2 septembrie 1927 – Vasul „Împăratul Traian” și cronologia unui naugrafiu
„Împăratul Traian” a fost un vapor românesc de pasageri care, începând din 1906, a contribuit la dezvoltarea curselor de pasageri. A fost una dintre navele reprezentative ale Serviciului Maritim Român, apreciate pentru confortul și dotările lor moderne și supranumite „lebedele Mării Negre”. În februarie 1927, vasul a fost protagonistul unui incident naval, căci a naugrafiat pe bancurile calcaroase de la Tatlageac, în urma unei furtuni. După șapte luni, mai precis în septembrie 1927, o altă furtună avea să contribuie, în mod neașteptat, la eliberarea lui, după o operațiune de salvare îndelungată și dificilă.
Ediția din 7 septembrie 1927 a ziarului „Dobrogea Jună” relatează în detaliu cronologia naufragiului și a operațiunii de scoatere a vasului, în amplul material jurnalistic „Poznele furtunii. Vaporul «Împăratul Traian» sub apă”. Naufragiul avusese loc la 6 februarie 1927, când „Împăratul Traian” a eșuat pe bancurile calcaroase de la Tatlageac. În lunile următoare, salvatorii au astupat spărturile din fundul vasului, au amenajat un canal printre stânci și au pregătit sistemul de ancore necesar scoaterii lui la larg. Remorcarea directă nu era posibilă, astfel că operațiunea depindea în mare măsură de starea mării. La 12 august, valurile deplasaseră deja vasul cu aproximativ 80–100 de metri.
Ziarul mai notează că, în după-amiaza zilei de 2 septembrie 1927, în jurul orei 17:00, furtuna a făcut posibilă desprinderea definitivă a vasului: „furtuna ajută scoaterea lui definitivă de pe bancul calcaros”. „Bucuria generală era indescriptibilă și din ceas în ceas ne așteptăm să vedem vaporul intrând în port la remorca salvatoarelor «King Lear» și «La Nina». Un comunicat al Serviciului Maritim ne încunoștiințează însă că până ce nu se liniștește marea, acest eveniment, atât de mult dorit, nu se poate produce”, se arată în articol.
O radiogramă transmisă de inspectorul Rees anunța că „Împăratul Traian” se afla în siguranță, „menținându-se în propriu ancore la apă mare”, până când furtuna urma să se liniștească. Situația s-a schimbat din nou în noaptea următoare, când una dintre ancore s-a rupt, iar vasul a început să fie amenințat de valuri. Pentru a-l proteja, salvatorii au recurs la o soluție neobișnuită: au lăsat apa să pătrundă în interiorul vasului, astfel încât acesta să se așeze într-o poziție mai stabilă.
„Duminică seara furtuna ia însă proporții și valurile rup o ancoră, amenințând să smulgă și celelalte două ancore cu cari vaporul se menținea în situația mai sus arătată. Valurile și vântul sporesc și balansează vasul în așa măsură încât, dintr-un moment în altul el poate fi răsturnat și pierdut definitiv.
La bordul «Împăratului» se aflau în acel moment 20 de oameni, zece marinari, zece dela societatea de salvare și d. Inspector Rees, de la Oceanic Salvage Comp., care personal conducea lucrările de salvare.
Pe măsură ce valurile creșteau, măturând puntea, situația devenea mai critică și pentru vas și pentru echipaj, nici salvatorul «King Lear» și nici «La Nina» nu erau acolo ca să dea vreun ajutor, ceea ce a determinat pe d. Ing. Rees să ia măsuri grabnice de salvare a epavei și a echipajului. Singura soluție era fixarea solidă a vaporului pe locul unde se afla. (…) Se scoate atunci o cataplasmă dela fund, se face un orificiu și apa pătrunde în interiorul vaporului care începe să se scufunde.
Emoția este generală. Fiecare se întreba până unde va ajunge apa? Singur inginerul Rees este calm, deoarece calculele sale sunt irefutabile”, se redă în articol.
Pentru oamenii aflați la bord, orele care au urmat au fost dramatice. Cei 20 de oameni aflați la bord au fost în cele din urmă preluați de „King Lear”, după ce stătuseră aproximativ 24 de ore fără hrană și fuseseră udați de valuri. La Constanța, comandorul Mihănescu a pregătit pentru ei o masă caldă pe vaporul „Principesa Maria”. Presa vremii consemna că, după liniștirea mării, lucrările urmau să fie reluate, iar vasul trebuia adus în port în câteva zile.
La 28 septembrie 1927, operațiunea s-a încheiat cu adevărat: „Împăratul Traian” a fost remorcat spre Constanța de „King Lear” și „La Nina”. A doua zi, „Dobrogea Jună” relata sosirea vasului în port. La apropierea de Constanța, o ceață densă a întârziat intrarea, dar, la ora 19:20, convoiul a apărut în anteport, „în bătaia reflectoarelor”. Vasele aflate în port au salutat sosirea prin sirene, iar pe chei se adunase un public numeros. După o manevră care a durat până la ora 3 dimineața, vasul a fost adus la cala de halaj, unde urma să fie evaluat și reparat.
Povestea „Împăratului Traian” nu s-a încheiat însă odată cu scoaterea sa de pe bancurile calcaroase. În 1928, epava a fost vândută unei întreprinderi străine pentru 2.000.000 de lei, o tranzacție considerată de presa vremii mult sub valoarea vasului. Ulterior, vasul nu a mai revenit în serviciu; în timpul remorcării spre Livorno, unde urma să fie valorificată ca fier vechi, vasul este surprins de o altă furtună, care îi provoacă noi avarii. În 1932 presa îl evoca deja ca pe „scheletul” fostului vapor impunător.
Reclama zilei: „Telegramă – În curând sosește renumitul CIRC ZOOLOGIC care va da în localitate mai multe reprezentațiuni cu un program de primul rang” (Dobrogea Jună, 7 septembrie 1927)
Sursă foto: MNIR, nr. Inventar 358483, www.imagoromaniae.ro
