Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cu sediul în Str. Arhiepiscopiei, nr. 7, 900745, mun. Constanta, organizează concurs de ocuparea următoarelor funcții: CONSERVATOR S, GRAD PROF. DEBUTANT COLECȚIE NUMISMATICĂ, Secția Cercetare și Dezvoltare Proiecte – Compartiment Numismatică.

Posturile scoase la concurs sunt posturi unice, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative publicată în Monitorul Oficial al României nr. 415/15.05.2023.

Vezi tot anunțul accesând documentul în format .PDF de mai jos:

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cu sediul în str. Arhiepiscopiei nr. 7, cod poștal 900745, mun. Constanța, organizează concurs de ocupare a următoarei funcții: CONSERVATOR S – debutant (Complexul arheologic Capidava, com. Topalu, jud. Constanța), Secția Muzeografie și Muzee locale.

Posturile scoase la concurs sunt posturi unice, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative publicată în Monitorul Oficial al României nr. 415/15.05.2023.

Vezi tot anunțul accesând documentul în format .PDF de mai jos:

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cu sediul în str. Arhiepiscopiei nr. 7, cod poștal 900745, mun. Constanța, organizează concurs de ocupare a următoarei funcții: REFERENT DE SPECIALITATE S – debutant (Relații Publice) Secția Muzeografie și Muzee locale, Compartiment Promovare, Marketing și Educație muzeală.

Posturile scoase la concurs sunt posturi unice, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative publicată în Monitorul Oficial al României nr. 415/15.05.2023.

Vezi tot anunțul accesând documentul în format .PDF de mai jos:

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cu sediul în str. Arhiepiscopiei nr. 7, cod poștal 900745, mun. Constanța, organizează concurs de ocupare a următoarei funcții: GRAFICIAN S – debutant, Secția Muzeografie și Muzee locale, Compartiment Promovare, Marketing și Educație muzeală.

Posturile scoase la concurs sunt posturi unice, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative publicată în Monitorul Oficial al României nr. 415/15.05.2023.

Vezi tot anunțul accesând documentul în format .PDF de mai jos:

          Comunitățile neo-eneolitice din spațiul sud-est european au confecționat podoabe de Spondylus, dintre care cele mai cunoscute sunt brățările masive, descoperite mai ales în contexte funerare, pe ambele brațe ale defuncților, deopotrivă femei și bărbați.

Brățara de Spondylus analizată a fost descoperită într-un mormânt de inhumație, parțial distrus, din necropola situată în proximitatea Lacului Limanu (1960), alături de ofrande și alte piese de inventar funerar (un craniu de animal, două lame de silex și câteva fragmente ceramice Hamangia). Materialul ceramic permite încadrarea mormântului în faza finală a culturii Hamangia (4700 – 4600 BC). Brățara, realizată prin percuție directă, puternic lustruită și cu urme de uzură, prezintă, de o parte și de alta a unei fisuri, două perforații; cel mai probabil, prin perforațiile acesteia a fost trecut un fir vegetal menit să susțină fisura apărută.

Având în vedere originea mediteraneană a acestei scoici, putem considera că circulația podoabelor de Spondylus pe distanțe mari, ca și în cazul altor piese „exotice” (toporașe de jadeit, lame de obsidian, perle de malahit), evidențiază existența unor schimburi materiale complexe, care depășeau nevoile uzuale. Piesele în discuție reprezentau însemne ale puterii, ajunse în spațiul autohton pe calea schimburilor directe și indirecte, bunuri greu de procurat de către majoritatea populației, fiind accesibile doar elitelor. Prezente atât în morminte de adulți, cât și de copii, brățările de Spondylus trădează practicarea principiului eredității de către comunitățile Hamangia, însemnele de putere fiind transmise urmașilor.

Spondylus Bracelet discovered in Limanu

Neo-eneolithic communities in the southeast of Europe have made Spondylus ornaments, the most famous of which are the massive bracelets, discovered especially in funerary contexts, on both arms of the deceased, both women and men.

          The analyzed Spondylus bracelet was discovered in an inhumation grave, partially destroyed, from the necropolis located in the proximity of Lake Limanu (1960), along with offerings and other funerary inventory pieces (an animal skull, two silex blades and several Hamangia ceramic fragments). The ceramic material allows the tomb to be placed in the final phase of Hamangia culture (4700 – 4600 BC). The bracelet, made by direct percussion, heavily polished and with traces of wear, shows, on both sides of a crevice, two perforations; most likely, through its perforations was passed a vegetal thread meant to support the crack that appeared.

Given the Mediterranean origin of this shell, we can consider that the movement of Spondylus adornments over long distances, as in the case of other „exotic” pieces (jadeite tops, obsidian blades, malachite pearls), highlights the existence of complex material exchanges that exceeded the usual needs. The pieces in question represented signs of power, arrived in the native space by direct and indirect exchanges, goods difficult to obtain by the majority of the population, being accessible only to elites. Present in both, adult and child graves, Spondylus bracelets betray the practice of the principle of heredity by Hamangia communities, the power insignia being passed on to the descendants.

Bibliografie / Bibliography

• D. Galbenu, Așezarea și cimitirul de la Limanu, Materiale și cercetări arheologice, 9, 1970, pp. 77 – 86.

• M. Mărgărit, Shell adornments from the Hamangia cemetery excavated at Cernavodă – Columbia D. Techno-typological analysis, R. Kogălniceanu, R. G. Curcă, M. Gligor, S. Stratton (eds), Homines, Funera, Astra Proceedings of the International Symposium on Funerary Anthropology, 5-8 June 2011, „1 Decembrie 1918” University (Alba Iulia, Romania), BAR International Series 2410, 2012, pp. 97 – 106.

• V. Voinea, G. Neagu, V. Radu, Spondylus shell artefacts in Hamangia Cultures, Pontica, 42, 2009, pp. 9 – 25.

          Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța vă prezintă în luna iunie un grup statuar din marmură, descoperit la Tomis/Constanța, în cursul unor cercetări arheologice preventive desfășurate în anul 2017 în zona peninsulară a orașului.

Această sculptură fragmentară din marmură albă (înălțime: cca 34 cm), descoperită la Tomis, redă două personaje — un copil purtat în cârcă de un adult — angajate într-un joc cunoscut în lumea greacă sub numele de ephedrismos. În română, ar corespunde jocului „căluții” sau „cal și călăreț”, în care învinsul îl purta pe câștigător pe umeri, într-o probă de echilibru și forță.

Identificarea exactă a scenei este dificilă din cauza stării de conservare. Sunt cunoscute multiple variante ale acestui joc, reprezentate pe vase grecești din secolele VI–V a.Chr. și în sculptură, inclusiv o versiune mitologică: un satir purtându-l pe Dionysos copil — temă reluată frecvent în epoca romană, pe un model elenistic.

Lucrarea, realizată probabil într-un atelier din Asia Mică (zona Dokimeion, de unde provine și marmura), prezintă detalii stilistice simple, cu o redare clară a poziției personajelor. Compoziția sugerează o vizualizare laterală, posibil fiind integrată într-o nișă sau folosită ca element decorativ ori picior de masă.

Piese similare sunt rare; exemple cunoscute provin din Köln și Marcianopolis. Sculptura oferă o imagine vie a jocurilor din Antichitate, evocând nu doar lumea copilăriei, ci și valori precum competiția, coordonarea și echilibrul, teme potrivite pentru decorul interior al unei locuințe din antica Tomis din secolul al III-lea p.Chr.

Vă invităm să descoperiți aceast interesant artefact arheologic, parte a istoriei urbei noastre, în cadrul expoziției virtuale pe parcursul lunii iunie a anului 2025.

Statuary Group Depicting the Game Ephedrismos, or “Horse and Rider” / Piggyback

In June, the Museum of National History and Archaeology of Constanța presents a marble statuary group discovered in Tomis/Constanța, during preventive archaeological researches carried out in 2017 in the peninsular area of the city.

This fragmentary white marble sculpture (height: approx. 34 cm), discovered at Tomis, depicts two figures — a child riding on the shoulders of an adult — engaged in a game known in antiquity by its Greek name ephedrismos. In Romanian, it corresponds to the game “căluții” or “horse and rider,” in which the loser carries the winner on their shoulders, testing both balance and strength.

Due to the sculpture’s incomplete state, the exact interpretation of the scene remains uncertain. Several variations of this game are known from ancient Greek art, particularly on vases dating to the 6th–5th centuries BC, as well as in sculpture. A mythological version also exists, featuring a satyr carrying the child Dionysus – a theme frequently revisited in Roman-period sculpture, based on earlier Hellenistic models.

This piece was likely created in a workshop in Asia Minor, possibly in the Dokimeion region, which also supplied the marble. It displays a simple, yet clear stylistic approach, with well-defined postures that suggest a side view. The sculpture may have been intended for placement in a niche or used as a decorative element or table support.

Such representations are rare; best parallels come from Cologne (Germany) and Marcianopolis (Bulgaria). The work offers a vivid glimpse into childhood games in antiquity, while also reflecting broader values such as competition, coordination, and balance — themes particularly fitting for the domestic decor of a 3rd century AD home in ancient Tomis.

We invite you to discover this interesting archaeological artifact, part of our city’s history, in the virtual exhibition during the month of June 2025.

Curatori:

dr. Cristina Georgeta Alexandrescu, cercetător științific II (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București

dr. Aurel Mototolea, muzeograf (Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța)

Bibliografie / Bibliography

C.-G. Alexandrescu, A. Mototolea, T. Potârniche, Sculptural and architectural finds recently discovered in the rescue archaeological excavations carried out at Tomis in the 2016 – 2019 campaigns, forthcoming.

F. Brommer, Huckepack, The J. Paul Getty Museum Journal, 6-7, 1978-1979, 139-146.

R. Schmidt, Die Darstellung von Kinderspielzeug und Kinderspiel in der griechischen Kunst, Viena, 1977.

          Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța vă prezintă în luna mai o piesă deosebită: o statuetă din fildeș, descoperită la Palazu Mare și care îl înfățișează pe Thanatos, zeul morții liniștite din mitologia greacă și romană.

Realizată cu o migală impresionantă, statueta datează din perioada romană (secolul al III-lea p. Chr.) și ilustrează influența profundă a culturii elenistice asupra provinciei romane Moesia Inferior. Thanatos este înfățișat într-o ipostază clasică, întruchipând calmul și solemnitatea trecerii în neființă, elemente definitorii ale concepției antice despre moarte.

Descoperirea acestei statuete la Palazu Mare, un sit arheologic important din proximitatea Constanței (așezare rurală), oferă o valoroasă perspectivă asupra vieții spirituale și a sincretismului religios din Dobrogea antică. Statueta a fost găsită într-un context domestic, respectiv în interiorul unui cuptor, aflat în apropierea unei case romane. Din păcate, statueta este incompletă, lipsesc mâna stângă, anumite părți ale picioarelor precum și aripile de pe spatele zeității. Cea mai apropiată analogie pentru reprezentarea noastră provine din nordul Franței, unde o mică statuie din bronz a fost descoperită într-o villa rustica din Salouël, o comună situată la periferia orașului Amiens. Pe baza observațiilor anterioare, se poate spune că reprezentarea lui Thanatos este de obicei o caracteristică a artei funerare și, prin urmare, este rar întâlnită în contexte domestice.

Vă invităm să descoperiți această piesă remarcabilă și povestea ei fascinantă, în cadrul expoziției virtuale pe parcursul lunii mai a anului 2025.

An ivory statuette of the god Thanatos discovered in Palazu Mare

In May, the Museum of National History and Archaeology of Constanta presents a special object: an ivory statuette depicting Thanatos, the god of the peaceful death from Greek and Roman mythology, discovered in Palazu Mare.

Made with impressive craftsmanship, the statue dates from the Roman period (3rd century AD) and illustrates the profound influence of Hellenistic culture on the Roman province of Moesia Inferior. Thanatos is depicted in a classical posture, embodying the calmness and solemnity of the moment of death, defining elements of the ancient concept of death.

The discovery of this statue at Palazu Mare, an important archaeological site near Constanța (rural settlement), offers a valuable insight into the spiritual life and religious syncretism of ancient Dobrogea. The statuette was found in a domestic context, i.e. inside a kiln near a Roman house. Unfortunately, the statuette is incomplete, missing the left arm, parts of the legs and the wings from the back of the deity. The closest analogy for our representation comes from Northern France, where a small bronze statue was discovered in a villa rustica in Salouël, a commune on the outskirts of Amiens. Based on previous observations, it can be said that the depiction of Thanatos is usually a feature of funerary art and is therefore rarely found in domestic contexts.

We invite you to discover this remarkable object and its fascinating story in the virtual exhibition during May 2025.

Bibliografie:

Covacef, Z., Thanatos – simbol al nemuririi în arta funerară din Scythia Minor, Peuce 6, 1977, pp. 191–197.

Petcu-Levei I., Petcu R., An ivory statuette depicting the god Thanatos discovered near Tomis (Moesia Inferior), Dissertationes Archaeologicae 3.12, 2024, pp. 333–342.

Curatori:

Ingrid Petcu-Levei, Arheolog

Radu Petcu, Cercetător științific

Fragment dintr-o placă de marmură descoperită în cartierul Tomis Nord și achiziționată în anul 1968 de către specialiștii Muzeului din Constanța de la un anume Ion Aldea. Textul inscripției pomenește numele unui martir, care a fost și episcop. Placa pare să fi fost așezată la intrarea unui martyrium, construit la Tomis undeva la sfârșitul secolului al IV-lea p. Chr. și începutul secolului următor, pentru adăpostirea moaștelor, depuse inițial într-un mormânt mai modest.

Μάρτυ[ς Χρυστοῦ]

χαὶ ἐπίσ [χοπος]

ἐνταῦ[ϑα χεῖταί]

„Aici odihnește … martirul lui Christos și episcop”

Deși numele celui pomenit în inscripție nu s-a păstrat, s-au emis mai multe ipoteze, cea mai acceptată fiind cea formulată de Ion Barnea, care presupunea că numele martirului ar fi fost Titus (numit în unele texte Philus), unul dintre episcopii martirizați ai Tomisului. Din textele antice aflăm că Titus a pătimit în timpul împăratului Licinius (319-323 p. Chr.). Refuzând să facă serviciul militar, a fost supus torturilor, în final fiind omorât și corpul lui aruncat în mare. Adus la țărm, a fost înmormântat de către comunitatea evlavioasă pe proprietatea lui Amandus, care s-a ocupat de toate îngrijirile necesare. Valoarea inscripției constă în confirmarea epigrafică a martirilor înregistrați în Martirologii, exemple asemănătoare regăsindu-se în Dobrogea la Axiopolis și la Noviodunum. Dacă presupunerile specialiștilor sunt adevărate, avem confirmarea existenței la Tomis a unui episcop – Titus sau Philus – martirizat în timpul persecuțiilor lui Licinius. El este din punct de vedere cronologic al doilea episcop de Tomis menționat de Martirologii după Evangelicus, cel din urmă fiind  cunoscut numai din povestirea despre martirizarea lui Epictet și Astion la Halmyris în timpul împăratului Diocletian.

Cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paște, colectivul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța vă transmite cele mai calde gânduri de pace, lumină și speranță. Într-o lume în continuă schimbare, sărbătoarea Învierii ne reamintește de puterea cunoașterii, a credinței și a solidarității. 

Ioan 8. 12: Iisus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”

Christian testimonies from ancient Dobrogea (III) –

Marble plaque dedicated to a martyr of Christ discovered in Tomis

Fragment of a marble plaque discovered in the Tomis Nord neighborhood in Constanța and procured in 1968 by the specialists of the Museum of Constanța from someone called Ion Aldea. The text of the inscription mentions the name of a martyr, who was also a bishop. The plaque seems to have been placed at the entrance to a martyrium built in Tomis sometime in the late 4th and early 5th centuries AD to house the martyr’s relics, which were initially buried in a modest tomb.

Μάρτυ[ς Χρυστοῦ]

χαὶ ἐπίσ [χοπος]

ἐνταῦ[ϑα χεῖταί]

“Here rests … the martyr of Christ and bishop”

Although the name in the inscription has not been preserved, several hypotheses have been put forward, among which the most accepted is that of Ion Barnea, who suggested that the martyr’s name was Titus (called Philus in some texts), one of the martyred bishops of Tomis. From the ancient texts, we know that Titus suffered under Emperor Licinius (319-323 B.C.). He refused military service and he was subjected to torture, finally killed and his body thrown into the sea. Brought ashore, he was buried by the pious community on the property of Amandus, who provided all the necessary care. The value of the inscription lies in its epigraphic confirmation of the martyrs recorded in the Martyrologies, examples of which can be found in Dobrudja at Axiopolis and Noviodunum. If the assumptions of the specialists are correct, we have the confirmation of the existence at Tomis of a bishop – Titus or Philus – martyred during the persecutions of Licinius. He is chronologically the second bishop of Tomis, who is also mentioned by the Martyrologists after Evangelicus, the second being known only from the story of the martyrdom of Epictetus and Astion at Halmyris during the reign of Emperor Diocletian.

On the occasion of the Easter Holidays, the collective of the National History and Archaeology Museum of Constanta wishes you the warmest thoughts of peace, light and hope. In a constantly changing world, the celebration of the Resurrection reminds us of the importance of knowledge, faith and solidarity. 

John 8. 12: When Jesus spoke again to the people, he said: “I am the light of the world. Whoever follows me will never walk in darkness, but will have the light of life.”

Bibliografie:

Barnea, I., Inscripții Paleocreștine inedite din Tomis, Pontica 7, 1974, pp. 377-385.

Barnea, I., Christian Art in Romania, vol. 1: 3rd-6th Centuries, București 1979, pp. 44-45, pl. 4/2.

Fontes Historiae Daco-Romane, II, București, p. 704-707.

IGLR 22 – Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV–XIII descoperite în România, E. Popescu (ed.), București, 1976.

Curator:

Radu Petcu, Cercetător științific

În această lună dedicată prin excelență femeilor, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța vă prezintă o piesă sculpturală de exepție ce o reprezintă pe Isis, zeița  maternității, fertilității, a magiei, a vindecării și a renașterii.

În primăvara anului 1962, în timpul unor lucrări edilitare, a apărut capul unei statui de marmură. Arheologii, chemați de urgență în zonă, aveau să constate că era vorba despre descoperirea spectaculoasă a 24 de sculpturi, cunoscută în literatura de specialitate sub numele de Tezaurul de sculpturi de la Tomis.

Pintre acestea se afla și un bust al zeiței Isis, lucrat în marmură de culoare albă, lucrarea de o mare valoare artistică și științifică, ce reprezintă unul dintre cele mai prețioase artefacte din colecția muzeului  constănțean.

Piesa conține elementele de identificare ale divinității, aceasta fiind una dintre puținele reprezentări ale lui Isis care păstrează integral detaliile feței. Zeița este înfățișată cu părul foarte bogat, pieptănat într-o manieră specifică, cu o cărare care se prelungește în spate până aproape de ceafă. Detaliile feței sunt redate realist, de aici și propunerea specialiștilor cu privire la faptul că artistul a folosit un model viu. Figura este senină, ochii sunt mari și expresivi, iar arcadele sprâncenelor, frumos alungite și arcuite. Gura este mică, cu buzele strânse într-un surâs greu perceptibil. La gât este vizibil chiton-ul acoperit de un himation, ale cărui colțuri sunt legate într-un nod cunoscut sub numele de „nodul isiac”.

Cu rădăcini bine-cunoscute în religia egipteană, soție devotată a lui Osiris și mama lui Horus, Isis a fost subiectul unei reinterpretări în epocă elenistică și romană, fapt ce a permis cultului ei să depășească granițele pământului natal, ajungând și pe țărmul Mării Negre, la Tomis. Epitete precum Fortuna, Augusta, Invicta, Victrix, Basileia, demonstrează faptul că zeița protectoare era adorată de toate păturile societății, de la sclavi, femei și copii, până la comercianți, militari, magistrați, fiind chiar una dintre divinitățile protectoare ale casei imperiale. Ea patrona dragostea erotică și dragostea conjugală, magia, înțelepciunea, sănătatea, norocul și victoria asupra vicisitudinilor vieții, fiind unul dintre modelele feminine cele mai de succes pe parcursul Antichității. Sub forma de Isis lactans, aceasta era protectoarea femeilor însărcinate și a copiilor, imaginea ei cu pruncul așezat pe genunchi fiind unul dintre modelele preluate de către creștinism.

Zeiței Isis îi era dedicat unul dintre cele mai importante festivaluri religioase antice,  Navigium Isidis sau Isidis Navigium, celebrat anual la 5 martie. În prezent se consideră că o bună parte din imaginea colectivă a festivalului modern cu care alegorice are ca rădăcină această sărbătoare antică. Isis avea și calitatea de „Sfântă Fecioară a Mării” (Πελαγία), fiind celebrată și la Inventio Osiridis, ale cărui solemnităţi din toamnă aveau loc la închiderea sezonului navigabil și durau din 28 octombrie până în 3 noiembrie.

Datorită dedicațiilor epigrafice, știm că încă din perioadă elenistică, Isis a fost venerată la Tomis împreună cu Sarapis, cultul ei perpetuându-se și în epocă romană. Isis nu a părăsit niciodată Tomisul, deși templul ei este demult distrus. Zeița încă veghează orașul de la înălțimea celebrității pe care o are, odată cu descoperirea sa în 1962, însă astăzi, în locul unui templu, o găsim în sala-tezaur a instituție noastre. Colectivul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța aduce astfel un omagiu tuturor doamnelor și domnișoarelor! Lumea nu ar fi la fel fără magia și înțelepciunea pe care ele o aduc în viețile noastre și de aceea le urăm un sincer La mulți ani!

The mistress of magic and wisdom, Isis at Tomis

In the spring of 1962, during the excavation made for the foundations of a new block, whose location had been moved with about 30 m to protect the ruins of the great basilica of the ancient city, the head of a marble statue appeared. The archaeologists urgently called to the area, were to find that it was not a single discovery, but, after the archaeological research, a large pit was documented, and in which 24 sculptures were placed. This discovery is referred by the specialized literature as the treasure of sculptures from Tomis. Among these, was a bust made of white marble of the goddess Isis (MINAC no. inv. 2002). This work is of great artistic and scientific value, being one of the most precious artifacts housed in the collection of the Constanța museum.

The piece (h = 77.5 cm., d base = 20 cm., dated to the first half of the 3rd century AD) contains the identification elements of the divinity, therefore, being one of the few representations of Isis that fully preserves the details of the face. The goddess is depicted with very rich hair, combed in a specific manner, with a part that extends in the back almost to the beginning of the neck. On the top of the has lies one of the symbols specific to the goddess, the crescent moon (the detail is damaged). A rectangular hole about 4 cm deep was carved on the crown of the head, probably made in order to fix a mobile element in it, probably the representation of another symbol of the goddess. The details of the face are rendered realistically, hence the proposal of specialists regarding the fact that the sculptor used a live model. The figure is serene, the eyes are large and expressive, and the arches of the eyebrows are beautifully elongated. The mouth is small, with the lips pursed in a barely perceptible smile. At the neck is visible the chiton covered by a himation whose corners are tied together in a knot known as the “the knot of Isis”.

With well-known roots in Egyptian religion, the devoted wife of Osiris and mother of Horus, Isis is the subject of a reinterpretation in the Hellenistic and Roman periods, which will allow her cult to exceed the borders of her native land, reaching the shores of the Black Sea, at Tomis.

Epithets such as Fortuna, Augusta, Invicta, Myriopnyma, Victrix, Basileia, demonstrate that the goddess protects all levels of society, from slaves, women and young children, to merchants, soldiers, magistrates, being even one of the protective divinities of the imperial house. She reign over the erotic love and conjugal love, magic, wisdom, health, luck and victory over the vicissitudes of life, being one of the most successful female models throughout all the Antiquity.

In the form of Isis lactans, she is the protector of pregnant women and children, her image with the baby sitting on her lap, being one of the models taken over by Christianity.

One of the most important ancient religious festivals is the Navigium Isidis or Isidis Navigium, celebrated on 5 March and dedicated to the goddess at the beginning of the navigational season. It is now believed that much of the collective image for the modern festivals with their allegorical chariots, has roots in this ancient celebration. Isis also had the status of “Holy Virgin of the Sea” (Πελαγία), being celebrated also at the Inventio Osiridis, whose autumn solemnities, taking place at the close of the navigational season, and lasted several days (from 28 October to 3 November). At Tomis, she was often worshipped together with other divinities of Egyptian origin such as Sarapis, Anubis and Harpocrates, and was periodically celebrated in great public ceremonies known as the Feasts of Isis – charmosyna (χαρμοσυνα).

Due to the epigraphical dedications, we know that since the Hellenistic period, Isis was worshipped together with Sarapis at Tomis. In the Roman era, starting with the first century of the Empire, there is evidence that Tomis hosted many devotees of the cult of the Egyptian gods, organized in cult associations, some of them with an oriental origin, and led by priests who officiated the necessary ceremonies. The prosperity of the city is also reflected in the fact that Isis and her cult are attested at Tomis during the 1st-4th centuries AD. We do not know exactly what happened towards the end of this period, the twilight of the ancient gods of Tomis was a slower and less noisy one than in other places, as new research attests.

However, Isis never left Tomis, although her temple has long been destroyed. The goddess still watches over the city from the height of her fame with her discovery in 1962, but today, instead of a temple, you can find her in the treasure hall of the Constanța Museum of National History and Archaeology.

This month is dedicated par excellence to women, therefore, the team of the Museum of National History and Archaeology from Constanța pays a tribute to all the ladies and young ladies! The world would not be the same without the magic and wisdom they bring to our lives! Happy Birthday to all of them!

În toamna anului 2023, cu ocazia unei cercetări arheologice efectuate în zonă gării din Constanța, a fost descoperit un mormânt de inhumație cu firidă laterală, orientat NE-SV. În interiorul firidei se aflau rămășițele, precar conservate, ale unui adult. Din inventarul funerar cu care acesta a fost așezat în mormânt, fac parte un opaiț, alături de două vase de sticlă și un vas din ceramică (așezate în zona capului), un inel din aur cu gemă (aflat pe mâna stângă) și un unguentarium din sticlă (așezat pe bazin). Datarea mormântului, a fost stabilită de către specialiști, în perioada secolului al II-lea p. Chr.

Dintre elementele deosebite prezente în acest mormânt, remarcăm inelul aflat pe unul dintre degetele mâinii stângi a defunctului. Acesta a fost lucrat din foaie de aur, având un diametru interior maxim de 1,6 cm. și are încastrată o intalie din carneol (0,9×0,6 cm), gravată cu imaginea Fortunei. Zeița este reprezentată cu veșmântul și coafura specifică, în mers spre dreapta și ținând în mâini atributele bine cunoscute. Astfel, cu mâna dreaptă, ea ține cornul abundenței sau cornucopia , iar cu cea stângă sprijină cârma unei corăbii sau gubernaculum, alături de spice de grâu și fructul de mac.

În lumea antică, zeița romană Fortuna și echivalentul ei grecesc Tyche, patronau norocul și soarta omenirii, căreia îi alegeau soarta ajutându-se de rota Fortunae/roata norocului și pe care o guvernau folosind gubernaculum. Ea reprezintă cel mai bun exemplu pentru a ilustra capriciul zeilor, care nu sunt drepți și judecă după dorința proprie, împărțind arbitrar, norocul și necazul pentru muritorii de rând.

La fel ca noi, și oamenii care au trăit în Tomis cu două mii de ani în urmă, se temeau de ceea ce le va aduce viitorul și încercau să înduplece soarta prin rugăciuni și portul unor obiecte cu imaginea zeilor capricioși, în speranța că îi vor îndupleca pe aceștia să le fie favorabili.

Tuturor, vă dorim ca Fortuna să vă protejeze viitorul!

Noroc bun și nu uitați, audentes Fortuna iuvat!

A gold ring with an engraved gem, recently discovered in the Tomis necropolis. The goddess Fortuna and the good luck of the mortals

In the fall of 2023, during an archaeological research carried out in the area of the railway station from Constanța, an inhumation grave with a lateral niche, oriented NE-SW, was discovered. Inside the niche were the poorly preserved remains of an adult. The funerary inventory with which he was placed in the tomb includes a lamp, along with two glass vessels and a ceramic vessel (placed in the head area), a gold ring with a gem (on the left hand) and a glass unguentarium (placed on the basin). The dating of the tomb was established by specialists, in the 2nd century AD.

Among the special elements present in this tomb, we note the ring found on one of the fingers of the deceased’s left hand. It was made of gold leaf, with a maximum internal diameter of 1.6 cm., and has a carnelian gem (0.9×0.6 cm) engraved with the image of the goddess Fortuna. She is represented with her specific garment and hairstyle, walking to the right and holding the well-known attributes in her hands. Thus, with her right hand she holds the horn of abundance or cornucopia, and with her left she supports the rudder of a ship or gubernaculum, along with ears of wheat and a poppy fruit.

In the ancient world, the Roman goddess Fortuna and her Greek equivalent Tyche, were the patron of the good luck and the future of humanity, for which they chose a fate using the rota Fortunae/wheel of fortune and which they governed using the gubernaculum. She represents the whim of the gods, who are not fair and judge according to their own wishes, distributing according to their will, luck and misfortune for ordinary mortals.

Therefore, just like us today, the people who lived in Tomis two thousand years ago, feared of what the future would bring and tried to appease fate through prayers and by wearing objects with the image of capricious gods, in the hope that they would persuade them to be favorable to them.

To all of you, we wish that Fortuna protects your future!

Good luck and don’t forget, audentes Fortuna iuvat!