În 1880, la doi ani de la instaurarea administrației românești în Dobrogea, un recensământ al administrației locale stabilea că populația Constanței era de 5.204 persoane. Un an mai târziu, în 1881, orașul număra 5.000 de locuitori, dintre care 680 erau români, 1.625 tătari, 1.500 greci, 235 turci, 244 bulgari, 260 armeni, 315 evrei și 141 de alte naționalități.

În următorii 14 ani, Constanța s-a dezvoltat continuu, iar fostul sat cu majoritate musulmană a devenit un oraș important al României, o stațiune turistică extrem de căutată. Astfel, în 1894, Constanța își va dubla populația față de anul 1880, ajungând la 9.499 de locuitori. De această dată, românii sunt cei majoritari, cu 2.519 persoane înregistrate la recensământ. Sunt consemnați de asemenea 2.460 de greci, 2.202 turci și tătari, 855 de evrei, 559 de armeni, 332 de germani, 181 de unguri, 109 italieni, 109 englezi, 106 bulgari, 33 de ruși etc.

În 1885, știm că orașul avea 62 de străzi. Cele mai multe case se aflau pe străzile Mircea (cu 78 de case) și Carol (actualul bulevard Tomis – cu 71 de case). Strada Libertății (astăzi Ecaterina Varga) avea 45 de case, iar strada Romană (astăzi Revoluției din 22 Decembrie 1989) avea 40 de case.

Revenind la strada Mircea, importantă arteră a urbei, trebuie spus că din cele 78 de case, 49 dintre ele erau cu un etaj, iar 29 cu două etaje. Pe Mircea se mai aflau în perioada 1880-1895 numeroase ateliere și magazii și tot aici funcționa deja Biserica Greacă Metamorphosis – Schimbarea la față, ridicată încă de pe vremea stăpânirii otomane. Se construiesc după 1880 Hotel Carol (Comandamentul Marinei), dar și primul Cazin al orașului – Kursaal, Sala de Cură, care va funcționa în apropiere de Farul Genovez până în 1892, când se va construi, tot pe Bulevardul Elisabeta, cel de al doilea Cazin.

Primăria a funcționat în această perioadă într-o clădire închiriată de pe strada Călărașilor (astăzi Cristea Georgescu). Primul edificiu construit special pentru a fi Primărie va fi ridicat abia în 1894 (finalizat în 1896), după planurile arhitectului Socolescu. Este clădirea unde astăzi funcționează Muzeul de Artă Populară și care a fost din 1906 Poșta orașului. Prefectura, fostul Konak al administrației turcești, a funcționat din 1880 pe strada Traian (pe un teren ocupat astăzi de Liceul Eminescu). Aici și-a efectuat mandatele primul prefect al județului, ctitor al urbei, Remus Opreanu. Clădirea a fost distrusă în 10/11 ianuarie 1883 de un incendiu devastator, iar prefectura a continuat să funcționeze în alte imobile.

În anul 1883 se pune piatra de temelie la Catedrala Ortodoxă „Sfinții Petru și Pavel“, dar lăcașul va fi sfințit și inaugurat abia în 1895. În 1886 se ridică și Biserica Evanghelică, care se afla pe strada Carol, oarecum vizavi de actuala Sală a Sporturilor. Această biserică a fost dărâmată în 1955.

În locul unde astăzi este Biblioteca Județeană Ioan N Roman se afla Cazarma Infanteriei – sediul Regimentului 34 Infanterie. Între hotelurile Palas și Carol, din 1890 se găsea Palatul Sturdza, edificiu construit de principele Grigore Sturdza, fiul fostului domnitor muntean Mihail Sturdza.

Strada cunoscută nouă astăzi ca Aristide Karatzali se numea Ceres, iar actuala Vasile Alecsandri (care coboară din spatele Lupoaicei având în dreapta Muzeul de Artă Populară) era strada Gării (Gara Veche).

Până pe 19 ianuarie 1894 pe locul falezei Modern de astăzi, între Biserica Greacă și Zorile existau strada Cărămidari și alte câteva stradele, unde se găseau peste 35 de case. Această zonă a început să dispară la data sus-menționată, în urma prăbușirii falezei.

Acestea sunt doar câteva elemente de urbanism ale sfârșitului de veac XIX, care ne ajută să refacem imaginea urbei lui Ovidiu, așa cum era ea în urmă cu peste 130 de ani…

Reclama zilei – Fabrica de Pălării de Damă a Doamnei Serafim, str. Mircea no.2.Pălării de damă – Garnituri – Pene – Flori – Transformări și Reparațiuni – Execuțiune ireproșabilă – Prețuri de reclamă. (1924)

Sursa foto: Palatul Prințului Sturdza, Colecția Muzeului Național de Istorie a României, www.imagoromaniae.ro

Joi, 8 octombrie 2026, la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, a avut loc conferința dedicată prezentării rezultatelor proiectului cultural „Sucidava Moesica: Patrimoniu digital și experiență participativă”, inițiat de Asociația Primus Art Laboratory, în parteneriat cu Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Universitatea „Ovidius” din Constanța – Facultatea de Istorie și Științe Politice și Primăria Lipnița, cu cofinanțarea Administrației Fondului Cultural Național (AFCN).

Despre cercetarea cetății și despre direcțiile proiectului au vorbit dr. Delia Roxana Cornea, managerul instituției muzeale, dr. Sorin Marcel Colesniuc, șef al Secției Cercetare, Dezvoltare și Proiecte din cadrul MINAC și director științific al proiectului, precum și Georgiana Rusu, reprezentant al Asociației Primus Art Laboratory, și Cristian Gheorghe, inginer geodez și fondator al BIM GIS Concept, implicat în componenta de documentare și digitalizare a sitului arheologic.

Cercetările arheologice sistematice de la Sucidava Moesica au început în 2024, iar fiecare campanie a adus noi informații despre cetatea romano-bizantină. În timpul săpăturilor au fost descoperite fragmente ceramice și de sticlă, obiecte din metal, monede, inele, cuie și piroane, dar și piese mai aparte, precum patru piepteni de os. În campania de anul trecut au fost identificate două stele funerare, șase monede, dintre care una din argint, precum și alte elemente arheologice. Cercetarea arheologică sistematică va continua și în această toamnă.

Proiectul din acest an a adus însă o perspectivă nouă: cercetarea arheologică a fost completată de documentarea digitală a sitului. Prin utilizarea tehnologiilor moderne au fost realizate o documentare 3D, un ortofotoplan, un model al elevației, o simulare tridimensională și o galerie de imagini de înaltă rezoluție. Datele obținute permit și explorarea sitului printr-un tur virtual interactiv, accesibil de pe computer și telefon, dar și prin tehnologii de realitate virtuală și mixed reality.

O altă componentă importantă a proiectului a fost tabăra intensivă de arheologie și patrimoniu, organizată în perioada 7-26 septembrie 2026, în satul Izvoarele și coordonată de lect. univ. dr. Răzvan Victor Pantelimon. Participanții, 20 de studenți, masteranzi și doctoranzi ai Universității „Ovidius” din Constanța, au lucrat în cadrul unor ateliere dedicate arheologiei, conservării, digitalizării, tehnologiei aplicate și tehnicilor de arheologie subacvatică.

 Nu e o simplă carafă, folosită la mesele de sfârșit de secol XIX… Nu era folosită pentru vin.

Este un obiect de artă, cu valoare de simbol, un suvenir patriotic, de propagandă politică și militară, produs în ediție limitată, care celebrează alianța franco-rusă din anul 1894. Astfel de vase din majolică, pictate manual, se achiziționau ca obiecte de mândrie națională, fiind expuse la loc de cinste în casele burgheze, pentru a arăta susținerea poporului față de alianța care rupea izolarea diplomatică a Franței în fața Germaniei.

Produsă în 1894-1895, carafa, cu o înălțime de 24 cm, diametrul gurii de 11,7 cm și diametrul bazei de 12 cm, impresionează prin decorul său bogat, realizat în relief. Pe una dintre fețe sunt reprezentați un soldat francez și unul rus strângându-și mâinile, imagine ce simbolizează un moment istoric important, acela de pace și sprijin reciproc împotriva Imperiului German. Pe partea opusă sunt redate drapelele Franței și Rusiei, precum și un medalion ce poartă inițialele statelor, elemente care subliniază caracterul comemorativ și patriotic al piesei. Sunt prezente motive vegetale și simboluri militare.

Paleta cromatică este echilibrată, fiind alcătuită din tonuri pastelate și glazuri în nuanțe deschise și închise, aplicate pe un fond albastru cobalt. Baza și toarta sunt acoperite cu o glazură brună, în timp ce interiorul vasului este finizat cu o glazură vernil, de contrast cu albastrul cobalt de pe exterior.

Pe partea inferioară se păstrează marcajul producătorului, Opaque de Wasmuël, alături de inițialele care indică numele Auguste Mouzin & Cie. Lângă marcaj, apar litera Z și cifra 4, însemne folosite pentru identificarea modelului. Presupunem că litera Z denotă faptul că acest obiect face parte din seria oficială de vase istorice ale fabricii, iar matrița cu numărul 4 a fost creată special pentru a reda relieful complex, păstrând proporțiile perfecte ale vasului după ardere.

„Faïencerie de Wasmuël” din Belgia, înființată de Isidore Paulus, în 1834, și-a  extins considerabil activitatea, din 1878,  sub conducerea lui Auguste Mouzin, devenind apreciată în întreaga Europă pentru calitatea produselor sale și pentru creațiile în stil Art Nouveau. A funcționat până în 1951.

Această piesă rară, un important „document” pentru istoria europeană, se  păstrează astăzi în patrimoniul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (inv. 10762). Vasul este restaurat.

***

Exponatul lunii octombrie 2026 poate fi admirat în format fizic la sediul muzeului din strada Arhiepiscopiei nr. 7, municipiul Constanța, începând de joi, 8 octombrie 2026, timp de o lună.

Curatori

Oana Grigoruță

Lavinia Dumitrașcu

History Captured in a Jug

This is not just an ordinary jug of the kind that once graced dining tables at the close of the nineteenth century. Nor was it intended for serving wine.

Rather, it is a work of art imbued with symbolic meaning—a patriotic keepsake and a vehicle of political and military propaganda, produced as a limited edition to commemorate the Franco-Russian Alliance of 1894. Hand-painted in majolica, vessels of this kind were purchased as expressions of national pride and displayed prominently in bourgeois homes, where they served as visible declarations of public support for the alliance that brought an end to France’s diplomatic isolation in the face of the German Empire.

Produced between 1894 and 1895, the jug measures 24 cm in height, with a rim diameter of 11.7 cm and a base diameter of 12 cm. It is distinguished by its richly modelled relief decoration. One side depicts a French and a Russian soldier shaking hands, symbolising a defining moment in European history—an alliance based on peace and mutual support against the German Empire. The reverse features the national flags of France and Russia, together with a medallion bearing the initials of the two countries, reinforcing the commemorative and patriotic nature of the piece. The composition is further enriched with floral ornamentation and military emblems.

The carefully balanced colour palette combines soft pastel tones with light and dark glazes applied over a cobalt-blue ground. The base and handle are finished in a rich brown glaze, while the interior is coated with a contrasting apple-green glaze, creating a striking visual contrast with the cobalt-blue exterior.

The underside bears the maker’s mark, “Opaque de Wasmuël,” together with the initials of Auguste Mouzin & Cie. Nearby are the letter Z and the number 4, factory marks used to identify the model. It is believed that the letter Z indicates that this jug belonged to the factory’s official series of historical commemorative wares, while mould number 4 was specially designed to reproduce its intricate relief decoration and to preserve the vessel’s precise proportions during firing.

The Faïencerie de Wasmuël, founded in Belgium by Isidore Paulus in 1834, expanded considerably after 1878 under the direction of Auguste Mouzin. It became renowned throughout Europe for the exceptional quality of its faience and for its distinctive Art Nouveau creations. The factory remained in operation until 1951.

Today, this rare object survives as both an outstanding example of late nineteenth-century decorative art and an important historical document reflecting the political climate of Europe at the time. It forms part of the collections of the Museum of National History and Archaeology Constanța (Inventory No. 10762) and has undergone professional conservation and restoration.

Curators

Oana Grigoruță

Lavinia Dumitrașcu

Moda de a vizita cele mai frumoase vase militare străine ajunse în Portul Constanța este una veche de peste un veac. Portul nostru a primit de-a lungul timpului numeroase astfel de nave, multe dintre ele celebre datorită rezultatelor deosebite înregistrate în diverse misiuni, conflagrații și conflicte continentale și intercontinentale. Un astfel de vas a ancorat în urmă cu exact o sută de ani, pe data de 8 octombrie 1926.

În acea dimineață, la orele 10, a sosit crucișătorul britanic HMS Dauntless (Neînfricat) (D45), o minune a marinei militare moderne, vas din clasa Danae, lansat la apă în portul britanic Jarrow și devenit activ în noiembrie 1918. Nu a avut ocazia să se remarce în Primul Război Mondial, care tocmai se încheia, dar a făcut-o în anii viitori, în diverse misiuni, în Marea Mediterană, în special. Vasul ajuns pe 8 octombrie la Constanța avea un deplasament de 4650 de tone și o lungime de 144 de metri. Era înarmat cu 6 tunuri de 150 de mm, 4 de 75 mm și 3 de 100 mm, antiaeriene.

Crucișătorul se afla sub comanda viitorului amiral Hubert Edward Dannreuther (1880-1977) erou al Primului Război Mondial. Acesta avea în subordine un echipaj format din 29 de ofițeri, 4 elevi de școală militară și 400 de soldați și grade inferioare. La sosirea sa la Constanța HMS Dauntless a salutat pământul românesc prin 21 de lovituri de tun iar vasele militare tricolore aflate în port i-au răspuns la fel. Nava a acostat în dana 3, unde o aștepta deja viceconsulul Regatului Unit, Wildeman. Acesta și comandantul Dannreuther au mers apoi la Prefectura Constanța, unde s-au întâlnit cu prefectul județului, Andrei Popovici și cu primarul urbei, Alexandru Pilescu. După o oră, oficialii români au întors vizita, urcând la bordul crucișătorului pentru un dineu. Presa locală și națională a salutat în acele zile prezența engleză, menționând că vizita a avut un caracter de curtoazie față de țara noastră. Un aspect deosebit: de la data sosirii și până pe 15 octombrie (ziua plecării) HMS Dauntless a fost deschisă vizitării de către publicul larg,  după un program bine-stabilit. Astfel, timp de o săptămână, mi de constănțeni (adulți și copii) au putut urca la bordul crucișătorului pentru a-l admira. Odată încheiată vizita, HMS Dauntless a ridicat ancora și a plecat spre Mediterană pentru a-și relua misiunea de patrulare.

Tot pe 8 octombrie 1926, în Portul Constanța mai ancora o ambarcațiune mai puțin obișnuită. Era o simplă barcă cu pânze, la bordul căreia se aflau doi frați din Lepizig, Germani, Ernest și Conrad Paumen. Cei doi se aflau într-o călătorie în jurul lumii, pornită pe 20 aprilie 1926, din portul Hamburg și trecuseră prin porturi din Olanda, Belgia, Franța, Portugalia, Spania, Turcia, Bulgaria și România. Urmau să se întoarcă la Constantinopol și să continue periplul mediteraneean cu vizite în Asia Mică și Nordul Africii iar apoi să iasă în Oceanul Atlantic. Frații Pauman doreau să facă înconjurul lumii până pe 20 aprilie 1930 și să intre astfel în posesia unui premiu de 75.000 de mărci de aur, care le-ar fi schimbat total viața. Din păcate, sosirea la Constanța a fost una cu peripeții. În apropiere de Mamaia au suferit un accident și și-au pierdut aproape toate bunurile, îmbrăcămintea și banii. Prin intermediul ziarului Dacia au făcut apel la publicul constănțean spre a le veni în ajutor, fiecare cu ce putea. Barca a rămas câteva zile în dana 11 a Portului, după care și-a reluat periplul. Din păcate, nu știm cum s-a încheiat misiunea celor doi germani, astăzi neexistând nicio dovadă certă că ei să fi reușit să își termine lunga expediție…

Reclama zilei – Clubul Partidului Poporului, str. Ștefan cel Mare 25 – Cel mai agreabil local similar din localitate – Săli de Jocuri – Bibliotecă bogată – Jocuri. (1924)

Sursă foto: Frank S. Taylor Family and Royal Navy History.net

În primele zile ale lunii octombrie 1923 la București a avut loc Congresul Național al Psihiatrilor din România. La finalul întrunirilor, în ultima zi, a fost organizată o excursie în Dobrogea. Medicii au vizitat mai întâi două sanatorii din Techirghiol, iar apoi Spitalul Comunal din Constanța, pe care, potrivit ziarului Dacia, „l-au găsit demn de a servi ca model”.

Mai aflăm din cotidianul local următoarele: „Organizarea dlui dr. Cantacuzino (organizator la nivel național, în sistemul sanitar) consistând în aglomerarea tuturor serviciilor medicale, parmacentice și laboratorii la un loc a găsit la medicii spitalului nostru o atât de vie dorință de a face bine încât, cu slabele mijloace de care dispun, ei au fost în stare să alcătuiască, aproape din nimic, o operă splendidă și care trebuie ajutată cu multă râvnă. Congresiștii ar fi vrut să viziteze și Mamaia însă din cauză că terasamentul și linia de cale ferată sunt prăbușite pe o porțiune destul de mare, trenul nu a putut circula, așa că s-a renunțat la excursie”.

Primăria municipiului a oferit apoi oaspeților un banchet, la restaurantul Elite, din Piața Independenței. Aici au luat cuvântul, din partea gazdelor, medicul A. Pilescu și ajutorul de primar Gheorghe Roșu. Din partea musafirilor a vorbit dr. Cugler care „comparând Constanța cu Bucureștiul a găsit o deosebire mare între cele două orașe, în favoarea Constanței”

Cu ocazia vizitei pe care Sanctitatea Sa Damianus, Patriarhul Erusalimului, a făcut-o la biserica și silogul elin Elpis, acesta a conferit Crucea Sfântului Mormânt domnului Papazoglu, președintele comunității și altor 15 membri ai comunității grecești. (1924)

Femei și Fete se caută la Țesătoria Industriile Unite Dobrogene, peste drum de spitalul communal (1923)

Individul Nicu Roman, de fel din București, fiind angajat șofeur la automobilul Ford no.64, proprietatea domnului Nicolae Văcărescu, din Movila a binevoit să dispară fără consimțământul stăpânului său, luând cu sine și mașina. Poliția, fiind sesizată a dispus urmărirea necredinciosului șofeur. (1924)

Doamna Vero, înapoindu-se de la Congresul profesorilor de dabs a adus cele mai noi dansuri cari se predau la Salonul Regina și în familie. Înscrieri, zilnic la sală, între orele 6-8. Duminicile după-amiaza, de la 4-8, curs de perfecționare cu muzică jazz-band. (1928)

La Spitalul Comunal a sucombat artista de variete Elena Șerbănescu, care s-a otrăvit aseară cu sodă caustică, din cauza mizeriei (1925)

Doamna Natalia Foundukas, absolventă a Conservatorului din Moscova, predă lecții de pian având metode speciale pentru începători. Doritorii se pot adresa în strada Ovidiu, nr.14. (1924)

La Teatrul Ligii Culturale D. Tranulis rulează filmul Liliacul, cu cele trei celebrități, Lya de Puti, Hary Liedke și Eva Mai. În pauze, trupa de elită rusă Orlov. (1927)

Reclama zilei – Petru G. Manta – EXPEDIȚIUNI – VĂMUIRI – TRANSPORTURI, Str. D.A. Sturdza 13, Concesionarul exclusiv al operațiunilor de vămuire a coletelor poștale externe. Autorizat de către Direcția Generală a Vămilor. Întreprinde orice operațiune de acest soi. Telefon 51-2 (1923)

În dimineața zilei de 6 octombrie 1923, în dreptul Capului Caliacra (la acea vreme parte a Cadrilaterului românesc) s-a scufundat  vaporul sub pavilion francez Etorneau, aparținând agenției maritime Fundukas. Povestea sinistrului naval a început însă cu o zi înainte, pe 5 octombrie dimineața, când Etorneau a părăsit Portul Constanța, după ce încărcase la bord 276 de tone de benzină ușoară din depozitele companiei Astra Română.

Nava condusă de căpitanul Lagudakis a navigat fără probleme până când a ajuns în dreptul Capului Caliacra. La un moment dat, în jurul orei 4 după-amiaza, la magazia de la proră, acolo unde se afla depozitată benzina, s-a produs o violentă explozie. Incendiul a cuprins întreaga punte, iar exploziile au continuat, în ciuda încercărilor disperate ale echipajului de a-l stopa. Lagudakis a înțeles că nu poate stinge focul și pentru a-și proteja marinarii a orodonat abandonarea navei. El și cei 12 marinari s-au urcat în bărcile de salvare și s-au îndepărtat de vas. În scurt timp, în zonă a ajuns vaporul litalian Palasky, care venea de la Constanța și se îndrepta spre Constantinopol. Naufragiații au fost preluați și duși la Mangalia, iar apoi trimiși la Constanța pentru ancheta sinistrului naval. Din fericire, căpitanul Lagadakis și marinarii săi au plecat spre Mangalia, înainte ca vasul lor, pe deplin distrus de foc, să se scufunde. Pagubele înregistrate s-au ridicat la peste 100 de milioane de lei, iar vasul era asigurat.

***

„Direcțiunea Cabaretului Britania cu onoare aduce la cunoștința publicului constănțean că începând cu prima zi de sâmbătă a lunei octombrie a angajat pentru stagiunea de iarnă a anului 1927-1928 un program de teatru nemaivăzut în Constanța. Quelques numeros remarquantes: Madame Gina Watsonia, diseuse francaise de la Folie Berger – Paris,  madmoiselle Berty, diseuse francaise, attraction mondial, Duette Mausy et Jany, de la Casino de Paris, Dans Acrobatique Nouveaute, Mimi Ferari – chanteuse vienese, M-moselle Zulaka – celebre danseuse orientale, Sensationelle Fenomenal Trio Lafayette de la Palais de Dans Berlin, Artemisa – danseuse orientelle, Charleston, Jeny Dokan et Mariette Sorescu – chateuse roumain Și Alte 20 de numere de cabaret de prim rang plus Original Jazz Band condus de orchestra Emil Hubert”. (1926)

***

Începutul lunii octombrie din anul 1927 a adus la Constanța desfășurarea unui extrem de interesant concurs de ciclism, salutat de sute, chiar mii de spectatori. Pe data de 2, într-o duminică, în port, pe șoseaua de lângă dig și Pavilionul Regal (Cuibul Reginei) a avut loc anualul „championat” de viteză pentru sezonul 1927-1928, organizat de cluburile locale de ciclism Elpis și C.C.C. Întrecerea a debut la orele 9, cu participarea a 14 concurenți. Aceștia au fost trași la sorți și împărțiți în perechi ce au alergat în mai multe serii eliminatorii. La final, au rămas în concurs doar doi, Gheorghiu și Papazian. Acesta din urmă, campionul en-titre, de cu o zi înainte, pusese la bătaie un premiu de 500 de lei pentru cel care îi va bate recordul personal de 43,4 secunde. Din păcate pentru el, adversarul Gheorghiu l-a învins în finală, înregistrând timpul de 42.9. Noul campion a primit, în afara banilor lui Papazian, și o cupă de argint, o eșarfă de mătase și o medalie aurită acordată pentru recordul de timp.

Reclama zilei – EFTINIREA TRAIULUI la Restaurantul Bristol, Piața Independenții 6. Dejun și Dineu cu preț fix! Se servește cu  25 de lei o supă, o friptură și o prăjitură! (1923)

Sursa foto: Revista „Constanța și Techirghiolul Ghid ilustrat 1924”

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), cu sprijinul Consiliului Județean Constanța și în parteneriat cu Asociația Primus Art Laboratory, Universitatea „Ovidius” din Constanța – Facultatea de Istorie și Științe Politice și Primăria Lipnița, invită reprezentanții mass-media și publicul la conferința dedicată prezentării rezultatelor proiectului cultural „Sucidava Moesica: Patrimoniu digital și experiență participativă”.

Conferința, susținută de către reprezentanții MINAC, dr. Delia Roxana Cornea și cercetător dr. Sorin Marcel Colesniuc, alături de reprezentanții Asociației Primus Art Laboratory, Georgiana Rusu și Sebi Pătrunjei, va avea loc joi, 8 octombrie 2026, ora 14:00, la sediul muzeului din strada Arhiepiscopiei nr. 7A, Constanța.

Derulat în perioada 15 iulie-10 octombrie 2026, demersul cultural a fost inițiat de către Asociația Primus Art Laboratory și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Valoarea totală a proiectului este de 278.000 de lei, din care 250.000 de lei reprezintă finanțare nerambursabilă.

Proiectul continuă cercetările arheologice sistematice dedicate cetății romano-bizantine Sucidava Moesica, situată în sud-vestul județului Constanța, pe malul Dunării, în zona localităților Izvoarele și Oltina și urmărește valorificarea, în premieră, a sitului arheologic prin metode inovative de digitalizare și educație aplicată. Componenta de documentare digitală se concretizează prin realizarea unei documentări 3D complete, care cuprinde un ortofotoplan, un model al elevației, o simulare 3D, o galerie de fotografii digitale de înaltă rezoluție, precum și un tur virtual interactiv, accesibil de pe desktop, telefon mobil și prin tehnologii VR și mixed reality.

În cadrul aceleiași inițiative, în perioada 7-26 septembrie 2026, în satul Izvoarele, comuna Lipnița, situat în apropierea sitului arheologic Sucidava Moesica, a fost organizată o tabără intensivă de arheologie și patrimoniu pentru 20 de studenți, masteranzi și doctoranzi ai Universității „Ovidius” din Constanța. Programul a inclus ateliere teoretice și practice de arheologie, conservare, digitalizare, tehnologie aplicată, tehnici ale arheologiei subacvatice, precum și prezentări și ghidaje cultural-istorice. Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a fost reprezentat de cercetător științific dr. Sorin Marcel Colesniuc, director științific al taberei și coordonator al atelierului de arheologie, și de specialist restaurator Luiza Valentina Ionescu, coordonator al atelierului de conservare.

Conferința din 8 octombrie 2026 marchează etapa finală a proiectului cultural, prilej cu care vor fi prezentate publicului larg rezultatele documentării digitale a sitului arheologic, precum și a activităților desfășurate în cadrul proiectului.  

Vă așteptăm cu drag!

Sub semnul îndemnului creștinesc rostit de Mircea Vulcănescu – „Să nu ne răzbunați, dar să nu ne uitați” -, în perioada 2-4 octombrie 2026, la Pitești, s-a desfășurat ediția din acest an a Simpozionului Internațional „Experimentul Pitești – Reeducarea prin tortură”, una dintre manifestările dedicate cercetării și recuperării memoriei victimelor represiunii comuniste din România.

Ajuns la cea de-a XXVI-a ediție, simpozionul a reunit istorici, cercetători, oameni de cultură și reprezentanți ai unor instituții preocupate de documentarea și păstrarea memoriei victimelor regimului comunist, cărora li s-au alăturat urmași ai celor care au cunoscut teroarea închisorilor comuniste. Evenimentul s-a bucurat și de participarea doamnei Niculina Moica, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, ea însăși deținut politic în perioada 1959-1964. Programul celor trei zile a cuprins comunicări științifice, dezbateri, mărturii, lansări de carte și momente dedicate recuperării acestei pagini dureroase din istoria recentă a țării.

Pentru prima dată, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța s-a alăturat acestei manifestări în calitate de coorganizator. Participarea instituției muzeale constănțene la ediția din acest an a fost marcată atât prin prezența în programul științific, cât și prin prezentarea expoziției foto-documentare itinerante „Scrisori din detenție. Povestea unui tânăr închis la Canal: Nicolae Voicilă”.

Expoziția, construită în jurul documentelor de arhivă și al mărturiilor păstrate în fondul personal al familiei Voicilă, readuce în atenția publicului destinul lui Nicolae Voicilă (1931–1999), arestat în adolescență și condamnat în primii ani ai regimului comunist. Documentele și fotografiile prezentate urmăresc experiența sa carcerală în lagărele de la Canal, perioadă în care a lucrat alături de alți deținuți politici la refacerea Cazinoului din Constanța și la edificarea Stadionului Tineretului. Din această perioadă au rămas câteva cărți poștale trimise de Nicolae Voicilă părinților și păstrate timp de aproape opt decenii în familie, mărturii emoționante care au fost expuse pe parcursul manifestării.   

La vernisajul ce a avut loc vineri, 2 octombrie 2026, din partea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța a participat dr. Delia Roxana Cornea, managerul instituției, alături de Laura Voicilă, fiica lui Nicolae Voicilă, care a pus la dispoziția muzeului documentele și fotografiile din fondul personal.

Simpozionul Internațional „Experimentul Pitești – Reeducarea prin tortură” reprezintă un demers cultural și științific de păstrare a memoriei și, în același timp, un spațiu al dezvoltării de noi direcții de cercetare privind sistemul carceral din România comunistă.

Bătrâna urbe tomitană a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în anii cumplitei conflagraţii mondiale suferind numeroase distrugeri şi pierderi de vieţi omeneşti. Modernul oraş Constanţa, o perlă turistică a Europei în epoca interbelică, a devenit începând din 1942 un punct strategic militar deosebit de important. Viaţa sa a avut mult de suferit pe toate planurile (economic, social, cultural etc.), urbea a cunoscut ocupaţii străine şi atacuri devastatoare… Faţa sa, altădată atât de frumoasă, a fost mutilată, clădirile impozante i-au fost distruse, iar populaţia, decimată. Din 22 iunie 1941, după ce mareșalul Antonescu a dat ordinul „Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul!”, România, aliată a Germaniei Naziste şi implicată în război din dorinţa de a elibera Basarabia şi Bucovina de Nord, a devenit ţinta bombardamentelor ruseşti. Una dintre ţintele preferate ale Rusiei sovietice a fost evident Constanţa, a cărei importanţă era deosebită datorită portului său. În ciuda tuturor problemelor şi distrugerilor, viaţa la Constanţa a continuat, iar oamenii urbei au rămas fermi pe poziţii, continuând să lupte pentru salvarea oraşului. Informaţii oficiale extrem de preţioase ne spun povestea Constanţei în anii 1942-1943 şi ne ajută să reconstituim imaginea sa din acea perioadă.

Un document extrem de important în acest sens este darea de seamă din 1943, practic un raport întocmit de primarul municipiului Constanţa, colonelul N. Oprescu, pentru perioada 1 aprilie 1942-1 aprilie 1943. Din acesta aflăm date legate de problemele administrative, economice şi sociale, pe care le întâmpinau în acele timpuri autorităţile locale. Se muncea intens, într-o epocă în care resursele economice ale Dobrogei şi ale întregii Românii erau aprig exploatate, iar multe dintre aceste bunuri ajungeau la armata aliată, Germania nazistă. Darea de seamă a primarului Oprescu ne relevă faptul că autorităţile locale au efectuat controale la 174 de întreprinderi industriale şi comerciale, care aveau împreună un număr total de 4.346 de salariaţi. Durata muncii era de 8, maximum 10 ore pe zi, la micile ateliere şi de 10-12 ore la întreprinderile cu comenzi urgenţe, pentru MAN. S-au inspectat 294 de ateliere de ucenici şi în urma verificării s-a constatat că aceştia erau, în general, bine trataţi. Zilnic erau controlate şi toate cele 34 de brutării de pe teritoriul municipiului, căci pâinea era un produs indispensabil. În urma controalelor, statul a aplicat şi numeroase amenzi, trimiţând în judecată 1.142 de persoane care comiseseră contravenţii economice, încălcând prevederi penale, legea administraţiei, legea sanitară sau pe cea a comerţului ambulant.

Au fost inspectate cantine ce ţineau de societăţi petroliere precum Concordia, Rom-An, Columbia, Astra Română, dar şi cantina Muncitorilor din Port, cea a Șantierului Naval, Cantina Căminului Domniţa Ileana şi cea de la Serviciul Salubrităţii. Scopul acestor controale era acela de a vedea dacă mâncarea oferită acolo era de bună calitate şi servită în condiţii legale de igienă.

Constanţa fusese grav avariată în timpul bombardamentelor din vara lui 1941. Din acest motiv, un an mai târziu, Primăria dispune dărâmarea clădirilor grav avariate, iar înlăturarea acestor ruine moderne sunt un prim pas făcut pentru reînfrumuseţarea oraşului.

În plin război, asistenţa socială este un domeniu extrem de important. Unul din forurile implicate la nivel local în astfel de acţiuni era Comitetul Municipal de Patronaj. Acesta, în perioada 1942-1943, a acordat pentru locuitorii Constanţei ajutoare în valoare totală de 3.886.452 lei, 1,8 milioane din această sumă reprezentând numerar, iar restul, îmbrăcăminte şi alimente. Acelaşi Comitet Municipal a asistat şi sprijinit 1.772 de familii din municipiu. De asemenea, erau date alimente pentru funcţionarea a 13 cantine şcolare, zilnic oferindu-se gratuit masă pentru 1.400 de copii. Un instrument extrem de util în acţiunea de sprijinire a populaţiei de către acest Comitet Municipal de Patronaj era cel al colectelor pentru asistaţi. În urma colectelor s-au adunat 6.168.721 de lei, din care, 4,1 milioane erau în numerar, iar restul în efecte.

În anii 1942-1943 multe dintre importantele evenimente culturale, religioase, sociale şi literare se desfăşurau la Căminul Cultural al municipiului. Bombardamentele din 1941 distruseseră localul bibliotecii şi pinacotecii municipiului. Cărţile şi tablourile salvate au fost adăpostite într-una din sălile Cazinoului Municipal. În ciuda vremurilor tulburi, constănţenii nu uitau să se bucure de o lectură bună sau de admirarea unui tablou de înaltă calitate artistică. Astfel, vizitatorii şi licitatorii au avut acces la biblioteca de la Cazino, în tot cursul anului 1942…

Erau vremuri tulburi, dar viața continua în milenara urbe a Tomisului, ajunsă acum, în timpuri moderne, să cunoască fața hidoasă a celei mai teribile conflagrații mondiale. Din punctul de vedere al stării demografice, între 1 aprilie 1942 și 1 aprilie 1943 (perioada de referință în darea de seamă a primarului N. Oprescu), în municipiul Constanța s-au înregistrat 1.371 de nașteri, 721 dintre noii născuți fiind de sex feminin. S-au consemnat 1.143 de decese, 382 de copii murind din diverse cauze.

Constanța spera ca războiul să se încheie cât mai repede, iar locuitorii visau la un viitor liniștit și prosper. Tinerii își întemeiau familii având acest normal deziderat. S-au înregistrat astfel 763 de căsătorii, șase dintre acestea fiind efectuate prin procură. S-au consemnat și 116 divorțuri. Într-o perioadă în care, din cauza războiului, populația se confrunta cu mari lipsuri economice, starea sanitară era implicit una dintre marile probleme ale societății. Lipsa cadrelor medicale specializate (majoritatea aflate pe front), lipsa medicamentelor și nevaccinarea în rândul populației erau de asemenea alți factori ce conduceau la apariția a numeroase boli. Astfel, în perioada 1942-1943 sunt înregistrate foarte multe cazuri noi de tuse convulsivă, nu mai puțin de 148, 37 de cazuri noi de rujeolă (rugeolă), 28 de oreion (oreillon), 25 de scarlatină, 17 de varicelă, 14 de febră tifoidă, 18 de iripizel (eripizel – infecție bacteriană a pielii, numită popular brâncă).

          De la 1 aprilie 1942 și până pe 31 martie 1943, administrația locală, prin instituțiile abilitate, a avut grijă să acorde asistență unui număr de 1.772 de familii, care aveau în componență 5.765 de persoane asistate. Dintre acestea enumerăm: 36 de văduve de război, 35 de invalizi de război, 475 de familii sărace de mobilizați, 461 de văduve nevoiașe, 38 de infirmi, 157 de bătrâni nevoiași, 426 de persoane de sex feminin supuse protecției materne infantile, 184 de familii asistate medical, etc. Doar în 1942, pentru ajutorarea persoanelor sărmane din municipiu, s-au efectuat colecte publice și donații rezultând un numerar total de 4.168.721 lei și efecte în valoare de 2 milioane lei.

Aceste date statistice ne ajută să înțelegem realitatea acelor vremuri. Populația a rezistat, în ciuda tuturor problemelor. Războiul a continuat încă doi ani, dar sfârșitul său avea să aducă alți nori negri…

Reclama zilei – VINOL – Dr. A. Urbeanu – Cel mai eficace preparat pentru oprirea firberii mustului. Prevenirea bolilor vinului și conservarea lui. Prețul unui borcan Vinol este de lei 95 și este suficient pentru 1000 de litri de must dulce. Reprezentant general pentru Dobrogea – E. Flamaropol. Strada Traian no.11. (1927)

Sursa foto: Biblioteca Națională Digitală

Pe data de 4 octombrie 1927 ziarul Dacia anunța numirea unui nou prefect de poliție al municipiului Constanța, în persoana avocatului și publicistului Al. Negrea. Numirea acestuia fusese făcută de câteva zile, mai exact sâmbătă, pe 1 octombrie, dar acum știrea era răspândită pe căile oficiale, pentru a fi cunoscută de întreaga suflare a urbei. Ziarul Dacia saluta cu entuziasm numirea lui Negrea, acesta înlocuindu-l în funcție pe experimentatul Grigore Ștefu, cel care condusese instituția în toți anii de după Primul Război Mondial. Înlocuirea se făcea pe fondul unei așteptate reorganizări a poliției constănțene, măsură impusă de problemele deosebite legate de ordinea și liniștea publică. Într-un oraș-port cosmpolit, precum Constanța, rata infracționalității devenise una extrem de ridicată iar efectivul celor care încercau să stopeze criminalitatea era unul extrem de redus. Numirea lui Negrea era primită cu mare speranță de către populație, chiar dacă se știa bine că doar o reformă la nivel național poate schimba cu adevărat fața poliției române. Se așteptau minuni de la distinsul avocat, dar acestea nu puteau avea loc atât cât cadrul juridic nu permitea acest lucru.

Negrea a fost un personaj iubit și respectat în oraș, un avocat valoros și mai ales un om de cultură de o mare calitate. El nu a rămas în istoria orașului prin activități legate de reformarea poliției locale, ci prin acțiunile sale editoriale. A scris articole în domeniul culturii și juridicului și a fost pe 5 noiembrie 1922 membru fondator al Uniunii Ziariștilor Dobrogeni, alături de Ioan N Roman și Constantin Brătescu. În 1943 a publicat volumul Schițe Dobrogene (cunoscut și sub titlul Din Dobrogea: Schițe și Povestiri) care s-a bucurat de mare succes la public și în care evidenția pitorescul multicultural al Constanței. Prefața acestei cărți i-a fost semnată de Ion Marin Sadoveanu, scriitor care copilărise în urbea lui Ovid. Foarte probabil, pe cei doi îi lega o mai veche prietenie. De altfel, Ion Marin Sadoveanu a trăit într-o casă din spatele Episcopiei, pe D.A. Sturdza (astăzi Revoluției din 22 decembrie 1989), stradă pe care în anii 20 și Negrea și-a avut biroul de avocatură, la imobilul de la nr.37. Fruntaș al partidului liberal, Al. Negrea a mai îndeplinit în anii 20-30 diverse funcții publice, el fiind un apropiat al primarului Virgil Andronescu, iar mai apoi al noului șef al organizației județene Vasile P. Sassu.

Se aduce la cunoștință că astăzi, 4 octombrie, se va vinde prin licitaație publică o casă din orașul Mangalia. Poziție frumoasă lângă mare. Proprietatea preotului Nicolaide este compusă din trei camere cu antreu și magazie, construcție de zid. Curte îngrădită cu zid de piatră. Întinderea totală a locului este de 450 de metri. Licitația va avea loc la Tribunalul Constanța. (Dacia, 1927)

De închiriat pe strada Traian, în vila Corina, din fața Gării (Gara Veche), cu vedere la mare, cu începere de sfântul Dumitru, apartamente compuse din 4,5,8, 9, 12 sau 14 camere mari, garaj, parchetate, sobe de teracotă, instalație electrică, apă și pentru baie, construcție nouă. De preferat pentru consulate și birouri comerciale. A se adresa avocatului O. Goruneanu, strada Vasile Alexandri no.7. (Dacia, 1927)

Reclama zilei – Țigle de Jimbolia, de cea mai bună calitate. Depozit permanent al Fabricei La Steaua Constanței, Avram Iancu 25. Prețuri fără concurență. Înlesniri de plată. (1927)