Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța și în colaborare cu Societatea de Științe Istorice din România – Filiala Constanța, organizează simpozionul „Copiii sărbătoresc Dobrogea”. Evenimentul va avea loc vineri, 13 noiembrie 2026, începând cu ora 10:00, la sediul instituției muzeale din strada Arhiepiscopiei nr. 7.
La această manifestare culturală vor participa elevi de la Școala Gimnazială nr. 22 „I.C. Brătianu” Constanța, Școala Gimnazială „Adrian V. Rădulescu” Murfatlar, Grădinița nr. 29 Constanța, Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu” Constanța, Colegiul Național „Mihai Eminescu” Constanța și Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Constanța.
Simpozionul va fi moderat de dr. Lavinia Dumitrașcu și drd. Oana Grigoruță, specialiști ai muzeului, care vor fi asistate de Luca Voinea, elev al Colegiului Național „Mihai Eminescu” Constanța. În cadrul întâlnirii vor susține discursuri Nicoleta Popa, elevă a Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”, Maria Daria Ghiță, de la Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu”, și Roberta Voinea, de la Școala Gimnazială nr. 22 „I.C Brătianu”.
Programul va cuprinde și momente artistice puse în scenă de Răzvan Decu, elev al Colegiului Național de Arte „Regina Maria” Constanța, precum și de copiii de la Grădinița nr. 29 Constanța, Școala Gimnazială nr. 22 „I.C. Brătianu” și Școala Gimnazială „Adrian V. Rădulescu” Murfatlar.
După un deceniu de la instaurarea administrației românești și aplicarea noilor legi sanitare, în orașul Constanța, vechile farmacii, create înainte de 1878, și-au pierdut dreptul de concesiune odată cu decesul proprietarilor lor fondatori (care nu aveau cetățenie română). Concesiunile acestora au trecut în proprietatea statului român, care le-a scos la concurs și le-a concesionat cu drept transmisibil unor farmaciști români. Singura excepție de la această regulă a fost cazul Farmaciei lui Bolton (Engleză), care a rămas în proprietatea văduvei sale, care a putut să o arendeze ulterior.
Ținutul dintre Dunăre și Pont avea să cunoască cele mai dificile momente ale sale, din vremurile moderne, în timpul Primului Război Mondial. După doi ani de neutralitate, România intrase în marea conflagrație (pe 12/27 august 1916), alături de Antantă (Aliați – Franța, Marea Britanie, Rusia etc – în prima etapă) și împotriva Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Bulgaria). Înfrângerile suferite pe frontul sud-dobrogean au început cu dezastrul de la Turtucaia, de la începutul lunii septembrie și au continuat cu luptele sângeroase desfășurate pe linia frontului, la Oltina, Cobadin, Topraisar etc. Toate orașele importante ale provinciei au suferit distrugeri iar populația rămasă locului a îndurat chinuri nenumărate din cauza ocupației germano-bulgare. Evident, Constanța a fost urbea în care s-au înregistrat cele mai multe drame și unde s-au consumat cele mai multe distrugeri, nedreptăți, abuzuri, infracțiuni de tot felul, crime și violuri…
La 22 octombrie 1916, trupele de ocupație germano-bulgare intrau într-o Constanța care deja fusese asiduu bombardată din largul mării de către crucișătoarele inamice sau din avioane. Mai bine de jumătate din populația orașului fugise peste Dunăre, stabilindu-se fie în Muntenia, fie în Moldova. Pe 2 decembrie 1916 la Sofia s-a hotărât ca administrarea orașului să fie făcută de trupele ambelor armate, germană, respectiv bulgară. Abuzurile și infracțiunile comise în următoarele luni de către bulgari aveau însă să conducă la schimbarea deciziei, astfel că din februarie 1917 de administrarea orașului urmau a se ocupa germanii. Se știe foarte bine că imediat ce au intrat în Constanța, bulgarii au dărâmat monumentul Avântul Țării, amplasat în fața Palatului Regal și care îi comemora pe soldații României din Al Doilea Război Balcanic. Tot bulgarii au fost cei care au dărâmat de pe soclu Statuia lui Ovidiu și doar intervenția germanilor a făcut ca aceasta să nu fie distrusă total.
Ocupația străină a dat peste cap total viața unui oraș care înainte de război intrase pe un drum ascendent al dezvoltării. Toate domeniile de activitate au avut de suferit, inclusiv cel sanitar. Farmaciile din Dobrogea, înființate în așezările mai importante, au fost devastate și jefuite. În Cadrilater au fost jefuite doar cele ale românilor, nu și cele deținute de către bulgari.
Toate farmaciile ale Constanței au fost supuse aceluiași regim, fiind prădate. În locul Farmaciei Bolton (Engleză), armata germană a înființat o Farmacie de Stat. Situația a fost extrem de dificilă, însă populația Constanței, atât câtă mai era, a reușit să reziste. În cele din urmă, războiul s-a încheiat iar Dobrogea a scăpat de ocupația străină. În urma acesteia rămânea însă un oraș aproape distrus…
Unul dintre cei mai importanți farmaciști români ai acelor vremuri, Pompei Ciupercescu descrie perfect situația înregistrată după război, la Constanța. Toate bunurile, medicamentele, instrumentele materialele din farmacii dispăruseră iar clădirile suferiseră distrugeri, în unele cazuri, totale.
Cităm câteva fragmente din mărturisirile sale, publicate ani buni mai târziu, în Analele Dobrogei (n.a. “A.N”. 1928 – “Cincizeci de ani de vieață românească…”:
“După încheierea păcii, la revenirea noastră a trebuit să depunem o muncă greu de imaginat azi.. să ne rugăm pe la diferiți colegi spre a ne procura câte un cântar, o patentă, un mojar, etc, ca să reîncepem. Fără bani, fără credit, mulți fără forța morală și încrederea necesară oricărui început, lipsindu-ne o cât de mică încurajare din partea guvernanților și a guvernului, am bătut la multe uși și pe când Guvernul amnistia pe toți vânduții și dezertorii, noi băteam drumurile în căutarea unei existențe ce o perdusem pe altarul iubirei de țară. Ba încă, la procesele de despăgubiri din anii 20-21, ni s-au precupețit până într-atâta pagubele, încât sumele derizorii ce ni s-au recunoscut nu reprezentau nici plata rafturilor ce le-am făcut în urmă. Și dacă cel puțin ne-ar fi dat un leu… Dar, în fine, cu muncă, cu stăruință, am parvenit a ne aranja din nou farmaciile și la început timide, prind treptat a se asorta, a se aranja, a se înfrumuseța chiar, deși azi nu sunt nici pe departe ce erau odată…”.
Pompei Ciupercescu s-a născut în 1875 în comuna brăileană Silistraru și a urmat Școala Superioară de Farmacie din București. Ca elev și-a făcut stagiul la Calafat, Săveni și apoi la Tulcea, iar ca asistent s-a pregătit la Craiova și Buzău. A obținut apoi licența și dreptul de liberă practică și a lucrat un timp la Brăila. În 1906 câștigă la Constanța un concurs de concesiune de farmacie și deschide farmacia “Victoria”, exact pe locul în care, în trecut funcționase unitatea grecului Cicillianopoulos. În perioada 1908-1911 deține o filială și în stațiunea Techirghiol Movilă (viitoarea Carmen Sylva, azi Eforie Sud). Ciupercescu a fost membru în Consiliul Comunal al Constanței, ofițer de stare civilă, membru în comisia Interimară a orașului, în două rânduri (1913, 1922). S-a preocupat de înființarea în porturile Dobrogei a unor posturi de prim ajutor. A activat ca specialist farmacist în al Doilea Război Balcanic și în Primul Război Mondial. La insistențele sale, în 1921 a fost creat Cercul Farmaciștilor Constanța, pe care l-a condus mai bine de un deceniu. A editat revista lunară a Cercului, a fost vicepreședinte ale Societății Studenților de Farmacie și membru și președinte ale Camerei de Comerț și Industrie Constanța. De asemenea, a activat ca profesor suplinitor de chimie la Liceul Mircea. Pentru activitatea depusă în timpul Marelui Război a fost multi-decorat și ridicat la gradul de colonel în rezervă. Este autorul a numeroase studii și articole, dedicate farmaciei în Dobrogea. A decedat pe 24 ianuarie 1957, la București.
(Va urma)
Reclama zilei–Cazinoul Comunal. În vederea sezonului de iarnă, în sala de dans special amenajată și încălzită, vor avea loc în fiece duminică SERATE DANSANTE. (1924)
Ziua Dobrogei, sărbătorită anual la 14 noiembrie, marchează împlinirea, în acest an, a 148 de ani de la integrarea provinciei în granițele statului român. Instituită prin Legea nr. 230/2015, această sărbătoare reprezintă un moment de referință pentru istoria teritoriului dintre Dunăre și Mare și un prilej de a readuce în atenția publicului patrimoniul, personalitățile și evenimentele care au marcat evoluția regiunii.
Cu acest prilej, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța organizează un program cultural-educativ variat, desfășurat în perioada 12-23 noiembrie 2026, care cuprinde prezentări istorice, ateliere dedicate copiilor, un simpozion, lansarea unui film documentar, un workshop, un tur ghidat prin Peninsula Constanței și vernisajele unor expoziții. Totodată, sâmbătă, 14 noiembrie 2026, publicul va putea vizita gratuit toate obiectivele muzeale administrate de instituție, atât în municipiul Constanța, cât și în județ.
PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR
Joi și vineri, 12-13 noiembrie 2026
Sediul MINAC – str. Arhiepiscopiei nr. 7A
Activități cultural-educative desfășurate în colaborare cu Școala Gimnazială nr. 8 Constanța și Școala Gimnazială nr. 1 Grădina
• „Constanța spusă altfel”
Prezentare susținută de Cristian Cealera, educator muzeal, dedicată semnificației istorice a zilei de 14 Noiembrie 1878 și transformărilor care au urmat integrării Dobrogei în statul român. Pornind de la momentul instaurării administrației românești, publicul va descoperi începuturile procesului de modernizare a Dobrogei și a vechiului oraș Küstenge (Constanța de astăzi), evoluția orașului în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și profundele schimbări care au transformat vechea așezare otomană într-un important oraș-port al României. Prezentarea va pune accent pe oameni, locuri și imagini din Constanța de odinioară.
• Atelier istoric „Dobrogea de ieri și de astăzi”
Muzeul vă invită la o activitate cultural-educativă, prin care se propune o incursiune vizuală și participativă în istoria Dobrogei. Prin intermediul acestui atelier de creație, micii participanți vor descoperi, prin puzzle-uri ce reprezintă imagini de epocă și le vor compara cu fotografii ale acelorași locuri din prezent. Descoperirea trecutului orașului nostru va împleti îndemânarea și creativitatea micilor participanți cu informația istorică.
• Lansarea filmului documentar „Histria”
Realizat de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în colaborare cu Imago Studio și cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, filmul documentar „Histria” invită publicul într-o călătorie prin istoria uneia dintre cele mai vechi cetăți grecești de pe teritoriul actual al României. Îmbinând imagini ale patrimoniului arheologic cu secvențe de reconstituire istorică, generate cu ajutorul inteligenței artificiale, producția urmărește evoluția Histriei de la întemeiere, precum și transformările pe care le-a cunoscut de-a lungul epocilor, în lumina cercetărilor arheologice realizate în secolul XX.
Vineri, 13 noiembrie 2026, ora 10:00
Sediul MINAC – str. Arhiepiscopiei nr. 7A
• Simpozionul „Copiii sărbătoresc Dobrogea”
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța și în colaborare cu Societatea de Științe Istorice din România – Filiala Constanța, organizează simpozionul „Copiii sărbătoresc Dobrogea”. La această manifestare dedicată Zilei Dobrogei vor participa elevi de la Școala Gimnazială nr. 22 „I.C. Brătianu” Constanța, Școala Gimnazială „Adrian V. Rădulescu” Murfatlar, Grădinița nr. 29 Constanța, Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu” Constanța, Colegiul Național „Mihai Eminescu” Constanța și Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Constanța.
Simpozionul va fi moderat de cercetător dr. Lavinia Dumitrașcu și muzeograf drd. Oana Grigoruță, asistate de Luca Voinea, elev al Colegiului Național „Mihai Eminescu” Constanța. Vor susține discursuri Nicoleta Popa, elevă a Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”, Maria Daria Ghiță, de la Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu” și Roberta Voinea, de la Școala Gimnazială nr. 22 „I.C Brătianu”.
Programul artistic va include momente deosebite, puse în scenă de Răzvan Decu, de la Colegiul Național de Arte „Regina Maria” Constanța, precum și de copiii de la Grădinița nr. 29 Constanța, Școala Gimnazială nr. 22 „I.C. Brătianu” și Școala Gimnazială „Adrian V. Rădulescu” Murfatlar.
Sâmbătă, 14 noiembrie 2026
ACCES GRATUIT LA OBIECTIVELE MUZEALE
De Ziua Dobrogei, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța invită publicul să viziteze gratuit toate obiectivele muzeale din municipiul Constanța și județ, administrate de instituție, după următorul program.
• Centrul Hamangia / Muzeul „Axiopolis” Cernavodă: 09:00-17:00.
***
Cu ocazia Zilei Dobrogei, 14 noiembrie 2026, ora 16:00, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța invită publicul la vernisajul expoziției „Mozaic Design ’26. Reper istoric în arta vestimentară”. Manifestarea va avea loc la punctul muzeal Edificiul Roman cu Mozaic, prilej cu care vor putea fi admirate creații artistice de inspirație antică – colaje/crochiuri design vestimentar – realizate de profesor Anca Pașa Deaconu, împreună cu Teodora Hatman, elevă a Atelierului de Creație/Design vestimentar din cadrul Palatul Copiilor Constanța.
Colajele au ca sursă de inspirație simbolurile, motivele decorative și cromatica mozaicului roman, pe care cele două autoare le-au transpus în compoziții proprii. Expoziția propune o altă modalitate de a privi și a descoperi patrimoniul roman, prin forme și tehnici artistice accesibile publicului de astăzi.
Programul zilei include și un workshop în tehnica colajului, coordonat de prof. drd. Anca Pașa Deaconu, începând cu ora 14:30. La activitate vor participa elevii Atelierului de Creație/Design vestimentar de la Palatul Copiilor.
Expoziția va putea fi vizitată în perioada 14 noiembrie 2026 – 31 ianuarie 2027.
Luni, 23 noiembrie 2026
Tur ghidat „Constanța modernă” – ora 11:00
Turul ghidat, organizat în Peninsula Constanței și coordonat de specialistul MINAC Cristian Cealera, este dedicat transformărilor prin care a trecut orașul după intrarea Dobrogei sub administrație românească (1878). Traseul urmărește evoluția urbană a Constanței moderne, de la vechile străzi și clădiri publice, până la dezvoltarea portului, a infrastructurii și a principalelor repere care au contribuit la configurarea orașului de astăzi. Punctul de întâlnire al participanților este stabilit la statuia Lupa Capitolina (Lupoaica).
• Vernisajul expoziției„Portrete din trecut: Ioan N. Roman, Patriarhul Dobrogei”
Sediul MINAC din str. Arhiepiscopiei nr. 7A, ora 13:00
Pentru a marca împlinirea a 95 de ani de la dispariția fizică a uneia dintre cele mai importante personalități dobrogene, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, organizează vernisajul expoziției „Portrete din trecut: Ioan N. Roman, Patriarhul Dobrogei”.
În cadrul expoziției publicul va putea redescoperi activitatea politică, ziaristică și literară a avocatului I.N. Roman, personalitate complexă a spațiului cultural dobrogean și luptător de seamă pentru promovarea și dezvoltarea Dobrogei. Proiectul curatorial valorifică diferite artefacte păstrate în fondul personal „Ioan N. Roman” din cadrul Depozitului de Istorie Modernă și Contemporană al MINAC, precum manuscrise, broșuri, publicații, fotografii, diplome, medalii sau obiecte personale de uz zilnic, precum stiloul și ochelarii ce i-au aparținut acestuia.
Expoziția va putea vizionată la sediul MINAC din strada Arhiepiscopiei nr. 7 în perioada 23 noiembrie 2026 – 6 decembrie 2026.
Cu ocazia Zilei Dobrogei, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța vă invită să redescoperiți istoria și bogatul patrimoniu al provinciei noastre.
Astăzi, în cel de al XXI-lea veac de după Hristos, termeni precum „farmacie” sau „farmacist” ne sunt foarte familiari și îi folosim aproape zilnic. Potrivit oricărui dicționar online, accesibil astăzi cu ajutorul internetului, farmacia este „știința și tehnica preparării și distribuirii medicamentelor”. Noi ne gândim însă mai degrabă la locul unde se prepară și unde se vând medicamentele, la farmacii comunitare sau de spital, la farmacii publice sau private… Aici pot fi achiziționate mediacamentele prescrise de către specialiști, (prin rețete) pentru diversele afecțiuni de care pacientul suferă. Farmacistul este specialistul care cunoaște foarte bine produsele și are datoria de a explica fiecărui cumpărător care sunt efectele principale și secundare ale medicamentului cerut… Farmacistul trebuie să cunoască detalii legate de modul de administrare, să lămurească unele aspecte, oferind scurte consultații și sfaturi.
Cuvântul “farmacie” are la origine vechiul termen grecesc “pharmakeia”, care înseamnă “medicament”, “leac”. “Pharmakeia” provine la rândul său din “pharmakon”, care inițial se traducea atât ca “medicament”, cât și “otravă” sau chiar “vrajă”.
Istoria farmaceuticii este multimilenară, dar noi ne vom referi în următoarele file de calendar strict la povestea farmaciilor și farmaciștilor din Dobrogea modernă, începând cu a doua jumătate a sec.XIX și încheind cu izbucnirea Celui de Al Doilea Război Mondial. De aceea, nu ne vom referi la aspecte legate de arheologie și istorie antică, la medici greci din Scythia Minor din epoca elenistică sau la instrumente medicale din perioada romană.
Până în 1878, Dobrogea a fost o provincie a Imperiului Otoman. Înalta Poartă și-a avut specialiștii săi în tratarea bolilor, având în spate școala și tradiția arabă. Nu se cunosc însă informații legate de farmacii sau farmaciști otomani în Dobrogea Evului Mediu. Tămăduitori existau, fără doar și poate, și chiar în fiecare comunitate, dar nu profesioniști (decât doar cei itineranți, ce însoțeau armatele). Profesioniștii civili activau la Constantinopole sau în alte mari orașe ale Imperiului Semilunei. Și chiar și aici trebuie făcută o mențiune extrem de importantă. Marii medici, farmaciști sau tămăduitori ai Imperiului Otoman nu erau neapărat turci, ci străini de toate națiile, de la arabi la europeni, fie aceștia greci, nemți, italieni etc.
Din ceea ce se cunoaște astăzi, prima farmacie particulară care a funcționat în Dobrogea sec.XIX a fost cea de la Tulcea, între anii 1830-1835, a spițerului I. Weicum, neamț din Wurttemberg (n.a. S-V Germaniei, regiunea Șvabia), care se așezase în orașul de la Dunăre după mai mulți ani petrecuți în Moldova. Spițer este termenul vechi, sinonim al farmacistului. Are la origine termenul neogrec “spetsieris”, dar și italicul “speziale”, care la rândul său își are ca bază cuvântul “specie”, în sensul de specie vegetală. După spițerul Weicum, în 1845, autoritățile otomane deschid la Tulcea o Farmacie Orășenească, condusă de E. Gansel, deținător al unei diplome de farmacist obținută la Viena. Din 1851, locul lui Gansel este luat de un alt farmacist, I.Voici. La acea vreme, Tulcea era cel mai important oraș al Dobrogei.
Distrusă de războaiele ruso-turce, fortăreață demantelată după 1828-1829, Constanța (la acea vreme numită Kiustenge) ajunsese la jumătatea sec.XIX un sat de păstori musulmani, trăitori printre ruinele glorioase ale anticului Tomis. Constanța (Kiustenge) a suferit apoi mult și în timpul Războiului Crimeii (1853-1856), fiind și teatru de operațiuni militare dar și scena unei epidemii groaznice de holeră (1854), care a decimat sau a alungat populația și care a făcut ravagii printre militarii cantonați în zonă (francezi și englezi mai ales, aliați ai Turciei contra Rusiei Țariste).
La finalul Războiului Crimeii, Kiustenge era așadar un sat de păstori, și nu se punea problema existenței unor medici sau farmaciști. Situația se schimbă însă în 1857: firma engleză DBSR (Danube Black Sea Railway) obține de la Imperiul Otoman concesiunea pentru construirea căii ferate Kiustenge (Constanța) – Bogazchioi (Cernavoda). DBSR obține și concesiunea Portului Kiustenge (cu ruinele portului genovez din sec.XIII). În acest mic port, englezii încărcau pe nave cu destinația Albion, mii de tone de cereale aduse cu vasele și apoi cu trenul de peste Dunăre. Britanicii vin și se stabilesc așadar la Kiustenge. DBSR trimite aici și un medic, un anume William Henry Cullen. Biograful Marin Ionescu-Dobrogianu ne spune în monografia sa “Tomi-Constanța” că “doctorul Colen” își făcuse și o mică farmacie. În 1860, alături de Cullen, este angajat la DBSR și medicul irlandez Abraham Irin Bolton, fost agent sanitar pe vasul “Cockatrice”, absolvent al unei școli de chirurgie din Dublin. Bolton va fi cel care va fonda așa-numita Farmacie Engleză a Constanței
În 1878, pe 14 noiembrie, Dobrogea intră sub administrație românească. În următorul an, statul prin reprezentanții săi întocmește numeroase rapoarte și studii, consemnând problemele existente în diverse domenii de activitate și încercând rezolvarea acestora, într-un timp cât mai scurt. Sectorul sanitar era unul foarte deficitar: nu existau medici destui, nici spații suficiente pentru tratarea bolnavilor iar farmaciile puteau fi numărate pe degete. Tot felul de epidemii și de boli făceau ravagii printre locuitorii dobrogeni, de etnii și confesiuni religioase diferite.
Într-un studiu statistic publicat în Analele Dobrogei în anul 1928 ni se oferă detalii prețioase legate de situația consemnată în anul 1878. Astfel, în Dobrogea formată din județele Tulcea și Constanța funcționau doar zece farmacii, rămase din timpul vechii stăpâniri otomane.
În orașul Constanța funcționau patru dintre cele 10 farmacii ale județului. Cea mai veche era cea a lui Abraham Irwin Bolton, “Farmacia Engleză”. Britanicul de origine irlandeză își mutase biroul din port în oraș iar acolo își crease și o farmacie, unde oferea medicamente, adesea pe prețuri ridicol de mici. Constanța avea la acea vreme vreo 4000 de locuitori, care beneficiau de serviciile a patru medici – farmaciști. Concurența era așadar una acerbă.
Celelalte trei farmacii din oraș erau ale unor greci și fuseseră ridicate între anii 1860 și 1872. Una era a lui Vallindas, originar din insula grecească Andros. A doua era cea a lui Nicolas Cicillianopoulos, medic venit din Volos. Inițial, el a avut o farmacie împreună cu Trasivulos Kefala, dar după o perioadă, cei doi au decis să continue separat, și și-au împărțit în mod egal instrumentele, medicamentele, rafturile și toate celelalte bunuri. Cicillianopoulos a rămas cu farmacia din Piața Ovidiu, numită la acea vreme Piața Independenței. Cel de-al treilea farmacist grec, Trasivoulos Kefala, și-a făcut și el farmacie, “Minerva”. pe strada Carol, la numărul 5, pe locul în care, ani buni mai târziu, avea să fie construită Farmacia Miga. Trasivulos Kefala nu își conducea singur afacerea: avea doi fii care îl ajutau, iar cel mai mic, Dimitrie, era absolvent de studii de farmacie la Constantinopol.
Izvoare de la începutul secolului al XX-lea mai menționează existența la Constanța a unui specialist, care se pare că oferea și produse farmaceutice. Era medicul italian Lorenzoni, fost revoluționar, care în 1865 avea un mic spital pe Strada Engleză. Lorenzoni a stat câțiva ani la Constanța după care a părăsit Dobrogea. Unitatea italianului nu este însă considerată în mod oficial o farmacie…
Am menționat mai sus că la instaurarea administrației românești în Dobrogea existau doar zece farmacii. Situația se schimbă în anii următori și încep să apară farmacii și în localități mai mici. În 1881, prin Decretul Regal 1607 se acordă o concesiune de farmacie la Cernavoda. O câștigă specialistul Atanasie Rădulescu, care a avut norocul să o obțină fără concurs, pentru că el a fost singurul înscris.
Pentru a putea crea mai multe farmacii în Dobrogea, statul român a fost nevoit să facă unele modificări și completări (efectuate în 1885 și1893) la Legea Sanitară din 1874. A trebuit astfel ca farmaciile cu drept personal de proprietate să fie transformate în concesiuni cu drept transmisibil de proprietate. Până la aceste modificări, în Dobrogea, acest lucru nu fusese posibil. Concesiunea de farmacie cu drept transmisibil a schimbat în bine situația, încurajând tot mai mulți specialiști să facă un astfel de pas. Noile legi aveau să permită ulterior revânzări succesive ale unităților de farmacie…
Va urma
Reclama zillei – Aron Alterescu. Magazin de pielărie – En gros și en detail – Fondat în 1866. Mare asortiment de talpă străină și iindigenă. Boxuri – Chevreaux Antilope. Lacuri din cele mai superioare calități precum și oice alte articole din branșa pielăriei. Orice articol se vinde cu o reducere de 10& față de alte magazine. Str. Scarlat Vârnav. (1923)
În paginile ziarului Tribuna, publicație care apărea la Arad, cititorii anului 1906 au putut urmări amplul jurnal de călătorie „Din călătoria mea la București și la Constantinopole”. Foiletonul a fost redactat de etnograful și publicistul Teodor Filipescu, după o călătorie întreprinsă în septembrie 1906, împreună cu soția și fiica sa și cuprinde și o descriere a drumului spre Constanța, precum și impresiile autorului despre orașul-port.
Trecerea prin Dobrogea îi prilejuiește câteva observații asupra peisajului și a așezărilor întâlnite. Astfel, între Medgidia și Constanța, călătorul remarcă lipsa plantațiilor și locuințele modeste, pledând pentru dezvoltarea silviculturii și cultivarea pomilor. În opinia sa, pepinierele ar fi putut încuraja populația să se îndeletnicească cu pomicultura, cu beneficii atât pentru gospodării, cât și pentru întreaga regiune.
Ajuns în Constanța, Teodor Filipescu compară mijloacele de transport din capitală cu cele întâlnite în orașul de la malul mării. Contrastul nu este în favoarea acestuia din urmă: „La Constanța am ajuns la o oră și 45 minute și am constatat imediat că acele birje frumoase din București sunt un privilej al capitalei. În Constanța se văd și birje, cari fac rușine neamului românesc. Dacă s-ar controla din partea prefecturei birjele numai la fiecare trei luni odată, ar fi cu neputință să circule astfel de vechicule prin străzile portului mare românesc.”
Nici aspectul orașului nu îl mulțumește pe călător. Despre curățenie scrie că „lasă de dorit”, iar grădina de lângă Biserica Sfinții Apostoli, aflată în apropierea portului, i se pare „de tot neglijată”. Observă, de asemenea, că ceasornicul din turn nu funcționează și că stâlpii de marmură sunt deteriorați.
Dincolo de aceste critici, portul îi oferă o imagine cu totul diferită. Aici întâlnește nave comerciale românești, între care vaporul „Împăratul Traian”, despre care notează că era destinat liniei maritime Constanța-Alexandria. Inaugurată la 4 octombrie 1906, cursa urma să faciliteze exportul către Egipt al cerealelor, făinii, produselor animale, petrolului, săpunului și lemnului de construcție. Prezența vasului este pentru autor un motiv de optimism: „ne bucură mult, că vasele comerciale române s-au înmulțit într-un timp relativ scurt”: „Prin liniile maritime române a luat comerciul României un drum prin Constanța, produsele pământului român se duc prin acest port, asigurând României un viitor economic”.
Autorul mai notează și prezența vaporului „Melania Grodel”, care îmbarca lemn de construcție adus din Ungaria. De aici pornește o altă reflecție economică: „Dacă s-ar ridica silvicultura în România, și mai cu seamă în Dobrudja, țara ar dobândi mult în câteva decenii din exportul lemnelor în Orient, mai cu seamă pe piețele Egiptului”.
Relatarea se încheie cu împărtășirea faptului că etnograful și familia lui s-au îmbarcat la bordul vaporului „România”, cu care au luat drumul spre Constantinopol.
Reclama zilei: „Ceasornicăria P.Șapira – Furnizor al Curței Regale – Piața Independenței – Nu face reclamă pentru că toată lumea știe că numai în acest magazin de încredere se găsesc verighete de logodnă, ceasornice, bijuterii și cadouri la prețuri de reclamă” (Dobrogea Jună, 1924)
Pe data de 9 noiembrie 1882, statul român a devenit proprietarul căii ferate Constanța – Cernavodă și al portului Constanța, care timp de 25 de ani (din1857) fuseseră deținute în concesiune de către o companie britanică, cu acordul Imperiului Otoman. Transferul de proprietate s-a efectuat după ce Edward Harris, reprezentantul consorțiului DBSR (Danube Black Sea Railway and Kustendjie Harbour Co. Ltd și colonelul Nicolae Dabija, reprezentantul statului român, au semnat contractul de răscumpărare a concesiunilor iar managerul britanic a predat convențiile cu Imperiul Otoman din 1857 și 1870 și firmanele imperiale de confirmare a acestora. Pe 10 decembrie 1882 era declarată oficial răscumpărarea liniei ferate în lungime de 65, 237 km, precum și a materialului rulant: 9 locomotive, 1 vagon salon, 2 vagoane clasa a I-a, 3 vagoane clasa a II-a, 5 vagoane clasa a III-a, 1 vagon mixt (cls. II-III), 312 vagoane de marfă, 10 furgoane, 1 vagon pentru cai, 2 pluguri pentru zăpadă. Odată cu acestea trecea în proprietatea statului român și Portul Constanța, iar pentru ambele concesiuni DBSR urma să încaseze suma de 16,8 milioane franci. În această sumă era inclusă preluarea „clădirea de călători” din Kustendjie și a celor cinci gări construite de britanici, în speță Constanța Oraș (Gara Veche), Constanța Port, Murfatlar, Medgidia și Cernavoda Port. Aceste două momente au reprezentat sfârșitul existenței „coloniei” britanice, care a funcționat la Kustendjie timp de 25 de ani.
Angajații DBSR și familiile lor au părăsit orașul și s-au întors în Regatul Unit. Amintirea lor este păstrată însă în vechi pagini de gazete, în cărți, jurnale și scrisori, unele dintre ele încheiate cu cuvintele Greetings from Kustendjie…
„Găsit de dl. Tulea Weissbuch un portofoliu conținând 200 (două sute) lei, un buletin emis de Biroul Populației Frumușica Veche (jud. Cetatea Albă) și alte acte pe numele Jug I. Darlea. Păgubașul le poate ridica oricând de la redacție.”(Dacia, 1926)
„Se închiriază pentru baluri, matineuri, ceaiuri dansante, banchete concerte festivaluri, conferințe întruniri nunți etc. Saloanele Hotelului Regina MATINEURI DANSANTE în fiecare Duminică de la ora 5—8. Muzică JAZZ-BAND.” (Dacia, 1926)
„Biliarde se vând sau se închiriează. A se adresa la berăria „Luther“. Piața Independenței.” (Dacia, 1929)
„Se dă de suflet un copil , de sex masculin. Strada Ion Lahovari 120”. (Dacia, 1929)
„Profesorul George Vintilescu, care a triumfat în Anglia, Austria, Belgia, Danemarca, Elveția, Franța, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Rusia, Spania, Suedia, Turcia, precum și în America de Nord, Sud, Africa și Asia, aflându-se în turneu prin țară, a fost angajat înainte de a se înapoia în străinătate să delecteze și clientela noastră, în fiecare seară, la Berăria Luther, din Piața Independenței 7. Onor publicul constănțean este invitat să audieze sus numitul maestru al arcușului, care prin farmecul talentulu isău a făcut fală țării noastre. Direcțiunea.” (Dacia, 1929)
Reclama zilei– Ideile geniale vin în minte numai când bei vinuri naturale la Cârciuma Ardelenească Ioan Suciu, Restaurant ca la Mama Acasă! Str. Tomis no.5. (1924)
Sursa foto: Portul Kustendjie în anul 1863 – The Illustrated London News, 7 nov. 1863, p. 456
Ziua de 8 noiembrie 1924 este dedicat unei descoperiri arheologice foarte interesante și în același timp, lugubră, fiind de natură să dea fiori constănțenilor de la acea vreme. La această dată, Dacia a publicat un amplu articol referitor la descoperiri arheologice făcute cu o zi înainte. Se lucra intens pe strada DA Sturza (astăzi Revoluției din 22 decembrie 1989) la fundația viitorului Palat Episcopal și cu această ocazie, muncitorii au dezvelt, la o adâncime de 1,5 metri, peste o sută de schelete. Erau rămășițele unor soldați francezi din Războiul Crimeii (1853-1856), decedați de holeră la Constanța (Kiustenge) în vara anului 1854. Militarii au fost identificați ca membrii ai Corpului de Armată de Zuavi cu ajutorul unor petice albastre și al unor părți ale uniformelor din unitatea respectivă. Unul dintre schelete avea pe un deget un inel gravat cu numele Terese, probabil logodnica sau soția defunctului.
Ziarul Dacia îi cita pe bătrânii Constanței, potrivit cărora descoperirea a fost făcută pe locul unui vechi cimitir turcesc. Zuavii nu erau însă musulmani, ci europeni și chiar catolici. Istoria regimentului de zuavi a început odată cu înființarea sa de către Franța. Inițial, până în 1841 soldații au fost berberi algerieni dintr-un trib numit Zwawa (Zoua) de aici și numele unității. Purtau uniforme exotice și erau renumiți pentru curaj și ferocitate. Din 1842, membrii unității au fost însă exclusiv europeni și catolici dar renumele trupei de elită a fost menținut la același standard. În vara anului 1854, sute de militari ai armatei franceze (zuavi sau nu) au murit de holeră în Dobrogea, în timpul războiului ruso-turc ce avea să continue cu bătăliile din Crimeea. Descoperirea lugubră din 1924 este cea mai mare, dar nu a fost prima de acest gen. Rămășițe ale nefericiților soldați francezi au fost descoperite și la finele sec.XIX și mai ales la începutul sec.XX, pe faleza orașului, în fața viitorului Cazino Comunal.
În continuare, prezentăm câteva anunțuri inedite, publicate în ziarul Dacia, pe 8 noiembrie, în anii 20 ai veacului trecut…
„«Prea răspânditul» și «bine informatul» ziar «Dobrogea Jună» a anunțat într-o ediție specială de eri, moartea d-rului G. Bârzănescu. Un grup de amici ai d-lui dr. G. Bârzănescu, s-a prezintat la redacția ziarului nostru rugându-ne să desmințim îndrăzneață informație. D-rul Bârzănescu, care a fost destul de grav bolnav, e foarte adevărat, merge spre însănătoșire și e de prevăzut că în curând va servi colivarilor, multe complimente.” (Dacia, 1923) (Gheorghe Bărzănescu a fost timp de peste două decenii directorul Spitalului Comunal V. Sion din Constanța, iar în 1924 era încă activ profesional. Casa familiei Bărzănescu poate fi admirată și astăzi pe Bulevardul Elisabeta, fiind un monument istoric realizat în stil Art Nouveau)
„Onoratele mele cliente sunt rugate a nu se deplasa la domiciliul meu, pentru diferite comenzi de burtiere, brasiere, sutiene etc, ci a trimite servanta lor cu o scrisoare, pe care o va depune într-o cutie, fixată în poarta de eșire, aceasta pentru motivul că subsemnata lipsesc tot timpul, din cauza prea multor cerințe de comenzi. Imediat după primirea invitației mă voi deplasa la locul unde voi fi invitată, împreună cu toate modelele. Cu perfectă stimă, Cornelia Schuck, Str. Lascar Catargiu No. 10, vis a vis de variette-ul „Britania”. (1926)
„S-a pierdut un câine lup mic, răspunde la numele de Lupi. Aducătorul va primi o bună recompensă. Adresa: Mircea 34 (parter).”(1928)
„Persoana care a găsit la Biserica Episcopală, duminică seara, o mănușe, e rugată mult s-o aducă la redacția ziarului, unde va primi mulțumiri (eventual echivalentul ei în bani, ori cealaltă mănușe)”. (1929)
Reclama zilei– Atențiune! Pentru deplina reușită a cozonacilor, cornurilor, franzelelor, etc, întrebuințați numai Drojdia Comprimată din Fabrica Frații Neumann, Arad, care este recunoscută ca cea mai sigură în lucrare. 18 lei pachetul. En-detail. Depozit permanent la Constanța, dl El Flamaropol, str. Traian no.11.(1926)
Continuăm astăzi filele calendarului nostru cu câteva informații și anunțuri interesante, referitoare la evenimente petrecute în ziua de 7 noiembrie 1931. Acestea au fost publicate în ziarul local Dacia și sunt de natură să contureze, fie și parțial, aspecte de trai cotidian din Constanța acelor vremuri. Pe lângă citate, în paranteze au fost făcute mențiuni, completări și clarificări pentru o mai bună înțelegere a contextului istoric și social.
Pe data de 7 noiembrie 1931 cea mai comentată știre din oraș era jefuirea unui cunoscut magazin de pe strada Carol, nr. 48, deținut de afaceristul constănțean de etnie greacă Chiriac Ralli Frangopol. Ziarele locale au comentat asiduu evenimentul, cu atât mai mult cu cât cei care jefuiseră magazinul erau chiar angajații acestuia!
Astfel, poliția i-a arestat pe funcționarii comerciali Marin Andrei, Ilie Marcu, Costică Tiplică și Mitică Nicodim, acuzați că au prădat sistematic, pe o durată lungă de timp, prăvălia Ralli Frangopol și Fiii. Cei patru s-au constituit într-un grup infracțional, “confundând averea proprietarului, cu propriul lor buzunar”. Frangopol și Fiii comercializa articole de băcănie și coloniale, celebrul cașcaval RF, dar și sticlărie, faianță, fierărie și menaj. Întrucât depozitul era încărcat de produse, cei patru, cu chei potrivite și după plecarea proprietarului, intrau seara și subtilizau diverse bunuri, produse de băcănie, butoaie cu scrumbie, articole de feronerie, cutii și lăzi cu chibrituri și multe altele. Le revindeau apoi și își băgau banii în buzunare.
Aveau atâta marfă furată încât a fost nevoie să își închirieze un depozit pentru că jefuiseră mai mult decât puteau vinde! Totul a ieșit însă la iveală într-o seară, când un paznic de noapte de la o societate privată din apropiere a văzut că prin poarta din dos a magazinului Frangopol iese un bărbat care căra o ladă. Agentul l-a surprins pe angajatul Ilie Marcu însă acesta a spus că se află în timpul serviciului și trebuie să ducă marfa la un beneficiar. Paznicul nu l-a crezut, l-a reținut și a sunat la proprietar.
În fața acestuia, Marcu a mărturisit fapta și și-a denunțat și complicii. Toți patru au fost arestați și și-au mărturisit faptele. Ancheta poliției a stabilit că prin furturile repetate, cei patru au creat un prejudiciu de peste 200.000 de lei.
Între timp, magazinul Frangopol și Fiii și-a redeschis porțile, evident, cu alți angajați, mai cinstiți, și a redevenit un „magazin de încredere”, cum apărea în reclamele vremii. Ralli Frangopol (1843-1931) a fost un grec din Mesemvria (Messembria, astăzi Nessebar, Bulgaria) stabilit la Kiustenge (Constanța), fiind unul din primii cetățeni atestați în 1878, la instaurarea administrației românești în Dobrogea. Afacerile sale au fost preluate de fiii săi Chiriac Relli Frangopol (patronul din povestea de astăzi) și de Stavru Frangopol, și el om de afaceri, căsătorit cu Eliza Gheorghiu, prima femeie medic cu doctorat în medicină din Dobrogea.
„Mica Publicitate – Vând Canari!- Rasă Harz, aclimatizată. Cântăreți neîntrecuți. Opt zile de probă. Expedițiuni contra ramburs pe riscul expeditorului în toată țara. Canari, de la lei 500 bucata. Cănărițe, de la lei 150 buc. Perechi pentru reproducere, de la lei 600. Veniți și alegeți! Cereți oferte! E. Georgescu, str. Șt. Mihăileanu 37, Constanța.” (1931)
„S-a pierdut o fetiță de 2 ani cu numele Cornelia. Semnalmente: părul blond, ochi negri, hăinuță bleu-marin, bonetă de lână albă cu negru, ciorapi maron, pantofi de lac. Întrebată a cui e, răspunde „a lu Gogol“. Cine știe ceva, să anunțe părinții. Se găsește la familia Nicolae Grigore, Str. Tudor Vladimirescu nr.45.” (1931)
„Siguranța generală a hotărât expulzarea din țară prin portul nostru, a lui Atanase Anton din Găești, considerat ca instigator. El va fi trimis în Grecia cu vaporul România. Acesta mai fusese expulzat acum o lună și jumătate, prin portul Constanța, dar ajuns la Salonic s-a reîntors în țară cu trenul prin Jimbolia.” (1931)
Reclama zilei– Magazinul I Pantelimonescu & R. Cocea, strada Carol 44. Depozit permanent de articole electrice, apă și canal, țevi de plumb și de fier, telefoane, sonerii, etc. Execută lucrări de Electrică, Apă, Canal. (1931)
În toamna anului 1932, într-o perioadă marcată de dificultăți economice și de nemulțumiri sociale, presa dobrogeană aducea în atenția publicului problemele unor categorii profesionale ale căror drepturi salariale și condiții de muncă deveniseră subiecte de dispută. Marinarii civili din marina comercială și membrii corpului didactic se numărau printre cei care solicitau intervenția autorităților pentru îndreptarea situației lor.
Publicația „Aurora Dobrogei”, care se prezenta drept „Organ al Partidului Țărănesc”, prezintă în luna noiembrie articolele „Situația marinarilor civili” și „Revendicările corpului didactic”, în care sunt descrise problemele salarizării, ale stabilității locului de muncă și ale recunoașterii drepturilor profesionale, într-un context economic dificil.
Articolul despre marinarii civili atrăgea atenția asupra condițiilor în care lucrau echipajele vaselor comerciale ale Serviciului Maritim Român (SMR). Autorul critica modul în care era administrată marina comercială și acuza conducerea că neglijează personalul navigant:
„Dacă marina noastră comercială a fost dată spre exploatarea unor favoriți, dacă vasele SMR nu aduc statului decât pagubă și câștig în buzunarele celor interesați, pentru personalul acestor vase nu numai că nu s-a făcut nimic, dar li s-a luat și puținul ce mai avea.
Salariul unui marinar a fost redus la 1000 lei lunar, din care sumă, bineînțeles, să își întreție și familia. Dacă navlul vaselor se socotește în lire sterline, care intră în alte buzunare decât ale statului, de ce nu se socotește și salariul echipajelor tot în proporția cu acest navlu?
Hrana? Direcția SMR a avut lăudabila grije, printr-o circulară, să o fixeze la „mămăligă cu brânză”! În afară de cei 1.000 lei, fiecare marinar mai primește în plus o monedă străină plătită la cursul zilei. Se poate oare o lipsă de pricepere și o nedreptate așa de mare?
Existența familiei marinarului depinde de scăderea sau de urcarea acestei monede. Or, dacă astăzi lira otomană are un curs ridicat, iar mâine a scăzut, marinarul la întoarcerea din voiaj, nu mai poate cumpăra lemne sau pâine familiei sale, pentru că prețul lirei otomane a scăzut.”
Demersurile lor ajunseseră și la nivelul autorităților centrale. Potrivit articolului, marinarii înaintaseră un memoriu guvernului prin intermediul doctorului Nicolae Lupu, liderul Partidului Țărănesc. Un alt memoriu fusese înmânat ministrului de Interne, Ion Mihalache, cu prilejul unei vizite la bordul vaporului „Ardealul”, aparținând SMR. Răspunsul autorităților întârzia însă să apară.
În aceeași ediție, publicația „Aurora Dobrogei” prezenta și revendicările corpului didactic. Comitetul Federației corpului didactic hotărâse să solicite încadrarea cadrelor didactice în prevederile legii armonizării salariilor, înainte de aplicarea eventualelor reduceri salariale. Printre cereri se aflau includerea gradațiilor în calculul salariilor, recunoașterea drepturilor bănești rezultate din definitivări și înaintări, plata diferențelor salariale și achitarea restanțelor. Erau revendicări legate de aplicarea efectivă a unor drepturi profesionale și de respectarea statutului financiar al personalului didactic.
Reclama zilei: „Doctor Ion Zaidler Medic de spital boli de ochi – strada Carol 22 etaj – Casele Șapira – Consult 3-7” (Dacia, noiembrie 1929)
Continuăm astăzi filele calendarului nostru cu câteva informații și anunțuri interesante, referitoare la evenimente petrecute în anii 20, în ziua de 5 noiembrie. Acestea au fost publicate în ziarul local Dacia și sunt de natură să contureze, fie și parțial, aspecte de trai cotidian din Constanța acelor vremuri. Pe lângă citate, în paranteze au fost făcute mențiuni, completări și clarificări pentru o mai bună înțelegere a contextului istoric și social.
„Record de viteză! O grupare a muncitorilor de port, sub conducerea lui Aurel Negulescu din echipa independentă, a bătut maximul iuțelei la descărcarea mărfurilor. Astfel, această echipă a reușit să descarce cele 34 vagoane de pe vaporul italian „Celio“, numai în 4 ore”. (1924) (Vaporul italian (operat de agenția Lloyd Triestino) a fost o prezență constantă și importantă în Portul Constanța în anii 20, făcând parte din rețeaua comercială și de pasageri care lega România interbelică de porturile din Marea Mediterană. În anii 20, Celio efectua curse regulate de pasageri și mărfuri pe ruta Trieste – Veneția – Brindisi – Pireu – Constantinopol – Constanța. Pe lângă pasagerii care alegeau calea mării spre Italia sau Grecia, vasul descărca la Constanța produse manufacturate, textile, uleiuri și citrice, încărcând pentru export cereale românești și produse petroliere.)
„În grădina restaurantului Cochino a avut loc sâmbătă seară, o agapă colegială a corpului avocaților de pe lângă instanțele judiciare locale. S-a petrecut într-o caldă armonie până către miezul nopții.” (1924) (Restaurantul de categoria I se afla pe strada Carol (astăzi Bd. Tomis), nr.101.
„Școala de Dans prof. Achim din București, sala Hotelului „Regina” Constanța, predă lecțiuni particulare în toate zilele. Curs comun: Lunea, Miercurea și Vinerea, între orele 4-6 p. m. și 8-10 seara. Informațiuni zilnic la sală, între orele 10-12 dim.și 4-8 p. m.” (1925) (Hotelul Regina este actualul Hotel Intim, din strada Nicolae Titulescu).
„Pe strada Cuza-Vodă colț cu Atelierelor, s-a găsit astănoapte o căruță de țară cu doi cai. În căruță se afla un copil de 3-4 ani. Păgubașul se poate adresa poliției, unde căruța a fost lăsată in păstrare.” (1926)
„Domnii avocați Selim Abdulachim, fost deputat, și Dan Alecu au deschis birou de avocatură și notariat (acte), pe str. Vasile Alexandri No. 8 (peste drum de poștă).” (1926)
„Cunoscutul salon „Modern” de coafură din localitate, Piața Ovidiu 17, pentru a putea servi cât mai bine onor și distinsa sa clientelă, cu ocazia sezonului de iarnă, a angajat lucrători de la casa de coafura“Ionică“ din București. Specialiști în tunsori de Dame și ondulațiuni pe Apă. Spre convingere, rugăm onor clientelă a vizita salonul nostru.” (1928). (Casa de coafură și frizerie Ionică (sau „La Ionică”) a fost cel mai faimos și exclusivist salon de frumusețe din Bucureștiul interbelic. Fondatorul salonului, Ionică Oprișan, purta cu mândrie titlul oficial de „coafor al celor trei generații din Casa Domnitoare”, fiind așadar furnizor regal. Salonul La Ionică funcționa la parterul celebrului hotel bucureștean Athenee Palace.)
„Fata Catinca Dumitru din Hasiduluc, în urma unei certe avute cu amantul ei Ghiță Stoenescu a aruncat în fața acestuia conținutul unui pahar cu vitriol. Victima s-a ales cu grave arsuri pe față și mâini.” (1928). (Hasiduluc, Hasi Duluk, este vechiul nume turcesc al localității Cumpăna, și se traducea ca Fântâna cu cumpănă, aici fiind un obișnuit loc de popas din stepa dobrogeană, unde călătorii se puteau aproviziona cu apă de bună calitate.)
„Motocicletă de vânzare Douglas trei cai, în perfectă stare. Preț 25.000 lei. Adresați-vă d-lui avocat Al. Mihail Chirănescu, L. Catargiu 28, Constanța”. (1928)
“Părinților! Să nu neglijați sănătatea copilor. DANS RITMIC pentru copii de 5 ani în sus predă d-na Vero. În curând se va deschide și școala de balet (cu preț de 360 lei lunar) și de dansuri moderne, în plin centru. Ziua deschiderii și locul se vor anunța mai târziu.”(1929)
„După cum se știe, în cuprinsul orașului nostru își făcuse apariția un număr considerabil de prostituate. Față de această situație intolerabilă dl. chestor Leon Panaitescu a luat măsuri drastice, dispunând a se efectua razii continue. Numai în noaptea trecută au fost arestate 40 femei de moravuri ușoare, cari au fost trimise imediat la urmă. Pentru combaterea acestei plăgi abătute asupra orașului nostru, dl. Chestor, într-un raport înaintat organelor în drept, a cerut majorarea personalului inferior polițienesc”(1929).
„S-a pierdut un câine de vânătoare, Brak german, de 3 ani, cu părul cafeniu închis, coada tăiată, răspunde la numele de Heti. Cine îl va găsi sau va da relații precise unde se află va primi 1000 lei recompensă. M. Magrin, str. Lascăr Catargiu, no. 28.”(1929). (Se poate observa că domnul Magrin locuiește la aceeași adresă la care, în 1928, era oferită spre vânzare o motocicletă, de către avocatul Chirănescu. Este foarte probabil ca acesta (Chirănescu) să își fi lichidat bunurile, după care s-a mutat fie din oraș, fie la o altă adresă, iar fostul său imobil a fost preluat de dl. Magrin. Acest domn este Martial Carol Magrin, singurul fiu al celebrului fotograf al Dobrogei și diplomat francez Anatole Magrin (vice-consul al Franței la Constanța), decedat în 1928. Martial Magrin era cel mai mare dintre copiii diplomatului, el având și patru surori. Martial a fost magistrat, avocat, jurist și chiar consul, o scurtă perioadă)
Reclama zilei– Saci Calcutta și Hessian, nuoi și uzați – Pânză Hessian, prompt și a livrer la prețul zilei – Societatea în nume colectiv LABOR – Strada Ovidiu no.10. (1923)
