabilimentul de băi. La ora 2 p.m. a urmat un banchet pe terasa restaurantului, masa cu 60 de tacâmuri fiind plătită din fondurile Ministerului de Externe. În timpul mesei un taraf de lăutari i-a delectat pe oaspeți cu cântece naționale românești. După banchet, musafirii au făcut o fotografie de grup pe plaja stațiunnii, după care s-au îmbarcat în trenul ce i-a readus la Constanța. Aici au mers direct în port unde au vizitat silozurile, birourile vămii și ale Serviciului Român de Navigație iar apoi au asistat pe Bulevardul Elisabeta la o serbare organizată de societatea Asistență Publică. Seara, în jurul orei 7, pe terasa din fața Cazinoului a fost dată o masă în cinstea vizitatorilor, aceștia fiind serviți de doamne din înalta societate constănțeană. După două ore, grupul de studenți americani a mers înapoi în port, unde s-a îmbarcat pe vaporul Împăratul Traian, cu destinația Constantinopol, Turcia. Potrivit ziarelor românești, tinerii americani au fost încântați de Constanța și Mamaia și au declarat că regretă că vizita lor în urbea lui Ovidiu a fost atât de scurtă.

Reclama zilei -Depozitul de cherestea Ionas Beiner, strada Ștefan cel Mare (fostă Mangaliei) este tot timpul bine asortat cu orice fel de lemnărie pentru construcțiuni, tâmplari, precum și dușumele gata lucrate. Prețuri totdeauna moderate. (1924)

La jumătatea anilor 20 ai secolului trecut, portul Constanța era destinația a numeroase curse maritime care făceau legătura între porturile Mediteranei și țărmul românesc. Una dintre companiile mari care operau pe această rută era Lloyd Triestino (fostă Austrian Lloyd – înainte de Primul Război Mondial), cu sediul la Trieste, Italia, și care deținea numeroase vapoare de poștă. Printre cele mai mari și frumoase vase ale firmei era Dalmația (numită și Dalmația L), care în acea perioadă deservea ruta Trieste – Constanța. La 8 august 1926 agenția Lloyd Triestino din Constanța a fost informată printr-o telegramă că vasul Dalmația nu va mai ajunge în urbea lui Ovidiu, întrucât fusese victima unui sinistru naval, un grav incendiu produs pe când vasul se afla în cursă, în largul mării. Incidentul a avut loc nu departe de insula grecească Lesbos, pe când Dalmația se pregătea să intre în strâmtoarea Dardanele. Vasul făcuse o escală în orașul Mitilene, unde încărcase butoaie cu spirt și care fuseseră depozitate în hambarul nr. 2. Înainte de a intra în strâmtoare s-a produs o explozie puternică, iar flăcări uriașe au cuprins puntea navei. La bordul vaporului se aflau 30 de pasageri ce urmau să debarce la Constanța. Comandantul Dalmației a dovedit un sânge rece extraordinar iar echipajul său, extrem de disciplinat, a acționat imediat pentru stingerea focului. Modul în care marinarii au reacționat a dus la evitarea unei stări de panică, ce de obicei se instaurează în astfel de momente dramatice. Deși vasul devenise parțial o torță, el a continuat să navige, cu viteză maximă chiar, îndreptându-se către cel mai apropiat țărm. A ajuns astfel lângă punctul Nagara (astăzi Nara Burnu, Turcia), unde în scurt timp a sosit în ajutor vaporul turcesc Antaly, care a preluat pasagerii de pe Dalmația, precum și o parte din marfă. După doar jumătate de ceas, un remorcher a tras vasul sinistrat până pe țărm, unde incendiul a fost lichidat. Doi marinari au trebuit tratați de un medic sosit la fața locului, ei suferind arsuri de pe urma exploziei butoaielor de spirt. S-a stabilit că Dalmația a suferit pagube extrem de importante: au ars pereții vasului, 30 de automobile ce urmau să ajungă la Odessa, toate butoaiele cu spirt și multe alte mărfuri. Ancheta demarată de autoritățile turcești a stabilit că incendiul s-a produs, cel mai probabil, de la o țigară aruncată de vreun călător prin deschizătura magaziei cu numărul 2. În loc să ajungă la Constanța, Dalmația a ajuns în șantierul de reparații. A fost repus pe apă după un an și a continuat să facă curse în Mediterana și Marea Neagră. Incendiul din 1926 a fost în cele din urmă uitat, dar informațiile au supraviețuit în paginile ziarelor constănțene, care au tratat subiectul.

Reclama zilei – La Abramescu, Vechiul Magazin de Delicatese, Coloniale și băuturi indigene și streine. Bodegă în Piața Independenței, la nr.23. (1923)

Sursă foto: afiș Lloyd Triestino, www.naviearmatori.net