The Museum of National History and Archaeology Constanța, under the aegis of the Constanța County Council and in partnership with the National Museum Complex "Moldova" Iași, through the Museum of History of Moldova, organizes the exhibition "Once upon a time like never before...! A brief history of childhood in the first four centuries of Roman rule at the Euxine Pontus". The opening will take place on Friday, June 19, 2026, at 12:00, in the premises of the Museum of History of Moldova.
The central theme of the exhibition is childhood in Greco-Roman antiquity, outlined under multiple aspects. The exhibits highlight the condition of children in various social environments, achieving, at the same time, a profane - divine parallelism. Through the theme, structure and the presented heritage, the organizers address the public of all ages, passionate about knowing the past, but also admirers of the fragility and ephemerality of the "period of the most beautiful years".
The exhibition brings together 86 artifacts from the collection of the Constanța museum, most of which come from archaeological research undertaken in the ancient city of Tomis and its territory (today's Constanța), along with other pieces of heritage relevant to illustrating the universe of childhood in the Euxine Pontus, discovered in Dobrogea localities such as Durostorum/Ostrov, Callatis/Mangalia, Carsium/Hârșova, Ulmetum, Tropaeum Traiani/Adamclisi, Capidava, (L)Ibida/Slava Rusă, Nisipari, Cogealac, from Constanța county, but also Turcoaia, from Tulcea county.
The exhibition project brings to the public, for the first time, some of the children's funerary inventories, recently recovered from the necropolises of Tomitane and restored within the Restoration-Conservation Laboratory of the Museum of National History and Archaeology Constanța (Luiza Ionescu, Doina Constantin, Nicoleta Adochiței, Alexandrina Nițu, Mariana Vasilățeanu, Laura Vasilache and Vlăduț Marian Moraru). Their richness and variety are eloquent for understanding the theme addressed: jewelry made of precious materials, toys, opaîts, nail art and rare glass vessels, as well as clay vessels, metal objects, jet (coal), amber, stone, bone and horn.
The curatorial team includes, from the Museum of National History and Archaeology Constanța, Dr. Ana Cristina Hamat, Dr. Irina Sodoleanu, Dr. Maria Bolocan, Dr. Aurel Constantin Mototolea and Dr. Constantin Băjenaru, and from the Museum of History of Moldova in Iași, Dr. Ioan Iațcu, Ecaterina Dediu and Dana Mustereț.
The exhibition can be visited until October 4, 2026, based on the admission ticket to the History Museum of Moldova or the temporary exhibition ticket. Admission is free at the opening.
Astăzi ne întoarcem în timp cu aproape două milenii pentru a vorbi despre zeii cetății Tomis, urbe aflată în acel moment sub stăpânire romană. Ca peste tot în imperiu, pe malul Pontului Euxin exista toleranță religioasă, locuitorii orașului port – oameni de toate neamurile, putând să se roage la orice divinități. Erau venerați zei autohtoni (precum Cavalerul Trac), divinități din panteonul greco-roman, dar și cele de sorginte asiatică sau africană, acceptate sau chiar adoptate de imperiu. Astăzi prezentăm trei piese care fac parte din Tezaurul de Sculpturi de la Tomis, descoperit în centrul orașului modern Constanța în anul 1962. Nu sunt atât de spectaculoase precum Șarpele Glykon, Fortuna cu Pontos, Isis sau Nemesis, dar existența lor ne ajută să înțelegem universul multi-religios al epocii.
Prima piesă este o reprezentare a zeului medicinii, Esculap (Asclepios la greci). Statuetă de marmură gălbuie, fină, a suferit încă din antichitate stricăciuni mari, care au dus la dispariţia simbolurilor şi a unor părţi componente ale corpului. Statueta reprezintă atitudinea caracteristică imaginilor lui Esculap. Se presupune că mâna dreaptă, ruptă de la umăr, cobora lateral în jos şi ţinea cupa, unul dintre simbolurile cu care în mod obişnuit este înfăţişat Esculap. Datorită puterii tămăduitoare care i se atribuia, acest zeu a devenit foarte popular. Pe diferitele monumente antice, zeul este reprezentat cu păr bogat şi cu barbă, cu faţa senină, cu privirea blîndă. În mod obişnuit se sprijină pe un toiag, în jurul căruia se încolăceşte un şarpe, simbol al regenerării. În cealaltă mână zeul ţine alt simbol: un vas, o tăbliţă de scris sau un glob. Statueta de față este o copie de epocă romană, de la sfârşitul secolului al II-lea sau începutul secolului al III-lea p.Chr., după un tip clasic grecesc.
Al doilea artefact ce merită atenție deosebită este o statuie de marmură gălbuie, uşor corodată, care a făcut parte dintr-un monument mai complex și care îi reprezenta inițial pe cei doi frați Dioscuri, Castor și Polux, alături de caii lor. Piesa rămasă îl reprezintă doar pe unul dintre eroi, alături de cal, pe un soclu. Inscripţia de pe marginea soclului a fost gravată pe trei rânduri. Nu se păstrează decât jumătatea din stânga. Din rândul întâi, aflăm că monumentul a fost pus pentru „Dioscurii întemeietori”. Funcţiile Dioscurilor sunt variate şi multiple. Ei sunt fie cuplul luminii alternante (ziua cu noaptea), fie al luminii inseparabile, uniţi în constelaţia Gemenii. Sunt protectorii marinarilor, care îi imploră pe timp de furtună, pentru că apariţia lor pe cer înseamnă încetarea pericolului. Prin această funcţie se confundă de la început cu Cabirii, străvechile divinităţi din Samotrake. Apar ca zeităţi războinice sau protectori ai vânătorii, ai dansului, muzicii şi poeziei. Dioscurii sunt reprezentaţi întotdeauna împreună, în picioare, ținând caii de căpăstru. Piesa datează din prima jumătate a sec.III p.Chr.
Continuăm prezentările de astăzi cu un basorelief pe placă de marmură albă, în care sunt înfățișate cele trei Graţii, nude, în picioare, ținându-se reciproc de umeri. Cele laterale sunt văzute din faţă, iar cea din mijloc, reprezentată din spate, are capul întors excesiv spre dreapta. În mâinile libere, Graţiile din margine ţin fructe. La picioare, în dreapta şi în stânga, se află câte un vas înalt, cu bazele şi marginile largi. Graţiile erau imaginate în antichitate ca trei surori, divinităţi ale armoniei, dragostei şi poeziei, dar în special ale vegetaţiei şi ale prosperităţii, legate de fertilitatea pământului. Ele răspândeau bucurie în sufletele oamenilor şi ale zeilor. În Olimp făceau coruri împreună cu Muzele şi dansau în faţa zeilor, acompaniate de zeul Apolo cu citera. Calităţile Graţiilor se oglindesc în numele pe care le poartă; deşi sunt numai trei, ele apar la scriitorii antici cu nume numeroase şi variate. Dintre cele mai frecvente: Aglaia „cea care străluceşte”, Thalia „cea care face să înflorească” și Euphrosyne „cea care înveseleşte inima”.
Aceste artefacte, chiar dacă nu impresionează prin realizare, ne vorbesc despre credințele tomitanilor, despre zeii lor protectori, eroi, despre speranță, bucurie, viață…
Reclama zilei – Movilă Tekirghiol (Comuna Tuzla), Stațiune balneară și climaterică, situată pe malul Mărei Negre și al lacului Tekirghiol. Stagiunea 1 iunie – 20 septembrie. Băi calde de nămol, Băi reci de lac și de mare. (1924)
Cu foarte puţin timp înaintea declanşării Primului Război Mondial, în iunie 1914, Ţarul Nicolae al II-lea venea împreună cu familia sa în oraşul Constanţa, locul pe care Regele Carol I al României îl alesese drept reşedinţă de vară. România devenise un stat important pe harta Europei, mai ales după cele două războaie balcanice (1912-1913) iar marile puteri ale continentului, printre care se număra evident şi Rusia, erau interesate să atragă de partea lor țara condusă de Carol I. Discuţiile de la Constanţa dintre cei doi monarhi au vizat menţinerea păcii în Balcani şi respectarea tratatelor internaţionale precedente.
Familia regală a României și Ţarul Nicolae II aveau o strânsă legătură, principele moştenitor Ferdinand fiind căsătorit cu Maria, verişoara marelui conducător al Rusiei. Se încercase chiar o înrudire mai strânsă, însă prinţul Carol (viitorul Carol al II-lea) reuşise să strice totul într-o vizită în Rusia, determinând-o pe marea ducesă Olga, fiica țarului, să dezavueze total ideea unei căsătorii. Incidentul a fost trecut cu vederea, iar cele două familii au continuat să menţină strânsele relaţii.
Pe 1 iunie 1914 (14 iunie pe stil vechi), direct din Crimeea, de la Livadia (reşedinţa de vară a țarului), Nicolae al II-lea venea la Constanţa. Se afla la bordul yahtului imperial „Standard” și era însoţit de întreaga familie: ţarina Alexandra Feodorovna şi cei cinci copii – Olga, Tatiana, Maria, Anastasia (mari ducese) şi de ţareviciul Alexei. Yahtul „Standard” era flancat de două crucişătoare, „Cahul” şi „Almaz”, iar în imediata apropiere a bătrânului Tomis se afla pe poziţie aproape întreaga flotă rusă din Marea Neagră.
Însoţit de cele 31 de salve de tun trase în semn de salut de pe bricul „Mircea”, „Standard” a intrat în portul Constanţa, fiind pilotat de căpitanul român Eugeniu Botez (nimeni altul decât scriitorul Jean Bart). Ţarul şi familia sa au debarcat lângă Pavilionul Regal (Cuibul Reginei), unde au fost întâmpinaţi de monarhii României şi conduşi spre un alt pavilion din apropiere, amenajat special pentru această vizită. Primarul oraşului Constanţa, Virgil Andronescu, i-a oferit lui Nicolae al II-lea, în semn de bun venit, pâine şi sare, pe o tavă de aur masiv, inscripţionată cu textul „România – iunie 1914”.
Constanţa era în fierbere în acea zi… Zeci de mii de oameni veniseră să asiste la marele eveniment, întâlnirea celor doi puternici monarhi. Ziaristul Petru Vulcan menţiona: „Este o sărbătoare cum nu am mai văzut la Constanţa. Cu ochii îl urmăm pe ţar. Tăietura barbişonului îi prezintă faţa cam lunguiaţă. Are ochii mari, albaştri, părul şi barba blonde ca spicul grâului. Un adevărat rus. E cam emoţionat şi cam galben la faţă, se vede că nu e obişnuit cu atâta lume, atât de aproape de cortegiu, aclamându-l. Şi se minunează Ţarul şi Augusta-i familie de libertatea noastră, de popularitatea de care se bucură suveranii noştri şi întreaga familie regală”.
Ţarul Nicolae a stat de vorbă, între patru ochii, cu Regele Carol I. Cortegiul s-a deplasat apoi la Catedrală, la o slujbă religioasă, iar ulterior la un dejun oferit la Cazino de I.C. Brătianu, preşedintele Consiliului de Miniştri. Au urmat alte discuţii, evenimente și acordări reciproce de medalii şi onoruri.
Întreaga vizită a durat 14 ore, după care țarul s-a retras alături de familie la bordul yahtului, părăsind apoi apele Constanţei… Peste numai trei săptămâni, asasinatul de la Sarajevo urma să arunce întreaga Europă în ghearele necruţătoare ale războiului.
Destinul familiei imperiale ruse a fost, se ştie, unul tragic: în urma Revoluţiei bolşevice, în martie 1917, ţarul Nicolae a fost obligat să abdice. El şi întreaga sa familie au fost asasinaţi pe 16 iulie 1918, la Ekaterinburg, din ordinul lui Lenin. Vizita de la Constanţa avea să rămână ultima lor călătorie în străinătate…
Reclama zilei: Fabrica de ghiață Șerban Vodă din București a înființat în orașul nostru, la Grădina Capato un depozit permanent de ghiață artificială, de primă calitate, cu prețul de 2 lei Kgr. Deschis până la 15 septembrie. (1930)
Acest calendar și-a propus ca în fiecare zi să cuprindă câte o filă din istoria orașului Constanța, să prezinte evenimente reale, personalități ale așezării sau artefacte deosebite ale extrem de bogatului patrimoniu cultural. Istoria unui oraș are însă și mai mult farmec atunci când este dublată de legende străvechi, în măsură să-i dea culoare. De aceea, ne-am decis ca astăzi să prezentăm mitul fondator al cetății Tomis, legenda care ne vorbește despre originea numelui antic.
Povestea spune că acum mii de ani, de pe meleagurile vechii Elade au plecat la bordul corabiei Argo cei mai de seamă eroi, Argonauții, conduși de prințul Iason. Misiunea lor: să fure Lâna de Aur, aflată într-un regat nordic numit Colchida. Grecii au avut parte de o călătorie plină de peripeții. Au ajuns în Pontul Euxin (Marea Ospitalieră), apoi în regatul Colchidei, identificat undeva în vestul Mării Negre, pe teritoriul Georgiei de astăzi. Din țara regelui Aetes (Uliul) și după numeroase primejdii, cu ajutorul frumoasei prințese Medeea, grecii au furat Lâna de Aur a străvechiului berbec înaripat și au pornit apoi spre casă. Medeea și fratele ei, prințul Absyrtos, îi însoțeau…
Prădat de comoară și rămas fără doi dintre copiii săi, regele Aetes a pornit în urmărirea grecilor. A fost foarte aproape să îi ajungă, dar atunci, Medeea, îndrăgostită de Iason, a pus la cale un plan diabolic. I-a convins pe eleni să îl omoare pe micul prinț Absyrtos, să îl taie în bucăți și aceste bucăți să le arunce în mare. Planul diabolic a reușit: Profund îndurerat, tatăl Aetes s-a oprit din urmărire, a strâns rămăsițele nefericitului său copil și a înălțat un rug funerar pe țărmul unei țări necunoscute. Grecii au profitat de moment și au reușit să fugă spre patria Elada, fără a mai putea fi prinși vreodată
Se spune că ritualul incinerării lui Absirtos a fost îndeplinit pe o limbă subțire de pământ, care se aventura în apele mării. Tomei, în greaca veche, se traduce drept despicătură, bucată, tăietură sau după unii lingviști, lamă de cuțit. Mitul ne-a parvenit grație scriitorilor antici. Însuși Ovidiu, poetul exilat la Tomis în urmă cu două milenii a scris rândurile:
„Miletul își trimise colonii într-acoace/Și ei descălecară aice, între geți/Dar locul are-un nume mai vechi decât orașul/I-l dete, așa se zice, Absirt, când fu ucis/Când impia Medeea fugi de-al său părinte/Pe vasul după sfatul Minervei făurit… Obrazul ei pălește și iute a încremenit/Pierdută sunt, își zice/Dar tot am să-l întîrzii cu viclenia mea./ Și căutând în juru-i să vadă ce să facă/ Deodată dă cu ochii de fratele Absirt/Și cum îl vede, îndată și strigă: Biruit-am/Căci moartea lui acuma va fi scăparea mea/Ea pieptul i-l străpunge cu sabia și apoi/ Îi sfârtecă și trupul…/De-atunci, îi zice Tomis acestui loc fiindcă/O soră pe-al său frate aice l-a tăiat.”
(Publius Ovidius Naso, Tristele, Scrisori din Pont, traducere-Teodot Naum, ediție bilingvă îngrijită de Livia Buzoianu, Editura Ex Ponto, Constanța, 2013, Tristia IX, p.197-198)
Promontoriul unde regele Aetes și-a incinerat fiul, este, spune legenda, chiar Peninsula, zona veche a orașului nostru. Evident, dacă vei întreba un specialist, acesta îți va spune că mitul Argonauților și al Lânei de Aur nu are nicio bază reală. Tot ei vor afirma că numele de Tomis vine de la o realitate pur geografică: grecii din Milet au întemeiat orașul în sec.VI î.H. pe un promontoriu ascuțit, care intră în apele Pontului Euxin asemenea unei lame. Această Peninsulă a fost mereu inima urbei, fie că aceasta s-a numit Tomi, Tomis, Constanția, Kiustenge, Kostence și într-un final Constanța. Iason, Medeea și argonauții au scăpat și au ajuns în Elada lor. Sacrificarea lui Absyrtos a intrat în legendă și odată cu ea, și locul unde s-a petrecut fapta… În legendă a intrat și Locul Sacrificiului…
Povestea s-a încheiat. Istoria unui oraș era însă abia la început…
Reclama zilei – Hotel Central, strada Traian colț cu Vasile Alecsandri. Propietatea Frangopol. Hotel modern cu tot confortul, situat în centrul orașului și în fața gărei. Electricitate, apă în continu, curățenie exemplară și liniște desăvârșită. Hotel absolut familiar. Prețuri moderate. (1924)
Sursă foto: The Golden Fleece – Herbert James Draper, https://artuk.org/discover/artworks/the-golden-fleece-23299, Bradford Museums, Galleries & Heritage
În vara anului 1927, pentru mulți dintre constănțeni o deplasare la plajă în Mamaia era un adevărat lux. Drumul dura două ore, iar un bilet de tren costa 30 de lei, după cum aflăm din amplul articol publicat în ediția din 12 iunie a ziarului „Dobrogea Jună”, intitulat „Băile de mare din oraș”.
Doritori de o baie în mare erau numeroși, însă cei mai mulți căutau un loc în apropiere, unde „să-și facă baia zilnică la repezeală, fie dimineața înainte de a merge la ocupațiune, fie în timpul prânzului și mai ales pe un preț derizoriu”. În acest context, vicepreședintele Asociației Comercianților de Cereale, I. Xantopol, descris drept „un distins cetățean al orașului nostru”, a propus amenajarea unei plaje în oraș, destinate, pe timpul verii, negustorilor și funcționarilor locali. Cea mai potrivită opțiune era considerată plaja Duduia – actuala zonă a portului turistic Tomis, cunoscut în odinioară și sub numele de Golful Pescarilor.
Redăm, în rândurile următoare, situația plajei Duduia așa cum este descrisă în articolul menționat, text care păstrează autenticitatea faptelor relatate, precum și culoarea și expresivitatea limbajului gazetăresc interbelic:
„Dintre acestea cea mai accesibilă este plaja „Duduia”, unde și anul trecut au fost instalate cabine, iar locul de baie era așa de îngrijit încât îți făcea plăcere să vii acolo. Astăzi nu ai în oraș decât plaja „Trei papuci”, departe de Tataia – plaje la care cu greu ar putea scoborâ și urca chiar un alpinist încercat. Coborâșul mai merge, dar urcușul este ceva aproape imposibil de realizat.
Edilii noștri, cari au dat dovadă că poartă o dragoste deosebită pentru interesele publice ale cetățenilor, au priceput această lacună și au hotărât ca banda de pescari ce s-a aciuat la Duduia să fie evacuată. D. ajutor de primar Rizescu – mai activ – a și procedat la dărâmarea barăcilor (boala lui) pe care fără autorizarea nimănui, pescarii le construiseră acolo. Până aici toate bune și mai ales hotărârea municipiului pentru care nu găsim cuvinte de laudă mai ales că izgonindu-se de acolo pescarii, s-ar fi asanat cartierul întreg, care astăzi pute de la distanță, constituind un indescriptibil focar de infecție pentru că tot malul mărei din acest loc, atât de curat vara trecută, a fost din nou transformat în rampă de gunoi. Banda de vagabonzi și pescari, care s-a instalat acolo, fără să întrebe pe nimeni, nu vrea să respecte hotărârea comunei. Ei nu vor să părăsească plaja (care este proprietatea municipiului) pentru că acea plaje fiind sitută în spatele restaurantelor din centru, transportul peștelui se poate face ușor pe ascuns, parcurgându-se un drum scurt și trăgându-se chiulul statului.
Am căutat să pătrund care este motivul ce face pe pescari să se încăpățâneze a se răsvrâi contra deciziei comunale și am aflat că cei ce-i îndeamnă la această răsvrâtire sunt chiar funcționarii de la revizoratul pescarilor, slujbași cari cred că au și ei interese comune cu pescarii contrabandiști.
Ori cari ar fi interesele cinstite sau necinstite ale pescarilor și protectorilor lor dubioși, nevoile higienice ale populațiunei unui întreg oraș nu trebuie să fie neglijate tocmai de cei ce au menirea de a le proetja și în numele acestei populațiuni cerem să se redea scăldătorilor plaja „Duduia”, pe care pescarii au ocupat-o fără nici un drept”.
Reclama zilei: „Ochelari de soare – Nu cumpărați ori ce fel de ochelari care strică vederea, ci numai din aceia centrați și controlați la fabrica de ochelari P. Șapira – Furnisor al Curței Regale”.
The Museum of National History and Archaeology Constanta anunță participarea uneia dintre cele mai valoroase artefacte din colecțiile sale la expoziția „Muzeul Muzeelor”, găzduită de Muzeul Național de Artă al României. Datată la sfârșitul secolului al II-lea – începutul secolului al III-lea p. Chr., impresionanta statuie din marmură a fost descoperită în anul 1962 și face parte din suita de piese arheologice cunoscută ulterior sub sintagma „Tezaurul de sculpturi de la Tomis”. Statuia constituie un reper al patrimoniului dobrogean, iar valoarea sa este dată atât de unicitatea reprezentării, cât și de starea remarcabilă de conservare și de contribuția sa la înțelegerea fenomenului cultural din spațiul vest-pontic în epoca romană.
Proiectul expozițional „Muzeul Muzeelor” reunește, sub cupola Palatului Regal, peste 100 de piese excepționale, selectate din patrimoniul mai multor muzee din țară și din colecțiile Muzeului Național de Artă al României. Astfel, este conturată o hartă a capodoperelor pe care publicul le poate descoperi de-a lungul și de-a latul României.
Vă invităm să admirați această mărturie a trecutului antic și să vizitați expoziția „Muzeul Muzeelor”, în perioada 12 iunie – 4 octombrie 2026, la sediul central al Muzeului Național de Artă al României din București, Calea Victoriei 49 – 53.
Nu trecuseră decât vreo patru ani de la integrarea Dobrogei în România, iar plajele litoralului începuseră deja să fie luate cu asalt de sute de persoane, în ciuda faptului că transportul de la Bucureşti la Constanţa era unul anevoios. „Turiştii de plăcere” sau „plaisir-iştii”, cum li se spunea, nu ţineau însă seama de cele două zile de drum şi veneau în bătrânul Kiustendge (Kiustenge) pentru a face băi de mare. Numărul din ce în ce mai mare de turişti şi construcţia portului modern au obligat Primăria Constanţei să creeze un nou amplasament pentru băi.
Aşa a apărut în 1883 Plaja de la Vii, la circa 3 kilometri de Port. Plaja de la Vii era amplasată la baza malului abrupt al Văii Portului, undeva în apropierea actualei Gări, sau mai bine zis, în dreptul zonei cunoscute azi ca Abator (n.r. Poarta 5 Port Constanţa). I s-a spus aşa întrucât era situată într-o zonă verde de la marginea urbei, unde se aflau numeroase grădini şi plantaţii de viţă de vie. În această zonă erau doar câteva clădiri: Fabrica de Bere Gruber, Casa Beiului şi plăcintăria căpitanului Creangă (fiul lui Ion Creangă).
Primăria Constanţa a construit o cale ferată care făcea legătura între oraş şi Plajă, traseul fiind făcut de un “tren de plăcere, cu viteză de promenadă”. În 1886, cu un an înaintea inaugurării Statuii lui Ovidiu, vine pentru câteva zile, la Constanţa şi tânărul ziarist Barbu Ştefănescu Delavrancea, viitorul mare scriitor. Misiunea sa, ca ziarist la Românul, era aceea de a afla mai multe despre viitoarea amplasare a statuii poetului latin. El scrie despre faptul că statuia creată de italianul Ettore Ferari stă într-un depozit din port (nu se achitase încă taxa vamală). Delavrancea mai cercetează și disputa dintre Mihail Kogălniceanu (care voia să pună statuia lui Ovidiu în zona Bulevardului Elisabeta, pe malul mării) și Remus Opreanu (adeptul instalării statuii în Piața Independenței. Știm că învingătorul disputei a fost, în final, fostul prefect Opreanu, cel ce și avusese ideea unei statui a lui Naso la Constanța.
Delavrancea profită de ocazie pentru a merge des la Plaja de la Vii. Iată ce scria Delavrancea despre această locaţie: “Azi dimineaţă am fost la băi, plage sau cum îi spun dobrogenii, la hatia mării (!). La finele scării se fac două drumuri – la stânga băile doamnelor, la dreapta, ale domnilor. Pentru ce la stânga doamnele şi nu bărbaţii? Pentru că la stânga este inima, zicea cineva. Pentru ce această despărţire, ce nu se vede pe nicăieri în străinătate? Mister oriental? Sau este oare spaima tradiţională care a rămas de la Ovidiu cu femeia goală. Căci, spun unii că Ovidiu a fost exilat la Tomis pentru că a văzut-o goală în baie pe Livia, împărăteasa Romei”. Delavrancea a fost indignat de despărţirea pe sexe a plajei. Mulţi marinari aflaţi pe navele din rada Portului nu erau însă deranjaţi de acest “detaliu”. Mai multe doamne au reclamat Primăriei că bărci de marinari se apropiau de plajă şi că mulţi mateloţi se aruncau în apă pentru a veni mai aproape de plaja doamnelor pudice, pentru a le admira formele (nu goliciunea, întrucât erau costumate până la gât). Drumul cu trenul de la Constanţa la Plaja de la Vii era o adevărată distracţie pentru turişti. În 1898, Revista Familia menţiona: “Turiştii găsesc multă plăcere de a face de două ori pe zi o plimbare cu trenul la Vii, unde sunt băile. O baie cu spesele drumului nu costă mai mult de 1 lei transportul şi 10 bani bacşişul”. Plaja de la Vii a fost principala plajă a Constanţei la sfârşit de veac XIX, .dar odată cu modernizarea Portului și cu instalarea unei stații de petrol în apropiere, a devenit poluată. A pierdut astfel “lupta” cu nou apărutele şi mult mai accesibilele plaje din oraş, precum Duduia, Trei Papuci, Tataia şi evident, cu Plajele staţiunii Mamaia. A dispărut în cele din urmă, înghiţită de lucrările edilitare şi portuare ale unui oraş în ascensiune. Povestea sa însă a rămas…
Reclama zilei – Citiți ziarul Dobrogea Jună – cel mai vechiu și răspândit ziar dobrogean. Apare zilnic la Constanța, cu ultimele știri telegrafice și telefonice. Director proprietar – CN Sarry. Redacția și Administrația – Str. Scarlat Vârnav no.23. (1924)
Nu trecuseră decât vreo patru ani de la integrarea Dobrogei în România, iar plajele litoralului începuseră deja să fie luate cu asalt de sute de persoane, în ciuda faptului că transportul de la Bucureşti la Constanţa era unul anevoios. „Turiştii de plăcere” sau „plaisir-iştii”, cum li se spunea, nu ţineau însă seama de cele două zile de drum şi veneau în bătrânul Kiustendge (Kiustenge) pentru a face băi de mare. Numărul din ce în ce mai mare de turişti şi construcţia portului modern au obligat Primăria Constanţei să creeze un nou amplasament pentru băi.
Aşa a apărut în 1883 Plaja de la Vii, la circa 3 kilometri de Port. Plaja de la Vii era amplasată la baza malului abrupt al Văii Portului, undeva în apropierea actualei Gări, sau mai bine zis, în dreptul zonei cunoscute azi ca Abator (n.r. Poarta 5 Port Constanţa). I s-a spus aşa întrucât era situată într-o zonă verde de la marginea urbei, unde se aflau numeroase grădini şi plantaţii de viţă de vie. În această zonă erau doar câteva clădiri: Fabrica de Bere Gruber, Casa Beiului şi plăcintăria căpitanului Creangă (fiul lui Ion Creangă).
Primăria Constanţa a construit o cale ferată care făcea legătura între oraş şi Plajă, traseul fiind făcut de un “tren de plăcere, cu viteză de promenadă”. În 1886, cu un an înaintea inaugurării Statuii lui Ovidiu, vine pentru câteva zile, la Constanţa şi tânărul ziarist Barbu Ştefănescu Delavrancea, viitorul mare scriitor. Misiunea sa, ca ziarist la Românul, era aceea de a afla mai multe despre viitoarea amplasare a statuii poetului latin. El scrie despre faptul că statuia creată de italianul Ettore Ferari stă într-un depozit din port (nu se achitase încă taxa vamală). Delavrancea mai cercetează și disputa dintre Mihail Kogălniceanu (care voia să pună statuia lui Ovidiu în zona Bulevardului Elisabeta, pe malul mării) și Remus Opreanu (adeptul instalării statuii în Piața Independenței. Știm că învingătorul disputei a fost, în final, fostul prefect Opreanu, cel ce și avusese ideea unei statui a lui Naso la Constanța.
Delavrancea profită de ocazie pentru a merge des la Plaja de la Vii. Iată ce scria Delavrancea despre această locaţie: “Azi dimineaţă am fost la băi, plage sau cum îi spun dobrogenii, la hatia mării (!). La finele scării se fac două drumuri – la stânga băile doamnelor, la dreapta, ale domnilor. Pentru ce la stânga doamnele şi nu bărbaţii? Pentru că la stânga este inima, zicea cineva. Pentru ce această despărţire, ce nu se vede pe nicăieri în străinătate? Mister oriental? Sau este oare spaima tradiţională care a rămas de la Ovidiu cu femeia goală. Căci, spun unii că Ovidiu a fost exilat la Tomis pentru că a văzut-o goală în baie pe Livia, împărăteasa Romei”. Delavrancea a fost indignat de despărţirea pe sexe a plajei. Mulţi marinari aflaţi pe navele din rada Portului nu erau însă deranjaţi de acest “detaliu”. Mai multe doamne au reclamat Primăriei că bărci de marinari se apropiau de plajă şi că mulţi mateloţi se aruncau în apă pentru a veni mai aproape de plaja doamnelor pudice, pentru a le admira formele (nu goliciunea, întrucât erau costumate până la gât). Drumul cu trenul de la Constanţa la Plaja de la Vii era o adevărată distracţie pentru turişti. În 1898, Revista Familia menţiona: “Turiştii găsesc multă plăcere de a face de două ori pe zi o plimbare cu trenul la Vii, unde sunt băile. O baie cu spesele drumului nu costă mai mult de 1 lei transportul şi 10 bani bacşişul”. Plaja de la Vii a fost principala plajă a Constanţei la sfârşit de veac XIX, .dar odată cu modernizarea Portului și cu instalarea unei stații de petrol în apropiere, a devenit poluată. A pierdut astfel “lupta” cu nou apărutele şi mult mai accesibilele plaje din oraş, precum Duduia, Trei Papuci, Tataia şi evident, cu Plajele staţiunii Mamaia. A dispărut în cele din urmă, înghiţită de lucrările edilitare şi portuare ale unui oraş în ascensiune. Povestea sa însă a rămas…
Reclama zilei – Citiți ziarul Dobrogea Jună – cel mai vechiu și răspândit ziar dobrogean. Apare zilnic la Constanța, cu ultimele știri telegrafice și telefonice. Director proprietar – CN Sarry. Redacția și Administrația – Str. Scarlat Vârnav no.23. (1924)
În perioada 12 – 13 iunie 2026, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, sub egida Consiliului Județean Constanța, se alătură manifestării internaționale Zilele Europene ale Arheologiei, eveniment dedicat promovării patrimoniului arheologic și popularizării activității muzeelor și a cercetătorilor în rândul publicului. Printr-o serie de programe desfășurate la obiectivele muzeale din Constanța – Edificiul Roman cu Mozaic și sediul MINAC, Cernavodă – Centrul Hamangia și Atelierul Gânditorului și Hârșova – Cetatea Carsium, publicul de toate vârstele va avea ocazia să descopere patrimoniul arheologic al Dobrogei prin ateliere creative, demonstrații practice, expoziții și întâlniri cu specialiști ai muzeului.
Programul celor două zile de manifestări:
• Sediul MINAC, str. Arhiepiscopiei nr. 7, Constanța;
Vineri, 12 iunie 2026, în intervalul orar 10:00 – 12:00
Ateliere creative„Din lumea arheologiei în lumea copiilor”
Activitatea se adresează copiilor de vârstă școlară și propune o incursiune în universul civilizațiilor antice prin intermediul unor ateliere creative inspirate de patrimoniul arheologic dobrogean, reunite sub titulatura „Redescoperim tradiții și devenim creativi. Din lumea arheologiei în lumea copiilor”. Elevii Școlii Gimnaziale „Viceamiral Ioan Murgescu” Valu lui Traian, din clasele a II-a A și a IV-a B, îndrumați de învățătoarele Sandina Dragomir și Veronica Micloș, vor realiza colaje și puzzle-uri inspirate de artefacte istorice, în cadrul atelierului de colaj creativ coordonat de Andreea Andrei și Florentina Bozîntan. De asemenea, aceștia vor modela în lut și ipsos reprezentări ale unor piese și monumente emblematice pentru istoria Constanței, sub îndrumarea specialiștilor Luiza Ionescu și Laura Vasilache.
Totodată, participanții (copii, cadre didactice și părinți) vor avea ocazia să vizioneze filmul de reconstituire istorică dedicat Cetății Capidava, producție care valorifică tehnologii vizuale moderne și reconstituiri istorice realizate cu ajutorul inteligenței artificiale, facilitând redescoperirea lumii romane prin prisma descoperirilor arheologice.
• Edificiul Roman cu Mozaic, Piața Ovidiu nr. 12, Constanța;
Sâmbătă, 13 iunie 2026, în intervalul orar 10:00 – 13:00
Workshop și vernisajul expoziției „Vestigii”
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța în parteneriat cu Colegiul Național de Arte „Regina Maria”, organizează workshop-ul „Dialog cu arheologia”, care îi va introduce pe elevi în activitatea cercetării arheologice și în procesul prin care vestigiile trecutului devin surse de cunoaștere istorică. Pornind de la o prezentare susținută de cercetătorul dr. Constantin Băjenaru și continuând cu activități coordonate de specialiștii muzeului, Cătălin Nopcea, Bianca Profiran și Laura Gheorghiu, tinerii vor descoperi etapele activității unui arheolog, de la pregătirea unei cercetări arheologice până la interpretarea materialelor scoase la lumină în urma săpăturilor. Discuțiile vor viza provocările, responsabilitățile și satisfacțiile profesiei de arheolog. Pornind de la informațiile dobândite, elevii vor realiza desene inspirate de artefactele cercetate.
Evenimentul va fi completat de vernisajul expoziției „Vestigii”, care reunește lucrări realizate de elevii secțiilor de volumetrie din cadrul Colegiului Național de Arte „Regina Maria”. Elevii expozanți sunt coordonați de profesorii Crinela Popescu, Marcel Grigore, Claudia Cernagor și Aurelian Busuioc. Proiectul expozițional va fi expus în cadrul bolților de la Edificiul Roman cu Mozaic.
• Muzeul „Axiopolis” Cernavodă – Atelierul Gânditorului, str. Mihai Eminescu nr. 7;
Vineri, 12 iunie 2026, ora 11:00
Vernisajul expoziției „Fragmente din lumea Gânditorului”
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, sub egida Consiliului Județean Constanța și în parteneriat cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române și Primăria Cernavodă, invită publicul la vernisajul expoziției „Fragmente din lumea Gânditorului”. Evenimentul va avea loc vineri, 12 iunie 2026, ora 11:00, în Atelierul Gânditorului – Muzeul „Axiopolis” Cernavodă, situat pe strada Mihai Eminescu nr. 7.
Echipa curatorială a proiectului expozițional este formată din Valentina Voinea și Adrian Irimia, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, precum și Raluca Kogălniceanu și Cristian Eduard Ștefan, din cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române. Expoziția foto-documentară reunește fotografii, documente și imagini de arhivă provenite din colecțiile celor două instituții partenere. Evenimentul va fi urmat de vizitarea Centrului Hamangia – Muzeul „Axiopolis” Cernavodă, din strada Ovidiu nr. 19.
•Muzeul „Axiopolis” Cernavodă – Atelierul Gânditorului și Centrul Hamangia;
Sâmbătă, 13 iunie 2026, în intervalul orar 9:00 – 18:00 (pauză 13:00 – 13:30)
Ateliere creative la Atelierul Gânditorului și Centrul Hamangia
Inspirate de universul fascinant al culturii Hamangia și de cuplul statuar „Gânditorul și Femeia șezând”, activitățile organizate de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța în parteneriat cu Primăria Cernavodă și Universitatea „Ovidius” Constanța în cele două locații menționate mai sus îi așteaptă pe copii și tineri să descopere patrimoniul arheologic prin joc, lectură, creație artistică și experiențe interactive.
Participanții vor avea ocazia să exploreze lumea preistoriei prin ateliere practice, povești și provocări creative, adaptate diferitelor categorii de vârstă, după cum urmează:
• „Biblioteca Gânditorului” – cărți despre copilărie;
Echipa coordonatoare din partea muzeului este formată din specialiștii Valentina Voinea, Adrian Irimia, Ioana Brătulescu, Olivia Rotaru, Laura Dumitrescu și Manuela Maxim (Măiță).
• Hârșova – Cetatea Carsium, str. Gheorghe Doja;
Sâmbătă, 13 iunie 2026, intervalul orar 10:00 – 12:00
Întâlnire cu arheologia la Carsium
Printre zidurile încărcate de istorie ale Cetății Carsium, publicul este invitat la o întâlnire cu mărturiile trecutului scoase la lumină de cercetarea arheologică. Cercetătorul dr. Constantin Nicolae va prezenta rezultatele celor mai recente săpături desfășurate în necropola romană a cetății, dezvăluind fragmente din povestea comunităților care au trăit aici în urmă cu aproape două milenii.
Participarea la eveniment și vizitarea sitului arheologic sunt gratuite în cursul zilei de sâmbătă, 13 iunie 2026.
Activitățile organizate în cadrul ediției din acest an a Zilelor Europene ale Arheologiei sunt menite să evidențieze adevărata complexitate și frumusețe a profesiei de arheolog, cea care aduce la lumină vestigiile trecutului și transformă urmele timpului în pagini vii de istorie.
În România începutului de secol XX, trecerea unor credincioși musulmani la creștinism a fost un fenomen izolat și atipic, cele mai multe cazuri semnalându-se în Dobrogea, după revenirea acesteia la Țară. În această provincie trăiau cei mai mulți etnici turci și tătari, de religie musulmană. Într-o regiune în care locuitorii de diferite etnii și credințe trăiau în bună pace, legislația României prevedea egalitatea locuitorilor, indiferent de etnie, respectarea tuturor religiilor. Legea permitea trecerea de la o religie la alta, dar implica proceduri administrative stricte.
Biserica Ortodoxă și misionarii creștini au încercat să atragă credincioși musulmani, reușind treceri sporadice ale musulmanilor la creștinism. Schimbarea religiei, în cele mai multe cazuri, era dictată de căsătorie. Cei ce treceau la o altă religie își asumau presiunea din partea familiei și, de cele mai multe ori, izolarea în comunitate. Musulmanii și-au păstrat identitatea religioasă, care a fost, în continuare, protejată de statul român.
ACT DE BOTEZ din 17 aprilie 1906.
Nure Muredin, musulman de 30 de ani, fiu al lui Muredin Iașar și Dudi Muredin, primește Sfânta taină a Botezului în religia ortodoxă, la Biserica „Sf. Nicolae Vlădică din Prund” din București, primind numele Petru. Serviciul divin a fost realizat de parohul acestei biserici, econom … Popescu, iar naș este Nicolae N. Naciu.
Documentul este semnat de mitropolitul Primat al Ungro-Vlahiei, Iosif.
DONAȚIE: Neagu Cornel Andrei – 2025 –.
Curator: Lavinia Dumitrașcu
Baptism certificate. A Muslim converted to Orthodoxy. 1906
In early 20th-century Romania, the conversion of Muslim believers to Christianity was an isolated and atypical phenomenon, with most recorded cases occurring in Dobruja after its return to the Romanian state. This province was home to the largest Turkish and Tatar ethnic communities, who were of the Muslim faith. In a region where people of different ethnicities and religions lived together in harmony, Romanian legislation provided for the equality of all inhabitants regardless of ethnicity and guaranteed respect for all religions. The law allowed conversion from one religion to another, but it involved strict administrative procedures.
The Orthodox Church and Christian missionaries attempted to attract Muslim believers, achieving only sporadic conversions to Christianity. In most cases, a change of religion was motivated by marriage. Those who converted assumed the pressure exerted by their families and, in many instances, social isolation within their communities. Muslims preserved their religious identity, which continued to be protected by the Romanian state.
BAPTISM CERTIFICATE, dated 17 April 1906.
Nure Muredin, a 30-year-old Muslim, son of Muredin Iașar and Dudi Muredin, received the Holy Sacrament of Baptism into the Orthodox faith at the Church of “Saint Nicholas the Bishop of the Meadow” in Bucharest, receiving the name Peter. The religious service was officiated by the parish priest of this church, Economus … Popescu, and the godfather was Nicolae N. Naciu.
The document is signed by Iosif, Metropolitan Primate of Wallachia.
DONATION: Neagu Cornel Andrei – 2025 –.
Curator: Lavinia Dumitrașcu
⁕⁕⁕
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța prezintă exponatul lunii iunie 2026 într-un spațiu special amenajat în sediul din strada Arhiepiscopiei nr. 7, municipiul Constanța, însoțit de un panou informativ detaliat. Acesta poate fi admirat începând de marți, 9 iunie 2026, timp de o lună. Vă așteptăm cu drag!
