Astăzi se împlinesc 84 de ani de la nașterea arheologului Zaharia Covacef (1942–2014), personalitate de referință a cercetării istorice și arheologice din Dobrogea. Pentru generațiile de tineri care au avut privilegiul de a-i fi aproape pe șantierele arheologice sau în muzeu și care astăzi sunt, la rândul lor, arheologi sau muzeografi, ea a rămas „mama Zizi” – un nume rostit cu afecțiune, respect și recunoștință. Timp de aproape o jumătate de secol, destinul ei s-a identificat cu activitatea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, dedicându-se studiului patrimoniului antic și artei greco-romane, devenind unul dintre cei mai apreciați specialiști ai domeniului.

Există oameni care nu doar își exercită profesia, ci ajung să se confunde cu ea. Pentru colegi, discipoli și pentru toți cei interesați de istoria Dobrogei, numele Zaharia Covacef înseamnă pasiune, rigoare, eleganță intelectuală și o neobosită dedicare față de patrimoniul antic.

Născută la 5 iunie 1942, la Botoșani, într-o familie de aromâni veniți din Grecia, Zaharia Covacef a avut o copilărie marcată de dificultățile și nesiguranțele vremii. A urmat studiile liceale la Brăila și București, iar apoi cursurile Facultății de Istorie a Universității din București. După o scurtă perioadă petrecută în învățământ, la 1 septembrie 1967, a fost angajată la muzeul constănțean de către Vasile Canarache, la recomandarea lui Adrian Rădulescu. A fost începutul unei impresionante cariere dedicate cercetării arheologice și valorificării patrimoniului istoric dobrogean.

          Zaharia Covacef a „trăit” arheologia cu o pasiune rar întâlnită. Mânată de dorința a aduce la lumină mărturiile trecutului, a participat la zeci de campanii de cercetare și săpături arheologice desfășurate la Constanța, Mangalia, Agigea, Castelu, pe traseul gazoductului Rusia–Bulgaria, dar mai ales în marile cetăți ale Dobrogei antice: Sacidava, Tropaeum Traiani, Capidava, Carsium și Ulmetum. Dintre toate siturile pe care le-a cercetat de-a lungul carierei, Capidava a rămas cetatea sa de suflet, locul de care și-a legat o mare parte a activității științifice și al cărui trecut l-a adus mai aproape de public prin numeroase studii și cercetări.

Activitatea de teren s-a împletit armonios cu cercetarea și s-a dedicat cu pasiune studierii artei sculpturale antice, domeniu în care a devenit un specialist recunoscut. A publicat lucrări fundamentale, între care menționăm „Arta sculpturală în Dobrogea romană. Secolele I – III Chr.” (2002), „Sculptura antică din expoziția de bază a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța” (2011) și volumul „Bijuterii antice din aur. Din colecțiile Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța” (2012), realizat în colaborare cu Virgil  Lungu și Constantin Chera. Acestora li se adaugă sute de studii, articole și comunicări științifice prezentate în țară și în străinătate, contribuții care au consolidat cercetarea arheologică dobrogeană în circuitul științific internațional.

Dincolo de erudiție și rigoare profesională, Zaharia Covacef și-a găsit echilibrul și împlinirea în familie. Alături de soțul său, Petre Covacef – inginer, scriitor și neobosit cercetător al istoriei Dobrogei, a format unul dintre cele mai respectate și admirate cupluri ale vieții culturale constănțene. Împreună au împărtășit aceeași pasiune pentru trecut și aceeași dragoste pentru acest ținut dintre Dunăre și mare. Cei care au cunoscut-o au păstrat imaginea unei personalități puternice, fascinante și profund umane.

„Rămân în amintirea noastră nerăbdarea cu care aștepta să plece pe șantier; entuziasmul și satisfacția încheierii unei campanii reușite; conștiinciozitatea cu care își valorifica materialele descoperite, entuziasmul la aflarea unei descoperiri deosebite și plăcerea cu care îți arăta propriile-i rezultate. Nimic nu era program. Totul venea de la sine, ca o normalitate. Putea lucra o lună la Capidava, pe șantier, și peste câteva zile să o ia de la capăt, la Ulmetum sau să supravegheze o săpătură de salvare la Tomis. Cu aceeași normalitate se angaja în organizarea unei expoziții, editarea unui catalog, descifrarea notațiilor pe carnete vechi de șantier, documentarea unui proiect”, au notat cei care i-au colegi, în „Piissimae memoriae” din revista Pontica XLVII (2014), volum ce i-a fost dedicat.

Zaharia Covacef s-a stins din viață la Constanța, la 23 august 2014, iar pentru colegi, colaboratori și toți cei care au avut prilejul de a o cunoaște, a rămas pentru totdeauna „Doamna arheologiei” – o prezență luminoasă și caldă, cu dragoste pentru oameni și antichitate.ă de cap uman, bijuterii de aur ori inscripțiile care îi amintesc pe gladiatorii Argutos și Skirtos. Lor li se alătură monumente istorice reprezentative ale Constanței, precum Mormântul Pictat de la Tomis și Edificiul Roman cu Mozaic.

La vernisaj au luat cuvântul reprezentanții muzeului, Florentina Bozîntan și Cristian Cealera, alături de prof. Valentina Apostol, director al Liceului Tehnologic „Tomis” Constanța, prof. Alexandrina Macarov și prof. Carmen Gheorghe, coordonatoarele activității elevilor, precum și prof. prof. Rodica Tatiana Pînzaru și prof. Cătălin Nicu Pisică, susținători ai proiectului. De menționat că expoziția face parte din seria „Colecții și colecționari” realizată de Liceul Tehnologic „Tomis” Constanța. Invitatul special al evenimentului, prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, a evidențiat rolul educației și al culturii în apropierea tinerilor de valorile patrimoniului național.

Un moment emoționant al întâlnirii l-a reprezentat acordarea diplomelor de participare elevilor expozanți, ca recunoaștere a muncii, seriozității și creativității investite în acest proiect expozițional.

Expoziția poate fi vizitată gratuit la sediul muzeului din strada Arhiepiscopiei nr. 7 până pe 12 iunie 2026, după care va fi găzduită de Liceul Tehnologic „Tomis” Constanța. Vă invităm să descoperiți o expoziție în care patrimoniul antic își găsește o formă contemporană de expresie vizuală.

Fila de calendar de astăzi vă aduce în atenție o piesă arheologică deosebită, aflată în patrimoniul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC).

Este vorba despre o reprezentare a lui Hercule, cel mai  reputat erou al antichității, expresia forței fizice. Unii împărați romani, precum Commodus, s-au folosit de imaginea acestui erou în campaniile lor de propagandă. Astfel se explică multiplicarea imaginilor cu el în perioada romană.

Pe această piesă este reprezentat ultimul episod din acțiunea de prindere a mistrețului de pe muntele Erymanthus, cea de a patra muncă a eroului, din totalul celor 12. Hercule apare nud,  cu un corp atletic bine proporționat, cu barbă și păr cârlionțat. Este sculptat din față, în mers, purtând pe umeri mistrețul. Blana leului din Nemeea, ucis într-o muncă anterioară, se află pe umărul stâng. Personajul din fața sa, probabil regele Eurysteus (căruia eroul i-a îndeplinit cele 12 munci legendare), se află cu fața spre Hercule și are o mână ridicată în semn de implorare. Eroul se pregătește să arunce mistrețul viu într-un pithoi (vas de mari dimensiuni, similar unui butoi) în care regele se ascunsese de frică. Pe coloană, la depărtare de eroul care are pe umeri mistrețul, se află și ghioaga sa, element de identificare.

Coloana cu această reprezentare a făcut parte cel mai probabil dintr-un templu de mari dimensiuni, dedicat eroului cu 12 coloane pe care erau figurate toate cele douăsprezece munci ale sale. În aceeași zonă unde a fost găsită piesa respectivă a mai fost găsită o coloană reprezentând o altă muncă, anume îmblânzirea iepelor lui Diomede. Monumentul a fost datat în sec.II-III p.Chr.

Reclama zilei – Magazinul de manufactură și galanterie Nicolae Ghioca, strada Carol no.80 Constanța. Bogat asortiment de: cămăși bărbătești albe și în culori, gulere moi și tari, ciorapi de toate culorile pentru bărbați și copii, de tot felul. Pălării Borsalino, cravate, batiste, bretele și mănuși fine. Apă de colonie, săpunuri fine de toaletă. Mare asortiment de tricotage. (1924)

Patrimoniul antic al Dobrogei a prins o nouă viață joi, 4 iunie 2026, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, odată cu vernisajul expoziției „Arheografii. Patrimoniul antic reinterpretat prin grafică vectorială”, un proiect realizat sub egida Consiliului Județean Constanța, în parteneriat cu Liceul Tehnologic „Tomis” Constanța.

Expoziția reunește lucrări realizate de elevii claselor a XI-a A și a X-a A, care au avut „provocarea” de a transpune patrimoniul arheologic într-un limbaj vizual contemporan. Folosind tehnicile specifice graficii vectoriale, tinerii expozanți, cursanți ai specializării Tehnician operator procesare text-imagine, au transformat artefacte și monumente emblematice ale Constanței în compoziții grafice moderne, demonstrând că istoria este o sursă inepuizabilă de inspirație pentru prezent.

Printre sursele lor de inspirație se numără divinități din lumea antică, precum Șarpele Glykon, Isis, Fortuna cu Pontos, Hekate sau Cavalerul Trac, dar și piese spectaculoase din colecțiile muzeului, precum vasul de tip alabastron, vasul în formă de cap uman, bijuterii de aur ori inscripțiile care îi amintesc pe gladiatorii Argutos și Skirtos. Lor li se alătură monumente istorice reprezentative ale Constanței, precum Mormântul Pictat de la Tomis și Edificiul Roman cu Mozaic.

La vernisaj au luat cuvântul reprezentanții muzeului, Florentina Bozîntan și Cristian Cealera, alături de prof. Valentina Apostol, director al Liceului Tehnologic „Tomis” Constanța, prof. Alexandrina Macarov și prof. Carmen Gheorghe, coordonatoarele activității elevilor, precum și prof. prof. Rodica Tatiana Pînzaru și prof. Cătălin Nicu Pisică, susținători ai proiectului. De menționat că expoziția face parte din seria „Colecții și colecționari” realizată de Liceul Tehnologic „Tomis” Constanța. Invitatul special al evenimentului, prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, a evidențiat rolul educației și al culturii în apropierea tinerilor de valorile patrimoniului național.

Un moment emoționant al întâlnirii l-a reprezentat acordarea diplomelor de participare elevilor expozanți, ca recunoaștere a muncii, seriozității și creativității investite în acest proiect expozițional.

Expoziția poate fi vizitată gratuit la sediul muzeului din strada Arhiepiscopiei nr. 7 până pe 12 iunie 2026, după care va fi găzduită de Liceul Tehnologic „Tomis” Constanța. Vă invităm să descoperiți o expoziție în care patrimoniul antic își găsește o formă contemporană de expresie vizuală.

Constanța, la începutul veacului XX, devenise un oraș foarte vizitat de către marii oameni de cultură ai României. Ion Luca Caragiale avea mulți prieteni în vechea urbe a Tomisului, iar unul dintre aceștia era inginerul Zossima, la care trăgea peste noapte de cele mai multe ori.

Într-o zi toridă de vară a anului 1902, scriitorul se plimba pe străduțele ce dădeau în Piața Ovidiu, printre tarabele și magazinele pestrițe, unde stăruiau încă farmecul și aromele Levantului și unde se vorbeau de-a valma toate limbile Dobrogei, de la româna celor mai mulți, la turcă, tătară, armeană, greacă sau evreiască…

S-a oprit în fața unui lustragiu bătrân, un tătar plin de ani și de nevoi, pe care îl mai salutase în diverse rânduri, în plimbările sale. Cu chef de glumă, cocoțat pe scăunelul moșneagului, Caragiale începu să își lanseze tirada de întrebări menite să îl încolțească și să îl pună în dificultate pe tătar, care răspundea, de fiecare dată, molcom, în româna sa cu accent specific:

„ – E frumos la voi, dar spune-mi Marea asta Neagră e mare, Osmane?

– E mare, bre boierule.

– Dar Dunărea asta, ce nu-i departe, e mare Osmane?

– E mare, bre.

– Păi stai că nu înțeleg. Dacă Marea e mare, cum să fie și Dunărea Mare? Care e mai mare și cum e Dunărea? Că Dunărea nu are cum să fie și Mare, și mare…”.

Derutat de schimbul de replici, neștiind ce să mai răspundă, bătrânul lustragiu tăcu dintr-o dată, își grăbi lucrul și după ce termină pantofii boierului, luă banii, își strânse scăunelul și se porni să plece acasă, după ce salută politicos. Făcu însă doar doi-trei pași, apoi se întoarse spre Caragiale și cu năduf și ironie, își zise ultima replică, punând punct discuției anterioare, într-un final:

„- Boierule, Marea e Mare, Dunărea e mare, dar și mata ești Mare… Pezevenghi!”

Osman plecă apoi aproape fugind, fără să mai aștepte vreo replică a scriitorului. Caragiale zâmbi amuzat, își aranjă mustața și porni spre casa Zossima, unde povesti, la prânz, fiecare replică purtată între el și bătrânul lustragiu Osman…

Reclama zilei – Afișe, Reclame, Liste de Masă și tot felul de imprimate artistic executate puteți găsi doar la Tipografia Dacia. (1932)

La 3 iunie 1939 s-a născut, în comuna bulgară Gargalâc, arheologul Mihai Bucovală (1939 – 2000), unul dintre veteranii mișcării arheologice și muzeistice din această parte de țară, după cum îl descria Zaharia Covacef în articolul omagial publicat în revista „Pontica”, volumul XXXII.

          Al patrulea copil al țăranului colonist Ion Bucovală, s-a mutat la Constanța împreună cu familia, în anul 1940. A urmat cursurile Liceului „Mircea cel Bătrân”, apoi pe cele ale Facultății de Istorie din cadrul Universității București, unde a optat pentru specializarea istorie veche și arheologie, efectuându-și practica pe șantierele de la Histria și Păcuiul lui Soare.

În anul 1963, imediat după terminarea facultății, a fost repartizat la Muzeul Regional al Dobrogei, devenit ulterior Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, instituție căreia i-a rămas dedicat timp de aproape patru decenii. A participat la organizarea și dezvoltarea colecțiilor muzeale și a contribuit esențial la cercetarea, conservarea și valorificarea patrimoniului arheologic dobrogean. De numele său se leagă cercetări importante desfășurate la Tomis (inclusiv la Edificiul Roman cu Mozaic), Callatis, Carsium, Ostrov, Păcuiul lui Soare, iar din anul 1979, la Ovidiu, unde a fost descoperită prima fortăreață romano-bizantină de pe limes-ul vest-pontic.

În contextul studierii materialelor arheologice recuperate din necropole, a acordat un interes aparte materialului vitric, iar teza „Sticla de epocă romană în România”, elaborată sub îndrumarea științifică a academicianului Constantin Daicoviciu, i-a adus titlul de doctor în istorie, la 2 iunie 1977.

Activitatea de cercetare a lui Mihai Bucovală a fost variată, dar orientată cu precădere spre necropolele tomitane și sticlăria antică, cu precădere cea romană, iar studiile sistematice și aprofundate i-au adus afirmarea în lumea științifică din țară și de peste hotare.

Dintre lucrările științifice care poartă semnătura reputatului arheolog se impun a fi menționate „Necropolele elenistice la Tomis”, volum publicat în 1967 și „Vase antice de sticlă la Tomis”, apărut în 1968.

Cercetător exigent, pasionat și profund atașat de patrimoniul Dobrogei, Mihai Bucovală a lăsat în urmă o moștenire științifică de mare valoare.

Reclama zilei: „Cu începere de la 10 Mai s-a redeschis Terasa și Saloanele Cazinoului Comunal în fiecare seară Dans acompaniat de jazzul „Tivoli”. Intrare Liberă. Bufet bine asortat cu prețuri modeste”. (Dobrogea Jună, 1932)

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, sub egida Consiliului Județean Constanța, în parteneriat cu Universitatea „Dokuz Eylül” din Izmir (Turcia), a organizat marți, 2 iunie 2026, conferința științifică internațională „Bridges Through Time. Art, Trade and Warfare from the Balkans to Anatolia in the First Millennium AD”.

Manifestarea a reunit cercetători, muzeografi și cadre universitare de la instituții de prestigiu din România, Turcia, Polonia, Bulgaria și Ungaria, într-un dialog științific dedicat relațiilor culturale, comerciale și militare dintre spațiul balcanic și Anatolia în primul mileniu al erei noastre. Conferința a evidențiat importanța colaborării interdisciplinare în cercetarea patrimoniului arheologic și istoric.

Printre instituțiile participante s-au numărat Institutul Național al Patrimoniului din București, Universitatea din Varșovia, Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta, Universitatea „Ovidius” Constanța, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, Universitatea Națională de Arte din București, Institutul Național de Arheologie cu Muzeu al Academiei Bulgare de Științe, Muzeul de Istorie Turda și Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău.

Programul a inclus comunicări științifice dedicate artei, schimburilor comerciale, organizării militare și circulației culturale în lumea romană și romano-bizantină. Specialiștii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța au susținut intervenții privind descoperiri arheologice de la Tomis, circulația monetară în Scythia, basilicile paleocreștine sau importurile din Asia.

Din partea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, echipa organizatoare a fost formată din arheolog dr. Ingrid Petcu-Levei, cercetător dr. Radu Petcu și dr. Aurel Mototolea, șef Secție Muzeografie și Muzee Locale.

Desfășurată în format online, conferința a reprezentat un important prilej de consolidare a colaborărilor academice internaționale și de promovare a cercetării arheologice dedicate spațiului pontic și balcano-anatolian. Organizatorii și-au exprimat dorința ca această inițiativă să devină o tradiție academică și să continue, în edițiile viitoare, inclusiv prin întâlniri organizate fizic și vizite de documentare în situri arheologice și muzee.

/

Se cunoaște faptul că, în Antichitate, cei mici foloseau nucile sau alte fructe rotunde drept jucării, fie pentru a arunca la țintă, fie pentru a construi, similar modului în care copiii moderni folosesc bilele sau cuburile. În Roma antică, expresia „lasă-ți nucile” (nuces relinquere) era utilizată pentru a arăta faptul că cineva crește, își punea deoparte jucăriile și lasă în urmă copilăria.

Vârsta adultă la romani era considerată a fi de 12 ani pentru fete și de 14 ani pentru băieți, ceea ce coincidea și cu vârsta căsătoriei, deși logodna putea avea loc la vârste mai fragede. La pubertate, băieții treceau printr-un ritual care marca tranziția către vârsta adultă. Ceremonia avea un caracter simbolic și implica scoaterea medalionului de tip bulla și a tunicii pe care copilul le purtase în copilărie, urmată de îmbrăcarea unei toga bărbătească. Apoi, însoțit de părinți și de familia extinsă, tânărul le depunea în mod ceremonial pe altarul zeilor.

În general, se consideră că un ritual asemănător exista și în cazul fetelor, odată cu atingerea vârstei adulte. Acestea își depuneau păpușa preferată pe altarul zeilor casei la împlinirea vârstei de 12 ani sau înaintea căsătoriei legitime.

Și de aici încolo începea viața de adult!..

Reclama zilei: „Biciclete de curse Tour de France și de curse – la Zenith Yervant Beyazdjian – str. Ștefan cel Mare (Mangaliei) 48 – Constanța” (Dacia, 2 iunie 1928)

Suntem siguri că, de multe ori, ați auzit expresia „mamă este cea care te crește”, încetățenită, de altfel, în cultura noastră, însă cu siguranță că nu i-ați dat prea multă atenție. De Ziua Copilului, Muzeul de Arheologie și Istorie Națională dorește să vă reamintească faptul că toți copiii cresc cu dragoste și că cea mai mare iubire este cea purtată cei care ne dau viață și ne cresc și noi, copiii mici și mari, de ieri și de astăzi, le suntem recunoscători.

Vă propunem, așadar, o incursiune în lumea antică, prin intermediul unui cunoscut monument votiv, descoperit la Callatis și aflat în colecția Muzeului de Arheologie și Istorie Națională Constanța.

Pentru perioada antică, nu știm foarte multe despre relația dintre mame și copii, însă, cu siguranță, maternitatea era mai degrabă o activitate comună, iar mamele beneficiau de o rețea mai largă de sprijin din partea rudelor, a prietenelor de sex feminin sau a sclavilor casei. Familiile din clasa superioară aveau sclavi care contriuiau la îngrijirea și educația copiilor, iar grija pentru nou-născut sau pentru copilul mic era adesea delegată servitorilor ori sclavilor. Astfel, rutina primelor zile devenea un tipar în toate familiile. Copiii erau spălați, înfășați și apoi hrăniți la sân sau cu ajutorul unui recipient special, din ceramică sau sticlă, numit guttus, iar de la o anumită vârstă, erau hrăniți cu lingurița. Însă nu întotdeauna era posibil ca mama să-și alăpteze copilul. Pe de altă parte, în cazul femeilor din elita societății romane, eticheta impunea ca locul ei să fie luat de o sclavă sau de o femeie liberă angajată – doica de lapte ( nutrix, nutrices la plural) – care îl hrăna și îl îngrijea. Familiile care își permiteau această comoditate angajau, în mod ideal, o doică provenită din lumea greacă, tânără și cu un caracter bun. Caracterul doicii era foarte important, deoarece romanii credeau că acesta se transmite împreună cu laptele matern.

În casele romane, doica era una dintre cele mai prețuite persoane, având un loc important în economia relațiilor de familie. Chiar dacă era sclavă, recunoștința purtată de copilul pe care îl îngrijea o putea scoate din anonimat. Grăitor este un pasaj din opera scriitorului care spune în secolul I d.Chr, că „secundus est a matre nutricis dolor”, ceea ce se traduce prin: „durerea doicii este a doua doar după cea a mamei”.

De cele mai multe ori, relațiile dintre cei doi se încheiau doar odată cu marea trecere, iar numeroase exemplele de astfel de doici au devenit celebre datorită devotamentului lor. Un prim exemplu este Claudia Ecloge, o sclavă care a fost doica lui Lucius Domitius Ahenobarbus, sau așa cum îl cunoaște toată lumea, împăratul Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus. După sinuciderea acestuia, cele care s-au îngrijit de ridicarea corpului celui ajuns urât de toată lumea, de săvârșirea ritualurilor necesare și de așezarea cenușii lui în mormânt au fost doica sa și fosta iubită, Claudia Acte. Tot de la Roma se cunoaște și un altar funerar, datat în secolul al II-lea, care pomenește că cea pentru care este dedicat altarul este Volusia Tertulla, iar dedicantul și, prin urmare, persoana care a cumpărat monumentul este doica acesteia, Eutychia. Ea a așezat inscripția spre amintirea cele mai dulci fetițe. Volusia a murit la o vârstă fragedă, iar doica îi onora astfel amintirea.

Importanța doicilor în lumea romană, în care laptele matern făcea diferența pentru supraviețuirea copiilor, se reflectă și în cultul dedicat acestora, reprezentant prin diferite ipostaze iconografice. Una dintre ele este cultul dedicat zeităților numite Nutrices Augustae, cu rădăcini preromane și originar, sub această denumire, din Pannonia. În urmă cu aproximativ zece ani, erau cunoscute în jur de 40 de monumente dedicate acestora, în tot Imperiul Roman.

În orașul roman Poetovio, unde pare să fi fost centrul acestui cult, deoarece acolo sunt descoperite majoritate monumentelor asociate cu acestea, ele se află în fața multora dintre divinitățile din panteonul greco-roman. Nutrices Augustae sunt divinității din categoria zeităților protectoare ale nașterii, nou-născutului și a mamelor, dar și a familiei. În această calitate, ele sunt înfățișate întotdeauna în număr de trei, așezate și ținând în brațe copii mici, chiar nou-născuți, precum și ofrande de băutură și mâncare.

După cum se poate observa din cele de mai sus, o raritate arheologică pentru lumea romană este reprezentată de monumentul descoperit la Callatis, pe care figurează imaginea zeităților Nutrices Augustae, așa-numitele doici divine, deoarece monumente dedicate acestor divinități au fost descoperite rareori în alte provincii, în afara Pannoniei. Basorelieful a fost lucrat în calcar și poate fi datat, în contextul descoperirilor din Pannonia, la finalul secolului al II-lea și prima jumătate a secolului al III-lea.

Tuturor copiilor, de toate vârstele, vă dorim o zi minunată, pe care să o împărțiți cu părinții și cu cei care veghează să aveți o copilărie lipsită de griji!

Reclama zilei: „De la 1 iunie Fabrica de Mănuși de Piele Monopol a înființat un depozit pentru desfacerea en-detail cu prețuri fixate de fabrică la Casa Ciorapilor vis a vis de Hotel Grand” (ziarul Dacia, 1 iunie 1932)

La 31 mai 1927, un amplu articol publicat în ziarul „Dacia” prezenta vizita la Constanța a generalului Mihail Ionescu, subsecretar de stat în Ministerul Comunicațiilor, sosit pentru a inspecta lucrările feroviare și pentru a stabili ultimele detalii privind inaugurarea noii linii Constanța – Movilă.

În cadrul deplasării, oficialul, însoțit de primarul Ion Bentoiu (1875–1956), prefectul Andrei Popovici și alți reprezentanți ai autorităților locale și centrale, a verificat stadiul lucrărilor la linia ferată către Movilă, localitate cunoscută ulterior sub numele de Carmen Sylva și devenită astăzi Eforie Sud. Autoritățile pregăteau inaugurarea oficială, programată pentru 5 iunie 1927.

„Cu privire la inaugurarea liniei Constanța – Tekirghiol – Movilă, solemnitate ce va avea loc irevocabil duminică 5 iunie, d. general Mihai Ionescu a stabilit următorul program: un tren special pleacă sâmbătă noaptea la orele 11 din București spre Constanța, cu miniștrii și invitați și va sosi la Constanța la orele 8 dimineața. Același tren va pleca din gara locală la ora 8 și va ajunge la Movilă la orele 9. La orele 8 și jumătate un al doilea tren pus în mod gratuit la dispoziția publicului ce ar dori să asiste la solemnități, va pleca din Constanța.

Festivitatea va începe la orele 10 a.m., iar înapoierea ambelor trenuri va avea loc la orele 11 și jumătate și 12 jumătate. La orele 1, va avea loc în saloanele cazinoului municipal un dejun oferit de către prefectură, iar între 5 și 6 d.a. oaspeții se vor înapoia la Capitală” – este detaliat în articolul de presă programul festivității.

Vizita subsecretarului de stat a inclus și discuții privind construirea unui Palat CFR la Constanța. Edificiul urma să fie ridicat pe strada Carol, iar costurile, estimate la aproximativ 40 de milioane de lei, urmau să fie suportate integral de administrația Căilor Ferate. „În acest scop d. general Ionescu însoțit de către d. primar Bentoiu a vizitat terenul la fața locului, decizând ca până la sfârșitul săptămânii acesteia să se aranjeze cazarea celor 16 familii ceferiste ce urmează a evacua casele ce vor fi dărâmate, după care se va pune piatra fundamentală a palatului, astfel ca până la toamnă, construcția să fie gata la roșu”, se precizează în articol.

Relatarea din presa vremii surprinde și un alt aspect important: decizia construirii unei ramificații către Tekirghiol-Sat, actualul Techirghiol. Autoritățile considerau necesară această legătură pentru dezvoltarea stațiunii balneare și pentru integrarea ei în noua rețea feroviară a litoralului. În același timp, articolul amintește de planurile privind continuarea căii ferate către Mangalia, proiect materializat abia peste mai bine de un deceniu și inaugurat la 17 iulie 1938.

Inspecția generalului Mihail Ionescu nu s-a limitat la noua linie spre sudul litoralului. Acesta a analizat și situația căii ferate Constanța – Mamaia, inaugurată încă din anul 1905 pentru a facilita accesul turiștilor către stațiunea de pe malul lacului Siutghiol. Constatând inconvenientele cauzate de traversarea unor zone urbane aflate în plină dezvoltare, subsecretarul Ionescu a decis modificarea traseului. „Ministrul a vizitat apoi linia Constanța – Mamaia pe porțiunea ce trece prin bulevardul Regina Maria. D-sa a coborât în diferite puncte, spre a se convinge de numeroasele desavantagii ce decurg pentru oraș din existența acestei linii și în consecință, a decis strămutarea traseului, astfel ca să iasă direct pe bulevardul independenței de unde o să se racordeze cu linia târgului de vite și să continue până în dreptul fabricei de postav de pe malul lacului, de unde se va uni cu linia existentă în momentul de față”, se mai arată în articolul menționat.

Reclamă: „La Gheata Legantă” – Desfacerea încălțămintelor din renumita fabrică „Derby” – D. Musuris – strada Carol no. 38 Constanța – A fost un mare transport de încălțăminte moderne, pentru bărbați, dame și copii, care se vând cu prețurile cele mai reduse – Garantăm pentru durabilitate – vizitați și vă veți convinge”

Sursă foto: Adevărul

Sfârșitul lunii mai surprinde, în paginile presei constănțene interbelice, atmosfera orașului de altădată: festivități dedicate Zilei Eroilor, vitrine împodobite fastuos, accidente pe litoral și polemici edilitare.

 „Imprudențe fatale” – ziarul „Marea Neagră”, din 29 mai 1924

„Au început băile la mare și sute de elevi aleargă imediat ce au scăpat de pe la școli să facă băi. Este un bine acesta din punct de vedere higienic, dar ar fi nevoie de mai multă pază, pentru că mulți dintre ei nu știu să înoate și sunt adesea în primejdie de moarte.

Iată un caz când numai datorită curajului un seminarist s-a putut salva viața unui copil. Aseară, ca întotdeauna, a venit în dreptul spitalului militar foarte multă școlărime. Deodată jocul vesel al celor ce făceau bae, a fost întrerupt de un disperat strigăt de «Ajutor»! O tăcere mormântală se făcu și nimeni nu îndrăznea să se ducă pentru a salva viața aceluia ce lupta cu valurile. Atunci, din mijlocul mulțimei elevul seminarist Sâmpetru Simion se aruncă spre sinistrat, de unde se întoarce aducând aproape în nesimțire pe un licean a cărui nume ne scapă.

De aceea datori suntem să nu ne lăsăm prea cu încredere în jocul valurilor, căci la fiece pas ne pândește moarte. Și să nu uităm că «paza bună trece primejdia rea»”

„Un cavou lângă poștă” – ziarul „Dacia”, 30 mai 1925

„Un scandal și o rușine pentru orașul nostru. Seria caraghiozlâcurilor, a abuzurilor și a „trebușoarelor” edilitare, pare a nu fi luat sfârșit. Eri dimineață, trecătorii s-au pomenit pe strada Carol la întretăerea cu strada Al. Lahovari, cu o bacară în formă de cavou, mai lată ca însuși trotuarul și așezată alături de poștă, împiedicând circulația pietonilor.

Stabilirea în cea mai principală arteră a orașului a acestei barăci constitue nu numai o rușine, ci și un adevărat scandal. E suspectă această apariție în zilele când în consiliul comunal se discută cu aprindere desființarea barăcilor din oraș și când d. primar Virgil Andronescu și-a dat cuvântul că în termenul cel mai scurt nu vor mai exista barăci în interiorul orașului.

Facem atent pe d. Andronescu că nu vom înceta lupta noastră, începută astăzi, până când publicul nu va căpăta deplină satisfacție, ridicându-se acest cavou și redându-se astfel trotuarul circulației”.

„Sărbătorirea Zilei Eroilor la Constanța” – ziarul „Dacia”, 30 mai 1925

„Serbarea ostășească. După amiază, pe platoul din dosul regimentului 9 Cavalerie, a avut loc o serbare câmpenească organizată de echipele sportive militare și civile. În grădina Gruber de la vii, Ziua Eroilor a fost de asemenea sărbătorită de publicul constănțean. Au făcut o frumoasă impresie vitrinele magazinelor „La fortuna”, și P. Schapira, precum și fațada magazinului federal al cooperativelor sătești, îmbrăcată în covoare naționale.

Seara la ora 9:00 a avut loc o retragere cu torțe, comandată de către d. maior N. Jugureanu. În tot timpul festivităților, în oraș a domnit cea mai perfectă ordine datorită muncii depuse de către d. prefect al poliției, Grigore Ștefu, și a întregului aparat polițienesc”.

Reclama – „Allo! Pentru a satisface onor publicul constănțean Magazinul de Coloniale en gros Frații I. Târpa din strada Carol 56 (sub hotel Bristol) cu începere de la 21 mai a.c. a înființat pe lângă secția engros și una cu endetail cu specialiști rutinați în branșă. Onor, clientela era rugată a ne vizita și a profita de avantajele enorme ale magazinului nostru și cu prețurile cele mai convenabile”.

Sursă foto: Biblioteca Națională Digitală