Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, sub egida Consiliului Județean Constanța și în colaborare cu Muzeul Național al Marinei Române și Societatea de Științe Istorice din România Filiala Constanța, organizează un eveniment dedicat sărbătoririi Unirii Principatelor Române, care va avea loc joi, 22 ianuarie 2026, începând cu ora 10:00, la sediul instituției din strada Arhiepiscopiei numărul 7, municipiul Constanța.
Ca în fiecare an, simpozionul dedicat Unirii Principatelor Române se bucură de implicarea elevilor constănțeni. Invitați speciali ai evenimentului vor fi muzeografii dr. Silvia Ioniță – Muzeul Național al Marinei Române – și dr. Costin Scurtu – Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” Filiala Constanța. Semnificația acestui moment pentru istoria noastră va fi prezentată de elevele Nicoleta Popa (Colegiul Pedagogic „Constantin Brătescu” Constanța), Roberta Voinea (Școala Gimnazială nr. 22 „I.C. Brătianu” Constanța) și Maria Boca (Colegiul Pedagogic „Constantin Brătescu” Constanța).
Prezentarea istorică a evenimentului va fi completată de un spectacol susținut de elevii: Irina Sauca, surorile Valentina Eugenia și Maria Georgiana Nae, Andrei Zelca și Paul Bâtlan (Școala Gimnazială nr. 12 „B.P. Hașdeu” Constanța), preșcolarii de la Grădinița „2 Pitici” Constanța, Răzvan Decu (Colegiul de Arte „Regina Maria” Constanța) și elevi de la Școala Gimnazială nr. 22 ”I.C. Brătianu”.
Participă elevi de la: Colegiul Pedagogic „Constantin Brătescu” Constanța, Colegiul Național „Mihai Eminescu” Constanța, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” Constanța, Școala Gimnazială nr. 22 „I.C. Brătianu” Constanța, Grădinița „2 Pitici” Constanța și Școala Gimnazială nr. 12 „B. P. Hașdeu” Constanța.
Manifestarea culturală va fi organizată și moderată de dr. Lavinia Dumitrașcu și drd. Oana Grigoruță, din cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, care vor fi sprijinite de asistenții Luca Voinea (Colegiul Național „Mihai Eminescu”) și Alexandru Popescu (Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”).
Pe data de 20 ianuarie 1929, ziarul Dacia scria că domnișoara Mariana (Mary) Gănescu urmează să reprezinte țara la Paris, în februarie, la Miss Europa și apoi, probabil, în New York, la Miss Univers. Tânăra fusese aleasă regină a frumuseții la finalul anului 1928, la concursul național “Domnișoara România”, organizat de ziarul Universul.
“Frumoasă, elegantă, distinsă, manierată și cultă, o fată a Constanței s-a impus juriului prin calitățile sale incontestabile. D-șoara Mary Gănescu a fost aleasă pentru a reprezenta cea mai frumoasă femeie română și credem că alegerea sa este din cele mai nimerite. Transmitem deci fericitei câștigătoare a premiului sincerele noastre felicitări”.
Supranumită “Venera cea bronzată de sporturi”, Mary Gănescu s-a născut în 1908 la Techirghiol, a fost educată la Institutul Notre Dame de Sion din Galați și era o pasionată a sporturilor, practicând mai multe discipline. Mary nu a prins podiumul la Paris și nici nu a concurat peste ocean, concursul organizat de către ziarul Universul nefiind considerat eligibil în Statele Unite.
Interesant este că a doua clasată de la “Domnișoara România 1928” a fost tot o dobrogeancă, Magda Demetrescu, fiica unui arhitect. Aceasta avea să cucerească titlul de Miss România în 23 februarie 1929 (primul Miss România de după război) și să reprezinte țara la Miss Univers, în New York, unde a ocupat locul 6, din 40 de concurente internaționale.
***
În după-amiaza zilei de 20 ianuarie 1926 s-a întrunit în ședință extraordinară și în premieră Comisiunea Interimară a Municipiului (Constanța devenise oficial municipiu pe 1 ianuarie) pentru aprobarea proiectului de buget pe exercițiul 1926-1927. Primarul dr. Nicolae Mărgărint a evidențiat faptul că în cele trei luni de mandat au fost făcuți pași importanți: “Astăzi Constanța posedă un serviciu de incendiu militarizat, salubritatea nu mai e o ficțiune ca în trecut, din cele 17 milioane cât am moștenit ca datorii… am achitat 12, alimentarea cu apă e pe cale a fi complect și favorabil soluționată iar pentru iluminatam avizat în sensul construirei unei noi uzini electrice… Acum, Constanța se intitulează municipiu și are aspect de oraș. În trecut se intitula oraș și părea câmp de aruncat gunoiul” (ziarul Dacia).
Reclama zilei – Cabaretul Britania, pentru a convinge publicul constănțean de enormele sacrificii pe care le face Direcțiunea pentru a-i mulțumi pe cei mai pretențioși spectatori, am angajat și va debuta cu începere de azi și în fiecare seară Copilul Fenomenal Jackie Koogan al II-lea, comic original în Dansuri Step și Internaționale, nemaivăzut, neauzit, neînchipuit, nemaipomenit, Coogan e singurul pe lume fiul lui Dumnezeu! (1926).
Mențiune – Jackie Coogan era copilul vedetă, actor american ce jucase în 1921 cu Charlie Chaplin în filmul Puștiul (The Kid)
Pe data de 19 ianuarie 1903, ziarul Constanța a publicat Recensământul Populațiunei Orașului, efectuat în decembrie 1902, un document care ne ajută să refacem imaginea urbei din acele vremuri. Aflăm astfel că localitatea avea o populație de 13.385 de persoane, din care 5391 erau capi de familie (4937 bărbați și 454 femei). Cităm un prim fragment din acest recensământ: “După protecțiune, avem români 7367, greci 1133, bulgari 335, mahomedani 3096, sârbi 32, italieni 177, francezi 36, englezi 45, germani 132, austro-ungari 926, ruși 66, muntenegreni 1, elvețieni 23, persieni 10, americani 6. După religiune – ortodocși 8239, mahomedani 1966, grigorieni 1133, israeliți 1059, catolici 706, protestanți 273, lutherani 6 (n.n. probabil nu toți și-au declarat confesiunea religioasă)”.
Documentul citat ne indică și larga paletă de meserii practicate de locuitori. Vom menționa doar câteva dintre acestea, lista originală fiind prea lungă: “agricultori 21, muncitori 1137, comercianți 543, funcționari 602… fără profesiune 524,…profesori 35, sculptori 3, pensionari 24,… sacagii 31, zidari 105, moașe 4, musicanți 47,… servitori 554,…tipografi 32, bărbieri 37, avocați 17, timonieri 9, scafandri 4, pescari 25… ingineri 16, bucătari 66, medici 18,…studenți 24, fotografi 6… artiști 7, pictor 1, marinari 59… amploiați comeriali 72,… cafegii 72, lampagii 2, hotelieri 6, … prostituate 44. curățător mațe 1, coșar 1, subchirurgi 1…farmaciști 11, modiste 1, ziariști 1, zarafi 6, etc.”
Cel mai important eveniment al zilei de 19 ianuarie 1903 pare să fi fost, potrivit gazetelor locale ale vremii, o cununie religioasă, care s-a desfășurat în marele salon al Hotelului Carol (actualul Comandament al Marinei). Protagoniștii principali: “gentila domnișoară” Sultana Erusalemi și tânărul Angelo B. Seni, în timp ce nași au fost domnul și doamna Mordu B. Seni, mare armator în port. Cităm din ziarul Constanța: “Ceremonia religioasă a avut loc la orele 3 pm, în asistența unui numeros și distins public de doamne și domni, proprietari, comercianți și funcționari superiori. După săvârșirea benedicțiunei religioase au avut loc felicitările, în mijlocul unui abudent isvor de șampanie”. A urmat apoi la orele 9 seara petrecerea, o splendidă serată dansantă, care a durat până spre ziuă. La eveniment au participat membrii unor familii de rang înalt precum familia prefectului Scarlat Vârnav, familiile Georgescu, Logaride, Coiciu, Zisu, Harris, Deladecima, Goldenberg, Theiler, Spiru Macri, Boscoff, etc, capii de familie fiind toți oficiali, înalți funcționari sau mari oameni de afaceri ai urbei. Mai afăm din ziarul Constanța că: “…s-au distins prin frumusețea și bogăția toaletelor domnișoarele Vârnav și surorile Seni. Această petreere fiind cea mai frumoasă din câte s-au văzut până acum în Constanța și cea mai ireproșabil aranmjată, aducem toate felicitările noastre organizatorilor și urăm tote fericirile tinerei perechi”.
Reclama zilei – Nu pierdeți ocazia și cereți librăriei Albania să vă servească cu un Toc Rezervor Parker. Întrucât: o scriere frumoasă și perpetuă, o eleganță desăvârșită și o durabilitate neîntrecută le puteți avea întrebuințând Tocul Rezervor Parker în mărimile Senior, Lady, Junior și splendidele culori Sidef, Marmor, Batic, etc. Peniță de aur 18 carate, masivă, cu vârf de iridium, neuzabil. redă la cea mai mică atingere cu hârtia un scris plăcut și elastic, fără ca cerneala să se reverse, să îngroașe scrisul sau să păteze. Sosindu-ne un mare transport cu tocuri și creioane le vindem cu 15% mai ieftin decât prețurile originale (1931).
Furtuna nu îi sperie de obicei pe locuitorii bimilenarului nostru oraș. Ne-am obișnuit cu crivățul, cu valurile și cu vântul puternic ce bate mai tot timpul, în sezonul rece, sau chiar și cu marea înghețată la mal. Există chiar și o glumă pe care o spunem adesea turiștilor, că “la noi, vântul bate o singură dată: din aprilie anul acesta, până în aprilie anul viitor!”. Și totuși, au existat momente în istoria urbei când stihiile naturii au fost mult prea dezlănțuite și au pus în pericol viața localnicilor sau a marinarilor aflați în apropierea portului.
Unul din episoadele teribile de acest gen a avut loc în noaptea de 18 spre 19 ianuarie 1931, iar în zilele următoare, după numeroase distrugeri, ziarele locale și chiar naționale titrau pe prima pagină titluri și intertitluri precum: “Dezastru la Constanța, cauzat de Uragan – Numeroase imobile dărâmate – Instalații de telefon, telegraf și iluminat electric deteriorate complect – Comunicațiile cu județul, întrerupte – Ciclon pe Marea Neagră – Nu s-a știut nimic de soarta multor vapoare – Trenuri sistate – Pagube în port – Furtună violentă – viteza 150 km/oră – Legătura cu restul țării, întreruptă“.
Pe 22 ianuarie 1931, ziarul Dacia făcea o radiografie completă a ceea ce se întâmplase în zilele de 18 și 19: “Un fenomen neobișnuit – a părut să fie și cutremur. S-au produs descărcări electrice, case au fost distruse la periferie, vântul a desprins acoperișuri de pe mai multe clădiri și chiar în centru a spart vitrinele la prăvălii. S-a produs o panică de nedescris, arbori dezrădăcinați, stâlpi smulși, uzinele electrice au întrerupt furnizarea de curent. Tot orașul în întuneric, iadul a coborât pe pământ iar dimineață era ca după bombardament”. Evident, probleme deosebite au fost și pentru vasele aflate în Marea Neagră, în apropierea coastei constănțene, ele fiind surprinse de ciclon. Navele s-au adăpostit pe unde au putut, unele s-au rătăcit și au trimis prin radiograme SOS-uri și semnale de ajutor. Navele Angora (Germania), Gen. Churchill (Marea Britanie) Unterwalden (Olanda) și Principesa Maria (România) au fost surprinse de furtună și au suferit avarii serioase. Probleme a avut și vaporul Regele Carol care a avut avarii serioase și s-a rătăcit timp de 48 de ore, ajungând în Portul Constanța abia pe 21 ianuarie.
În tot cursul zilei de 19 ianuarie nu a sosit în oraș niciun tren. Județul și drumurile sale au fost acoperite de troiene de zăpadă, iar multe mașini au fost blocate. Totul a revenit la normal, într-un final, iar viața și-a reluat cursul obișnuit. De pe urma uraganului din 18/19 ianuarie 1931 au rămas doar rândurile consemnate în gazetele vremii.
Pe 18 ianuarie 1935 nu a mai fost furtună la Constanța. Ziarul Dobrogea Jună ne informează că în acea zi a venit într-o scurtă vizită Regina Maria. Ea a ajuns dimineață cu trenul său personal în stația Palas și apoi vagoanele regale au fost decuplate și duse de o nouă locomotivă până în port, la Pavilionul Regal (Cuibul Reginei). “La orele 11 MS Regina Maria a descins din vagon…muzica marineri regale române a intonat Imnul Regal iar o companie de onoare a dat onorurile. Marinarii de pe vasele de război au salutat prin urale…” (Dobrogea Jună, 19 ianuarie.) Însoțită de comandanții Marinei Române, de oficialități locale și de diplomați străini, regina Maria a urcat la bordul crucișîtorului britanic Devonshire, unde a asistat la o defilare și unde apoi a luat prânzul. La orele 17.00, regina s-a întors la Palas și a plecat spre capitală.
Reclama zilei – Hotel Bulevard, trecut sub administrația cunoscutei firme frații Târpa, închiriază Camere cu luna. Prețuri reduse. Camerele fiind elegant mobilate, cu instalațiune modernă, apă curentă, băi în hotel și sobe de teracotă oferă cele mai mari avantaje locatarilor.
Mențiune – Hotelul se afla în Piața Basarab, la intersecția străzilor DA Sturdza (astăzi Revoluției din 22 decembrie 1989), Basarab și Remus Opreanu. Clădirea există și astăzi, vizavi de Direcția pentru Agricultură.
Pe data de 17 ianuarie 1930, de la orele 9 seara, la sediul Liceului „Mircea cel Bătrân” a avut loc o primă șezătoare literară și artistică a anului. În startul acesteia a avut loc conferința „Parisul oglindit în literatura franceză”, coordonată de către scriitorul Ion Marin Sadoveanu, la acea vreme director al artelor și teatrelor. Sala a fost arhiplină. După comunicarea științifică programul a continuat cu un scurt recital muzical susținut de doamna Valeria Cociubanu, acompaniată la pian de doamna Moldova Alexandrescu. Cele două au interpretat arii din opera „La Wally” de Alfredo Catalani și din „Manon” de Jules Massenet.
Au urmat apoi cântecul „Non t’amo piu” de Paolo Tosti și o arie din opera „Ernani” de Giuseppe Verdi, ambele interpretate de către V. Botea, acompaniat de aceeași doamnă Moldova Alexandrescu.
Prezența romancierului și dramaturgului Ion Marin Sadoveanu (1893 – 1964) la Constanța nu a fost deloc întâmplătoare și nici o simplă conferință sau o vizită de curtoazie printr-unul din orașele țării. El a fost îndrăgostit de vechiul Tomis și de Dobrogea și a scris despre ținutul pontic în operele sale. De altfel, un lucru mai puțin știut este că I.M Sadoveanu, pe numele său real Iancu Leonte Marinescu, a copilărit ani buni la Constanța. Tânărul a făcut aici școala primară și gimnaziul (absolvit în 1908), chiar la Liceul „Mircea cel Bătrân”, unde a scris primele sale creații. Familia Sadoveanu a ajuns la Constanța după ce tatăl, doctorul chirurg Nicolae Marinescu, a acceptat postul de medic primar la Spitalul Comunal. Chirurgul era și el pasionat de țărmul pontic și a scis lucrări de specialitate legate de terapiile balneare de la Marea Neagră și Lacul Techirghiol.
Tânărul Iancu a trăit la Constanța pâmă la vârsta de 15 ani, a fost martor la modernizarea urbei și a portului, iar în scrierile sale de maturitate a menționat adesea orașul, locurile și monumentele sale, precum liceul Mircea, Biserica Greacă, vila Șuțu, dar și faleza sau pitoreșcele case turcești, ori oamenii (de ex- evocarea medicului britanic Abraham Irwin Bolton). A locuit în Peninsulă, într-o casă de pe strada Dimitrie Sturdza, astăzi strada Revoluției din 22 decembrie 1989, în spatele Palatului Episcopal (azi Arhiepiscopia). A părăsit Constanța pentru a urma cursurile Liceului „Sfântul Sava” din Capitală, iar apoi a studiat Dreptul, Filozofia și Literele la București și Paris. A fost ziarist, dramaturg, critic, inspector al Teatrelor.
Marea pe care a cunoscut-o în copilărie și-a pus puternic amprenta asupra sa și i-a influențat creațiile ulterioare. Într-o scrisoare adresată amicului și scriitorului Tudor Vianu, I.M. Sadoveanu se confesa astfel: “Cred că marea este singura țară care dacă ți-a intrat o dată în sânge și te-a infectat, te face să nu roșești de sclavia ta. Cred că regionalismul mării e formula cea mai bună pentru a desemna cea mai largă, rodnică și cuprinzătoare stare de spirit… Marea și cartea sunt un amestect dumnezeiesc.”
Această mare o regăsim la I.M. Sadoveanu în articolele din ziarul Timpul sau din revista Boabe de grâu, dar mai ales în romanele sale, Sfârșit de veac în București (1944), Ion Sântu (1957) și Taurul Mării (1962), în acesta din urmă acțiunea având loc în antichitate în cetatea Histria.
Ion Marin Sadoveanu a venit la Constanța de câte ori acest lucru a fost posibil. A murit pe 2 februarie 1964, chiar cu o zi înainte de a se întoarce în orașul copilăriei sale pentru nouă conferință publică. A fost găsit la biroul său, cu stiloul în mână și cu capul pe masă, înconjurat de cărți.
Reclama zilei – Doamna Emilie anunță onorata clientelă că a redeschis vechiul atelier special de corsete, unde execută după măsuri de furnituri fine și croială ireproșabilă orice articol în această branșă, ca maillouri, centuri suple, centuri de sarcină, soutiene medicale, etc. Str. Carol no.7. (1932)
În perioada interbelică, Constanța era marele port al țării, poarta spre restul lumii și, în același timp, oraș cosmopolit în care își găseau adăpost (temporar sau permanent) oameni de toate neamurile, credințele, cu obiceiurile lor – bune sau rele. Prezența atâtor marinari de diverse naționalități a adus și nedoritul fenomen al traficului și consumului de substanțe narcotice. Pe data de 16 ianuarie 1931, autoritățile din Constanța au descoperit în oraș două cluburi clandestine în care se vindeau și se consumau stupefiante.
Din ziarul Dacia aflăm următoarele detalii: “…În urma unui denunț, organele polițienești au făcut două descinderi, una în strada Jupiter iar alta în strada Sfântul Gheorghe, unde se fuma opium și se traficau diverse alte stupefiante. Adepții “beției reci” erau în majoritate marinari chinezi de pe vapoare cu pavilioane americane și englezești, cari făceau escală în portul nostru. Stupefiantele ce se desfăceau în aceste două cluburi erau procurate tot de acești marinari, cari le introduceau în oraș, prin contrabandă“.
În urma celor două razii au fost operate mai multe arestări, printre persoanele reținute regăsindu-se și trei femei, patroanele de club Anica Mihalache și Elena Ștefănescu, precum și domnișoara Alexandrina Nicolopol. Presa vremii nu ne spune dacă cele trei erau implicate și în prostituție clandestină (un alt flagel al vremii), dar acest lucru este foarte posibil, distribuția de stupefiante fiind în general efectuată, în toate porturile mari ale lumii, prin intermediul caselor de toleranță. Cercetările au continuat, iar a doua zi după razie toate persoanele implicate au fost deferite parchetului, pentru audieri. Interogatoriile au condus la noi dezvăluiri și implicit, la mărirea cercului de implicați, pe numele persoanelor în cauză fiind emise mandate de arestare. Bineînțeles, toți cei vinovați au fost deferiți justitiției.
Rămânem în sfera penalului, pentru o altă faptă. Tot în ziua de 16 ianuarie 1931, în același ziar, apărea și o altă informație, de această dată referitoare la un alt gen de infracțiune: “La chestură a fost anchetat hamalul Carani Cadâr, din strada Ion Rațiu 21, acuzat de corupere de minore. În cursul cercetării s-a stabilit că el a fost însurat de cinci ori, înșelându-și imediat soțiile după ce le cheltuia zestrea”.
Uneori, în ziare sau chiar în anchete, se făceau și erori ce puteau aduce atingere reputației unor persoane nevinovate. De exemplu, pe 16 ianuarie 1921 ziarul Dobrogea Jună publica o dezmințire: “Într-unul din numerele noastre trecute, inserându-se la rubrica Din Oraș arestarea unei prostituate clandestine, anume Ecaterina Popescu, suntem rugați să arătăm că între această femeie și domnișoara Ecaterina I. Popescu, din strada Călugăreni 36, nu există nicio legătură“.
Reclama zilei – La Colectura Principală AU Bogosian, str. Carol 51 (vis a vis de Poștă) și la GM Andriescu, str. Ștefan cel Mare 34 (vis a vis de Cinema Regina Maria) s-au pus în vânzare lozuri pentru Clasa IV a Loteriei de Stat. Cumpărați deci un loz nou sau reînoiți pe cel vechi de la marea colectură. Câștigul principalului event: 10.000.000 lei. Câștiguri în sumă totală de 240.320.000 de lei. Comenzi din provincie prin mandat poștal sau cu ramburs. Câștigurile se anunță și se plătesc îndată după tragere.
Ziua Culturii Naționale a fost marcată la Constanța prin desfășurarea manifestării culturale „Eminescu și Marea”, organizată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, sub egida Consiliului Județean Constanța, în parteneriat cu Colegiul Național „Mihai Eminescu” Constanța și Asociația Filateliștilor „Tomis” Constanța. Evenimentul a oferit publicului prilejul de a redescoperi legătura profundă dintre marele geniu al literaturii române, Mihai Eminescu, și spațiul dobrogean, cu precădere relația sa cu marea, atât de prezentă în poezia eminesciană.
În cadrul manifestării au luat cuvântul: dr. Corina-Mihaela Apostoleanu, bibliotecar în cadrul Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța, prof. Bianca Virginia Ibadula, directorul Colegiului Național „Mihai Eminescu” Constanța, precum și Gheorghe Stănescu, Paul Romanescu și George Grigore, membri ai Asociației Filateliștilor „Tomis” Constanța; din partea gazdei, a vorbit publicului Cristian Cealera, specialist în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Momentul central al manifestării l-a constituit vernisajul expoziției dedicate universului eminescian, ce aduce în prim-plan cărți poștale, volume de versuri, mărci poștale (timbre) și alte documente din colecțiile membrilor Asociației Filateliștilor „Tomis” Constanța.
Pe tot parcursul manifestării, elevii claselor a IX-a F și a X-a B din cadrul Colegiului Național „Mihai Eminescu” Constanța, sub coordonarea profesoarelor Monica Negricea și Bianca Virginia Ibadula, au oferit publicului momente de recital, prezentând o selecție de poezii eminesciene în interpretarea Alexandrei Ioana Radu și a Antoniei Patricia Nicolăescu (clasa a X-a B), precum și a lui Luca Cristian Voinea și Diana Sofia Turmac (clasa a IX-a F). Totodată, membrii colectivului de redacție – Ioana Neamțu, Miruna Cehan și Teodor Stănia – au prezentat revista colegiului, „Convorbiri liceale”.
Evenimentul a inclus, de asemenea, lansarea celui mai recent număr (144) al revistei „Magazin de Filatelie, Cartofilie și Numismatică”, editată de Asociația Filateliștilor „Tomis” Constanța.
Publicul poate vizita expoziția „Eminescu și Marea”, la sediul muzeului din strada Arhiepiscopiei numărul 7, până pe 15 februarie 2026.
Astăzi, 15 ianuarie, celebrăm Ziua Culturii Naționale și nașterea marelui nostru poet Mihai Eminescu. În urmă cu un veac nu exista însă oficial această sărbătoare, dar în anii ’30 aveau să se facă, la Constanța, pași uriași în ceea ce privește comemorarea Luceafărului poeziei, eforturi și acțiuni despre care vom scrie de mai multe ori în acest an (de exemplu, pe 15 august 1934 bustul său a fost inaugurat lângă Farul Genovez, în prezența Regelui Carol al II-lea și a principelui Mihai). Constănțenii l-au iubit întotdeauna pe Eminescu și și-au amintit cu drag de sejurul pe care acesta l-a petrecut în iunie 1882 la Kiustenge, la Hotel D’Anglettere. Așadar, astăzi nu vom mai vorbi despre marele poet, ci despre cultură, căci nu se cade a prezenta un episod dintr-un alt domeniu, cel puțin nu astăzi.
Într-un număr al ziarului „Dacia” aflăm că, pe 15 ianuarie 1930, pe strada Traian, la Hotelul High Life, s-a deschis o inedită expoziție de caricatură, sub semnătura unui tânăr avocat pe nume Bonifaciu I. Roman. Aflăm din gazetă următoarele: “Sunt expuse acolo figuri constănțene atât de bine prinse și cu atât humor redate încât nu știi ce să admiri mai mult, talentul desenatorului sau puterea lui de psiholog. Fiecare caricatură este capo d’operă și din prima zi de expoziție publicul care a vizitat-o a rămas adânc impresionat…”
Urmează apoi prezentarea unor personalități ale orașului, pe care, din nefericire, cu unele excepții, le recunoaștem doar parțial astăzi. Descrierea caricaturilor ne ajută, însă, să ne facem câteva idei despre personajele respective și despre funcțiile sau posturile pe care acestea le ocupau în acel moment:
“Vezi acolo pe Belu plin de decorații, pe Niculică Bărbulescu târând cu aerul său serafic și detașat de dificultățile vieții un cârnat de genți avocățești, tablagiul bătând cu ciocănașele un cod al judecătorilor de pace, Frenkian (n.n. președinte al Camerei de Comerț Constanța) mânând grav și încruntat un automobil tras de o gâscă, Ghețu și Bârzan costumați în ruși dansând pe vine o căzăcească turbată pe când Mureșanu le cântă din armonică, preotul Rădulescu grăbindu-se cu poalele anteriului suflecate mai sus de brâu, Irimescu (n.n. Constantin Irimescu, gazetar și fondator al ziarului) cu barba-n vânt scoțând de sub teasc maldăre din Dacia, Oprescu – primul prezident al tribunalului turtind un delicvent sub “dura lex” și câte altele, de un haz sclipitor și înviorător.“
În aceeași zi de 15 ianuarie 1930, și în aceeași locație, pe pereții sălii mari erau expuse picturi ale artistului Kober, “bine cunoscut publicului constănțean, care expune o serie de pânze de valoare unde coloritul și poezia se îmbină în culori vii și efecte luminoase ce atrag admirația. E cea mai reușită expoziție artistică și desigur, va fi cea mai admirată”.
Este posibil ca autorul picturilor să fie Leonard (Leo) Kober (1876-1932), cunoscut pictor ceh activ în România, emigrat în America în anii ’20 și decedat în septembrie 1932, la New York.
Reclama zilei – Atenție! Atenție! Depozitul de vinuri și băuturi spirtoase Ghe. D Despinaki vă așteaptă pe str. Carol 84 – Rachiuri liquerate – Mentă, Trandafir, Alas Kumel (Kimen), Vișine, Portocală, Mastică, Napoleon și Bitter. Specialități! Chartreuse vărsat cu litru, Rhum Jamaica, Coniac grecesc, Mastică de Hio, Țuică de prune naturală, Spumă de drojdie, Secărică de Moldova, Vin alb de masă, Litru 20 și 16 (1925).
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța continuă, în anul 2026, demersul de valorificare a patrimoniului cultural și arheologic al ținutului istro-pontic prin proiectul muzeal „Exponatul lunii”, dedicat prezentării unor piese deosebite, mai mult sau mai puțin cunoscute, din colecțiile muzeale.
Începând cu luna ianuarie 2026, „Exponatul lunii” este prezentat publicului într-un spațiu special amenajat, în incinta Edificiului Roman cu Mozaic, însoțit de un panou informativ detaliat, oferind vizitatorilor o perspectivă documentată și captivantă asupra piesei alese.
Exponatul lunii ianuarie este un fragment de statuetă feminină din marmură, descoperit în municipiul Constanța, ce poate fi admirat în perioada 15 ianuarie – 15 februarie 2026.
„Afrodita cea modestă”. Statuetă de marmură, sec. II p. Chr., descoperită la Tomis
Lucrările ample de infrastructură desfășurate în perioada 2012–2014 în zona peninsulară a Constanței au prilejuit unul dintre momentele importante ale cercetării arheologice a anticului Tomis. La 11 iulie 2013, pe strada Traian, în apropierea intersecției cu strada Petru Rareș, a fost descoperit un fragment de statuetă feminină din marmură, una dintre descoperirile remarcabile ale acelor ani. Contextul arheologic nu a mai putut fi reconstituit, stratigrafia fiind deranjată până la adâncimea de 2 m, nivel la care a fost identificată piesa. Fragmentul a fost, cel mai probabil, antrenat de construcțiile din epocile ulterioare, de distrugerile de la sfârșitul secolului al VI-lea – începutul secolului al VII-lea p.Chr. sau de intervenții constructive ulterioare.
Statueta, realizată din marmură albă cu cristale mari, este păstrată astăzi doar printr-un fragment din zona centrală a corpului. În forma sa inițială, piesa avea aproape un metru înălțime. Chiar și în starea actuală, se remarcă atenția deosebită acordată detaliilor sculpturale. Pentru a reda forma originală și a integra fragmentele foarte mici recuperate la descoperire, specialiștii muzeului au realizat o reconstituire parțială a drapajului, din gips.
Poziția corpului și modul de purtare a veșmântului indică reprezentarea zeiței Afrodita, divinitate a frumuseții și protectoare a navigatorilor. Sculptura se înscrie în tipuri iconografice extrem de populare în Antichitate, precum „Afrodita născându-se din mare” sau „Afrodita ieșind din baie”. În ambele variante, zeița îmbină eleganța cu un gest de modestie, acoperindu-și parțial trupul. Fragmentul nu permite reconstituirea exactă a poziției brațelor, care, în unele reprezentări, ascund pieptul și zona pubiană.
Veșmântul, lăsat să alunece sub nivelul bazinului, evidențiază linia corpului și gestul delicat prin care zeița își păstrează pudoarea. Postura sugerează sprijinul pe piciorul drept, cu cel stâng ușor retras, iar drapajul dispus simetric – o formulă frecvent întâlnită în reprezentările elenistice, reluate și reinterpretate în epoca romană. Un exemplu ilustrativ este statueta din fosta colecție Ingenheim, păstrată astăzi la Berlin, datată în secolul al II-lea p.Chr.
Realizată din marmură importată, cel mai probabil din Insula Thassos, statueta de la Tomis ar fi putut fi lucrată într-un atelier local sau adusă din alte centre artistice importante ale lumii antice. Descoperiri similare, atât la Tomis, cât și în alte așezări din zona Dunării de Jos, atestă circulația intensă a obiectelor de artă în această regiune.
Chiar și fragmentară, „Afrodita cea modestă”, care a decorat cândva o locuință sau o grădină din Tomis, rămâne o mărturie elegantă a gustului artistic antic și a modului în care lumea romană a integrat modele culturale și mitologice din întregul spațiu mediteranean.
“The Modest Aphrodite”
Marble statuette discovered at Tomis, dating from the 2nd century AD.
The extensive infrastructure works carried out between 2012 and 2014 in the peninsula area of Constanța provided an important opportunity for archaeological research into ancient Tomis. On July 11, 2013, on Traian Street, near its intersection with Petru Rareș Street, a fragment of a female marble statuette was discovered, one of the most remarkable finds of those years. The archaeological context could no longer be reconstructed, as the stratigraphy had been disturbed down to a depth of 2 m, the level at which the piece was found. The fragment was most likely displaced by later construction activities, by the destruction events at the end of the 6th century – beginning of the 7th century AD, or by subsequent interventions.
The statuette, carved from coarse grained white marble, is today preserved only as a fragment of the central part of the body. In its original form, the piece was almost one meter tall. Even in its current condition, the careful attention paid to sculptural detail is evident. In order to suggest the original appearance and to integrate the very small fragments recovered during excavation, museum specialists carried out a partial reconstruction of the drapery in plaster.
The position of the body and the manner in which the garment is worn indicate that the figure represents the goddess Aphrodite, a divinity of beauty and protector of sailors. The sculpture belongs to iconographic types that were extremely popular in Antiquity, such as ‘Aphrodite rising from the sea’ or ‘Aphrodite emerging from the bath’. In both variants, the goddess combines elegance with a gesture of modesty, partially covering her body. The fragment does not allow for an exact reconstruction of the position of the arms, which in some representations conceal the chest and the pubic area.
The garment, slipping below the level of the hips, emphasizes the line of the body and the delicate gesture through which the goddess preserves her modesty. The posture suggests that the weight rested on the right leg, with the left slightly drawn back, and the drapery arranged symmetrically, a formula frequently encountered in Hellenistic representations and later adopted and reinterpreted in Roman art. An illustrative example is the statuette from the former Ingenheim Collection, now preserved in Berlin, dated to the 2nd century AD.
Made of imported marble, most likely from the island of Thassos, the Tomis statuette may have been carved in a local workshop or brought from other major artistic centers of the ancient world. Similar discoveries from Tomis and other settlements in the Lower Danube region demonstrate the intense circulation of works of art in this area.
Even in its fragmentary state, “The Modest Aphrodite,” which once decorated a house or a garden in ancient Tomis, remains an elegant testimony to ancient artistic taste and to the way the Roman world integrated cultural and mythological models from across the Mediterranean.
Cristina-Georgeta ALEXANDRESCU
(Institutul de Arheologie ,,Vasile Pârvan˝ București)
Octavian MITROI
(Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța)
Bibliografie/ Bibliography:
A. Delivorrias, s. v. Aphrodite, LIMC II (1984), p. 2-151.
W. Neumer-Pfau, Studien zur Ikonographie und gesellschaftlichen Funktion hellenistischer Aphrodite-Statuen (1982).
E. Schmidt, s. v. Venus, LIMC VIII Suppl. (1997), p. 192-230.
D.Grassinger, in: D. Grassinger, T.de Oliveira Pinto, A. Scholl (ed.), Die Rückkehr der Götter. Berlins verborgener Olymp. Ausstellungskatalog Antikensammlung Staatliche Museen zu Berlin, Regensburg, 2008, p. 184-185.
Ilustrația:
Fig. 1: Statueta de la Tomis, imagine după restaurare (C.-G. Alexandrescu)
Fig. 2: Statueta de la Tomis, imagine înainte de restaurare (O. Mitroi)
Fig. 3: Statueta de la Staatliche Museen, Antikensammlung Berlin, Berlin, inv. Sk20 (după Grassinger 2008, p. 185).
