27 octombrie – Constanța (Kustendjie) în anul 1857 – Memoriul lui Thomas Forester
În anul 1857 consorțiul britanic DBSR (Danube Black Sea Railway and Kustendjie Harbour) a obținut de la Imperiul Otoman o dublă concesiune: construcția căii ferate Kustendjie Bogazchioi (Cernavoda) și exploatarea portului Kustendjie. Aceste concesiuni și crearea unei comunității britanice la Kustendjie (comunitate ce a existat 25 de ani, până în 1882) au fost precedate de rapoarte, studii, analize, articole și dezbateri efectuate de către specialiști britanici, ingineri, militari, diplomați sau oameni de afaceri. În urma cercetărilor efectuate de toți aceștia s-a concluzionat că aceste întreprinderi propuse (construirea căii ferate și exploatarea portului) vor fi profitabile, drept pentru care ideile au fost puse în practică și au condus la constituirea “coloniei”.
Dintre toți cei care au efectuat cercetări (înainte, în timpul, și imediat după Războiul Crimeei) un merit deosebit îi aparține lui Thomas Forester, cel care în anul 1857, înainte ca DBSR să perfecteze concesiunile cu Imperiul Otoman, a publicat excelentul raport “The Danube and the Black Sea – Memoir of their junction by a Railway between Tchernavoda and the Free Port at Kustendjie” (t.n Dunărea și Marea Neagră – Memoriu asupra joncțiunii lor printr-o cale ferată între Cernavoda și portul liber Constanța) . Aici sunt prezentate avantajele pe care le oferă micul Kustendjie, prin poziția sa georgrafică . Este un studiu al unui inginer și antreprenor experimentat, dar nu doar atât: el conține informații deosebite despre așezare, despre situația ei la acea dată, despre patrimoniul său istoric, ne ajută să înțelegem aspecte importante privind contextul istoric al vremii.
Pentru început, aflăm de la Thomas Forester următoarele: “O nouă eră a început după ratificarea Tratatului de la Paris, securizarea lui promite deschiderea unei noi canale de comerţ, posibilitatea de a ne arăta aptitudinile inginereşti… Orice privire asupra unei hărţi a teritoriului dintre Dunăre şi Mare arată că toate condiţiile sunt întrunite, pe de o parte, de portul din Kustendjie, situat cam la 30 de leghe sud de Gura Sulina, şi pe de altă parte, de portul Tchernavoda, de lângă Rassova, pe Dunăre, cu o cale ferată care să unească cele două puncte şi urmând, în mare parte, limitele lacurilor Karasu” . Autorul numeşte Dunărea “nobila arteră din Centrul Europei” , menţionând: “Produsele din districtele fertile pot fi transferate în porturi de unde se pot îmbarca pentru Mediterana sau Atlantic … Principalul nostru interes este Dunărea de Jos, în antichitate numită Istru și care urmează granița Imperiului Roman, la frontera sa de Nord-Est.” .
Despre mica așezare Kustendjie el scrie, mai întâi, următoarele: „ …ocupă locul şi păstrează cu o uşoară alterare numele anticului oraş numit Constantina, de pe timpul împăraţilor bizantini. Fosta sa importanţă este demonstrată de extinsele ruine, blocuri de marmură, coloane şi frize ce împodobesc pământul pe o distanţă considerabilă, dar şi de molul vechi (n.a. dig de piatră și în același timp dană de acostare) şi de cheiurile bunului său port” .
La acea vreme, nu era foarte clar că micul Kustendjie se suprapune peste Tomisul exilatului poet Ovidiu și de aceea, el consideră că majoritatea vestigiilor sunt romano-bizantine. Forester bănuiește însă că ar putea fi vorba despre același oraș antic pentru că amintește o monedă de la Caracalla (unic împărat între 211-217 p.Chr.), unde, în legendă apare o inscripție cu Tomos, „eroul fondator” și reia ideea identificării Kustendjie-ului cu Tomisul antic, afirmând că că „Kustendje este fie lângă, fie chiar identic cu Tomi” .
O idee interesantă, care apare pentru prima dată, este cea legată de înființarea, la Kustendjie, a unui muzeu care să găzduiască toate antichitățile descoperite în Dobrogea. Astfel, el consideră că „…aceste vestigii, precum și altele ce ar putea fi descoperite de cercetările în ruinele coloniilor grecești și romane din Estul Bulgariei, ar putea găsi un potrivit loc de depozitare într-un muzeu ce ar putea fi înființat la Kustendjie” .
Thomas Forester se dovedește a fi chiar un om înaintea timpului său. Printre rândurile scrise de el se regăsesc concepte care ghidează astăzi cercetarea arheologică și muzeologică, idei transpuse în practică la nivel european abia după cel de-al doilea război mondial. El sugerează „ca supraveghetorii viitoarelor lucrări din acest loc să aibă ca linii directoare prezervarea cu grijă a tuturor acestor vestigii antice, sculpturi, monede, urne, geme ce ar putea fi găsite în lucrările de săpare și excavare, ca ele să formeze nucleul unei colecții a acestui ținut în vremurile antice” .
În 1857, Kustendjie se afla într-o stare deplorabilă: „Teritoriul a fost mereu atacat de ruşi în războaiele lor cu turcii. În una dintre invazii, Kiustendjie a fost demolat şi acum are o populaţie de numai 40 de locuitori (n.a. sic!). Chiar şi aşa, Portul încă atrage o parte din comerţul din teritoriu. Planul de a dezvolta oraşul şi de a extinde portul, de a ridica Kustendjie din ruinele sale până la importanţa pe care o merită datorită avantajelor sale naturale, acesta ar fi un mare obiectiv pentru Danube and Black Sea Railway Company…” .Autorul este așadar optimist: “Nu este deloc improbabil ca orașul, cu scurta sa linie ferată, să formeze în curând legătura centrală dintr-un lanț de comunicare a vaselor cu aburi, între țările din inima Europei și coasta sud-vestică a Asiei, și unde Viena, respectiv Trebizon, ar fi punctele terminus” .
Forester consideră că dezvoltarea portului și crearea liniei ferate vor conduce și la dezvoltarea turismului, mai ales că Dobrogea este extrem de bogată în obiective, siturile antice grecești și romane : “Kustendjie poate deveni atractiv, colonia engleză poate deveni un plăcut loc de odihnă, în care călătorul să își poată reface puterile după un drum lung și să se pregătească de următoarea aventură. În curând, avem curajul de a prezice, aici vor fi pante însorite pline de grădini și de viță de vie, împrejurul orașului se vor găsi livezi cu pomi fructiferi iar colibele (de astăzi) vor fi înlocuite de casele curate ale angajaților companiei, case confortabile pentru cei din conduceree și clădiri publice, cerute petru traficul de orice natură (de persoane și de mărfuri) . Unii vizitatori de la Kustendjie, odată întorși acasă, ar putea duce cu ei informații și le-ar putea induce prietenilor și cunoscuților ideea de a face parte din această colonie engleză și chiar de a-și investi capitalul în porumb sau în creșterea oilor, pe aceste locuri, pe sănătoasele pământuri ale Dobrogei; acesta ar fi un rezultat foarte dorit pentru beneficiul comun al tuturor celor interesați…” . “În încheiere, să fie bine știut, după tot ce s-a adunat în paginile acestui raport, faptul că orașul Kustendjie nu a fost nici în trecut și nici nu este destinat să rămână un “loc uitat de Dumnezeu” …
Reclama zilei – A. Tranulis, pictor de firme, Litere Plastice, Epitafe pentru biserici, drapele pemntru societăți, strada Tomis no.7, Constanța. (1924)
Sursă foto – Thomas Forester – “The Danube and the Black Sea – Memoir of their junction by a Railway between Tchernavoda and the Free Port at Kustendjie” (Londra, 1857)
