În vara anului 1932, Jandarmeria Constanța trecea printr-un amplu proces de modernizare. Un articol publicat în ziarul „Dobrogea Jună”, în ediția din 17 august 1932, consemna modernizarea infrastructurii Jandarmeriei din județul Constanța, inclusiv construirea de spații noi pentru posturile de jandarmi din provincie. „La Constanța s-a înființat un inspectorat al jandarmeriei, pus sub comanda unui destoinic ostaș, d. colonel Tudoruț. Ultima realizare a d-lui general Dimitrescu este înzestrarea posturilor de jandarmi din județ cu localuri proprii. Până acum – sub supravegherea d-lui căp. Atanasescu, comandantul Legiunei Constanța – s-au construit localuri noi și moderne pentru posturile de poliție din com. Ferdinand, Ovidiu, Carol I, Domnești, Nuntași, Adamclisi și Cetatea. Materialul de construcție a fost fabricat de către soldații jandarmi și o mică parte donat de către locuitori” – este publicat sub titlul „Opere bune”.
Construirea acestor sedii se înscria într-un program mai amplu de modernizare a Jandarmeriei Rurale, inițiat după adoptarea statutului instituției din anul 1929. Instituția urmărea să asigure jandarmilor condiții corespunzătoare de serviciu și locuire, precum și să le consolideze prezența în mediul rural. Noile posturi nu erau doar sedii administrative. Ele deveneau puncte permanente ale autorității statului, de unde jandarmii asigurau ordinea publică și interveneau în situații care afectau viața de zi cu zi a locuitorilor.
De altfel, în aceeași ediție din 17 august 1932, „Dobrogea Jună” relata despre activitatea jandarmilor din Basarabi, care au arestat o bandă de hoți de cai care terorizau locuitorii județului. „Postul de jandarmi Basarabi a reușit să aresteze o periculoasă bandă de hoți de cai, care în ultimul timp a terorizat pe locuitorii județului. În urma plângerilor depuse au fost urmăriți vechii hoți Nenciu Belciu din com. Râmnicu de Jos, Andrei Nistor din satul Eschi-Baba, jud. Tulcea și Ion Gh. Marin, din comuna Valea Dacilor. Fiind aduși la postul de jandarmi au refuzat la început de a se da lămuriri, dar strânși cu ușa au declarat că în ultimul timp au furat șapte cai din satul Valea Dacilor și 3 din Alacap. Se crede că vor face și alte mărturisiri, deoarece în ultimul timp furturile de cai s-au ținut lanț. Capul bandei, Nenciu Belciu, a eșit de curând din pușcărie, unde a executat șase luni de închisoare tot pentru astfel de isprăvi. Cercetările continuă pentru a se afla unde s-au vândut caii furați”, este consemnat în știrea intitulată „Cai ieftini plătiți scump”.
Reclama zilei: „Laborator de analize chimico-medicale Calderimi – Autorizat prin concurs în anul 1911 – Constanța – str. Negru Vodă 10 (în dosul Cinema Regal) – Analize de urină, sânge, microscopie și ultramicroscopie” (Dacia, august 1932)
În urmă cu mai bine de un veac, pe 16 august 1924, ziarul „Dobrogea Jună” relata despre cea mai recentă ședință a Consiliului de igienă a județului Constanța, întrunit în localul Serviciului Sanitar, sub președinția medicului primar Isăcescu și concluziile acesteia.
Pe masa consiliului s-au aflat mai multe probleme care priveau direct sănătatea publică a comunităților din județ. Printre acestea s-au numărat solicitări pentru deschiderea unor puțuri de apă, funcționarea unor depozite de petrol și autorizarea unei fabrici de ape gazoase.
Una dintre deciziile semnificative a vizat Societatea Petrolieră Franco-Română „Colombia”. Așa cum reiese din arhivele orașului Cernavodă, în anul 1913, rafinăria „Traian” a început colaborarea cu această organizație, numele acesteia păstrându-se până în prezent în denumirea zonei de la marginea orașului. Cu capital străin și instalații moderne, societatea a contribuit la dezvoltarea importantului centru petrolier de la Cernavoda.
În ședința respectivă, reprezentanții societatea solicitau autorizarea unui depozit de petrol la marginea orașului Constanța. Cererea le-a fost respinsă. Mai mult, s-a decis acționarea în judecată a societății, în urma unei sesizări transmise de „polițaiul” din Cernavoda, care reclama că depozitul de petrol fusese instalat lângă depozitul de muniții și nu pe amplasamentul pentru care primise autorizația de funcționare.
„A fost respinsă cererea societății „Columbia” prin care solicita autorizația de a instala un depozit de petrol la periferia orașului – cerere retrasă de altfel de d-l doctor zis Rozeanu.
Semnalându-se de un membru al consiliului că acest depozit al soc. Columbia funcționează de fapt și fără autorizație, consiliul a luat act delegând pe d-nii doctori Rădulescu și Frangopol ca împreună cu d. inginer-șef Arghirescu să verifice la fața locului afirmațiunea. (…) Luându-se în discuțiune cererea polițaiului comunei Cernavoda de a se ridica autorizațiunea de funcționare a depozitului de petrol al societății Colombia concesiunea Leon Stern din acea localitate, se admite și se ridică autorizațiunea întrucât nu numai că acest depozit de petrol este în vecinătatea depozitului de muniții, dar autorizațiunea în baza căreia acest depozit funcționează a fost dată pentru instalarea depozitului pe un alt loc decât pe acel pe care funcționează astăzi. Constatându-se aci un abuz, s-a hotărât darea în judecată a societății Columbia înaintea consiliului superior industrial”, se arată în articolul de presă menționat.
În aceeași ședință, o fabrică de ape gazoase din Topraisar a primit autorizație cu condiția folosirii, începând cu 26 noiembrie 1924, a sticlelor cu dopuri de sticlă pentru sifoane, măsură care urma să fie aplicată tuturor fabricanților din județ: „Cererea locuitorului C. Gheorghiu din Topraisar de a-și întemeia o fabrică de ape gazoase în această comună a fost admisă cu condițiunea ca dela 26 noiembrie 1924 să introducă în fabricarea sifoanelor sticle cu dopuri de sticlă și nu de metal ca la apele mineralizate. Această măsură fiind impusă atât prin vechiul regulament cât și de un nou ordin al consiliului sanitar superior, s-a hotărât de a se pune în cunoștință tuturor fabricanților de ape gazoase din județ că dela 26 noiembrie toți sunt obligați de a introduce sticle cu dopuri de sticlă pentru sifoane”.
Reclama zilei: „Fosta bodegă „Avântul” din str. Carol no. 139 (lângă Farmacia Const. Ciomu) primind noua denumire de „Vârful cu dor” și trecând sub conducerea d-lui Nicu Gurgău s-a redeschis pe ziua de 27 iulie. Serviciu ireproșabil – Băuturi fără rival – Prețuri fără concurență” (Dobrogea Jună, 16 august 1924)
Sursa foto: Carte poștală „Cernavodă, vedere generală” – Diana Crimu, www.imagoromaniae.ro
Pe data de 15 august 1934 au fost organizate, conform tradiției, numeroase acțiuni nautice, culturale și sportive, reunite sub cupola Serbărilor Mării, celebrate mereu la Constanța de Sfânta Maria. Cea de a 32-a ediție a acestor Serbări a fost una specială, întrucât s-a bucurat de o participare record, nu mai puțin de 30.000 de persoane, vilegiaturiști și localnici, participând la marele eveniment. La ora 16:00 au început concursurile nautice, la ele asistând Regele Carol al II-lea, Voievodul Mihai și Principele Nicolae, precum și numeroase alte oficialități, locale și naționale. Publicul a asistat la concursurile de înot care au avut loc în bazinul portuar, între danele 0 și 9. Încă din startul amiezii, de-a lungul cheurilor s-au aliniat în formă de potcoavă navele militare ale Marinei Române, precum și vapoarele comerciale ale Serviciului Maritim Român. Concursurile au început după ce o navă a dat semnalul, o lovitură de tun. S-au desfășurat curse de înot pentru domni și doamne, curse ștafetă, sărituri, jocuri tradiționae marinărești, curse de bărci și meciuri de polo, toate aceste întreceri terminându-se seara, la orele 20.00. Zona portului nu a fost singura care a găzduit întreceri. După ce a asistat la startul jocurilor din port, regele a mers la hipodromul Palas, în curtea Regimentului 9 Cavalerie, unde se desfășura Concursul Național de Hipism. Aici au avut loc curse de cai dobrogeni și de rasă, dar și curse de căruțe dobrogene – o întrecere care a smuls asistenței hohote de râsete, prin ineditul ei. Tot în acea după-amiază, dar de la orele 18.15, toate oficialitățile prezente la Constanța (în frunte cu cei trei membri ai familiei regali și cu membrii Guvernului) s-au mutat pe Faleza Cazinoului pentru a lua parte la un moment extrem de important – dezvelirea bustului lui Mihai Eminescu, opera de geniu a sculptorului Oscar Han. Au fost depuse coroane de flori iar Corul Cântul de la Mare, sub coordonarea maestrului Pinelis, a intonat Mai am un singur dor. Episcopul Gherontie al Tomisului a oficiat un serviciu divin iar apoi au ținut cuvântări comandantul general al Marinei și președinte al Comitetului Pro Eminescu, amiralul Ion Bălănescu, ziaristul Emil Ciuceanu, academicianul Ioan Bianu, Al O. Teodoreanu (Fundațiile Regale), Horia Grigorescu – primarul Constanței, precum și ziarista și militanta britanică Sylvia Pankhurst. Primarul Grigorescu le-a oferit membrilor familiei regale câte un exemplar din volumul Constanța Pitorească cu împrejurimile ei, volum publicat în 1908 de regretatul Ioan Adam. Fiecare carte-cadou era legată în piele bleu și avea încrustată cifrul regal, în litere de aur. Seria cuvântărilor de la statuie a fost încheiată chiar de rege, cel care a evidențiat importanța acestei statui și a recitat și o strofă din poezia La Steaua. Dezvelirea statuii a smuls ropote de aplauze. Din păcate, a existat un mare absent de la această ceremonie: avocatul, publicistul și politicianul Ioan N.Roman, fost primar al Constanței, cel care a inițiat ideea unei statui a Luceafărului și care a condus, până la moartea sa din 12 iulie 1931, comitetul Pro-Eminescu. Serbările Mării din 15 august 1934 s-au încheiat târziu în noapte, în acordurile muzicii ce a răsunat în întreaga Peninsulă a Constanței…
Reclama zilei – Jucării, Tablouri, Cărți Poștale, Ilustrate și alte mărfuri de sezon, Artifice – Bogat asortiment și prețuri convenabile – LA PAPETĂRIA DOBROGEANĂ – Mangaliei 44 (localul V. Pirula). En-Gros și En Detail. Librărie, Papetărie, Mărunțișuri. Depozit permanent de hârtie. Vindem cu prețurile cele mai convenabile! (1923)
Emblematicul monument al Constanței, Cazinoul Comunal, a fost pe data de 14 august 1923 gazda a nu mai puțin de patru vernisaje ale unor deosebite expoziții de pictură. Artist plastic consacrat, dar și un pionier în emanciparea persoanelor cu deficiențe de auz (el însuși fiind surd), prințul Henry Ghica a prezentat tablouri cu temă istorică, pânzele sale înfățișând castele, cule și interioare medievale romantice. O a doua expoziție a fost cea a domnului Vasilescu, un specialist al picturilor cu temă marină. Tablourile sale s-au bucurat de un foarte mare interes, în special în rândul turiștilor. În sala de bal a Cazinoului a expus pe un perete I. Muntenescu, un cunoscut decorator de interioare, din localitate, cu domiciliul în cartierul Viile Noi. Tablourile sale au avut ca temă florile și natura. Ultimul vernisaj al zilei a fost cel din Sala de Lectură, acolo unde Jean Kober și Rodica Georgescu au expus scene variate din viața de la țară, dar și perne și paravane țărănești. Toate cele patru expoziții au fost apreciate, iar ziarul Dacia din 15 august a scris următoarele: “Ne veselește mult faptul că tot au mai rămas pictori serioși și muncitori atașați școalei clasice și care repugnă decadentismul școlii noi.”
În august 1924 la Constanța se vorbea zilnic despre banditul Terente, celebru deja în întreaga țară pentru fărădelegile sale. Se tot zvonea că, urmărit de poteră la Brăila și Tulcea, își găsise refugiu la Constanța și multe știri false circulau despre el. Mai nou apăruseră în oraș scrisori de amenințare semnate Terente, prin care unor negustori bogați din oraș li se cereau sume mari de bani. Patronul cabaretului Britania, Mișu Georgescu, fusese somat să îi trimită câteva zeci de mii de lei, în schimbul protejării integrității corporale. Aceste scrisori de amenințare deveniseră numeroase dar victimele au fost sfătuite de poliție să nu le dea curs și să le ignore. Oasmenii legii au descoperit că depeșele erau semnate de niște farsori care voiau să profite financiar de pe urma reputației banditului. Un singur domn, consilierul comunal Badea Spânu primise o astfel de scrisoare de la Terente cel adevărat. Pentru a fi sigur că este vorba despre o amenințare serioasă, Spânu mersese la Brăila și confruntase depeșa sa cu acte semnate de Terente. Scrisul, în acest unic caz, era identic. Nici lui Spânu nu i s-a întâmplat nimic rău. După luni de cercetări, polițiștii au reușit să îi prindă pe farsori și i-au deferit justiției. În aceeași perioadă a apărut și o Terentina, cum au poreclit-o ziarele! O tânără cu talent literar, dar cu serioase probleme psihice trimitea și ea scrisori, dar nu de amenințare, ci de dragoste, unor bărbați respectabili din oraș. Oamenii aveau un comportament moral corect și se trezeau că au devenit ținta unei tinere cu foarte multă imaginație, și pe care ei nu o cunoscuseră niciodată. Odată ce cazurile au apărut în ziarele urbei iar poliția a demarat o anchetă, scrisorile Terentinei au încetat!
Pe 14 august 1923 au fost arestate pentru furt și excrocherie maicile Ana și Maria, călugărițe de la mânăstirea Pasărea. Ele veniseră la Constanța la începutul lunii pentru a strânge daruri pentru biserică. Problema este că tot ce au primit în peregrinările lor în oraș au vândut ulterior și și-au însușit banii. Mai mult, după câteva zile de stat cu chirie în casele unor doamne din localitate, când rămâneau singure, furau tot ceea ce se găsea de preț iar apoi dispăreau. Așa le-au căzut victime doamnele Elisabeta Gheorghiu și Maria Sandu care, din bunătate, le primiseră în casele lor în schimbul unor chirii derizorii. După ce păgubitele au făcut reclamație, poliția le-a arestat rapid pe maicile hoațe și le-au trimis la București pentru a răspunde în fața legii…
Reclama zilei – Purgativul cel mai bun, pentru bolnavi și sănătoși, este renumita Apă de Breazu (Iași). Luată la masă în cantitate mică ușurează digestia și servește ca apă de regim pentru artritici, etc. Citiți prospectele dr. Grozea (Iași). (1923)
O telegramă oficială, nedatată, transmisă de Warner Bros.-Seven Arts, de la adresa Strada Dean nr. 2, Londra, către domnul Corneliu Leu, la adresa Radiodifuziunii și Televiziunii Române, strada Nuferilor nr. 62, București. Păstrat în colecțiile Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, documentul este adus în atenția publicului ca exponatul lunii august 2026.
La prima vedere, pare a fi o simplă telegramă. Importanța sa constă, însă, în faptul că reprezintă o propunere de colaborare între Radiodifuziunea și Televiziunea Română și Warner Bros.-Seven Arts din Londra, în vederea unei posibile coproducții.
De un interes deosebit sunt numele asociate documentului: Corneliu Leu, menționat în calitate de destinatar, și Charles Chaplin, a cărui semnătură apare pe telegramă.
Mesajul conține o singură referire la o adresă anterioară, datată 11 august. Un alt indiciu privind datarea documentului este oferit de sigla „W7” a Warner Bros.-Seven Arts, utilizată între 1967 și 1969, înainte ca societatea să fie achiziționată de Kinney National Services.
Deși semnătura lui Charles Chaplin nu este autentificată, telegrama rămâne un document deosebit de interesant din punct de vedere istoric. Ea oferă o perspectivă asupra peisajului cultural al României din a doua jumătate a secolului XX, evidențiind interesul pentru cinematografia și creația artistică occidentală, precum și deschiderea — în condițiile specifice epocii — către colaborarea culturală internațională.
Documentul se află, astfel, la intersecția a două lumi: viața culturală românească și industria cinematografică internațională, punând în relație numele lui Corneliu Leu cu cel al uneia dintre cele mai importante personalități din istoria filmului, Charlie Chaplin.
Exponatul lunii august 2026 poate fi admirat în format fizic la sediul muzeului din strada Arhiepiscopiei nr. 7, municipiul Constanța, începând de joi, 13 august 2026, timp de o lună.
***
WARNER BROS.-SEVEN ARTS
Strada Dean nr. 2 · Londra · W1V6ES · 01-73 2201
Telegrame: WARBROSEV Londra W1 TELEX: 22653
Dlui C. Leu,
Radiodifuziunea Și Televiziunea Română,
Str. Nuferilor 62,
București,
R.O.M.Â.N.I.A.
Stimate domnule Leu,
Vă mulțumesc pentru scrisoarea dumneavoastră din 11 august privind posibilitățile de coproducție.
Am transmis informațiile biroului meu din New York spre analiză și vă mulțumesc că ați comunicat cu noi.
Cu respect,
Cu sinceritate,
Charles Chaplin
c.c. dl R. Rich
***
CORNELIU LEU (1932, Medgidia – 2015, București)
Scriitor, dramaturg, regizor de film și editor, Corneliu Leu s-a remarcat printr-o activitate amplă în domeniul literaturii, cinematografiei, radioului și televiziunii, dar și prin inițiative culturale și social-economice. A ocupat funcții de conducere în instituții importante ale cinematografiei și culturii românești, între care director al Casei de Filme 4, coordonator al Studioului de Filme TV și director general adjunct al Consiliului Național al Cinematografiei. A fost, de asemenea, redactor-șef al Editurii Eminescu.
Autor al unor volume de proză, reportaje, teatru și scenarii, Corneliu Leu a publicat, între altele, „Ochiul Dracului”, „Nopți dobrogene”, „Puterea”, „Baladele pământului natal” și trilogia „Faptele”, „Secolul”, „Puterea”.
***
CHARLES SPENCER CHAPLIN
(1889, Londra, Anglia –1977, Corsier-sur-Vevey, Elveția)
Cunoscut în întreaga lume sub numele de Charlie Chaplin și supranumit încă din timpul vieții „Regele comediei”, a fost actor, regizor, scenarist, producător, compozitor și muzician britanic. Considerat una dintre cele mai mari personalități artistice ale secolului al XX-lea, Chaplin a schimbat istoria cinematografiei, devenind simbolul filmului mut.
Chaplin și-a început cariera artistică încă din copilărie, iar ulterior a evoluat în spectacole de teatru și music-hall. În 1913 a ajuns la Hollywood, unde talentul său a atras atenția producătorilor de film. Personajul „Vagabondul”, devenit emblematic prin melonul, bastonul și mersul său inconfundabil, este și în prezent unul dintre cele mai reconoscibile personaje din istoria filmului.
A Telegram, a Signature and a Possible Collaboration between Corneliu Leu and Charlie Chaplin
An undated official telegram sent by Warner Bros.-Seven Arts, from 2 Dean Street, London, to Mr Corneliu Leu, at the address of Romanian Radio and Television, 62 Nuferilor Street, Bucharest. Preserved in the collections of the Museum of National History and Archaeology Constanța, the document is presented to the public as the museum’s August 2026 Object of the Month.
At first glance, it appears to be nothing more than a simple telegram. Its significance, however, lies in the fact that it represents a proposal for collaboration between Romanian Radio and Television and Warner Bros.-Seven Arts in London, concerning a possible co-production.
Of particular interest are the names associated with the document: Corneliu Leu, identified as its recipient, and Charles Chaplin, whose signature appears on the telegram.
The message contains a single reference to an earlier letter, dated 11 August. Another clue to the document’s date is provided by the “W7” logo of Warner Bros.-Seven Arts, used between 1967 and 1969, before the company was acquired by Kinney National Services.
Although Charles Chaplin’s signature has not been authenticated, the telegram remains a particularly intriguing historical document. It offers a glimpse into Romania’s cultural landscape in the second half of the 20th century, revealing an interest in Western cinema and artistic creation, as well as, within the particular circumstances of the period, an openness to international cultural collaboration.
The document thus stands at the intersection of two worlds: Romanian cultural life and the international film industry, bringing together the name of Corneliu Leu with that of one of the most influential figures in the history of cinema, Charlie Chaplin.
***
WARNER BROS.-SEVEN ARTS
2 Dean Street · London · W1V 6ES · 01-73 2201
Telegrams: WARBROSEV London W1 · TELEX: 22653
Mr C. Leu,
Radiodifuziunea și Televiziunea Română,
Str. Nuferilor 62,
București,
R.U.M.A.N.I.A.
Dear Mr Leu,
Thank you for your letter of August 11 regarding co-production possibilities.
I have forwarded the information to my New York office for consideration, and I thank you for communicating with us.
Kind regards,
Yours sincerely
Charles Chaplin
c.c. Mr. R. Rich
***
CORNELIU LEU (1932, Medgidia – 2015, Bucharest)
A writer, playwright, film director and editor, Corneliu Leu pursued a wide-ranging career in literature, cinema, radio and television, as well as in cultural and socio-economic initiatives. He held senior positions in major Romanian film and cultural institutions, including Director of Film House 4, Coordinator of the Television Film Studio, and Deputy Director General of the National Council of Cinematography. He also served as Editor-in-Chief of Eminescu Publishing House.
The author of prose works, reportage, plays and screenplays, Corneliu Leu published, among other works, Ochiul Dracului, Nopți dobrogene, Puterea, Baladele pământului natal, as well as the trilogy Faptele, Secolul and Puterea.
CHARLES SPENCER CHAPLIN (1889, London, England – 1977, Corsier-sur-Vevey, Switzerland)
Known throughout the world as Charlie Chaplin and acclaimed during his lifetime as the “King of Comedy,” he was a British actor, director, screenwriter, producer, composer and musician. Regarded as one of the greatest artistic figures of the 20th century, Chaplin transformed the history of cinema and became an enduring symbol of silent film.
Chaplin began his artistic career as a child, later performing in theatre and music hall productions. In 1913, he arrived in Hollywood, where his talent quickly attracted the attention of film producers. His character, the “Tramp,” made instantly recognisable by his bowler hat, cane and unmistakable walk, remains one of the most iconic figures in the history of cinema.
Scurtele informații și anunțuri de mică publicitate din ziarele interbelice ne ajută să recompunem parte din imaginea urbei lui Ovidiu. Sunt prezentate elemente ale traiului cotidian, ale pieței muncii, probleme ale comunității sau simple solicitări și anunțuri făcute de persoane publice sau private. Prezentăm astăzi câteva astfel de “informațiuni”, așa cum au fost ele publicate în ziarul Dacia, în zilele de 12 și 13 august, în anii 1923-1925:
“Atragem serioasa atențiune, atât a primarului, cât și a serviciului sanitar că pe strada Cristea Georgescu no.12, în plin centrul orașului, unii au găsit de cuviință să înjghebeze o întreagă crescătorie de porci. Față de primejdia epidemiilor, socotim că cei îndrituiți vor lua măsuri pentru remedierea răului, mai ales că un articol din legea sanitară prevede împiedicarea unor asemenea așezăminte vătămătoare, în plin oraș” (1923)
“Domnul Gheorghe Stețcu, agent al societății de asigurări Urania, din localitate, ne roagă să anunțăm că nu are în serviciul său niciun dl. Marian, cel care se prezintă publicului și cere achizițiuni în numele d-lui Stețcu și roagă publicului să nu îi dea crezare (individului).” (1924)
“Pierzând portofelul cu 2700 de lei rog găsitorul să îmi trimită prin poștă numai actele și pașaportul, pe adresa dl. Baronian, str. Mărei no.3.” (1924)
“Parcul Arena Grand prezint[ cel mai mare film al sezonului, Niniche. Toatele ultra-moderne, lux și montare extraordinară, cu marea actriță Ossi Osvalda, cunoscută din filmul Colibri și Livio Pavanelli, cuceritorul de femei. Între pauze, C Fotache va juca frumoasa revistă La Cât și Când.” (1925)
“Brutarul Manole Melodie, din localitate, a fost dat în judecată pentru pâine lipsă la cântar.” (1924)
„Se caută băiat de prăvălie, cu vârsta între 14-16 ani. Adresa, la ziar.” (1924)
„Automobil în perfectă stare, marca Overland, se vinde eftin. Adresați-vă la M Embiricos%Comp., str. Lascăr Catargiu no.28.” (1923)
„S-a pierdut o condică de marșuri ale muzicei militare a Regimentului 34 Infanterie. Găsitorul este rugat a o aduce la sub-șeful fanfarei, unde va primi o bună recompensă.” (1924)
„Astăzi, 12 august, la orele 4, în Sala de Lectură a Cazinoului Comunal va avea loc vernisajul expoziției de pictură și artă decorativă a doamnei Rodica Georgescu și a d-lui Jan Kober.” (1924)
Reclama zilei – Fier Brut, diferite dimnesiuni, pentru construcțiuni și industrii. Cabluri de oțel, Cărbuni de Zugundlar – cantități superioare, En-gros și En-detail. De vânzare la M. Stavraca și G. Lazarides, str. Traian no.4. (1924)
În anul 1923, Constanța nu era încă municipiu și deținea oficial titlul de comună urbană reședință de județ, întrucât așezările Dobrogei se împărțeau în comune urbane (orașele) și rurale (satele). Din acest motiv, Cazinoul era și Comunal, iar Primăria (actualul sediu al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța) purta și denumirea de Palat Comunal. Actuala Piață Ovidiu se numea Piața Independenței, iar faleza de astăzi a Cazinoului era Bulevardul General Alexandru Averescu, numit astfel după comandantul armatei române din Primul Război Mondial. În fiecare vară, orașul era luat cu asalt de mii de vizitatori din țară și străinătate iar traficul rutier era unul foarte intens. Peninsula era luată cu asalt de automobile și trăsuri, dar și de mașinile grele ce zilnic aduceau marfă la prăvăliile, restaurantele și hotelurile din zona turistică.
Din acest motiv, în august 1923, autoritățile locale au decis să ia măsuri drastice:
„Primăria Comunei Constanța – Ordonanță – Noi, președintele comisiunei interimare a orașului Constanța… Având în vedere că orașul este și stațiune climaterică și de băi, ceea ce face ca anumite părți din localitate să fie frecventate mai mult de către vizitatori, iar comuna a făcut acele părți anumite lucrări de înfrumusețare ORDONĂM:
Niciun vehicul, fie de tracțiune mecanică, fie de tracțiune animală nu va putea circula pe Bulevardul de Jos din fața Cazinoului.
Niciun vehicul nu va putea circula prin Piața Independenței, decât prin partea dinspre Primărie, în ambele direcțiuni.
Niciun vehicul, fie cu tracțiune mecanică, fie cu tracțiune animală, încărcat cu greutăți, nu va putea circula prin Piața Independenței, ci va urma calea pe străzile Mircea, Cantemir, Marc Aureliu și Lascăr Catargiu (astăzi Nicolae Titulescu). Toți proprietarii și conducătorii de vehicule de orice fel vor lua cunoștință și se vor conforma. Contravenienții vor fi dați judecăței și se vor pedepsi conform legii. Semnat Președintele Comisiei Interimare – Gr. P. Roșu” (Ziarul Dacia, 12 august 1923).
Trebuie ținut seama de un aspect. Când turiștii ajungeau la Constanța, coborau din tren la Gara care se afla în apropierea complexului Palat de Justiție – Palat Regal și Prefectură (Gara Veche a funcționat lângă actuala Judecătorie între anii 1860-1960). De aici, dacă aveau, să spunem, o cazare pe Bd. Elisabeta, de lângă Cazino, puteau lua o birjă și coborau până în Piața Independenței. De aici, se deschideau patru stăzi: Ovidiu și Lascăr Catargiu (astăzi blocate de blocuri, în Piață), Grigore Cantacuzino (astăzi Arhiepiscopiei) și D.I. Sturza (astăzi Revoluției din 22 decembrie 1989).
Dacă alegeai să mergi pe Sturza ajungeai rapid în Piața Basarab și de aici coborai pe strada Remus Opreanu, până la Hotel Carol (Comandamentul Marinei) și la Farul Genovez. Aici jos, lângă Cazino existau cele două bulevarde paralele, despărțite de câțiva zeci de metri: Averescu și Elisabeta. Având în vedere zona, este de înțeles necesitatea de a reglementa strict traficul rutier, mai ales în luna august a anului 1923, cu doar câteva zile înainte de Serbările Mării și de Sfânta Maria…
Reclama zilei – S-a redeschis Marea Sală de Restaurant, Anexă a Cazinoului Comunal, unde se servește bufet rece, mâncări la minut și grătar cu renumiții mititei, fleici, vrăbioare, mușchi, etc. De asemenea, se găsește la orice oră diferite specii de pește proaspăt. Se prepară mese speciale pentru banchete. – Camere separate pentru dejunuri și cine – Diferite băuturi indigene și streine – Bere zilnic proaspătă – Prețuri convenabile – Serviciu conștiincios. Antreprenor, Nicu Ionescu. (1923)
Expoziție foto-documentară aniversară dedicată celor 120 de ani de la inaugurarea oficială a stațiunii Mamaia
În această vară se împlinesc 120 de ani de la inaugurarea oficială a stațiunii Mamaia, unul dintre reperele importante ale turismului de pe litoralul românesc. În august 1906, pe cordonul de nisip dintre Marea Neagră și lacul Siutghiol au fost date în folosință primele amenajări balneare, marcând începutul dezvoltării organizate a stațiunii.
Momentul a fost sărbătorit printr-o serie de manifestări desfășurate în perioada 13–15 august 1906. În prima zi au fost inaugurate „splendidele băi de mare de pe pitoreasca plajă Mamaia”, iar de atunci stațiunea avea să treacă prin numeroase etape de dezvoltare, păstrând mărturii ale unei istorii care continuă și astăzi.
Cu prilejul acestei aniversări, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, sub egida Consiliului Județean Constanța, organizează o serie de activități culturale dedicate istoriei stațiunii Mamaia și schimbărilor prin care a trecut zona dintre mare și lacul Siutghiol de-a lungul timpului.
Joi, 13 august 2026, de la ora 10:00, constănțenii și turiștii sunt invitați la turul ghidat „Mamaia – 120 de ani și aventura continuă…”, coordonat de dr. Cristian Cealera. Punctul de întâlnire va fi în fața fostului Palat Regal din Mamaia, iar traseul va urmări câteva dintre locurile care păstrează memoria începuturilor stațiunii și a etapelor sale de dezvoltare.
Seria manifestărilor va continua în aceeași zi, de la ora18:30, când Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în parteneriat cu Asociația Filateliștilor „Tomis” Constanța și Serviciul Județean Constanța al Arhivelor Naționale ale României, invită publicul la vernisajul expoziției foto-documentare outdoor „Mamaia – 120 de veri, o singură poveste”, organizată în fața sediului Radio România Constanța.
Prin fotografii, cărți poștale, documente și mărturii din presa vremii, expoziția prezintă evoluția litoralului constănțean și, în special, istoria stațiunii Mamaia, de la primele amenajări pentru băi de mare până în prezent.
Publicul va descoperi momente și aspecte esențiale din istoria Constanței ca stațiune balneară – primele amenajări de băi de mare, Pavilionul de băi și călătoriile cu „trenul de plăcere” La Vii, precum și începuturile stațiunii Mamaia, cu etapele sale ulterioare de dezvoltare. Expoziția ilustrează, prin documente și imagini de epocă, evoluția stațiunii Mamaia, consacrată încă din perioada interbelică ca „Perla litoralului românesc”, statut pe care l-a păstrat în perioada comunistă, atunci când a cunoscut o amplă modernizare și a devenit principala destinație turistică de la malul mării.
Expoziția outdoor va putea fi vizionată gratuit în fața sediului Radio România Constanța, partenerul media, în perioada 13 august – 30 septembrie 2026.
La 120 de ani de la inaugurarea oficială, Mamaia păstrează mărturiile unei istorii care continuă să se scrie. Vă invităm să descoperiți, prin manifestările culturale organizate, această moștenire și să priviți Mamaia de astăzi prin ochii trecutului.
La 11 august 1922, „Dobrogea Jună” relata despre cea de-a doua excursiune de plăcere în largul mării, organizată la bordul vasului „Principesa Maria”. Pe o mare liniștită și într-o zi frumoasă, numeroșii excursioniști s-au bucurat de accesul în încăperile și saloanele vasului, de un bufet bogat și de acordurile muzicii militare a Regimentului 34.
Pentru Constanța acelor ani, astfel de plimbări pe mare făceau parte dintr-o cultură a timpului liber aflată în plină dezvoltare. Câțiva dintre participanți au plecat fără să-și achite consumația, lăsând chelnerilor note de plată cuprinse între 18 și 80 de lei. Situația, repetată în cazul a șase chelneri, îl determină pe autorul articolului să formuleze o observație severă asupra comportamentului celor care au recurs la acest gest. Dincolo de caracterul anecdotic al întâmplării, relatarea oferă o imagine vie asupra societății vremii și asupra normelor de conduită pe care presa le considera importante chiar și în timpul liber.
Redăm în rândurile următoare știrea publicată în presa vremii: „Duminică după amiază a avut loc a doua excursiune de plăcere în largul Mărei, pe bordul vasului „Principesa Maria”, în urma dispozițiunilor luate de d. Viselowsky, directorul serviciului maritim, marele număr al escursiuniloștilor a fost de astădată liber să pătrundă prin toate încăperile și sălile vasului. Un bogat bufet complecta perfecta dispoziție de pe bord, în acordurile muzicei militare a regimentului 34, pe o mare lină și o vreme foarte frumoasă.
Au lipsit așadar de astădată protectările de rândul trecut. În schimb însă s-a produs ceva nou – și „ceva” anume, care pe viitor, pentru prestigiul unor escursioniști, n-ar trebui să se mai petreacă.
Servindu-se astfel prăjituri, înghețate, bere și vin, s-au găsit consumatori cari să lase neachitate plăți de la 18 – 80 lei. Și faptul s-a repetat la vreo șase chelneri. Oare procedeul acesta care degradează pe om se va mai repeta pe viitor?”
***
Tot în „Dobrogea Jună”, dar la 11 august 1919, era publicat apelul lui G. Tănăsescu, directorul Școlii nr. 1 de băieți din Constanța și președinte al Asociației Corpului Didactic din județ, pentru înființarea unui internat destinat fiilor de preoți, învățători și săteni, care doreau să urmeze cursurile secundare la Constanța.
Inițiativa urmărea să le ofere unor tineri din afara orașului posibilitatea de a-și continua studiile, într-o perioadă în care accesul la educație depindea adesea și de posibilitățile materiale ale familiei. Apelul lui Tănăsescu este susținut în paginile ziarului de Constantin N. Sarry, care evocă recunoștința pe care foștii elevi o datorau venerabilului dascăl și se alătură, la rândul său, demersului, anunțând o contribuție de 200 de lei.
„D. G. Tănăsescu, venerabilul și meritosul director al școalei no. 1 de băeți din Constanța, în calitate de președinte al asociației membrilor corpului didactic din acest județ a adresat pentru ziarul nostru un apel către toți oamenii de inimă pentru înființarea la toamnă a unui internat în care să găsească un adăpost și o întreținere convenabile fiii de preoți, învățători și săteni din această parte a țării, cari ar dori să urmeze cursurile secundare în orașul de reședință.
Nu numai prin utilitatea scopului acestui trebuincios așezământ, apelul în chestiune merită să găsească un puternic răsunet în toate inimile generoase, ci mai ales persoană care-i adresează. O întreagă generație datorează acestui bătrân dascăl cele dintâi și cele mai solide cunoștințe, grație cărora a putut pătrunde în viață. Față de foștii elevi ai d-lui Tănăsescu repet, dar, ca o datorie din parte-mi, apelul ce d-sa l-a adresat mulțimei anonime și ca un început din toată inima subscriu suma de două sute lei. Articol semnat de Constantin N. Sarry”, este materialul jurnalistic redat în paginile publicației interbelice.
Reclama zilei: „Doamna CHARLOTTE – Prima casă de corsete din București, Calea Victoriei. A sosit În localitate și s-a instalat tot la vechea adresa Str. Tomis 13 Pensionul Anghene. Anunță distinsa sa clientela că e asortată cu ultimile modele de corsete, centuri, maillouri ultra-superioare, claveri originale pentru stomac, corsete combinate din elastic cu ștofă și satin duches, procum și brasiere, portjartiere, centuri de sarcina și bărbătești de la cele mai mari case franceze. Prețuri extrem de reduse.” (Dobrogea Jună, 11 august 1928)
