26 iulie – „Sezoniștii nepoftiți” ai Constanței interbelice: pungași de buzunare, escroci, spărgători și prostituate
Imaginea romanțată a litoralului interbelic, cu plaje elegante, orchestre și plimbări pe faleza Cazinoului, avea și o față mai puțin cunoscută. În fiecare vară, odată cu turiștii, la Constanța soseau și alți „vizitatori”, despre care presa vremii scria cu îngrijorare.
În ziarul Marea Neagră din 26 iulie 1925, un articol intitulat sugestiv Sezoniștii nepoftiți descria o adevărată „alianță” formată din „pungașii de buzunare – excroci – spărgători și prostituate”, care îi transformau pe vilegiaturiști în ținte sigure. Autorul remarcă lipsa efectivelor de poliție, căci „de la Cazinou până la cartier, dealungul străzei Carol, nu întâlnești decât doi sergenți de oraș, iar dela malul mării până în cealaltă margine de oraș abia încă doi”; în plus, „dacă ești puțin mai distrat, rămâi la sigur fără portmoneu” sau fără valiză, dacă ești în tren.
„Să nu se creadă că vrem să aducem învinuiri energicului prefect de poliție d. Gr. Ștefu. Nu. Departe de noi aceasta. Știm că oricâtă străduință ar depune d-sa pentru angajarea lor, e imposibilă. Și cu adevărat, în actualele timpuri, ce poate face un om cu 1.200 de lei pe lună (40 lei pe zi – salariul unui sergent), când pâinea ne costă 28 de lei, iar carnea mai proastă, de vacă, nu ți se vinde fără 24 de lei kilogramul”, se completează în articol, aflând astfel și un posibil motiv pentru lipsa celor care să asigure siguranța și ordinea publică.
Materialul jurnalistic continuă cu o descriere succintă a fiecăreia dintre categoriile de răufăcători: pungașii de buzunare sunt prezentați ca indivizi care pândesc neatenția călătorilor și profită de orice clipă de neatenție pentru a sustrage portofelele sau bagajele; escrocii apar drept personaje bine îmbrăcate, care se recomandă drept voiajori, agenți sau achizitori și obțin bani în avans pentru afaceri fictive; spărgătorii sunt descriși ca „vizitatori neanunțați”, care pătrund în locuințe, aleg obiectele de valoare și le transformă apoi în bani la „Muntele de Pietate”. O descriere puternic moralizatoare este rezervată prostituatelor: „Simandicoasele mutre, cu ochii încercuiți de cearcănele vinete, cu privirea sclipitoare, buzele înroșite peste măsură, ca și obrajii. Te acostează la fiecare pas. Le întâlnești la bodegi, restaurante, berării, cofetării, cinematografe, teatre etc. îți surâd, se apropie de tine, te privește galeș, te întreabă ce faci și dacă … ești slab, le cazi în cursă. Iată deci prin câte trebue să treacă bieții vizitatori și locuitori ai Constanței”.
Nici plaja nu era un loc lipsit de griji. Ediția din 26 iulie 1929 a ziarului Dobrogea Jună relata pățania lui Alexandru Maschin, un turist venit din București la băi. În timp ce se afla pe plaja Tataia, din cabina unde își lăsase hainele i-au dispărut 2.500 de lei și un ceas, cazul fiind reclamat imediat poliției.
Furturile din tren reprezentau o problemă constantă. Ziarul Dacia din 26 iulie 1923 consemna că medicului Axelrad i-a fost furat, în timpul călătoriei dintre București și Constanța, un portofel care conținea 16.000 de lei, după ce adormise pentru scurt timp într-un compartiment de clasa a II-a. Deși s-au transmis telegrame pentru urmărirea hoților, aceștia nu au mai fost găsiți.
Atmosfera de nesiguranță este ilustrată și de un alt articol publicat în ziarul Marea Neagră la 30 iulie 1925, despre un furt spectaculos petrecut pe strada Petru Rareș. Hoții au sustras, printre altele, cheile unei case de fier care păstra valorile unei importante bănci din oraș. Ziarul se întreba dacă nu cumva aceștia pregăteau chiar spargerea instituției bancare, iar poliția a fost nevoită să instituie pază specială.
Reclama zilei: „De vânzare o trăsură patent cu cauciucuri aproape noui, altă trăsură cu coș mai mică și o pereche hamuri pentru trăsură. Preț de ocazie. Avantaje de plajă” (Marea Neagră, 26 iulie 1925)
Sursa foto: Biblioteca Națională Digitală, 1938
