9 mai. Un match de foot-ball al echipei Elpis
La începutul anilor ’30, Constanța era un oraș dezvoltat, cu o viață tumultoasă. Sezonul estival începea la 1 mai, iar turiștii veneau deja pe litoral în număr mare. Făceau plajă ziua, iar seara se distrau la petrecerile organizate în restaurantele și saloanele din Orașul Vechi. Puteau alege să participe și la numeroase și variate evenimente culturale sau chiar la activități sportive.
Mulți dintre vilegiaturiști erau deja fani ai fotbalului, disciplină sportivă care se dezvoltase mult în ultimul deceniu, mai ales în Capitală, la Ploiești și în orașele Transilvaniei. Însă acești iubitori ai sportului-rege puteau avea parte de meciuri palpitante și în urbea lui Ovidiu.
Așa se face că stadionul municipal a fost arhiplin pe 9 mai 1931, vilegiaturiști și localnici deopotrivă umplând tribunele pentru a urmări meciul de fotbal dintre Tricolorul Ploiești (una dintre cele mai bune echipe ale țării) și formația Elpis Constanța, echipa comunității grecești. Meciul făcea parte din competiția Liga de Sud. Era un adevărat derby, astfel că și trăirile și orgoliile erau pe măsură, așa cum aflăm și din cronica sportivă publicată ulterior în ziarul „Dacia”:
„Pe fețele tuturor, atât a jucătorilor, cât și a spectatorilor, se citește o vie enervare, nesiguranță. Primul mitan se scurge intens, cu deschiderile largi ale albaștrilor (n.n. ploieștenii) obișnuiți altădată ca în trei minute să marcheze două goluri. Dar acum, nicio lovitură transformată. Pauza îi găsește pe tricoloriști, clătinându-se în încrederea lor…În a doua repriză, din pass-ul lui K. Ludovic, Criticos reușește să trimeată mingea în plasă…”
Scorul era 1-0 pentru Elpis, echipă considerată fără șanse reale la victorie. Tricolorul Ploiești se aruncă în atac și, în doar câteva minute, reușește să egaleze și chiar să preia conducerea cu 2-1. Timpul se scurge, iar partida capătă accente dramatice: Elpis rămâne în zece după ce Grecu primește cartonaș roșu pentru un fault. Chiar și în inferioritate numerică, constănțenii reușesc să egaleze, Mamudi marcând cu „o magistrală lovitură de cap”, în urma unui corner.
Spre deliciul suporterilor locali, chiar în ultimele minute de joc, Elpis dă lovitura: Japoni profită de o greșeală a apărării ploieștene și marchează golul victoriei: 3-2! Un succes neașteptat, care îi aduce la extaz pe fanii formației de pe litoral. Ziariștii de la „Dacia” scriau că, învingând Tricolorul, Elpis a demonstrat că este cea mai bună echipă a Constanței, mai bună chiar decât Victoria, campioana en titre a orașului. Afirmația se baza pe faptul că Victoria jucase și ea cu Tricolorul Ploiești, cu doar câteva zile înainte, dar pierduse partida cu 0-1:
„Pentru victoriștii campioni a început declinul, steaua le-a apus, pe când Elpisul, cu forțe noi și tinere, călăuzită de emblema Tot mai înspre ideal, cu pași gigantici, cu victorii peste victorii, se îndreaptă spre culme…”.
Optimismul gazetarilor avea acoperire: în acel an, Elpis a câștigat Cupa Provinciei iar în anul 1932 a cucerit Cupa Comandor Vladimir Georgescu, după 2-1 cu Victoria. În anul 1933 a obținut un nou trofeu, după scorul 4-0 cu aceeași rivală locală. La acea vreme, se disputau numeroase competiții regionale, prima ediție a Campionatului Național de fotbal al României având loc în sezonul 1932-1933.
În final, merită să prezentăm și echipa Elpis care, în acea zi de mai 1931, a reușit să câștige partida cu Tricolorul Ploiești: Patis, Grecu, Duma, Ionescu, Alexandrescu, Japoni, Dragon, Ialina, Mamudi, Critico, K. Ludovic.
Reclama zilei – Magazinul “La Eftinirea Traiului” – Sosindu-mi direct de la producători articolele de mai jos le vând cu următoarele prețuri: Unt proaspăt de vacă calit. I – cu lei 100, Brânză proaspătă de vacă – 28 lei kg, Ouă proaspete 2 lei bucata, Smântână lei 40. Se găsește la Ghereta Mică, lângă Măcelăria Dragon, din Piața Carol. (1925)
