Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, sub egida Consiliului Județean Constanța, în parteneriat cu Palatul Copiilor Constanța, invită publicul la vernisajul expoziției „Mozaic Design ’26. Reper istoric în arta vestimentară”, care va avea loc joi, 13 august 2026, ora 18:00, la bolțile Edificiului Roman cu Mozaic.

Expoziția reunește zece costume experimentale (costume-obiect) create de Teodora Hatman, elevă a Atelierului de Creație/Design vestimentar din cadrul Palatului Copiilor Constanța, coordonat de prof. drd. Anca Pașa Deaconu. Creațiile au ca sursă de inspirație mozaicul roman, ale cărui simboluri, motive decorative, detalii compoziționale și elemente cromatice sunt reinterpretate într-un limbaj contemporan, cel al designului vestimentar.

Fragmente de imagine inspirate din patrimoniul antic se transformă astfel în forme și accente decorative, integrate în construcția celor zece costume. Prin această abordare, expoziția aduce împreună arheologia și creația contemporană, demonstrând că patrimoniul poate deveni o sursă de inspirație pentru noi forme de expresie artistică.

La vernisaj vor lua cuvântul dr. Aurel Mototolea, șef al Secției Muzeografie și Muzee Locale în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, și prof. drd. Anca Pașa Deaconu, coordonatoarea proiectului și al Atelierului de Creație/Design vestimentar.

Teodora Hatman participă la cursurile Atelierului de Creație/Design vestimentar din cadrul Palatului Copiilor Constanța din anul 2017. De atunci și până în prezent, a participat la concursuri naționale, workshopuri și experimente artistice, obținând numeroase premii și dezvoltându-și treptat un stil propriu, bazat pe explorarea formelor și a materialelor.

„Mozaic Design ’26” face parte dintr-un demers de lungă durată al prof. drd. Anca Pașa Deaconu, dedicat valorificării patrimoniului cultural și artistic prin creații contemporane. Inițiativa urmărește ca, an de an, în cadrul unor noi proiecte, să fie prezentate lucrări inspirate din patrimoniul cultural local, oferind tinerilor artiști posibilitatea de a descoperi și reinterpreta, prin propriul limbaj, elemente ale trecutului.

Expoziția poate fi vizitată în perioada 13 august – 30 septembrie 2026, la  Edificiul Roman cu Mozaic, din Piața Ovidiu nr. 5, municipiul Constanța.

Vă așteptăm cu drag!

Pentru cititorii presei constănțene din vara anului 1932, ziua de 10 august însemna debutul unuia dintre cele mai așteptate evenimente ale sezonului: tragerea la sorți a Clasei a V-a a Loteriei de Stat. Ziarul Dacia din 10 august 1932 anunța că timp de 37 de zile, între 10 august și 16 septembrie, urmau să fie distribuite câștiguri în valoare totală de 195.870.000 lei, iar extragerile aveau loc în sala Fundației Universitare „Regele Carol I” din București. Reclamele ocupau spații generoase în paginile ziarelor și puneau accent pe amploarea acestei etape a loteriei. Dintr-un alt anunț publicat în aceeași perioadă aflăm că, în timp ce primele patru clase distribuiseră împreună 44 de milioane de lei, Clasa a V-a urma să ofere singură câștiguri de aproape 196 de milioane de lei, fapt ce explica interesul deosebit acordat acestei trageri.

Din publicația Vremea, ediția din 15 decembrie 1935, aflăm și povestea înființării Loteriei de Stat. Încă de la început, aceasta fusese concepută ca un instrument de finanțare a sănătății publice. Originile sale se regăsesc în anul 1906, când chirurgul T. Ionescu a propus în Parlament înființarea unei loterii după modelul celor din Franța și Austro-Ungaria. După Primul Război Mondial, ideea a fost reluată și transpusă în practică de profesorul Ion Cantacuzino, ministru al sănătății și una dintre cele mai prestigioase personalități ale medicinei românești. În articol publicat de Vremea se arată că reputatul savant a hotărât reînființarea Loteriei de Stat, convins de eficiența sistemului. Organizarea instituției a fost încredințată unor specialiști, iar scopul urmărit era unul dublu: asigurarea unui joc bine administrat și, mai ales, obținerea de resurse financiare pentru domeniul sanitar: „Pe când era ministru al sănătății publice, doctorul Ion Cantacuzino, a cărui faimă trecuse de mult peste granițele țării și al cărui nume era înscris între savanții cei mai celebri ai lumii medicale, a luat decizia de a reînființa Loteria de Stat. Experiența făcută înainte de războiu, la noi în țară și experiențele strălucite din străinătate au condus la hotărârea aceasta considerată de toată lumea o inițiativă fericită.

Profesorul Ion Cantacuzino, venit la conducerea ministerului sănătății într-o perioadă de dificultăți bugetare, nu a putut să aibă la dispoziție fondurile ce-i erau strict necesare pentru a pune în mers organizarea sanitară și a începe o mare campanie de dotare a țării cu spitale de care până atunci ducea lipsă. Ideea de loterie a fost legată în gândul său de opera de ajutorare a spitalelor. (…) Loteria de stat dela noi acordă jucătorilor ei 67 la sută din toate sumele pe care le încasează – comparând procentul acesta cu cele din străinătate, unde se acordă 40 la sută, 50 la sută și maximum 60 la sută, constatăm de ce publicul jucător acordă, aproape fără să-și dea seama, atâta încredere loteriei noastre. (…) Marele rest trece integral în casa statului, la fondul sanitar”.

Presa constănțeană oferă informații și despre rețeaua locală de distribuire a biletelor, prin intermediul „colecturilor”. Reclamele din ziarul Dacia promovează colectura P. Șapira (Hagiul), situată pe strada Carol nr. 22, de unde puteau fi cumpărate sau comandate lozuri atât de locuitorii Constanței, cât și de cei din provincie, inclusiv prin mandat poștal. Alături de acesta apare și colectura lui Marcel Rabinovitz, căruia Ag. H. Damadian, președintele Asociației Cerealiștilor și fericit câștigător al premiului cel mare de 600.000 de lei la tragerea clasei a IV-a din același an, în adresează public mulțumiri printr-un mesaj apărut în ediția din 22 iulie 1932 a aceluiași ziar Dacia. În mesaj este apreciată „promptitudinea efectuării plății, lucru ce nu s-a petrecut numai cu mine dar cu toți acei cari au avut buna inspirație de a cumpăra lozuri dela d. Rabinovitz, în a cărei colectură au eșit cele mai norocoase lozuri din Constanța, ceea ce îi confirmă porecla de «Marcel cel norocos»”.

Existența unei rețele bine dezvoltate de distribuție este confirmată și de un alt anunț, referitor la colectura principală A.A Bogosian, de pe strada Carol nr. 51, vizavi de Poștă. Acesta îi informa pe cumpărători că, în urma preluării portofoliului unei bănci din Oradea și cu aprobarea Regiei Publice Comerciale a Loteriei de Stat, toate lozurile comercializate anterior prin domnii Ciprul, Weissenberg și Carabiber intrau în administrarea sa.

Reclama zilei: „Cazinoul Comunal – în fiecare seară CELEBRA ORCHESTRĂ sub conducerea maestrului Leon – Restaurant Bar Dancing Bufet Dancing – Bufet bine asortat” (Dacia, 10 august 1932)

Sursă foto: ziarul Dacia, ediția 10 august 1932

Pe data de 9 august 1926, Constanța a fost vizitată de un numeros grup de studenți și studente din Statele Unite ale Americii, aflați într-o excursie de studiu în întreaga Europă. Ei erau însoțiți de profesorul american Henry Morgan și de domnii Elefteriu -secretarul general al Academiei de Studii Comerciale și Anghelescu de la societatea Prietenii Statelor Unite, organizație înființată chiar la începutul acelui an. De asemenea, au venit la Constanța și câțiva studenți români din capitală, aleși pentru rezultatele deosebite obținute în anul universitar recent încheiat. Grupul a ajuns la Constanța la 11:35, cu un vagon special atașat acceleratului de București. În gară, tinerii americani au fost întâmpinați de primarul interimar Francisc Sachetti și de inspectorul școlar general Stoenescu-Dunăre.Studenții s-au urcat apoi în trenul de Mamaia și odată ajunși în stațiune au făcut baie în mare, după care au vizitat parcul și stabilimentul de băi. La ora 2 p.m. a urmat un banchet pe terasa restaurantului, masa cu 60 de tacâmuri fiind plătită din fondurile Ministerului de Externe. În timpul mesei un taraf de lăutari i-a delectat pe oaspeți cu cântece naționale românești. După banchet, musafirii au făcut o fotografie de grup pe plaja stațiunnii, după care s-au îmbarcat în trenul ce i-a readus la Constanța. Aici au mers direct în port unde au vizitat silozurile, birourile vămii și ale Serviciului Român de Navigație iar apoi au asistat pe Bulevardul Elisabeta la o serbare organizată de societatea Asistență Publică. Seara, în jurul orei 7, pe terasa din fața Cazinoului a fost dată o masă în cinstea vizitatorilor, aceștia fiind serviți de doamne din înalta societate constănțeană. După două ore, grupul de studenți americani a mers înapoi în port, unde s-a îmbarcat pe vaporul Împăratul Traian, cu destinația Constantinopol, Turcia. Potrivit ziarelor românești, tinerii americani au fost încântați de Constanța și Mamaia și au declarat că regretă că vizita lor în urbea lui Ovidiu a fost atât de scurtă.

Reclama zilei -Depozitul de cherestea Ionas Beiner, strada Ștefan cel Mare (fostă Mangaliei) este tot timpul bine asortat cu orice fel de lemnărie pentru construcțiuni, tâmplari, precum și dușumele gata lucrate. Prețuri totdeauna moderate. (1924)

La jumătatea anilor 20 ai secolului trecut, portul Constanța era destinația a numeroase curse maritime care făceau legătura între porturile Mediteranei și țărmul românesc. Una dintre companiile mari care operau pe această rută era Lloyd Triestino (fostă Austrian Lloyd – înainte de Primul Război Mondial), cu sediul la Trieste, Italia, și care deținea numeroase vapoare de poștă. Printre cele mai mari și frumoase vase ale firmei era Dalmația (numită și Dalmația L), care în acea perioadă deservea ruta Trieste – Constanța. La 8 august 1926 agenția Lloyd Triestino din Constanța a fost informată printr-o telegramă că vasul Dalmația nu va mai ajunge în urbea lui Ovidiu, întrucât fusese victima unui sinistru naval, un grav incendiu produs pe când vasul se afla în cursă, în largul mării. Incidentul a avut loc nu departe de insula grecească Lesbos, pe când Dalmația se pregătea să intre în strâmtoarea Dardanele. Vasul făcuse o escală în orașul Mitilene, unde încărcase butoaie cu spirt și care fuseseră depozitate în hambarul nr. 2. Înainte de a intra în strâmtoare s-a produs o explozie puternică, iar flăcări uriașe au cuprins puntea navei. La bordul vaporului se aflau 30 de pasageri ce urmau să debarce la Constanța. Comandantul Dalmației a dovedit un sânge rece extraordinar iar echipajul său, extrem de disciplinat, a acționat imediat pentru stingerea focului. Modul în care marinarii au reacționat a dus la evitarea unei stări de panică, ce de obicei se instaurează în astfel de momente dramatice. Deși vasul devenise parțial o torță, el a continuat să navige, cu viteză maximă chiar, îndreptându-se către cel mai apropiat țărm. A ajuns astfel lângă punctul Nagara (astăzi Nara Burnu, Turcia), unde în scurt timp a sosit în ajutor vaporul turcesc Antaly, care a preluat pasagerii de pe Dalmația, precum și o parte din marfă. După doar jumătate de ceas, un remorcher a tras vasul sinistrat până pe țărm, unde incendiul a fost lichidat. Doi marinari au trebuit tratați de un medic sosit la fața locului, ei suferind arsuri de pe urma exploziei butoaielor de spirt. S-a stabilit că Dalmația a suferit pagube extrem de importante: au ars pereții vasului, 30 de automobile ce urmau să ajungă la Odessa, toate butoaiele cu spirt și multe alte mărfuri. Ancheta demarată de autoritățile turcești a stabilit că incendiul s-a produs, cel mai probabil, de la o țigară aruncată de vreun călător prin deschizătura magaziei cu numărul 2. În loc să ajungă la Constanța, Dalmația a ajuns în șantierul de reparații. A fost repus pe apă după un an și a continuat să facă curse în Mediterana și Marea Neagră. Incendiul din 1926 a fost în cele din urmă uitat, dar informațiile au supraviețuit în paginile ziarelor constănțene, care au tratat subiectul.

Reclama zilei – La Abramescu, Vechiul Magazin de Delicatese, Coloniale și băuturi indigene și streine. Bodegă în Piața Independenței, la nr.23. (1923)

Sursă foto: afiș Lloyd Triestino, www.naviearmatori.net

În anii `30, numărul automobilelor înregistrate în municipiul Constanța a crescut în mod spectaculos. Ele aparțineau fie unor persoane fizice, oameni înstăriți ai urbei, fie unor societăți specializate, care ofereau contra cost servicii de transport pe diverse rute – în interiorul urbei, dar și în localitățile și stațiunile învecinate: Mamaia, Tekirghiol Sat sau Carmen Sylva (n.a. fostă Tekirghiol Movilă – până în 1928 și astăzi cunoscută ca Eforie Sud). Multe dintre automobilele destinate transportului turistic aveau mai mult de patru locuri, dar, chiar și așa, cererea depășea cu mult oferta. Din acest motiv, în anii `30, la Constanța apar și autobuze destinate transportului public. Aceste vehicule erau mult mai rapide decât clasicele birje ce transportaseră în anii `20 turiștii în diversele stațiuni învecinate Constanței. Dacă vilegiaturistul dorea să meargă de la Constanța la Mamaia, el avea la dispoziție și mai multe trenuri ce făceau zilnic acest traseu. Dacă turistul dorea să ajungă însă la Carmen Sylva sau la Tekirghiol Sat, atunci putea alege din automobilele și autobuzele care îi așteptau în fața gării din Constanța.

Potrivit recensământului național din 29 decembrie 1930, orașul Constanța (reședință de județ și municipiu) avea o populație oficială de 58.258 de locuitori, la care se adăugau alte sute, poate mii de persoane ce rezidau în această urbe fiind însă  înregistrate în alte localități sau județe (militari, angajați sezonieri etc.). În sezonul estival, mai ales, orașul era extrem de aglomerat, fiind luat cu asalt de către mii de vilegiaturiști veniți din întreaga țară. Acestora li se adăugau și numeroși turiști străini, mulți dintre ei veniți pentru a juca la Cazino (n.a. în anii în care autoritățile locale acceptau și acordau licențe pentru desfășurarea jocurilor de noroc în locația indicată).

De această dezvoltare a urbei au beneficiat numeroase societăți din diverse domenii de activitate. Vorbind despre transport auto, trebuie spus că s-a remarcat societatea de automobile Tomis, care punea la dispoziția doritorilor un parc auto foarte bine pus la punct. Afacerea era concentrată în centrul orașului și în zona Gării. De aici, și numeroasele probleme și scandaluri apărute. Interesant este că situația era tensionată, adesea, și după încheierea sezonului estival.

În anul 1932, ziarul constănțean Marea Neagră publica un amplu articol intitulat Scandalul din centrul orașului, semnat de un anume Danton, evident un pseudonim (n.a. adevăratul Georges Jaques Danton a fost unul dintre capii Revoluției Franceze, ghilotinat pe 5 aprilie 1794, la Paris). Gazetarul Danton de la Constanța trage un semnal de alarmă și supune atenției publice o problemă deosebită, creată, paradoxal, ca urmare a dezvoltării urbei și a serviciilor de aici. Este mai întâi prezentată situația: “În nenumărate rânduri am cerut autorităților municipale și polițienești să dispună măsuri împotriva societății de automobile Tomis, care înconjurată de o toleranță suspectă, își îngăduie să ocupe porțiuni de străzi din centrul orașului transformându-le în garaje pentru autobuze și în permanente locuri de scandal și bătăi”.

Danton reclamă faptul că ziarul Marea Neagră l-a anunțat pe primar cu privire la scandal “printr-o petiție explicativă dar și telefonic”, dar că cel ce conducea destinele urbei nu luase nicio măsură pentru a rezolva situația. Trebuie să spunem că la momentul apariției articolului, edil al urbei constănțene era Victor Fiacescu, cel ce îi luase locul în iunie 1932 mai vechiului și mai experimentatului Ion Theodorescu- Valahu.

Autorul articolului scrie următoarele: “… i s-a adus la cunoștință domnului primar al municipiului protestul locuitorilor terorizați de numita societate, care își înșiruie mașinile pe strada Traian, din Piața Independenței (n.a. astăzi Piața Ovidiu) și până la Gară (n.a. Gara Veche, situată oarecum în fața Judecătoriei de astăzi), transformând această porțiune a orașului într-o bursă de tot felul de porcării neadmise, într-o uliță periferică cu țipete, chiote și înjurături… Iată că scandalul dăinuiește, săpând nedumerire în cugetul locuitorilor cari se întreabă intrigați: oare nu cumva anumiți indivizi cu trecere sunt plătiți să se facă să se mențină această stare de lucruri?”.

Astăzi, nu putem ști cât de subiectiv și exagerat este articolul de față sau dacă ziarul Marea Neagră demarase vreo campanie împotriva primarului respectiv sau a societății de automobile Tomis. Chiar și așa, este evident că se pleca de la o situație alarmantă reală, datorată apariției mașinilor în zona centrală. Danton ne oferă detalii: “… de cum se înserează, strada Traian devine impracticabilă, fiind baricadată de autobuzele societății Tomis, care a monopolizat-o, nu știm cu învoirea cui. Circulația e oprită, pietonii sunt amenințați. Certuri cu urlete și bătăi angajate între personalul periferic al acestor vehicule până la miezul nopții, fac ca cetățenii să vegheze  fără să se poată odihni. În timpul zilei, din aceste cauze, lucrul din birouri și diverse întreprinderi a devenit o greutate”. Trebuie spus că ziarul cotidian “Marea Neagră” (“organ al apărărei intereselor dobrogene”), condus de Stelian Ștefănescu, își avea sediul administrativ și redacția chiar în zona afectată, mai exact pe strada Traian, la nr. 5.

În încheierea articolului Danton face un ultim apel: “Domnule primar, faceți să înceteze scandalul, chiar de-ar fi unii interesați cari s-ar opune la aceasta, căci astfel locuitorii aduși la exasperare de toleranța autorităților nu își vor mai asuma răspunderea faptelor lor, și singuri, cu ciomagu-n mână, își vor face dreptate…”

Evident, nu s-a ajuns la situația ilegală ca cetățenii să își facă dreptate. Traficul în zonă a continuat să fie aglomerat, fapt ce nu s-a schimbat nici astăzi, după aproape 90 de ani. Societatea de automobile Tomis a continuat să fie, în anii 30, una dintre cele mai puternice firme ale urbei iar ziarul Marea Neagră a scris mai rar și mai puțin acid despre aglomerația din centrul orașului. Articolul lui Danton reprezintă însă o filă de istorie a orașului, o filă ce nu trebuie trecută cu vederea sau uitată…

Reclama zilei – Emil Andreian, licențiat în drept, Avocat. Fost judecător la Tribunalul Constanța, domiciliat în strada Mircea cel Mare, lângă Biserica Greacă.Orele de consultație: 8-10 a.m. și 6-8 p.m. (1897)

Ziua de 6 august este ilustrată în paginile presei constănțene printr-o serie de evenimente și probleme care surprind realitățile Dobrogei din perioade diferite. Ziarele anului 1924 relatau despre criza pâinii, lipsa medicilor din mediul rural și alte aspecte ale vieții cotidiene, în timp ce aceeași dată avea să intre în istoria arheologiei românești prin descoperirea, în anul 1959, a Edificiului Roman cu Mozaic, unul dintre cele mai importante monumente ale anticului Tomis.

În vara anului 1924, pâinea devenise una dintre cele mai apăsătoare preocupări ale constănțenilor. În ediția din 6 august 1924, ziarul „Dobrogea Jună” publica noile măsuri adoptate de Primăria Constanța pentru asigurarea aprovizionării populației, după creșterea prețului făinii. Autoritățile stabileau modul în care morile trebuiau să extragă cele trei categorii de făină, precum și prețurile maxime de comercializare atât pentru făină, cât și pentru pâinea albă, franzelă și pâinea neagră: „Toate morile din Constanța sunt obligate ca la măcinatul grâului să scoată trei extracțiuni de făină și anume: făină calitatea întâia extracție de 12%, care se va vinde cu prețul de 13 lei kgr; făină calitatea a doua extracție de 46%, care se va vinde cu prețul de 13 lei kgr; făină neagră extracție de 22%, care se va vinde cu prețul de 7 lei kgr.

Pâinea se va vinde după cum urmează: franzela cu lei 13 kilogramul, pâinea albă cu lei 10 kilogramul, pâinea neagră cu lei 7 kilogramul. Pâinea, oricare i-ar fi calitatea, trebuie să aibă greutatea exactă. Nicio toleranță nu e admisă, decât cel mult 50 de3 grame, ca toleranță de fabricațiune.

Pâinea cu lipsă mai mare se va confisca, iar brutarul se va urmări pe calea justiției, potrivit legii speculei.”

Lipsa acestui aliment de bază este relatată, în aceeași zi, și de ziarul „Dacia”, prin descrierea unei imagini dezolante: constănțenii erau nevoiți să se așeze la cozi încă de la miezul nopții și riscau ca după ore întregi de așteptare, îmbrânceli, haine rupte, să plece acasă cu o singură franzelă, adesea de o calitate slabă. Publicația compara atmosfera din fața brutăriilor cu cea din timpul ocupației militare, semn al nemulțumirii generale provocate de criza alimentară.

O altă problemă majoră asupra căreia se atrage atenția pe 6 august 1924 vizează criza personalului medical din Dobrogea. Salariile insuficiente și costul ridicat al vieții îi determinau pe medici să părăsească circumscripțiile rurale în favoarea orașelor, unde își puteau forma o clientelă privată.

Situația din județul Constanța este prezentată ca un exemplu grăitor: „Pentru a evidenția și mai bine această criză de medici în circumscripțiile rurale din Dobrogea, dăm ca exemplu județul Constanța, care are în total – excluzând pe medicul primar al județului, doi medici titulari și trei doctoranzi, față de patrusprezece circumscripții. Județul Constanța are deci nouă posturi de medici de plasă vacante, la un număr total de 14 posturi.

Cu personalul inferior, agenți sanitari și moașe, lucrurile nu stau mai bine (…) Numărul agenților sanitarise ridică la 44. În județul Constanța se cer neapărat cel puțin 60 de agenți sanitari. De asemeni, numărul moașelor se ridică abia la 28, pe când necesare ar fi vreo 50. În ceea ce privește spitalurile și dispensariile absolut necesare populațiunei acestor 82 de comune, lucrurile stau și mai prost. În tot județul Constanța, în comunele rurale, nu sunt decât două spitaluri: unul la Cavaclar și celălalt la Parachioi, iar infirmierii sau dispensarii nu există nici una”, este consemnat în ediția „Dobrogea Jună”. În aceste condiții, epidemiile de malarie („frigurile”) și sifilis continuau să afecteze grav populația rurală, presa avertizând că aproape 14% dintre locuitorii satelor sufereau de această din urmă boală.

Peste zeci de ani, mai precis la 6 august 1959, această dată avea să dobândească o cu totul altă semnificație pentru Constanța. În acea zi, în timpul săpării fundației unui bloc pe faleza de sud-vest a orașului, au apărut primele ziduri ale unei construcții romane monumentale: Edificiul Roman cu Mozaic.

Entuziasmul descoperirii a fost surprins câteva luni mai târziu de revista „Flacăra”, în numărul din noiembrie 1959, într-un amplu reportaj intitulat „Toți arheologii la Tomis”: „Până la ora aceasta, părerea celor mai mulți arheologi și istorici este că mozaicul recent descoperit între zidurile străvechiului Tomis este unic în această parte a lumii. Dezvelirea la Constanța a complexului arhitectonic din epoca romană, care cuprinde acest „covor” de mozaic de o deosebită frumusețe coloristică și stilistică, lucrat cu mult rafinament, constituie un eveniment de mare importantă pentru arheologie”. După descoperirea primului zid, în câteva săptămâni au fost scoase la iveală „zidurile din cărămidă, piatră și marmură ale unei construcții antice. O construcție de proporții, având o deschidere largă spre mare. Ei bine, platforma acestei deschideri e uimitoare: aici se află admirabilul covor policrom, executat din mozaic, cu o artă desăvârșită, pe o suprafață deosebit de mare. Totul, perfect conservat. Nu-i deci de mirare că, uluit de ce vedea, un arheolog a exclamat: Colosal! Magnific! Parcă am dezveli Pompeiul”.

Reclama zilei: Aviz agricultorilor-Fabrica de Sticlărie din Constanța cumpără orice cantitate pae de secară, bătut spicul, pentru împachetat sticle. Predate în orice gară din Dobrogea, plătește prețuri bune. Pentru orice oferte a se adresa fabricei la Constanța” (Dobrogea Jună, 6 august 1924)

Sursă foto: Constanța. Piața Independenței, MNIR, www.imagoromaniae.ro

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cu sediul în str. Arhiepiscopiei numărul 7, 900745, municipiul Constanța, a organizat în perioada 30 iulie – 3 august 2026 examenul de promovare a personalului contractual în grade sau trepte profesionale pentru care este prevăzut un nivel de studii superior. Găsiți atașat în format PDF rezultatele finale ale probelor scris și interviu:

În anii ’20 ai veacului trecut la Constanța s-au înregistrat mai multe crime care au zguduit liniștea urbei. Unul dintre cele mai mediatizate cazuri, atât pe plan local, cât și regional și național, a fost asasinarea, în plin centrul orașului, a unui milionar. Timp de mai multe zile, gazetele au publicat noi informații și interviuri legate de acest asasinat.

Povestea a început în noaptea de 4 spre 5 august 1923, puțin după miezul nopții, atunci când localnicul Kircor Kircorian, domiciliat pe strada Cuza Vodă, la nr. 26, se afla pe strada General Cernat (astăzi Cpt. Petre Romulus), îndreptându-se grăbit către casa sa, aflată în apropiere. Era o noapte neagră iar drumul nu era deloc luminat, astfel că omul s-a împiedicat la un moment dat, chiar pe trotuar, după ce a lovit ceva cu piciorul. Kircorian a aprins un chibrit și a constatat cu groază că se izbise  de cadavrul unui bărbat, întins de-a curmezișul trotuarului, și care era groaznic mutilat la cap. Trecătorul a anunțat imediat poliția și în scurt timp, la fața locului au sosit procurorul Vârnav (a nu se confunda cu Scarlat Vârnav, fost prefect al județului, dar probabil cei doi se înrudeau), însoțit de comisarii Leahu și Stanciu. Cei trei au stabilit că decedatul prezenta două răni grave la cap, făcute probabil cu ajutorul unui pumnal. Întrucât nu exista destul sânge în acel loc, anchetatorii au concluzionat imediat că omul nu fusese ucis acolo unde a fost găsit. Asupra sa au fost găsite câteva obiecte personale, un ceas de aur, și acte de afaceri care au dus la identificarea sa în persoana unui comerciant grec de origine armeană, Dicran Șismanian, refugiat de la Constantinopol și stabilit  de aproape un an la Constanța.

La percheziția corporală nu a fost găsit niciun portofel, astfel încât motivul crimei a fost concluzionat că ar fi fost jaful. Criminalii nu îi luaseră însă chiar toți banii întrucât asupra sa polițiștii au găsit 149 de lire otomane, ascunse în cusătura pantalonului. Zilele următoare cercetările au continuat. Medicul legist a stabilit că rănile mortale nu erau de cuțit, ci erau plăgi împușcate realizate cu un revolver ținut foarte aproape de victimă. Treptat, s-a creat un cerc de suspecți și surprinzător, aceștia erau, în majoritate, membrii familiei victimei, soția sa și doi cumnați Artin Manuchian și Arthur Calpachian, comercianți și parteneri de afaceri ai mortului.

În noaptea crimei, victima fusese văzută la cafeneaua Bursa, din Piața Independenței (astăzi, Ovidiu). Șismanian locuia cu chirie într-o cameră a hotelului Londra și recent se despărțise de soție și copii (care locuiau tot la Londra, dar în altă cameră), din cauza unor grave neînțelegeri. Doamna Șismanian îl acuzase în repetate rânduri de maltratare și agresiune fizică iar cumnații parteneri de afaceri  îi imputau o înșelăciune de peste 2 milioane de lei. Anchetatorii au stabilit că în noaptea crimei Șismanian avea asupra lui 1, 5 milioane lei, bani pe care îi purta mereu cu ei de frică să nu fie furat. Cu câteva luni înainte de asasinat el făcuse plângere la poliție că în camera sa intraseră trei bărbați mascați care îl amenințaseră cu pistolul și îi ceruseră banii. Scăpase atunci cu viață, agresorii fugind să nu fie văzuți de alți martori din hotel.

În luna iulie 1923, Șismanian fusese bătut crunt de niște necunoscuți, dar supraviețuise. Era o afacere încurcată, iar membrii familiei păreau vinovații ideali, motiv pentru care au fost reținuți de poliție. Cazul părea încheiat dar treptat, suspecții au fost eliberați, demonstrând că au avut alibiuri în noaptea crimei. Ziarul Dacia a publicat aproape zilnic articole despre caz, cu informații noi dar și cu interviuri luate unor diplomați, armeni sau turci, care îl cunoscuseră pe cel ucis. Arthur Calpachian și-a susținut nevinovăția și chiar a pus o recompensă de 30.000 de lei pentru informații care să ducă la adevărații criminali. Timpul a trecut, doamna Șismanian a fost lăsată să plece cu cei doi copii ai săi la Atena, iar cumnații săi au continuat să facă comerț la Constanța. Ucigașii lui Șismanian rămâneau necunoscuți!

După doi ani, în anul 1925, cazul a fost, surprinzător, repus pe tapet. A fost însă nevoie, din păcate, de o nouă crimă, pentru a se întâmpla acest lucru. La sfârșitul lui iulie 1925, o cafenea de pe IC Brătianu era mereu plină de târgoveți, localnici sau venetici veniți să facă afaceri la Constanța. Localul îi aparținea unui bătrân de 70 de ani, Parsah Marcas, care muncea și locuia acolo împreună cu soția sa și doi copii mici. Într-o zi, un agent fiscal a venit la cafenea și l-a amenințat pe proprietar că îi închide cârciuma, dacă nu își achită taxele din ultimi doi ani. Seara, Marcas i-a cerut soției să îi dea cei 4000 de lei pe care îi dăduse pentru păstrare. Femeia i-a spus că îi dăduse fratelui ei pentru a-și plăti niște datorii.

În noaptea de 29 iulie, înfuriat peste măsură, bătrânul și-a omorât consoarta cu bucată de lemn, chiar în beciul casei. A doua zi a declarat tuturor că ea a plecat de acasă. Și-a chemat soacra să aibă grijă de copiii minori iar el a fugit din Constanța. A fost văzut la Giurgiu și apoi prins într-un sat din Bulgaria, de unde a fost extrădat. S-au aflat apoi foarte multe lucruri despre el: își ucisese nu una, ci trei neveste, de-a lungul timpului, și făcuse ani grei de ocnă în Siberia.

Primul Război Mondial și slăbirea pazei în lagărul de muncă silnică l-au ajutat să scape și să vină în Dobrogea. A fost bănuit că a comis și alte crime, pe care nu le-a mărturisit, toate în scop de jaf. Așa a putut să își deschidă cafeneaua și să se dea drept negustor cinstit. Supranumit Barbă Albastră, după celebrul pirat  din povestea lui Charles Perrault, Marcas a devenit principalul suspect și în cazul crimei lui Șismanian, mai ales pentru că în toamna acelui asasinat, el a reușit să își plăteacă datorii uriașe, cu niște bani veniți parcă de nicăieri. El nu a recunoscut fapta niciodată și crima din 5 august 1923 nu i-a putut fi niciodată imputată. Nici astăzi nu se știe cine exact l-a ucis pe milionarul Șismanian iar cazul nerezolvat a rămas în istoria morbidă a urbei tomitane…

Reclama zilei – W. Staadecker, Depou de mașini și unelte agricole, Str. Griviței no.6 – Locomobile cu sau fără aparat de ars pae Ruston – Treerătoare cu fusuri curbate sau excentrice Ruston. Secerătoare cu aparat de legat snopi, secerătoare simple Daisy, cositoare de fân no 4 – toate marca Mc Cormick. Pluguri universale originale Rud. Sack, greble de fân, vânturătoare, trioare, grape, mașine de semănat, etc.etc. Depou permanent de reserve. (1898)

Așa cum avea să consemneze mai târziu profesorul și arheologul Adrian Rădulescu, pe 6 august 1959 apăreau primele indicii ale unei monumentale descoperiri arheologice pe faleza de sud-vest a Constanței: Edificiul Roman cu Mozaic.

Presa vremii surprindea entuziasmul momentului, consemnând: „Două lovituri de cazma, date de un muncitor care săpa groapa pentru fundația unui bloc, au atins un zid antic. A treia lovitură n-a mai fost dată, fiindcă pe locul respectiv a și apărut arheologul de serviciu – tânărul profesor Adrian Rădulescu. Cu aceasta începe de fapt filmul descoperirii unui mare edificiu roman și, implicit, a prețiosului mozaic (…)”

Monumentul s-a dezvăluit treptat, de-a lungul mai multor ani, uimind arheologii cu fiecare nouă descoperire: zidul de nord-est, mozaicul, vestibulul, încăperile boltite de pe terasa următoare, depozitele boltite de pe a treia terasă situată în imediata vecinătate a portului antic etc. „Nu-i deci de mirare că, uluit de ce vedea, un arheolog a exclamat: «Colosal! Magnific! Parcă am dezveli Pompeiul!» Pavimentul floral cu care s-a întâlnit aici, printre zidurile Tomisului, îl făcuse să-și amintească subit de mozaicul de la Casa Fontana…”

În anii următori, sub coordonarea directorului Muzeului Regional Constanța, Vasile Canarache, echipa de arheologi din care au făcut parte Adrian Rădulescu, Doina Galbenu, Alexandru Bogdan, Vasile Barbu și Marin Perșinaru a cercetat monumentul, scoțând la lumină impresionantul edificiu, încăperile și depozitele boltite ale vechiului Tomis. Campaniile de cercetare desfășurate între anii 1959-1967 sunt documentate astăzi și prin valoroasele carnete de șantier păstrate de acești arheologi, care oferă informații prețioase despre monument și etapele cercetării sale. Operațiunile de restaurare-conservare au fost asigurate de către Direcția Monumente Istorice (DMI) a Comitetului de Stat pentru Construcții, Arhitectura și Sistematizare (CSCAS). Restaurarea mozaicului a fost realizată în colaborare cu Opificio delle Pietre Dure din Florența (Italia), prin directa implicare a restauratorului Paolo Mazzoni. În anul 1970, complexul monumental, restaurat și conservat într-o clădire modernă de protecție, a fost deschis oficial spre vizitare, ca punct muzeal al instituției constănțene.

Cu ocazia împlinirii a 67 de ani de la descoperirea Edificiului Roman cu Mozaic, conducerea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța a decis să marcheze această aniversare printr-o serie de activități dedicate monumentului și prin oferirea accesului gratuit vizitatorilor în ziua de 6 august 2026. Totodată, instituția își propune ca această dată să devină un reper în calendarul cultural al muzeului și să fie marcată anual prin evenimente dedicate unuia dintre cele mai valoroase monumente ale patrimoniului constănțean.

Publicul va avea acces gratuit la Edificiul Roman cu Mozaic pe parcursul întregii zile, în intervalul orar 09:00-19:00. De asemenea, vor fi realizare ghidaje de specialitate, cu începere de la următoarele ore: 10:00, 12:00, 14:00, 16:00, 17:00 și 18:30. Totodată, în fața edificiului va fi amenajată o expoziție temporară care reunește lucrările realizate de elevii Palatului Copiilor Constanța și de cei ai Colegiului Național de Arte „Regina Maria” Constanța, în cadrul atelierelor desfășurate de muzeu. Inspirate din motivele decorative ale mozaicului antic, creațiile vor putea fi admirate pe tot parcursul zilei de 6 august.

Vă așteptăm să redescoperiți unul dintre cele mai spectaculoase monumente ale Tomisului antic, într-un loc în care fiecare tessera de mozaic păstrează memoria orașului de odinioară.

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cu sediul în str. Arhiepiscopiei numărul 7, 900745, municipiul Constanța, a organizat examenul de promovare a personalului contractual în grade sau trepte profesionale pentru care este prevăzut un nivel de studii superior. Găsiți atașat în format PDF rezultatele probei de interviu desfășurate luni, 30 august 2026: