În vara anului 1927, pentru mulți dintre constănțeni o deplasare la plajă în Mamaia era un adevărat lux. Drumul dura două ore, iar un bilet de tren costa 30 de lei, după cum aflăm din amplul articol publicat în ediția din 12 iunie a ziarului „Dobrogea Jună”, intitulat „Băile de mare din oraș”.

Doritori de o baie în mare erau numeroși, însă cei mai mulți  căutau un loc în apropiere, unde „să-și facă baia zilnică la repezeală, fie dimineața înainte de a merge la ocupațiune, fie în timpul prânzului și mai ales pe un preț derizoriu”. În acest context, vicepreședintele Asociației Comercianților de Cereale, I. Xantopol, descris drept „un distins cetățean al orașului nostru”, a propus amenajarea unei plaje în oraș, destinate, pe timpul verii, negustorilor și funcționarilor locali. Cea mai potrivită opțiune era considerată plaja Duduia – actuala zonă a portului turistic Tomis, cunoscut în odinioară și sub numele de Golful Pescarilor.

Redăm, în rândurile următoare, situația plajei Duduia așa cum este descrisă în articolul menționat, text care păstrează autenticitatea faptelor relatate, precum și culoarea și expresivitatea limbajului gazetăresc interbelic:

„Dintre acestea cea mai accesibilă este plaja „Duduia”, unde și anul trecut au fost instalate cabine, iar locul de baie era așa de îngrijit încât îți făcea plăcere să vii acolo. Astăzi nu ai în oraș decât plaja „Trei papuci”, departe de Tataia – plaje la care cu greu ar putea scoborâ și urca chiar un alpinist încercat. Coborâșul mai merge, dar urcușul este ceva aproape imposibil de realizat.

Edilii noștri, cari au dat dovadă că poartă o dragoste deosebită pentru interesele publice ale cetățenilor, au priceput această lacună și au hotărât ca banda de pescari ce s-a aciuat la Duduia să fie evacuată. D. ajutor de primar Rizescu – mai activ – a și procedat la dărâmarea barăcilor (boala lui) pe care fără autorizarea nimănui, pescarii le construiseră acolo. Până aici toate bune și mai ales hotărârea municipiului pentru care nu găsim cuvinte de laudă mai ales că izgonindu-se de acolo pescarii, s-ar fi asanat cartierul întreg, care astăzi pute de la distanță, constituind un indescriptibil focar de infecție pentru că tot malul mărei din acest loc, atât de curat vara trecută, a fost din nou transformat în rampă de gunoi. Banda de vagabonzi și pescari, care s-a instalat acolo, fără să întrebe pe nimeni, nu vrea să respecte hotărârea comunei. Ei nu vor să părăsească plaja (care este proprietatea municipiului) pentru că acea plaje fiind sitută în spatele restaurantelor din centru, transportul peștelui se poate face ușor pe ascuns, parcurgându-se un drum scurt și trăgându-se chiulul statului.

Am căutat să pătrund care este motivul ce face pe pescari să se încăpățâneze a se răsvrâi contra deciziei comunale și am aflat că cei ce-i îndeamnă la această răsvrâtire sunt chiar funcționarii de la revizoratul pescarilor, slujbași cari cred că au și ei interese comune cu pescarii contrabandiști.

Ori cari ar fi interesele cinstite sau necinstite ale pescarilor și protectorilor lor dubioși, nevoile higienice ale populațiunei unui întreg oraș nu trebuie să fie neglijate tocmai de cei ce au menirea de a le proetja și în numele acestei populațiuni cerem să se redea scăldătorilor plaja „Duduia”, pe care pescarii au ocupat-o fără nici un drept”.

Reclama zilei: „Ochelari de soare – Nu cumpărați ori ce fel de ochelari care strică vederea, ci numai din aceia centrați și controlați la fabrica de ochelari P. Șapira – Furnisor al Curței Regale”.

Sursa foto: Biblioteca Națională Digitală

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța anunță participarea uneia dintre cele mai valoroase artefacte din colecțiile sale la expoziția „Muzeul Muzeelor”, găzduită de Muzeul Național de Artă al României. Datată la sfârșitul secolului al II-lea – începutul secolului al III-lea p. Chr., impresionanta statuie din marmură a fost descoperită în anul 1962 și face parte din suita de piese arheologice cunoscută ulterior sub sintagma „Tezaurul de sculpturi de la Tomis”. Statuia constituie un reper al patrimoniului dobrogean, iar valoarea sa este dată atât de unicitatea reprezentării, cât și de starea remarcabilă de conservare și de contribuția sa la înțelegerea fenomenului cultural din spațiul vest-pontic în epoca romană.

Proiectul expozițional „Muzeul Muzeelor” reunește, sub cupola Palatului Regal, peste 100 de piese excepționale, selectate din patrimoniul mai multor muzee din țară și din colecțiile Muzeului Național de Artă al României. Astfel, este conturată o hartă a capodoperelor pe care publicul le poate descoperi de-a lungul și de-a latul României.

Vă invităm să admirați această mărturie a trecutului antic și să vizitați expoziția „Muzeul Muzeelor”, în perioada 12 iunie – 4 octombrie 2026, la sediul central al Muzeului Național de Artă al României din București, Calea Victoriei 49 – 53.

Nu trecuseră decât vreo patru ani de la integrarea Dobrogei în România, iar plajele litoralului începuseră deja să fie luate cu asalt de sute de persoane, în ciuda faptului că transportul de la Bucureşti la Constanţa era unul anevoios. „Turiştii de plăcere” sau „plaisir-iştii”, cum li se spunea, nu ţineau însă seama de cele două zile de drum şi veneau în bătrânul Kiustendge (Kiustenge) pentru a face băi de mare. Numărul din ce în ce mai mare de turişti şi construcţia portului modern au obligat Primăria Constanţei să creeze un nou amplasament pentru băi.

Aşa a apărut în 1883 Plaja de la Vii, la circa 3 kilometri de Port. Plaja de la Vii era amplasată la baza malului abrupt al Văii Portului, undeva în apropierea actualei Gări, sau mai bine zis, în dreptul zonei cunoscute azi ca Abator (n.r. Poarta 5 Port Constanţa). I s-a spus aşa întrucât era situată într-o zonă verde de la marginea urbei, unde se aflau numeroase grădini şi plantaţii de viţă de vie. În această zonă erau doar câteva clădiri: Fabrica de Bere Gruber, Casa Beiului şi plăcintăria căpitanului Creangă (fiul lui Ion Creangă).

Primăria Constanţa a construit o cale ferată care făcea legătura între oraş şi Plajă, traseul fiind făcut de un “tren de plăcere, cu viteză de promenadă”. În 1886, cu un an înaintea inaugurării Statuii lui Ovidiu, vine pentru câteva zile, la Constanţa şi tânărul ziarist Barbu Ştefănescu Delavrancea, viitorul mare scriitor. Misiunea sa,  ca ziarist la Românul, era aceea de a afla mai multe despre viitoarea amplasare a statuii poetului latin. El scrie despre faptul că statuia creată de italianul Ettore Ferari stă într-un depozit din port (nu se achitase încă taxa vamală). Delavrancea mai cercetează și disputa dintre Mihail Kogălniceanu  (care voia să pună statuia lui Ovidiu în zona Bulevardului Elisabeta, pe malul mării) și Remus Opreanu (adeptul instalării statuii în Piața Independenței. Știm că învingătorul disputei a fost, în final, fostul prefect Opreanu, cel ce și avusese ideea unei statui a lui Naso la Constanța.

Delavrancea profită de ocazie pentru a merge des la Plaja de la Vii. Iată ce scria Delavrancea despre această locaţie: “Azi dimineaţă am fost la băi, plage sau cum îi spun dobrogenii, la hatia mării (!). La finele scării se fac două drumuri – la stânga băile doamnelor, la dreapta, ale domnilor. Pentru ce la stânga doamnele şi nu bărbaţii? Pentru că la stânga este inima, zicea cineva. Pentru ce această despărţire, ce nu se vede pe nicăieri în străinătate? Mister oriental? Sau este oare spaima tradiţională care a rămas de la Ovidiu cu femeia goală. Căci, spun unii că Ovidiu a fost exilat la Tomis pentru că a văzut-o goală în baie pe Livia, împărăteasa Romei”. Delavrancea a fost indignat de despărţirea pe sexe a plajei. Mulţi marinari aflaţi pe navele din rada Portului nu erau însă deranjaţi de acest “detaliu”. Mai multe doamne au reclamat Primăriei că bărci de marinari se apropiau de plajă şi că mulţi mateloţi se aruncau în apă pentru a veni mai aproape de plaja doamnelor pudice, pentru a le admira formele (nu goliciunea, întrucât erau costumate până la gât). Drumul cu trenul de la Constanţa la Plaja de la Vii era o adevărată distracţie pentru turişti. În 1898, Revista Familia menţiona: “Turiştii găsesc multă plăcere de a face de două ori pe zi o plimbare cu trenul la Vii, unde sunt băile. O baie cu spesele drumului nu costă mai mult de 1 lei transportul şi 10 bani bacşişul”. Plaja de la Vii a fost principala plajă a Constanţei la sfârşit de veac XIX, .dar odată cu modernizarea Portului și cu instalarea unei stații de petrol în apropiere, a devenit poluată. A pierdut astfel “lupta” cu nou apărutele şi mult mai accesibilele plaje din oraş, precum Duduia, Trei Papuci, Tataia şi evident, cu Plajele staţiunii Mamaia. A dispărut în cele din urmă, înghiţită de lucrările edilitare şi portuare ale unui oraş în ascensiune. Povestea sa însă a rămas…

Reclama zilei – Citiți ziarul Dobrogea Jună – cel mai vechiu și răspândit ziar dobrogean. Apare zilnic la Constanța, cu ultimele știri telegrafice și telefonice. Director proprietar – CN Sarry. Redacția și Administrația – Str. Scarlat Vârnav no.23. (1924)

Sursă foto: boemasiloisir.ro

Nu trecuseră decât vreo patru ani de la integrarea Dobrogei în România, iar plajele litoralului începuseră deja să fie luate cu asalt de sute de persoane, în ciuda faptului că transportul de la Bucureşti la Constanţa era unul anevoios. „Turiştii de plăcere” sau „plaisir-iştii”, cum li se spunea, nu ţineau însă seama de cele două zile de drum şi veneau în bătrânul Kiustendge (Kiustenge) pentru a face băi de mare. Numărul din ce în ce mai mare de turişti şi construcţia portului modern au obligat Primăria Constanţei să creeze un nou amplasament pentru băi.

Aşa a apărut în 1883 Plaja de la Vii, la circa 3 kilometri de Port. Plaja de la Vii era amplasată la baza malului abrupt al Văii Portului, undeva în apropierea actualei Gări, sau mai bine zis, în dreptul zonei cunoscute azi ca Abator (n.r. Poarta 5 Port Constanţa). I s-a spus aşa întrucât era situată într-o zonă verde de la marginea urbei, unde se aflau numeroase grădini şi plantaţii de viţă de vie. În această zonă erau doar câteva clădiri: Fabrica de Bere Gruber, Casa Beiului şi plăcintăria căpitanului Creangă (fiul lui Ion Creangă).

Primăria Constanţa a construit o cale ferată care făcea legătura între oraş şi Plajă, traseul fiind făcut de un “tren de plăcere, cu viteză de promenadă”. În 1886, cu un an înaintea inaugurării Statuii lui Ovidiu, vine pentru câteva zile, la Constanţa şi tânărul ziarist Barbu Ştefănescu Delavrancea, viitorul mare scriitor. Misiunea sa,  ca ziarist la Românul, era aceea de a afla mai multe despre viitoarea amplasare a statuii poetului latin. El scrie despre faptul că statuia creată de italianul Ettore Ferari stă într-un depozit din port (nu se achitase încă taxa vamală). Delavrancea mai cercetează și disputa dintre Mihail Kogălniceanu  (care voia să pună statuia lui Ovidiu în zona Bulevardului Elisabeta, pe malul mării) și Remus Opreanu (adeptul instalării statuii în Piața Independenței. Știm că învingătorul disputei a fost, în final, fostul prefect Opreanu, cel ce și avusese ideea unei statui a lui Naso la Constanța.

Delavrancea profită de ocazie pentru a merge des la Plaja de la Vii. Iată ce scria Delavrancea despre această locaţie: “Azi dimineaţă am fost la băi, plage sau cum îi spun dobrogenii, la hatia mării (!). La finele scării se fac două drumuri – la stânga băile doamnelor, la dreapta, ale domnilor. Pentru ce la stânga doamnele şi nu bărbaţii? Pentru că la stânga este inima, zicea cineva. Pentru ce această despărţire, ce nu se vede pe nicăieri în străinătate? Mister oriental? Sau este oare spaima tradiţională care a rămas de la Ovidiu cu femeia goală. Căci, spun unii că Ovidiu a fost exilat la Tomis pentru că a văzut-o goală în baie pe Livia, împărăteasa Romei”. Delavrancea a fost indignat de despărţirea pe sexe a plajei. Mulţi marinari aflaţi pe navele din rada Portului nu erau însă deranjaţi de acest “detaliu”. Mai multe doamne au reclamat Primăriei că bărci de marinari se apropiau de plajă şi că mulţi mateloţi se aruncau în apă pentru a veni mai aproape de plaja doamnelor pudice, pentru a le admira formele (nu goliciunea, întrucât erau costumate până la gât). Drumul cu trenul de la Constanţa la Plaja de la Vii era o adevărată distracţie pentru turişti. În 1898, Revista Familia menţiona: “Turiştii găsesc multă plăcere de a face de două ori pe zi o plimbare cu trenul la Vii, unde sunt băile. O baie cu spesele drumului nu costă mai mult de 1 lei transportul şi 10 bani bacşişul”. Plaja de la Vii a fost principala plajă a Constanţei la sfârşit de veac XIX, .dar odată cu modernizarea Portului și cu instalarea unei stații de petrol în apropiere, a devenit poluată. A pierdut astfel “lupta” cu nou apărutele şi mult mai accesibilele plaje din oraş, precum Duduia, Trei Papuci, Tataia şi evident, cu Plajele staţiunii Mamaia. A dispărut în cele din urmă, înghiţită de lucrările edilitare şi portuare ale unui oraş în ascensiune. Povestea sa însă a rămas…

Reclama zilei – Citiți ziarul Dobrogea Jună – cel mai vechiu și răspândit ziar dobrogean. Apare zilnic la Constanța, cu ultimele știri telegrafice și telefonice. Director proprietar – CN Sarry. Redacția și Administrația – Str. Scarlat Vârnav no.23. (1924)

Sursă foto: boemasiloisir.ro

În perioada 12 – 13 iunie 2026, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, sub egida Consiliului Județean Constanța, se alătură manifestării internaționale Zilele Europene ale Arheologiei, eveniment dedicat promovării patrimoniului arheologic și popularizării activității muzeelor și a cercetătorilor în rândul publicului. Printr-o serie de programe desfășurate la obiectivele muzeale din Constanța – Edificiul Roman cu Mozaic și sediul MINAC, Cernavodă – Centrul Hamangia și Atelierul Gânditorului și Hârșova – Cetatea Carsium, publicul de toate vârstele va avea ocazia să descopere patrimoniul arheologic al Dobrogei prin ateliere creative, demonstrații practice, expoziții și întâlniri cu specialiști ai muzeului.

Programul celor două zile de manifestări:

 • Sediul MINAC, str. Arhiepiscopiei nr. 7, Constanța;

  Vineri, 12 iunie 2026, în intervalul orar 10:00 – 12:00

 Ateliere creative „Din lumea arheologiei în lumea copiilor”

Activitatea se adresează copiilor de vârstă școlară și propune o incursiune în universul civilizațiilor antice prin intermediul unor ateliere creative inspirate de patrimoniul arheologic dobrogean, reunite sub titulatura „Redescoperim tradiții și devenim creativi. Din lumea arheologiei în lumea copiilor”. Elevii Școlii Gimnaziale „Viceamiral Ioan Murgescu” Valu lui Traian, din clasele a II-a A și a IV-a B, îndrumați de învățătoarele Sandina Dragomir și Veronica Micloș, vor realiza colaje și puzzle-uri inspirate de artefacte istorice, în cadrul atelierului de colaj creativ coordonat de Andreea Andrei și Florentina Bozîntan. De asemenea, aceștia vor modela în lut și ipsos reprezentări ale unor piese și monumente emblematice pentru istoria Constanței, sub îndrumarea specialiștilor Luiza Ionescu și Laura Vasilache.

Totodată, participanții (copii, cadre didactice și părinți) vor avea ocazia să vizioneze filmul de reconstituire istorică dedicat Cetății Capidava, producție care valorifică tehnologii vizuale moderne și reconstituiri istorice realizate cu ajutorul inteligenței artificiale, facilitând redescoperirea lumii romane prin prisma descoperirilor arheologice.

 • Edificiul Roman cu Mozaic, Piața Ovidiu nr. 12, Constanța;

  Sâmbătă, 13 iunie 2026, în intervalul orar 10:00 – 13:00

Workshop și vernisajul expoziției „Vestigii”

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța în parteneriat cu Colegiul Național de Arte „Regina Maria”, organizează workshop-ul „Dialog cu arheologia”, care îi va introduce pe elevi în activitatea cercetării arheologice și în procesul prin care vestigiile trecutului devin surse de cunoaștere istorică. Pornind de la o prezentare susținută de cercetătorul dr. Constantin Băjenaru și continuând cu activități coordonate de specialiștii muzeului, Cătălin Nopcea, Bianca Profiran și Laura Gheorghiu, tinerii vor descoperi etapele activității unui arheolog, de la pregătirea unei cercetări arheologice până la interpretarea materialelor scoase la lumină în urma săpăturilor. Discuțiile vor viza provocările, responsabilitățile și satisfacțiile profesiei de arheolog. Pornind de la informațiile dobândite, elevii vor realiza desene inspirate de artefactele cercetate.

Evenimentul va fi completat de vernisajul expoziției „Vestigii”, care reunește lucrări realizate de elevii secțiilor de volumetrie din cadrul Colegiului Național de Arte „Regina Maria”. Elevii expozanți sunt coordonați de profesorii Crinela Popescu, Marcel Grigore, Claudia Cernagor și Aurelian Busuioc. Proiectul expozițional va fi expus în cadrul bolților de la Edificiul Roman cu Mozaic.

• Muzeul „Axiopolis” Cernavodă – Atelierul Gânditorului, str. Mihai Eminescu nr. 7;

Vineri, 12 iunie 2026, ora 11:00

Vernisajul expoziției „Fragmente din lumea Gânditorului”

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, sub egida Consiliului Județean Constanța și în parteneriat cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române și Primăria Cernavodă, invită publicul la vernisajul expoziției „Fragmente din lumea Gânditorului”. Evenimentul va avea loc vineri, 12 iunie 2026, ora 11:00, în Atelierul Gânditorului – Muzeul „Axiopolis” Cernavodă, situat pe strada Mihai Eminescu nr. 7.

Echipa curatorială a proiectului expozițional este formată din Valentina Voinea și Adrian Irimia, din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, precum și Raluca Kogălniceanu și Cristian Eduard Ștefan, din cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române. Expoziția foto-documentară reunește fotografii, documente și imagini de arhivă provenite din colecțiile celor două instituții partenere. Evenimentul va fi urmat de vizitarea Centrului Hamangia – Muzeul „Axiopolis” Cernavodă, din strada Ovidiu nr. 19.

•Muzeul „Axiopolis” Cernavodă – Atelierul Gânditorului și Centrul Hamangia;

Sâmbătă, 13 iunie 2026, în intervalul orar 9:00 – 18:00 (pauză 13:00 – 13:30)

Ateliere creative la Atelierul Gânditorului și Centrul Hamangia

Inspirate de universul fascinant al culturii Hamangia și de cuplul statuar „Gânditorul și Femeia șezând”, activitățile organizate de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța în parteneriat cu Primăria Cernavodă și Universitatea „Ovidius” Constanța în cele două locații menționate mai sus îi așteaptă pe copii și tineri să descopere patrimoniul arheologic prin joc, lectură, creație artistică și experiențe interactive.

Participanții vor avea ocazia să exploreze lumea preistoriei prin ateliere practice, povești și provocări creative, adaptate diferitelor categorii de vârstă, după cum urmează:

• „Biblioteca Gânditorului” – cărți despre copilărie;

• „Vasele Hamangia prind viață” – desene colorate;

• „Pânza fermecată” – pictură pe pânză;

• „Cum devin arheolog” – groapa cu nisip;

• „Povești din lut” – modelaj în lut;

• „Călătorie în lumea Gânditorului” – tur ghidat;

• „Reconstituiri costume istorice” (premii surpriză).

 Echipa coordonatoare din partea muzeului este formată din specialiștii Valentina Voinea, Adrian Irimia, Ioana Brătulescu, Olivia Rotaru, Laura Dumitrescu și Manuela Maxim (Măiță).

• Hârșova – Cetatea Carsium, str. Gheorghe Doja;

Sâmbătă, 13 iunie 2026, intervalul orar 10:00 – 12:00

Întâlnire cu arheologia la Carsium

Printre zidurile încărcate de istorie ale Cetății Carsium, publicul este invitat la o întâlnire cu mărturiile trecutului scoase la lumină de cercetarea arheologică. Cercetătorul dr. Constantin Nicolae va prezenta rezultatele celor mai recente săpături desfășurate în necropola romană a cetății, dezvăluind fragmente din povestea comunităților care au trăit aici în urmă cu aproape două milenii.

        Participarea la eveniment și vizitarea sitului arheologic sunt gratuite în cursul zilei de sâmbătă, 13 iunie 2026.

Activitățile organizate în cadrul ediției din acest an a Zilelor Europene ale Arheologiei sunt menite să evidențieze adevărata complexitate și frumusețe a profesiei de arheolog, cea care aduce la lumină vestigiile trecutului și transformă urmele timpului în pagini vii de istorie.

În România începutului de secol XX, trecerea unor credincioși musulmani la creștinism a fost un fenomen izolat și atipic, cele mai multe cazuri semnalându-se în Dobrogea, după revenirea acesteia la Țară. În această provincie trăiau cei mai mulți etnici turci și tătari, de religie musulmană. Într-o regiune în care locuitorii de diferite etnii și credințe trăiau în bună pace, legislația României prevedea egalitatea locuitorilor, indiferent de etnie, respectarea tuturor religiilor. Legea permitea trecerea de la o religie la alta, dar implica proceduri administrative stricte.

Biserica Ortodoxă și misionarii creștini au încercat să atragă credincioși musulmani, reușind treceri sporadice ale musulmanilor la creștinism. Schimbarea religiei, în cele mai multe cazuri, era dictată de căsătorie. Cei ce treceau la o altă religie își asumau presiunea din partea familiei și, de cele mai multe ori, izolarea în comunitate. Musulmanii și-au păstrat identitatea religioasă, care a fost, în continuare, protejată de statul român.

ACT DE BOTEZ din 17 aprilie 1906.

Nure Muredin, musulman de 30 de ani, fiu al lui Muredin Iașar și Dudi Muredin, primește Sfânta taină a Botezului în religia ortodoxă, la Biserica „Sf. Nicolae Vlădică din Prund” din București, primind numele Petru. Serviciul divin a fost realizat de parohul acestei biserici, econom … Popescu, iar naș este Nicolae N. Naciu.

Documentul este semnat de mitropolitul Primat al Ungro-Vlahiei, Iosif.

DONAȚIE: Neagu Cornel Andrei – 2025 –.

Curator: Lavinia Dumitrașcu

Baptism certificate. A Muslim converted to Orthodoxy. 1906

In early 20th-century Romania, the conversion of Muslim believers to Christianity was an isolated and atypical phenomenon, with most recorded cases occurring in Dobruja after its return to the Romanian state. This province was home to the largest Turkish and Tatar ethnic communities, who were of the Muslim faith. In a region where people of different ethnicities and religions lived together in harmony, Romanian legislation provided for the equality of all inhabitants regardless of ethnicity and guaranteed respect for all religions. The law allowed conversion from one religion to another, but it involved strict administrative procedures.

The Orthodox Church and Christian missionaries attempted to attract Muslim believers, achieving only sporadic conversions to Christianity. In most cases, a change of religion was motivated by marriage. Those who converted assumed the pressure exerted by their families and, in many instances, social isolation within their communities. Muslims preserved their religious identity, which continued to be protected by the Romanian state.

BAPTISM CERTIFICATE, dated 17 April 1906.

Nure Muredin, a 30-year-old Muslim, son of Muredin Iașar and Dudi Muredin, received the Holy Sacrament of Baptism into the Orthodox faith at the Church of “Saint Nicholas the Bishop of the Meadow” in Bucharest, receiving the name Peter. The religious service was officiated by the parish priest of this church, Economus … Popescu, and the godfather was Nicolae N. Naciu.

The document is signed by Iosif, Metropolitan Primate of Wallachia.

DONATION: Neagu Cornel Andrei – 2025 –.

Curator: Lavinia Dumitrașcu

⁕⁕⁕

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța prezintă exponatul lunii iunie 2026 într-un spațiu special amenajat în sediul din strada Arhiepiscopiei nr. 7, municipiul Constanța, însoțit de un panou informativ detaliat. Acesta poate fi admirat începând de marți, 9 iunie 2026, timp de o lună. Vă așteptăm cu drag!

În anii ’20, Constanța (cu a sa Mamaia) era supranumită „perla Mării Negre”, fiind localitatea dobrogeană care atrăgea anual mii de turiști din întreaga țară. Nu era însă singura atracție turistică de pe litoral. Proprietățile curative ale lacului Techirghiol începuseră deja să atragă, de ani buni, vilegiaturiștii dornici să încerce celebrul nămol din lacul vărgat.

După Primul Război Mondial, turismul din jurul Techirghiolului se dezvoltă și mai mult. Există două localități ce își împart același nume. Prima este Tekirghiol – Movilă, viitoare Carmen Sylva (din anul 1929) și apoi Eforie Sud (din anul 1962). Cea de-a doua localitate este așa-numitul Tekirghiol-Sat, Techirghiolul istoric, atestat ca așezare încă din Evul Mediu, din secolul al XVI-lea, din vremea sultanului Soliman Magnificul. La jumătatea anilor ’20 (1924-1925), Tekirghiol-Sat era o comună care avea în componență două sate, Tekirghiol și Musurat (Movilița).

Tekirghiol era o localitate balneară (oficial va deveni stațiune în anul 1928), deja celebră în țară și chiar în străinătate. Personalități marcante ale culturii și istoriei României se îndrăgostesc de pitoreasca așezare și își cumpără terenuri și vile în zonă sau, pur și simplu, își petrec toate vacanțele în vile închiriate. Vorbim despre Mihail Kogălniceanu, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu sau Mircea Eliade. Actorul Constantin Tănase va ridica aici Vila Scena și Sanatoriul pentru Artiști și se va autoproclama „conte de Techirghiol”.

Ghidul turistic din 1924, „Constanța și Tekirghiolul” ne oferă informații extrem de prețioase despre turismul de pe malul lacului vărgat și despre amploarea acestuia. Sezonul la Tekirghiol-Sat începea la 15 mai și se încheia la 1 octombrie. Exista o perioadă de vârf, din 15 iunie până pe 15 august, când prețurile atingeau pragul maxim. Nu exista încă un hotel de dimensiunile celui de la Băile Movilă (Tekirghiol-Movilă), ridicat de Movilă, însă funcționau deja numeroase hoteluri și vile împărțite pe categorii, pentru toate gusturile și buzunarele.

Și în urmă cu un secol, turiștii veneau la Tekirghiol pentru nămolul sapropelic recomandat de medici și considerat eficient în tratarea a numeroase afecțiuni. Se făceau băi de nămol, băi sărate (calde și reci) și de soare, așa-numita helioterapie. Multe stabilimente de băi și vile aparțineau Societății de Stat Tekirghiol Sat, cum erau Vila Păpușica (situată în centrul localității, înconjurată de parc), Speranța (cu băi în curte), Alexandrina, Maria sau Adela (unde erau și birourile societății). Privații se lăudau cu hoteluri precum Cernat – Cretzu, Vornicu, Vidrighin etc.

În centrul localității funcționa un birou de informații. În fiecare dimineață, în două locații (unul dintre ele fiind în fața Vilei Păpușica), fanfara Regimentului 89 Infanterie interpreta muzică militară, pentru a-i destinde pe turiști. Pentru a ajunge la Tekirghiol-Sat trebuia să scoți din buzunar 250 de lei, dacă veneai cu trăsura de la Constanța, sau 50 de lei, dacă alegeai să călătorești cu autobuzul. În Tekirghiol existau patru stații de autobuz: la Vidrighin, la Primărie, la Zori de Zi și la Vila Georgian.

Tarifele unei băi cu nămol erau mai ieftine la stabilimentele de stat, adică 60 de lei inclusiv „lengeria”, după cum era consemnat în epocă. O „bae caldă cu nămol” ajungea la 90 lei, cu tot cu „lengerie”.

Locațiile de cazare erau împărțite pe patru categorii. La categoria lux se regăseau Vilele Păpușica și Speranța, la cat. I vilele – Alexandrina, Adela, Maria, Crețu Cernat, Pițigoiu, Lucia, Vidrighin, Sănătatea etc. La categoria a II-a regăsim vile precum G. Sarry, Pax, Zori de Zi, Maior Ceaușescu, Theiler, Trei Frați etc. Existau, de asemenea, o sumedenie de vile de ultimă categorie a căror enumerare nu își găsește însă, acum, rostul. În perioada de vârf a sezonului o cameră cu 2 paturi ajungea la 220 lei – la lux, 180 lei – cls. I; 140 lei – cls.II și 100 lei – cls. III.

Stațiunea dispunea de farmacii, de oficiu poștal, telefonic și telegrafic, precum și de numeroase restaurante, în care turistul putea găsi o varietate de produse și de specialități. Celebru era restaurantul Zori de Zi, iar amatorii de dulciuri nu puteau rata cofetăria de la Villa Adela.

Tarifele restaurantelor variau și ele în funcție de categorie. Un pahar de lapte costa între 3 și 5 lei, 2 ouă fierte între 6 și 7 lei, o supă între 8 și 10 lei, mâncărurile gătite de la 14 la 16 lei, iar fripturile de la 14 la 22 lei. Regulamentele impuse de stat erau stricte, comercianții nu aveau voie să depășească prețurile maximale acceptate de autorități.

Aceasta era situația turismului din Techirghiol la jumătatea anilor ’20. Localitatea va continua să se dezvolte și va deveni oficial stațiune balneoclimaterică în 1928. În 1930  existau 23 de hoteluri, 318 vile și un sanatoriu. În 1931 este construit și Monumentul Eroilor, emblematic pentru actualul oraș, ridicat în cinstea celor 176 de eroi, fii ai localității, căzuți în luptă în timpul Primului Război Mondial.

Reclama zilei –Compania Frassinet – Serviciu regulat de navigație la fiecare 15 zile între Marsilia și România. Agenția Constanța, Str. G Cantacuzino no 20. Reprezentant – Jean Mavrochefalo (1924)

Sursă foto: Florentina Bozîntan

La 8 iunie 1905, ziarul „Adevărul” publica articolul „Activitatea unei Camere de comerț”, o amplă prezentare a activității desfășurate de Camera de Comerț din Constanța în anii 1903 și 1904, pe baza unei broșuri redactate de George Christodorescu, secretarul instituției.

Articolul apărea într-un moment aniversar important: Camera de Comerț din Constanța împlinea 25 de ani de existență, fiind continuatoarea instituției înființate în 1880 sub denumirea de „Camera de Comerciu a Circumscripțiunei XV”, cu jurisdicție asupra județelor Constanța și Tulcea. „La început avea 5 membri, iar de la 1886 încoace are 15 membri, 8 aleși de patentarii din județul Constanța și 7 de cei din Tulcea. În 1904 numărul comercianților cu dreptul de alegători la Camera de comerț a fost de 1570, din cari 765 din Constanța și 805 din Tulcea”, este menționat în ziar.

Materialul jurnalistic evidenția atât realizările, cât și dificultățile cu care se confrunta instituția. Una dintre principalele probleme era lipsa resurselor financiare. Din cauza unui an agricol slab, veniturile provenite din vânzarea timbrelor de bursă scăzuseră considerabil. În acest context, George Christodorescu propunea majorarea unor taxe percepute comercianților și crearea unui fond comun pentru toate camerele de comerț din țară.

Un succes important menționat în articol îl reprezenta hotărârea adoptată la Congresul Camerelor de Comerț de la Pitești, prin care se solicita egalizarea tarifelor și taxelor aplicate în porturile Constanța, Brăila și Galați.

Deosebit de relevante sunt însă intervențiile prin care Camera încerca să rezolve probleme concrete ale economiei dobrogene. Instituția a susținut desființarea târgului de cereale de la Murfatlar, despre care se afirma că prejudicia comerțul din Constanța și Medgidia, și a elaborat un amplu studiu privind comerțul cerealier. De asemenea, a solicitat înființarea de antrepozite în port, reducerea taxelor de magazinaj, alocarea unui număr suficient de vagoane pentru transportul cerealelor și extinderea infrastructurii feroviare de la Constanța, Medgidia și Murfatlar.

Camera a pledat și pentru transportul rapid al peștelui proaspăt, fructelor și zarzavaturilor cu trenurile de persoane, pentru îmbunătățirea relației comercianților cu C.F.R., pentru ridicarea interdicției de export a ovăzului și pentru facilitarea activității agenților maritimi din port. Toate aceste demersuri reflectă preocuparea instituției pentru modernizarea transporturilor, dezvoltarea Portului Constanța și stimularea comerțului dobrogean.

„ • Peștele proaspăt, fructele și zarzavaturile, ce se trimit din Constanța în țară, pe cale ferată și cu mare viteză, să se expedieze cu trenurile de persoane, iar nu cu trenurile mixte;

• Să se stabilească dozele probelor de mărfuri ce trebue să fie prezentate pentru facerea expertizelor chimice, spre a se evita cu chipul acesta abuzul ce se făcea, cerîndu-se cantități mai mari decît cele necesare.

• Să se afecteze pentru comercianții de cereale, în permanență și în timpul sezonului de activitate, pe linia Cerna-Voda – Constanța, un stoc de vagoane, determinat mai dinainte de o comisiune compusă din reprezentanții C.F.R. și o delegație a comercianților.

• Direcțiunea C.F.R. să înființeze la Constanța un serviciu de inspectorat, la care comercianții să se poată adresa, în cazul când li s-ar face dificultăți de manipulațiune de către funcționarii C.F.R.

• Să se construiască noi linii de garaj la Medgidia, Murfatlar și Constanța și să întreție în bună stare cele existente.

• Să se ridice prohibirea exportului de ovăz.

• Să se respecte legea Camerilor de comerț cu privire la numirea secretarilor lor.

• Să se rezerveze, în port, agenților de vapoare cu curse regulate, locuri anumite pentru acostarea vaselor și depozitarea mărfurilor.

• Să se permită ca analizarea cafelei importată prin Constanța să se facă chiar în localitate”, este o parte din lista de probleme cuprinse de secretarul Camerei de Comerț în broșura transmisă către ziarul „Adevărul”.

Reclama zilei: „Doriți costume elegante? Cercetați noua Croitorie de prim rang  TIVOLI deschisă pe strada Carol la No. 126 vis-à-vis de Restaurantul ZECE MAI care sub conducerea priceputului maestru IONEL DASCĂLU execută cele mai moderne croleli de costume civile și militare cu prețuri în raport cu vremurile.”

În noaptea de 7 spre 8 iunie 1912, pe Dunăre a avut loc una dintre cele mai dramatice catastrofe navale petrecute în Dobrogea dinaintea Primului Război Mondial. Tragicul eveniment a fost consemnat în presa vremii, iar în fila de calendar istoric de astăzi îl evocăm prin intermediul articolelor publicate în „Adevărul” și „Universul literar”.

„Astănoapte pe la orele 12, vaporul unguresc de pasageri «Ersebeth Kirale» s-a aprins mai sus de Hîrșova, din ce cauze nu se știe încă. Flăcările s-au întins de la bucătărie și au cuprins restul, carbonizînd pe mecanic care dormea alături de cabina pasagerilor, a căror viață era în primejdie grozavă. Pasagerii o parte au scăpat sărind în apă și în bărci, iar de restul nu se știe nimic. Nu se cunoaște încă numărul victimelor. În acest moment, «Ersebeth Kirale» plutește pe Dunăre arzînd. Au plecat în ajutorul lui vaporul «Norma», o canonieră de războiu și autoritățile din localitate”, se relatează în ediția din 8 iunie a ziarului „Adevărul”.

În aceeași ediție sunt oferite și primele informații privind bilanțul tragediei: „S-au înecat peste 40 de persoane, între care Dumitrescu, directorul fabricei «Azuga», 2 cadeți și o studentă. Vaporul «Norma» a salvat și a dus la Cerna-Voda 57 de bărbați și 30 de femei. Același vapor a mai adus două cadavre carbonizate: al mecanicului și al noului șef de ocol silvic din Ostrov. Între salvați se află generalul Ivan Saraioi, din Sofia, un profesor din Odessa, împreună cu soția sa și mulți alții, aproape toți dezbrăcați”.

Peste câteva zile, mai precis în ediția din 18 iunie 1912, „Universul literar” publică pe prima pagină o impresionantă ilustrație dedicată tragediei, înfățișând momentele de panică de la bordul vaporului cuprins de flăcări și lupta disperată a pasagerilor pentru supraviețuire. În articolul intitulat „Catastrofa vaporului «Erzsebet Kiralyne» pe Dunăre”, revista adaugă detalii suplimentare privind desfășurarea evenimentului, precizând că vaporul unguresc plecase de la Sulina, în susul Dunării, iar nenorocirea s-a produs în dreptul localității Rasova, în apropiere de Cernavoda. „Mecanicul și un chelner au fost carbonizați. Pasagerii care au scăpat, și-au pierdut întreg avutul. Între cei înecați se află și Marin Dumitrescu, voiajorul fabricei de bere din Azuga și Bacruban, șeful oculului silvic din Ostrov.

Pasagerii salvați au intentat proces societății ungare de navigațiune cerând despăgubiri”.

Vaporul „Erzsébet Kiralyna” („Regina Elisabeta”) aparținea Societății Regale Ungare de Navigație Fluvială și Maritimă și efectua curse regulate pe ruta Budapesta – Constantinopol, cu escală la Tulcea.

Reclama zilei: „Linie regulată și rapidă bilunară transatlantică Constanța – New York. Transatlanticul de lux „Byron” sosește 6 și pleacă la 7 iunie cu escale la Cospoli, Pireu, Palermo și New York. Pentru orice informațiuni a se adresa la reprezentanții generali M. Embirico & Co. Constanța str. Lascăr Catargiu 28” (Dacia, 7 iunie 1924)

Sursă foto: Universul literar, 18 iunie 1912 – colecția digitală a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga Cluj-Napoca

Este anul 1895, iar Podul de la Cernavodă, numit după Regele României, Carol I, a fost terminat şi dat în folosinţă. A sosit şi momentul ca Dobrogea să intre pe harta transportului feroviar internaţional. Lumea bună a Bucureştilor visează ca  deja celebrul Orient Express să treacă prin capitala României, apoi să coboare în Dobrogea şi, de acolo, spre Constantinopol. CFR-ul, prin directorul general Gheorghe Duca şi Regia Monopolurilor Statului Român, prin directorul G.N. Manu înaintează această propunere Companiei Internaţionale de Wagons Lits (CIWL), dar se lovesc de un refuz categoric.

România se oferea chiar să asigure transportul maritim cu propriile nave cu aburi ale nou-înfiinţatului Serviciu Maritim al României, dar, chiar şi aşa, Europa nu pare interesată de includerea Dobrogei în acest sistem. Orient Express-ul care pleca din Paris nu putea să treacă prin Dobrogea (motivul invocat de CIWL fiind că transferul prin Bosfor s-ar fi făcut noaptea, ceea ce era interzis de legea Imperiului Otoman), însă românii nu se lasă şi insistă pentru aducerea unui tren internaţional.

În cele din urmă, CIWL cedează şi decide ca prin Dobrogea să treacă expresul Oostende – Constantinopole. Acesta pleca din Londra (fie din gara Victoria, fie din Charring Cross) şi ajungea la Dover, apoi pasagerii erau transferaţi peste Canalul Mânecii până pe continent, în staţiunea de lux belgiană Oostende, extrem de populară la finele secolului XIX şi preferată de casa regală a Belgiei.            Artizanul Podului de la Cernavodă, inginerul Anghel Saligny, este între timp numit, la 7 octombrie 1895, director general al CFR, fiind cel care acordă o marte atenţie inaugurării acestui tren internaţional. Se bucură şi de sprijinul Regelui Carol I, care insistă, la rândul său, pe căi diplomatice, pentru aducerea acestui tren în Dobrogea. Acesta începe să circule regulat pe ruta Oostende – Bruxelles – Koln – Frankfurt – Wurzburg – Nurnberg – Passau – Viena – Westenbahnhof – Budapesta – Vârciorova – Bucureşti Nord – Constanţa Port.

Expresul pleca marţi din Londra, la ora 10.05 şi ajungea la Constanţa joi, la ora 20.00. Pasagerii şi poşta erau aici îmbarcaţi pe vase şi ajungeau la Constantinopol vineri la ora 9.00, după un parcurs total de 70 de ore şi 55 de minute. În sens invers se pleca din Constantinopole vineri la 12.00, apoi trenul pornea din Constanţa sâmbătă la 3 dimineaţa şi ajungea la Londra, luni la 16.48.

Succesul acestui “Oostende Constantza Express” i-a făcut pe cei de la CIWL să accepte ca din 1896 Dobrogea să devină ţintă a mai celebrului Orient Express. Treptat, importanţa lui „Oostende Express” a scăzut.

În 1899, pe la Constanţa ajunge, în afara celebrului Orient Express, şi un al treilea tren internaţional: Berlin – Lemberg – Constanţa. Trenul berlinez mergea zilnic până la Bucureşti şi doar de două ori pe săptămână ajungea şi până în Portul Constanţa.    Cu timpul, în sec.XX, trenurile internaţionale care ajung la Constanţa nu mai sunt ceva neobişnuit… Ostende – Constantza Express, numit la un moment dat Oostende – Orient Express a fost însă primul…

Reclama zilei – Costume, Pardesiuri, Tailleuri pentru doamne. Croială elegantă execută Croitoria d-lui Nicolae M Bonef. Serviciu conștiincios. Str. Miron Costin no.18. (1924)

Sursa foto: Theo Van Rysselberghe – “Oostende Constantza Constantinopole Express”