Cu prilejul sărbătorii Paștelui Ortodox, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța vă invită să descoperiți povestea obiectului lunii aprilie 2026, o piesă arheologică importantă din punctul de vedere al începuturilor creștinismului în Dobrogea. Ne referim la un inel din bronz, inscripționat cu legenda arhicunoscută Iisus Hristos Biruitorul, în forma abreviată IC X NI, aflat în colecția muzeului.

Inelul a fost descoperit în anul 2025, cu ocazia unei cercetări arheologice preventive desfășurate în municipiul Constanța. În urma cercetărilor realizate atunci s-a identificat o așezare din epoca romană, care a avut o perioadă de existență destul de întinsă, de-a lungul secolelor II-IV p.Chr., posibil cu intermitențe. Inelul aparține ultimei faze, fiind recuperat din umplutura superioară a unui ansamblu de gropi, ce au fost utilizate inițial pentru extracția de pământ galben și transformate ulterior în gropi menajere. Pe baza materialelor arheologice descoperite în același strat (ceramică, monede etc.), datarea inelului poate fi plasată în a doua jumătate a secolului al IV-lea p.Chr.

Textul gravat pe inel concentrează un mesaj teologic esențial. Epitetul „biruitorul” reflectă ideea triumfului lui Hristos asupra morții, dar și asupra persecuțiilor și încercărilor prin care treceau comunitățile creștine. În secolul al IV-lea, odată cu oficializarea creștinismului în Imperiul Roman, astfel de formule capătă o vizibilitate sporită, fiind expresia unei credințe asumate public, nu doar trăite discret.

Caracterul de unicat al inscripției în Dobrogea ridică întrebări interesante privind originea și circulația ideilor. Este posibil ca inelul să fi aparținut unei persoane profund atașate de credința creștină, poate chiar unui membru al clerului sau al unei elite locale familiarizate cu limbajul teologic al epocii. Totodată, formularea sugerează o influență mai largă a mediului creștin din Imperiu, indicând conexiuni culturale și spirituale între Tomis și alte centre creștine.

Funcționalitatea obiectului rămâne deschisă interpretării. El putea fi purtat ca semn personal de devoțiune și protecție, dar și ca element de afirmare identitară într-un moment în care creștinismul trecea de la marginalitate la recunoaștere oficială. Nu este exclusă nici ipoteza utilizării sale ca sigiliu, ceea ce ar adăuga o dimensiune administrativă și socială rolului său.

Într-o epocă marcată de transformări religioase profunde, piesa devine un reper valoros pentru înțelegerea începuturilor creștinismului în regiune.

Cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paști, colectivul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța vă transmite cele mai calde gânduri de pace lumină și speranță. Într-o lume în continuă schimbare, sărbătoarea Învierii ne reamintește de puterea cunoașterii, a credinței și a solidarității. 

1 Ioan 5. 4: Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea; și ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră.

Christian Testimonies from Ancient Dobrogea (IV) – The Bronze Ring with the Inscription “Jesus Christ the Victor” (4th century AD)

On the occasion of the Orthodox Easter celebration, the National History and Archaeology Museum of Constanța invites you to discover the story of the object of April 2026, an important archaeological piece from the perspective of the beginnings of Christianity in Dobrogea. We are referring to a bronze ring, inscribed with the well-known formula “Jesus Christ the Victor,” abbreviated as IC X NI, preserved in the museum’s collection.

The ring was discovered in 2025 during a preventive archaeological investigation near the Hornbach shopping center in Constanța. The archaeological potential of this area had been recently highlighted during the construction phase of the shopping center (2021–2022). As a result of the research conducted at that time, a Roman-era settlement was identified that had a fairly long existence, beginning in the 2nd century and continuing until the end of the 4th century AD, possibly with interruptions. The ring belongs to the final phase, having been recovered from the upper fill of a group of pits, initially likely used for the extraction of yellow earth and later transformed into refuse pits. Based on the archaeological materials discovered in the same layer (ceramics, coins, etc.), the ring can be dated to the second half of the 4th century AD.

The engraved text on the ring conveys an essential theological message. The epithet “the Victor” reflects the idea of Christ’s triumph over death and over the persecutions and trials faced by Christian communities. In the 4th century, with the official recognition of Christianity in the Roman Empire, such formulas gained increased visibility, expressing a faith openly assumed rather than discreetly practiced.

The unique nature of the inscription in Dobrogea raises interesting questions regarding the origin and circulation of ideas. It is possible that the ring belonged to a person deeply devoted to the Christian faith, perhaps even a member of the clergy or a local elite familiar with the theological language of the time. At the same time, the wording suggests a broader influence of the Christian environment within the Empire, indicating cultural and spiritual connections between Tomis and other Christian centers.

The object’s function remains open to interpretation. It may have been worn as a personal sign of devotion and protection, but also as an element of identity affirmation at a time when Christianity was transitioning from marginality to official recognition. The hypothesis that it was used as a seal cannot be excluded, which would add an administrative and social dimension to its role.

In an era marked by profound religious transformations, this artifact serves as a valuable reference point for understanding the origins of Christianity in the region.

On the occasion of the Holy Easter celebrations, the team of the National History and Archaeology Museum of Constanța sends you their warmest wishes of peace, light, and hope. In a constantly changing world, the celebration of the Resurrection reminds us of the power of knowledge, faith, and solidarity.

1. John 5.4: For everyone born of God overcomes the world. This is the victory that has overcome the world, even our faith.

Bibliografie:

Jeffrey Spier, Late Antique and Early Christian Gems, Wiesbaden 2007

Curatori:

Radu Petcu – cercetător științific

Dan Vasilescu – muzeograf/arheolog

Pentru antici, unul dintre cele mai importante aspecte atribuite unei existențe perfecte este frumusețea, ideal care reflectă simetria absolută. Așadar, pentru cei din vechime, frumusețea desăvârșită reprezenta o mixtură între statutul social al individului, aparența fizică a acestuia și virtutea superioară. Pentru femei, perfecțiunea fizică era reprezentată prin trăsăturile simetrice, un ten alb nepătat, părul blond sau castaniu deschis și forme naturale atletice. Fața trebuia să fie delicată și rotundă, cu trăsături simetrice, o frunte îngustă cu sprâncene unite, un nas drept și piele deschisă la culoare cu obraji colorați natural.

Toată lumea era însă de acord că frumusețea fizică oglindește frumusețea interioară și că aceasta este un dar al zeilor și, prin urmare, ea avea un loc important în armonia lumii fizice, fiind tradusă în matematică prin secțiunea de aur al lui Pitagora și Euclid.

În luna în care sărbătorim femeia și frumusețea acesteia, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța prezintă publicului un artefact mai puțin cunoscut din colecția sa, și anume o statuetă de teracotă cu reprezentare feminină datată în perioada elenistică.

Ea a fost descoperită la Mangalia (anticul Callatis) în 1965 (MINAC nr. inv. 5349) și a intrat în colecția instituției printr-un act de donație. Artefactul este lucrat din lut în tipar, apoi ars în cuptor. Statueta este goală pe interior și reprezintă imaginea bust a unei femei tinere, îmbrăcată cu un veșmânt fin asemănător unui peplos, care îi lasă umerii goi și îi pune în evidență pieptul cu ajutorul unui decolteu adânc în formă de V. Părul este pieptănat cu cărare pe mijloc, cu cosițe răsucite în jurul feței perfecte și în jurul urechilor micuțe, adus spre spatele capului, unde este strâns într-un coc simplu. Pe cap, tânăra poartă o podoabă de tip stephane, iar mijlocul și brațele sunt învelite într-o țesătură ale cărei drapaje decorează baza statuetei de tip Tanagra. Portretul este unul idealizat, meșterii anticii reprezentând simetria trăsăturilor perfecte, apropiate divinității.

Cu ocazia zilelor de sărbătoare din luna martie, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța le dorește tuturor femeilor o primăvară frumoasă și vă reamintește că frumusețea se află întotdeauna în ochii privitorului!

⁕⁕⁕

Exponatul lunii martie este prezentat vizitatorilor într-un spațiu special amenajat, în incinta Edificiului Roman cu Mozaic, însoțit de un panou informativ detaliat. Poate fi admirat începând de luni, 9 martie 2026, timp de o lună. Vă așteptăm cu drag!

Exibit of March 2026. Portrait of beauty

For the ancients, one of the most important aspects attributed to a perfect existence is beauty, an ideal that reflects absolute symmetry. Therefore, for the ancients, perfect beauty represented a mixture between the social status of the individual, his physical appearance and superior virtue.

For women, physical perfection was represented through symmetrical features, a spotless white complexion, blond or light brown hair and natural athletic shapes. The face had to be delicate and round with symmetrical features, a narrow forehead with united eyebrows, a straight nose and light skin with naturally coloured cheeks.

However, everyone agreed that physical beauty mirrors inner beauty and that this is a gift from the gods and therefore, it had an important place in the harmony of the physical world, being translated into mathematics through the golden section of Pythagoras and Euclid.

In this month in which we celebrate women and their beauty, the Museum of National History and Archaeology of Constanța presents to the public a lesser-known artifact from its collection, namely a terracotta statuette with a female representation dated to the Hellenistic period.

It was discovered in Mangalia (ancient Callatis) in 1965 (MINAC no. inv. 5349) and entered the institution’s collection through a donation act. The artifact is made of moulded clay, then fired in an oven. The statuette is empty on the inside and bears a bust image of a young woman, dressed in a fine garment similar to a peplos, which leaves her shoulders bare and highlights her chest with the help of a deep V-shaped neckline. The hair is combed with a parting in the middle, with braids twisted around the perfect face and small ears, brought to the back of the head, where it is gathered in a simple bun. On her head, the young woman wears a stephane-type ornament, and her belly and arms are wrapped in a fabric whose draperies decorate the base of the Tanagra-type statuette. The portrait is an idealized one, with ancient craftsmen representing the symmetry of perfect features, close to divinity.

On these occasion, the Museum of National History and Archaeology Constanța wishes all women a beautiful spring and reminds you all that beauty is always in the eye of the beholder!

Curator: Ana Cristina Hamat

Grecii l-au numit Eros, romanii i-au spus Cupido sau Amor, iar numele său semnifica, atât în greaca veche, cât și în latină, dorință pasională sau iubire carnală.

În ambele culturi, acesta a fost considerat fiul zeiței dragostei, Venus, fiind cunoscut deopotrivă ca mesager și călău al mamei sale și absolut neiertător cu ținta impusă sau chiar aleasă. În artă antică, zeul a fost reprezentat fie sub forma unui tânăr delicat, fie al unui copil grăsuț și glumeț. În ambele cazuri, el poate fi recunoscut fie după aripile aurite care îi împodobesc spatele, fie după armele specifice: arcul și săgețile fermecate. Se spune că nimic și nimeni în lume nu se poate împotrivi veninului dulce al dragostei pe care îl răspândesc acestea. Nici chiar zeii nu sunt imuni la armele lui Amor, ceea ce îl face temut până și de către Iupiter.

Legendele povestesc că până și frumoasa Venus a fost rănită într-o zi de una dintre săgețile din tolba sa, pe când își îmbrățișa fiul, și astfel zeița s-a îndrăgostit nebunește de frumosul Adonis. Mai mult, trimis de către mama sa să pedepsească trufia părinților care își credeau fiica la fel de frumoasă ca Venus, Eros s-a înțepat din greșeală cu săgeata destinată lui Psyche și astfel, în loc să execute sentința mamei sale, care o condamnase pe fată să se îndrăgostească de un monstru, s-a îndrăgostit el însuși fără speranță de aceasta. După multe încercări la care sunt supuși amândoi, inclusiv cea prin care Psyche este trimisă de către Venus în infern, cei doi îndrăgostiți vor obține aprobarea lui Iupiter și vor rămâne împreună. Încercările prin care trec cei doi sunt o metaforă pentru chinurile dragostei, care te arde în mii de focuri, te urcă la ceruri și te coboară în infern, însă pentru cei care le depășesc, răsplata este pe măsură.

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța are deosebita plăcere de a prezenta publicului, în luna în care sărbătorim dragostea, un artefact mai puțin cunoscut, aflat în colecția sa. Este vorba despre un mic fragment de statuetă din teracotă, cu o lungime de aproximativ 10 cm.

Acesta a fost descoperit la Mangalia (anticul Callatis) și a făcut parte din colecția Vasile Canarache (MINAC, nr. inv. 1892), fiind donat de către acesta muzeului din Constanța. Statueta de tip Tanagra se datează în epoca elenistică și are reprezentată o imagine a lui Eros redat sub forma unui tânăr în picioare, nud și purtând o cunună pe cap, cu aripile mari semideschise, văzut din față. Ipostaza iconografică ne duce cu gândul la măreția asociată cu prezența dragostei și la faptul că, în calitate de mesager al mamei sale, Eros împarte dreptate acesteia printre muritori și zei deopotrivă.

Cu povestea lui Amor și Psyche în minte și în ajunul acestei sărbători comerciale, să ne amintim totuși cuvintele înțelepte ale poetului roman Publius  Virgilius Maro, care spunea omnia vincit amor et nos cedamus amori,în traducere dragostea învinge totul, iar noi să ne lăsăm învinși de ea (Vergilius, Bucolice, X, 69).

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța vă urează să sărbătoriți dragostea în fiecare zi, să vă bucurați împreună cu jumătatea voastră și chiar dacă vă ard chinurile dragostei, să vă amintiți că cei care se iubesc cu adevărat, pot depăși împreună orice încercare.

Nu uitați însă: n-o supărați pe Venus…altfel, acum știți ce se va întâmpla!

Exponatul lunii februarie este prezentat vizitatorilor într-un spațiu special amenajat, în incinta Edificiului Roman cu Mozaic, însoțit de un panou informativ detaliat. Poate fi admirat începând de pe 13 februarie 2026, timp de o lună. Vă așteptăm cu drag!

Eros the archer and the torments of love

The Greeks called him Eros, the Romans called him Cupido or Amor, his name meaning both in ancient Greek and Latin, passionate desire or carnal love. In both cultures, he was considered the son of the goddess of love, Venus, being known both as the messenger and executioner of his mother and absolutely unforgiving with the target imposed or even chosen. In ancient art, the god was represented either in the form of a delicate young man or of a plump and playful little child. In both cases, he can be recognized either after the golden wings that adorn his back, or after his specific weapons, the bow with enchanted arrows. It is said that nothing and no one in the world can resist to the sweet venom of love that they spread. Not even the gods are immune to Amor’s weapons, which makes him feared even by Jupiter. Legends tell that even the beautiful Venus was wounded one day by one of the arrows from his quiver, while she embrace her son and thus the goddess fell madly in love with the handsome Adonis. Moreover, sent by her mother to punish the parents who would who thought their daughter to be as beautiful as Venus, Eros accidentally pricked himself with an arrow intended for Psyche and so, instead of executing the sentence of his mother who condemns the young girl to fall in love with a monster, he fell madly in love of this girl. After many trials to which they are both subjected, including the one by which Psyche is sent by Venus to the underworld, the two lovers will obtain the blessing of Jupiter and will eventually be wed. The trials that this two are subjected, are a metaphor for the torments of love, which burns you in thousands of fires, takes you up to heaven and lowers you to hell, but for those who overcome them, the reward is worth it.

In the month in which we celebrate love, the Museum of National History and Archaeology from Constanta has the great pleasure of presenting to the public, a lesser-known artifact from its collection. It is a small fragment of a terracotta statuette (approximately 10 cm long), which was discovered in Mangalia (ancient Callatis), and was part of the Vasile Canarache collection (MINAC no. inv. 1892), having been donated by him to our museum. The Tanagra-type statuette dates back to the Hellenistic era and depicts an image of Eros rendered as a young man standing, with large wings half-open, naked and wearing a crown on his head, seen from the front. The iconographic pose leads us to think of the greatness associated with the presence of love and the fact that as the messenger of his mother, Eros shares her justice among mortals and gods alike.

With the story of Amor and Psyche in mind and in the eve of this commercial celebration, let us not forget the wise words of the Roman poet Publius Virgilius Maro who said, omnia vincit amor and nos cedamus amori, in translation love conquers all, so we too shall yield to love (Virgilius, Bucolics, X, 69).

The Museum of National History and Archaeology Constanța wishes you all to celebrate love in every day of your life, to rejoice together with your other half and even if the torments of love burn you, to remember that those who truly love each other can overcome these torments together.

But don’t forget, don’t anger Venus…otherwise, now you know what will happen!

Curator: Ana Cristina Hamat

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța continuă, în anul 2026, demersul de valorificare a patrimoniului cultural și arheologic al ținutului istro-pontic prin proiectul muzeal „Exponatul lunii”, dedicat prezentării unor piese deosebite, mai mult sau mai puțin cunoscute, din colecțiile muzeale.

Începând cu luna ianuarie 2026, „Exponatul lunii” este prezentat publicului într-un spațiu special amenajat, în incinta Edificiului Roman cu Mozaic, însoțit de un panou informativ detaliat, oferind vizitatorilor o perspectivă documentată și captivantă asupra piesei alese.

Exponatul lunii ianuarie este un fragment de statuetă feminină din marmură, descoperit în municipiul Constanța, ce poate fi admirat în perioada 15 ianuarie – 15 februarie 2026.

„Afrodita cea modestă”. Statuetă de marmură, sec. II p. Chr., descoperită la Tomis

Lucrările ample de infrastructură desfășurate în perioada 2012–2014 în zona peninsulară a Constanței au prilejuit unul dintre momentele importante ale cercetării arheologice a anticului Tomis. La 11 iulie 2013, pe strada Traian, în apropierea intersecției cu strada Petru Rareș, a fost descoperit un fragment de statuetă feminină din marmură, una dintre descoperirile remarcabile ale acelor ani. Contextul arheologic nu a mai putut fi reconstituit, stratigrafia fiind deranjată până la adâncimea de 2 m, nivel la care a fost identificată piesa. Fragmentul a fost, cel mai probabil, antrenat de construcțiile din epocile ulterioare, de distrugerile de la sfârșitul secolului al VI-lea – începutul secolului al VII-lea p.Chr. sau de intervenții constructive ulterioare.

Statueta, realizată din marmură albă cu cristale mari, este păstrată astăzi doar printr-un fragment din zona centrală a corpului. În forma sa inițială, piesa avea aproape un metru înălțime. Chiar și în starea actuală, se remarcă atenția deosebită acordată detaliilor sculpturale. Pentru a reda forma originală și a integra fragmentele foarte mici recuperate la descoperire, specialiștii muzeului au realizat o reconstituire parțială a drapajului, din gips.

Poziția corpului și modul de purtare a veșmântului indică reprezentarea zeiței Afrodita, divinitate a frumuseții și protectoare a navigatorilor. Sculptura se înscrie în tipuri iconografice extrem de populare în Antichitate, precum „Afrodita născându-se din mare” sau „Afrodita ieșind din baie”. În ambele variante, zeița îmbină eleganța cu un gest de modestie, acoperindu-și parțial trupul. Fragmentul nu permite reconstituirea exactă a poziției brațelor, care, în unele reprezentări, ascund pieptul și zona pubiană.

Veșmântul, lăsat să alunece sub nivelul bazinului, evidențiază linia corpului și gestul delicat prin care zeița își păstrează pudoarea. Postura sugerează sprijinul pe piciorul drept, cu cel stâng ușor retras, iar drapajul dispus simetric – o formulă frecvent întâlnită în reprezentările elenistice, reluate și reinterpretate în epoca romană. Un exemplu ilustrativ este statueta din fosta colecție Ingenheim, păstrată astăzi la Berlin, datată în secolul al II-lea p.Chr.

Realizată din marmură importată, cel mai probabil din Insula Thassos, statueta de la Tomis ar fi putut fi lucrată într-un atelier local sau adusă din alte centre artistice importante ale lumii antice. Descoperiri similare, atât la Tomis, cât și în alte așezări din zona Dunării de Jos, atestă circulația intensă a obiectelor de artă în această regiune.

Chiar și fragmentară, „Afrodita cea modestă”, care a decorat cândva o locuință sau o grădină din Tomis, rămâne o mărturie elegantă a gustului artistic antic și a modului în care lumea romană a integrat modele culturale și mitologice din întregul spațiu mediteranean.

“The Modest Aphrodite”

Marble statuette discovered at Tomis, dating from the 2nd century AD.

The extensive infrastructure works carried out between 2012 and 2014 in the peninsula area of Constanța provided an important opportunity for archaeological research into ancient Tomis. On July 11, 2013, on Traian Street, near its intersection with Petru Rareș Street, a fragment of a female marble statuette was discovered, one of the most remarkable finds of those years. The archaeological context could no longer be reconstructed, as the stratigraphy had been disturbed down to a depth of 2 m, the level at which the piece was found. The fragment was most likely displaced by later construction activities, by the destruction events at the end of the 6th century – beginning of the 7th century AD, or by subsequent interventions.

The statuette, carved from coarse grained white marble, is today preserved only as a fragment of the central part of the body. In its original form, the piece was almost one meter tall. Even in its current condition, the careful attention paid to sculptural detail is evident. In order to suggest the original appearance and to integrate the very small fragments recovered during excavation, museum specialists carried out a partial reconstruction of the drapery in plaster.

The position of the body and the manner in which the garment is worn indicate that the figure represents the goddess Aphrodite, a divinity of beauty and protector of sailors. The sculpture belongs to iconographic types that were extremely popular in Antiquity, such as ‘Aphrodite rising from the sea’ or ‘Aphrodite emerging from the bath’. In both variants, the goddess combines elegance with a gesture of modesty, partially covering her body. The fragment does not allow for an exact reconstruction of the position of the arms, which in some representations conceal the chest and the pubic area.

The garment, slipping below the level of the hips, emphasizes the line of the body and the delicate gesture through which the goddess preserves her modesty. The posture suggests that the weight rested on the right leg, with the left slightly drawn back, and the drapery arranged symmetrically, a formula frequently encountered in Hellenistic representations and later adopted and reinterpreted in Roman art. An illustrative example is the statuette from the former Ingenheim Collection, now preserved in Berlin, dated to the 2nd century AD.

Made of imported marble, most likely from the island of Thassos, the Tomis statuette may have been carved in a local workshop or brought from other major artistic centers of the ancient world. Similar discoveries from Tomis and other settlements in the Lower Danube region demonstrate the intense circulation of works of art in this area.

Even in its fragmentary state, “The Modest Aphrodite,” which once decorated a house or a garden in ancient Tomis, remains an elegant testimony to ancient artistic taste and to the way the Roman world integrated cultural and mythological models from across the Mediterranean.

Cristina-Georgeta ALEXANDRESCU

(Institutul de Arheologie ,,Vasile Pârvan˝ București)

Octavian MITROI

(Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța)

Bibliografie/ Bibliography:

A. Delivorrias, s. v. Aphrodite, LIMC II (1984), p. 2-151.

W. Neumer-Pfau, Studien zur Ikonographie und gesellschaftlichen Funktion hellenistischer Aphrodite-Statuen (1982).

E. Schmidt, s. v. Venus, LIMC VIII Suppl. (1997), p. 192-230.

D.Grassinger, in: D. Grassinger, T.de Oliveira Pinto, A. Scholl (ed.), Die Rückkehr der Götter. Berlins verborgener Olymp. Ausstellungskatalog Antikensammlung Staatliche Museen zu Berlin, Regensburg, 2008, p. 184-185.

Ilustrația:

Fig. 1: Statueta de la Tomis, imagine după restaurare (C.-G. Alexandrescu)

Fig. 2: Statueta de la Tomis, imagine înainte de restaurare (O. Mitroi)

Fig. 3: Statueta de la Staatliche Museen, Antikensammlung Berlin, Berlin, inv. Sk20 (după Grassinger 2008, p. 185).

În urma lucrărilor edilitare din iarna 1987–1988, în zona sud-vestică a Constanței, lângă actualul Hotel Maria, au fost identificate peste o sută de morminte care au lărgit considerabil aria cunoscută a necropolei romane de la Tomis.[1] Printre acestea s-a remarcat un hipogeu pictat, descoperit în cadrul unei intervenții de salvare desfășurate în condiții dificile. Monumentul este alcătuit dintr-o cameră funerară (6,15 × 3,90 m; h. 2,90 m) precedată de un dromos în unghi, accesibil prin trepte de calcar. Pereții, construiți din piatră legată cu mortar specific epocii romane târzii, se păstrează până la 2,25–2,90 m și indică existența unei bolți prăbușite. Inventarul funerar, modest și fragmentar (amfore, ceramică, sticlă, marmură, monede de bronz, resturi osteologice), permite datarea complexului între secolele IV–VI p. Chr.[2] (Fig. 1)

Unicul artefact păstrat integral este un vas miniatural din bronz argintat cu interior aurit, descoperit pe prima treaptă a dromosului, la -1,45 m adâncime. Cu dimensiuni reduse și trei picioare scurte, piesa prezintă urme de coroziune accentuate și, mai important, o ștampilă în relief deteriorată deliberat din care se disting doar literele „STO” (Fig.2). Această incizare intenționată, fără legătură cu ritualul funerar roman, sugerează o intervenție modernă, menită probabil să mascheze originea obiectului. Caracteristicile paleografice ale marcajului, alături de urma de aurire și fragmente osoase de pasăre aflate la interior (posibilă ofrandă ulterioară), indică intruziunea piesei într-o fază post-romană.[3]Analiza literației permite asocierea cu producătorul francez de prestigiu Christofle[4], activ din 1830, celebru pentru introducerea galvanizării cu argint în anii 1840. Evoluția marcajelor sale, de la ștampila cu balanță (1844–1935) la simbolul cavalerului de șah și inițialele „OC” (după 1935), până la ștampila cu numele companiei, oferă un reper cronologic sigur.[5] (Fig. 3)

Coroborarea datelor stratigrafice, tipologice și istorice susține ideea unei intruziuni din secolul al XIX-lea, într-un moment de intensă urbanizare a Constanței și de contact cu comunități occidentale. Astfel, vasul nu aparține inventarului funerar roman, ci reflectă un episod de reutilizare sau perturbare târzie a hipogeului. Această intrare accidentală ilustrează „biografia” complexului funerar, un monument folosit, modificat și reinterpretat de-a lungul a aproape două milenii.

Ingrid Petcu Levei, arheolog MINAC

The Story of a Christofle Vessel Discovered in the Orants Tomb at Tomis

Following the urban development works carried out in the winter of 1987–1988, in the south-western part of Constanța, near the present-day Hotel Maria, more than one hundred graves were discovered, significantly extending the known area of the Roman necropolis of Tomis[6]. Among them, a painted hypogeum stood out, brought to light through an emergency rescue excavation undertaken in challenging conditions. The monument consists of a funerary chamber (6.15 × 3.90 m; h. 2.90 m), preceded by an angled dromos with limestone steps providing access. The walls, built of small and medium-sized stones bonded with mortar characteristic of the Late Roman period, are preserved up to 2.25–2.90 m in height and indicate the presence of a collapsed vault. The modest and fragmentary funerary inventory comprising amphorae, pottery, glass, marble, bronze coins, and osteological remains allows the complex to be dated between the 4^th and 6^th centuries AD.[7] (Fig. 1)

The only completely preserved artifact is a miniature silver-plated bronze vessel with a gilded interior, discovered on the first step of the dromos at a depth of –1.45 m. With small dimensions and three short feet, the piece shows advanced corrosion and, most importantly, a deliberately damaged relief stamp, from which only the letters “STO” remain visible (Fig.2). This intentional incision, unrelated to Roman funerary practices, suggests a modern intervention likely aimed at concealing the object’s origin. The paleographic features of the mark, together with traces of gilding and bird bone fragments inside the vessel (possibly a later offering), indicate a post-Roman intrusion.[8] The lettering analysis enables an association with the prestigious French manufacturer Christofle,[9] active since 1830 and renowned for introducing silver-plating techniques (galvanisation) in the 1840s. The evolution of its hallmarks from the scales stamp (1844–1935) to the chess knight accompanied by the initials “OC” (after 1935), up to the stamp bearing the company’s name, provides a secure chronological framework.[10] (Fig. 3)

Correlating stratigraphic, typological, and historical data strongly supports the hypothesis of an intrusion from the 19^th century, during a period of intense urbanization in Constanța and increased contact with Western communities. The vessel therefore cannot be linked to the primary Roman funerary inventory; instead, it reflects a late episode of reuse or disturbance of the hypogeum. This accidental intrusion sheds light on the “biography” of the funerary complex a monument used, altered, and reinterpreted over nearly two millennia.

                                                                     Ingrid Petcu Levei, arheolog MINAC

Bibliografie:

Barbet, Bucovală 1996 – Alix Barbet, Mihai Bucovală, L’hypogée paléochrétien des Orants à Costanţa (Roumanie), l’ancienne Tomis, 1996.

Bucovală, Pașca 1991 – Mihai Bucovală, Cecilia Paşca – Descoperiri recente în necropola romană de sud-vest a Tomisului, Pontica, XXIV, 1991, 185-236.

Linkuri:

https://www.christofle.com/eu_en/maison-christofle.html 30.11.2025.

https://www.christofle.com/us_en/our-maison/christofle-a-collection-of-hallmarks 30.11.2025.

Legenda:

Fig. 1. Mormântul cu oranți de la Tomis. The Orants Tomb of Tomis.

Fig. 2. Vas de bronz argintat descoperit la Tomis în mormântul cu oranți. Silver-plated bronze vessel discovered at Tomis, in the tomb with orants.

Fig. 3. Analogie vas. Analogy of the vessel. https://www.bayrakmuzayede.com/christofle-damgali-cift-sosluk18986.html

---

[1][1] Bucovală, Pașca 1991, p. 185-236.

[2] Barbet, Bucovală 1996, p. 105-158.

[3] Barbet, Bucovală 1996, p. 122.

[4] https://www.christofle.com/eu_en/maison-christofle.html

[5] https://www.christofle.com/us_en/our-maison/christofle-a-collection-of-hallmarks

[6] Bucovală, Pașca 1991, p. 185-236.

[7] Barbet, Bucovală 1996, p. 105-158.

[8] Barbet, Bucovală 1996, p. 122.

[9] https://www.christofle.com/eu_en/maison-christofle.html 30.11.2025

[10] https://www.christofle.com/us_en/our-maison/christofle-a-collection-of-hallmarks  30.11.2025

          În antichitatea greco-romană, una dintre formele cele mai apreciate de exprimare artistică a fost teatrul. Cu origine în Grecia antică, teatrul ia naștere din celebrarea lui Dionysos, veselul zeu al vinului şi al fertilităţii. În timp, festivitățile închinate zeului au inclus dansuri, cântece, recitări de dithyrambi în cinstea eroilor greci, concursuri de creație premiate cu un ţap (tragos) –  din acest termen derivând termenul actual „tragedie”. În jurul templului lui Dionysos s-a creat un loc specific, special pentru reprezentaţii teatrale.

          Un accesoriu important al actorilor era masca, provenită din machiajul primitiv pe care şi-l aplicau credincioşii la sărbătorile dionisiace; era de dimensiuni mari, confecționată din materiale organice. Rolul măștii era multifuncțional: identifica personajul pentru public, exagera trăsăturile emoționale și amplifica expresivitatea actorului, permițând recunoașterea de la distanță datorită mărimii și culorii (întunecate pentru tragedii, viu colorate pentru comedii). De asemenea, masca permitea actorilor bărbați să joace și roluri feminine.

          Ca parte integrantă a lumii helenice (până la cucerirea romană), pentru orașele grecești vest-pontice Histria, Tomis și Callatis reprezentările plastice şi textele epigrafice, coroborate cu izvoarele scrise şi cu descoperirile arheologice ne aduc la cunoștință că diferitele jocuri şi spectacole ocupau un loc important în viaţa culturală a acestora.

          Masca de teatru prezentată ca exponat al lunii noiembrie face parte din colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, este de tip Tanagra, realizată din terracotta și a fost descoperită cel mai probabil la Mangalia (anticul Callatis). Nu este o mască folosită în spectacole, datorită dimensiunilor mici și materialului; avea rol decorativ, fiind prevăzută cu orificii care permiteau atârnarea acesteia cu ajutorul unor sfori, în interiorul diverselor spații din teatru (de asemenea, acest tip de mască se putea folosi fie în context funerar, fie cu un caracter votiv în templele lui Dionysos). Se păstrează fragmentar, fiind reîntregită, și reprezintă un personaj de comedie, ilar, chiar grotesc, cu ochii punctiformi și sprâncene stufoase, expresia de veselie fiind redată prin gura larg deschisă, a cărei margine masivă este arcuită sus, la nivelul pomeţilor.

Under the Sign of Thalia. Tanagra-Type Theatre Mask

          In the Greco-Roman antiquity, one of the most highly valued forms of artistic expression was the theater. Originating in ancient Greece, theater emerged from the celebration of Dionysus, the cheerful god of wine and fertility. Over time, the festivities dedicated to the god came to include dances, songs, and recitations of dithyrambs in honor of Greek heroes, as well as creative contests whose prize was a goat (tragos) — from which the modern term “tragedy” derives. Around the temple of Dionysus, a specific space was created, dedicated to theatrical performances.

          An important accessory for actors was the mask, derived from the primitive makeup worn by worshippers during Dionysian festivals. It was large in size and made from organic materials. The role of the mask was multifunctional: it identified the character for the audience, exaggerated emotional features, and enhanced the actor’s expressiveness, allowing recognition from a distance due to its size and color (dark tones for tragedies, brightly colored for comedies). The mask also enabled male actors to play female roles.

          As an integral part of the Hellenic world (until the Roman conquest), the Greek West-Pontic cities of Histria, Tomis, and Callatis show—through artistic representations and epigraphic texts, corroborated with written sources and archaeological discoveries—that various games and performances held an important place in their cultural life.

          The theatrical mask presented as the Exhibit of the Month for November belongs to the collection of the National History and Archaeology Museum in Constanța. It is of the Tanagra type, made of terracotta, and was most likely discovered in Mangalia (ancient Callatis). It was not a mask used in performances due to its small size and material; instead, it had a decorative purpose, being fitted with holes that allowed it to be hung with strings inside various spaces within the theater. This type of mask could also be used in a funerary context or as a votive offering in the temples of Dionysus. The piece is preserved fragmentarily, having been restored, and represents a comedic—cheerful or even grotesque—character, with dotted eyes and thick eyebrows. The expression of joy is conveyed through the wide-open mouth, whose massive edge arches upward at the level of the cheekbones.

Curatori:

dr. Aurel Mototolea, șef secție Muzeografie și Muzee Locale

drd. Andreea Andrei, muzeograf

Bibliografie / Bibliography

Covacef, Zizi, Ludi tomitani în documente arheologice. Analele Dobrogei, SN, an II, nr. 1, p.7-12.

Bucovală, Mihai, Noi morminte de epocă romană timpurie la Tomis. Pontice, I, 1968, p.269-306.

Canarache, Vasile, Măști și figurine Tanagra din atelierele de la Callatis – Mangalia, Constanța, 1969, p. 36-37; 175.

         Luna aceasta, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța vă invită să descoperiți o piesă specială, încărcată de simbolism: un delfin sculptat în os acum aproximativ 1800 de ani. Piesa a fost descoperită în anul 2017, cu ocazia desfășurării unei cercetări arheologice preventive în apropierea Sălii Sporturilor din Constanța, în umplutura unui șanț realizat pentru a delimita o arie funerară din necropola de epocă romană a Tomisului. Din același context provin numeroase materiale arheologice, în special fragmente ceramice, care se datează în secolele II-III p. Chr., depuse într-un moment ulterior utilizării spațiului funerar. Exemplarul are analogii cu descoperiri din Callatis – Mangalia (jud. Constanța) și din zona extra muros a cetății Troesmis – Iglița (jud. Tulcea), încadrate cronologic în aceeași perioadă.

Cu o lungime de doar 4,8 cm, piesa reprezintă un delfin cu botul deschis, ce poartă trei crestături care ar putea sugera dinții mamiferului. Această detaliere apare foarte des în arta romanilor, delfinul fiind uneori înfățișat ca monstru marin. Partea superioară a cozii lipsește, însă suprafața de fractură a fost ulterior finisată prin șlefuire.

Pe corpul delfinului se disting două incizii verticale, paralele, care ar putea face trimitere la hățuri, întrucât, asociate cu înotătoarea dorsală de pe creștetul capului, ar corespunde unei scene binecunoscute în iconografia romană: Cupidon călare pe delfin. Piesa este decorată pe o singură față și străbătută de o perforație verticală, fapt care poate indica folosirea ei ca nasture sau ca decorațiune vestimentară.

În antichitate, delfinul era asociat cu divinități importante precum Neptun, Venus, Cupidon sau Bacchus, dar și cu alte ființe legendare: Nereide, Triton, Palaemon, Arion ș.a. În mentalul colectiv roman, acest mamifer marin era perceput ca un animal protector al marinarilor și, totodată, ca psihopomp – cel care însoțea sufletul celor înecați, călăuzindu-i spre lumea de dincolo.

Această piesă ilustrează complexitatea credințelor antice și rafinamentul artistic al comunităților romane de pe litoralul vestic al Pontului Euxin (Marea Neagră).

Messenger of the Seas: The Bone-Carved Dolphin of Tomis

This month, the Museum of National History and Archaeology Constanța invites you to discover a special artefact, rich in symbolism: a dolphin carved in bone approximately 1,800 years ago.

The artefact was discovered in 2017 during archaeological research carried out near the Sports Hall in Constanța, in the fill of a ditch that delimited a funerary area within the Roman-period necropolis of Tomis. From the same context came numerous archaeological materials, mainly ceramic fragments, dated to the 2nd–3rd centuries AD, deposited after the funerary space had gone out of use.

The object has analogies with finds from Callatis – Mangalia (Constanța County) and from the extra-muros area of Troesmis fortress – Iglița (Tulcea County), all chronologically assigned to the same period.

Measuring only 4.8 cm in length, the artefact depicts a dolphin with an open snout, bearing three notches that may suggest the animal’s teeth. This detail is common in Roman art, where dolphins were sometimes portrayed as sea monsters. The upper part of the tail is missing, yet the fracture surface was later carefully smoothed.

On the dolphin’s body, two vertical, parallel incisions can be observed; these might allude to reins and, together with the dorsal fin on the animal’s head, could correspond to a well-known Roman iconographic motif — Cupid riding a dolphin.

The artefact is decorated on one side only and pierced vertically, a feature that may indicate its use as a button or decorative garment element.

In Antiquity, the dolphin was associated with major deities such as Neptune, Venus, Cupid, and Bacchus, as well as with other legendary beings — Nereids, Triton, Palaemon, and Arion, among others. In the Roman collective imagination, the dolphin was regarded as a protector of sailors and, at the same time, as a psychopomp, guiding the souls of drowned mariners to the afterlife.

This artefact illustrates both the complexity of ancient beliefs and the artistic refinement of the Roman communities along the western coast of Pontus Euxinus (the Black Sea).

Curatori / Curators:

drd. Oana Grigoruță

dr. Dan Vasilescu

Bibliografie / Bibliography

Constantin Preda, Découvertes récentes dans la nécropole tumulaire du début de l’époque romaine à Callatis, Dacia, S.N., vol. IX, 1965, p. 248.

Andrei Opaiț, Troesmis – așezarea romană timpurie de pe platou, Peuce, vol. VIII, 1980, pp. 211, 215.

            În colecția arheologică a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța a fost identificată o piesă de bronz descoperită la Edificiul Roman cu Mozaic, interpretată ca agățătoare de candelă/lampă, datată în epoca romano-bizantină (sec. V-VI d. Hr). Obiectul făcea parte dintr-un ansamblu de iluminat menit să susțină o candelă/lampă suspendată prin intermediul unor lanțuri metalice (Fig. 1). Descoperirea are o valoare aparte, deoarece ilustrează atât preocuparea comunităților urbane pentru confortul domestic, cât și rolul luminii în spațiile publice și religioase.

        Astfel de agățători nu sunt unice pentru Tomis: piese similare au fost găsite la Halmyris, (L)Ibida, Capidava, Ulmetum și Tropaeum Traiani, confirmând răspândirea lor în întreaga provincie a Scythiei (Fig. 2). Realizate predominant din bronz turnat, ele combinau robustețea materialului cu posibilitatea de a fi modelate în forme variate, de la cele strict funcționale până la variante cu detalii decorative. Bronzul asigura rezistența în timp și stabilitatea necesară pentru a susține lămpile, dar și un aspect vizual plăcut, potrivit atât mediilor domestice, cât și celor sacre (Fig. 3).

      În contextul Tomisului, centru urban activ în secolele IV–VI d.Hr., piesa reflectă integrarea în modelele culturale ale Imperiului Bizantin, unde candela depășea funcția utilitară și devenea și un simbol al sacralității (Fig. 4). Agățătoarea de candelă de la Tomis, deși discretă ca dimensiuni (37 cm), completează imaginea vieții materiale a locuitorilor și ne oferă o privire concretă asupra modului în care era organizat iluminatul artificial într-un oraș de la marginea imperiului.

𝐈𝐥𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧𝐚𝐭𝐢𝐧𝐠 𝐭𝐡𝐞 𝐩𝐚𝐬𝐭: 𝐚 𝐛𝐫𝐨𝐧𝐳 𝐬𝐮𝐬𝐩𝐞𝐧𝐝𝐞𝐝 𝐥𝐢𝐠𝐡𝐭 𝐝𝐞𝐯𝐢𝐜𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐨𝐯𝐞𝐫𝐞𝐝 𝐚𝐭 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

        In the archaeological collection of the National History and Archaeology Museum, Constanța, a bronze piece discovered at the Roman Edifice with Mosaic has been identified and interpreted as a lamp/candle hanger, dated to the Roman-Byzantine period. The object was part of a lighting system designed to support a suspended lamp or candle through metal chains (Fig. 1). This discovery holds particular value as it illustrates both the concern of urban communities for domestic comfort and the role of light in public and religious spaces.

       Such hangers are not unique to Tomis: similar pieces have been found at Halmyris, (L)Ibida, Capidava, Ulmetum, and Tropaeum Traiani, confirming their spread throughout the province of Scythia (Fig. 2). Made predominantly of cast bronze, they combined the sturdiness of the material with the possibility of being shaped into varied forms, from strictly functional to versions with decorative details. Bronze ensured durability and the necessary stability to support lamps, while also providing a pleasing visual aspect suitable for both domestic and sacred contexts (Fig. 3).

       In the context of Tomis, an active urban center in the 4th–6th centuries AD, the piece reflects integration into the cultural models of the Byzantine Empire, where the lamp went beyond its utilitarian role and became a symbol of sacredness (Fig. 4). The candle hanger from Tomis, though modest in size (37 cm), enriches our understanding of the material life of its inhabitants and offers a concrete glimpse into the organization of artificial lighting in a city at the edge of the empire.

      We invite you to discover this remarkable object and its fascinating story in the virtual exhibition during September 2025.

Bibliografie:

Petcu, R., Nuţu, G., Nastasi, I. 2014, Suspending light devices from Scythia Minor, SAA 20, 353-368.

Curatori:

Ingrid Petcu-Levei, Arheolog

Radu Petcu, Cercetător științific

          Cele două didrahme de argint aparțin primelor două serii monetare bătute de colonia Istros în perioadă clasică, în monetăria locală, în cursul secolului V – începutul secolului IV a.Chr. Foarte rare în descoperiri, exemplarele reprezintă o consecință a dezvoltării economice și comerciale a cetății histriene, înființată de coloniștii veniți din Milet pe la mijlocul secolului VII a.Chr.

Moneda din prima serie (nr. 1),  descoperită la Vadu (com. Corbu, jud. Constanţa), prezintă un stil de realizare a temei iconografice de tip sever și prezintă pe avers, spre stânga, cele două capete ale zeului Apollo, dintre care cel din dreapta inversat; iar pe revers apar o acvilă ce se repede asupra unui delfin pe care îl ţine în gheare. Tot ansamblul este imprimat într-un quadrat incusum; (pătrat imprimat), specific tehnologiei folosite în lumea greacă în perioada arhaică. Deasupra acvilei și a delfinului apare scris numele cetății sub forma legendei IΣTPI. Piesa aparține etalonului ponderal attic (8,14 g) și a fost emisă în perioada 450 – 420 a.Chr.

Moneda din cea dea doua serie (nr. 2) face parte din tezaurul descoperit la Mahmudia (jud. Tulcea) în anul 1949, care era compus din 10 exemplare. Prezintă un stil iconografic de realizare evoluat, prezentând pe avers cele două capete ale lui Apollo, dintre care cel din dreapta inversat (cu părul ondulat), iar pe revers apar o acvilă ce se repede asupra unui delfin pe care îl ţine în gheare. Tot ansamblul este imprimat, din nou, într-un quadrat incusum. Deasupra acvilei și a delfinului apare scris numele cetății sub forma legendei IΣTPI. Piesa aparține etalonului ponderal milesian (8,19 g) și a fost emisă în perioada 410-380 a.Chr.

𝑫𝒊𝒅𝒓𝒂𝒄𝒉𝒎𝒔 𝒎𝒊𝒏𝒕𝒆𝒅 𝒂𝒕 𝑰𝒔𝒕𝒓𝒐𝒔 𝒊𝒏 𝒕𝒉𝒆 𝒄𝒍𝒂𝒔𝒔𝒊𝒄𝒂𝒍 𝒆𝒓𝒂

The two silver didrachms belong to the first two monetary series minted by the Istros colony in the classical period, in the local mint, during the 5th century – early 4th century BC. Very rare in discoveries, the specimens represent a consequence of the economic and commercial development of the Histrian city founded by colonists from Miletus around the middle of the 7th century BC.

The coin from the first series (no. 1) was discovered in Vadu (Corbu commune, Constanţa county). It presents a severe style of iconographic theme and shows on the obverse, to the left, the two heads of the god Apollo, of which the one on the right is inverted; and on the reverse there is an eagle rushing at a dolphin that it is holding in its claws. The entire ensemble is printed in an quadrat incusum  (printed square), specific to the technology used in the Greek world during the archaic period. Above the eagle and the dolphin, the name of the city appears written in the form of the legend IΣTPI. The piece belongs to the Attic ponderal standard (8.14 g) and was minted in the period around 450 – 420 BC.

The coin from the second series (no. 2) is part of the hoard discovered in Mahmudia (Tulcea county) in 1949, which was composed of 10 pieces. It presents an evolved iconographic style of execution, presenting on the obverse the two heads of Apollo, of which the one on the right is inverted (with wavy hair), and on the reverse an eagle rushing at a dolphin that it holds in its claws. The whole ensemble is printed, again, in an quadrat incusum. Above the eagle and the dolphin, the name of the city appears written in the form of the legend IΣTPI. The piece belongs to the Milesian ponderal standard (8.19 g) and was minted in the period around 410 –  380 BC.

Curator: dr. Gabriel Mircea Talmațchi, Cercetător habil.

          Comunitățile neo-eneolitice din spațiul sud-est european au confecționat podoabe de Spondylus, dintre care cele mai cunoscute sunt brățările masive, descoperite mai ales în contexte funerare, pe ambele brațe ale defuncților, deopotrivă femei și bărbați.

Brățara de Spondylus analizată a fost descoperită într-un mormânt de inhumație, parțial distrus, din necropola situată în proximitatea Lacului Limanu (1960), alături de ofrande și alte piese de inventar funerar (un craniu de animal, două lame de silex și câteva fragmente ceramice Hamangia). Materialul ceramic permite încadrarea mormântului în faza finală a culturii Hamangia (4700 – 4600 BC). Brățara, realizată prin percuție directă, puternic lustruită și cu urme de uzură, prezintă, de o parte și de alta a unei fisuri, două perforații; cel mai probabil, prin perforațiile acesteia a fost trecut un fir vegetal menit să susțină fisura apărută.

Având în vedere originea mediteraneană a acestei scoici, putem considera că circulația podoabelor de Spondylus pe distanțe mari, ca și în cazul altor piese „exotice” (toporașe de jadeit, lame de obsidian, perle de malahit), evidențiază existența unor schimburi materiale complexe, care depășeau nevoile uzuale. Piesele în discuție reprezentau însemne ale puterii, ajunse în spațiul autohton pe calea schimburilor directe și indirecte, bunuri greu de procurat de către majoritatea populației, fiind accesibile doar elitelor. Prezente atât în morminte de adulți, cât și de copii, brățările de Spondylus trădează practicarea principiului eredității de către comunitățile Hamangia, însemnele de putere fiind transmise urmașilor.

Spondylus Bracelet discovered in Limanu

Neo-eneolithic communities in the southeast of Europe have made Spondylus ornaments, the most famous of which are the massive bracelets, discovered especially in funerary contexts, on both arms of the deceased, both women and men.

          The analyzed Spondylus bracelet was discovered in an inhumation grave, partially destroyed, from the necropolis located in the proximity of Lake Limanu (1960), along with offerings and other funerary inventory pieces (an animal skull, two silex blades and several Hamangia ceramic fragments). The ceramic material allows the tomb to be placed in the final phase of Hamangia culture (4700 – 4600 BC). The bracelet, made by direct percussion, heavily polished and with traces of wear, shows, on both sides of a crevice, two perforations; most likely, through its perforations was passed a vegetal thread meant to support the crack that appeared.

Given the Mediterranean origin of this shell, we can consider that the movement of Spondylus adornments over long distances, as in the case of other „exotic” pieces (jadeite tops, obsidian blades, malachite pearls), highlights the existence of complex material exchanges that exceeded the usual needs. The pieces in question represented signs of power, arrived in the native space by direct and indirect exchanges, goods difficult to obtain by the majority of the population, being accessible only to elites. Present in both, adult and child graves, Spondylus bracelets betray the practice of the principle of heredity by Hamangia communities, the power insignia being passed on to the descendants.

Bibliografie / Bibliography

• D. Galbenu, Așezarea și cimitirul de la Limanu, Materiale și cercetări arheologice, 9, 1970, pp. 77 – 86.

• M. Mărgărit, Shell adornments from the Hamangia cemetery excavated at Cernavodă – Columbia D. Techno-typological analysis, R. Kogălniceanu, R. G. Curcă, M. Gligor, S. Stratton (eds), Homines, Funera, Astra Proceedings of the International Symposium on Funerary Anthropology, 5-8 June 2011, „1 Decembrie 1918” University (Alba Iulia, Romania), BAR International Series 2410, 2012, pp. 97 – 106.

• V. Voinea, G. Neagu, V. Radu, Spondylus shell artefacts in Hamangia Cultures, Pontica, 42, 2009, pp. 9 – 25.