31 ianuarie – Ctitorul Pincus Șapira și primul laborator de optică medicală
Pe data de 31 ianuarie 1927, în Sala Arena Grand (pe Bd. Ferdinand) a avut loc o întâlnire a Sfatului Negustoresc din Constanța, o asociație formată din cei mai de seamă oameni de afaceri ai orașului. Președinte în exercițiu era Ioan Miga, proprietarul unei farmacii celebre, atât la acea vreme, cât și ulterior, în a doua jumătate a secolului XX. Printre membrii de marcă se numărau și Arnold Birnbaum (proprietarul unui căutat magazin de menaj), Romulus Cocea (președinte al Uniunii Micilor Industriași, deținător al unui mare magazin de electrice și electrocasnice) și Pincus Șapira, președintele comunității israelite din Constanța.
În cadrul ședinței din 31 ianuarie, cei prezenți au votat o moțiune prin care comercianții Constanței cereau Guvernului înființarea Creditului Comercial în urbea lui Ovidiu, o instituție care să le protejeze interesele și în vremuri de criză economică. Acest lucru avea să se întâmple peste câteva luni. Întâlnirea de la Arena Grand ne oferă prilejul de a-l prezenta pe unul dintre afaceriștii menționați, Pincus Șapira, o personalitate a orașului nostru care merită a fi cunoscută.
În ziarele și revistele vremii apare des reclama magazinului deținut de Șapira, “cel mai mare magazin de bijuterii, ceasornicărie și obiecte de artă din Constanța, furnizor al Curții Regale”. Titlul din urmă, de furnizor al familiei regale, i-a fost acordat de Carol I. Născut la Tulcea pe 10 mai 1871, Pincus Șapira s-a mutat la Constanța în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, știut fiind faptul că în noiembrie 1897 el avea deja deschis un magazin pe strada Carol (azi Bd. Tomis), la nr. 22, “La magazinul de încredere”(vezi foto). Interesant este că adesea, reclamele magazinului menționează ca adresă Piața Independenței (Ovidiu), ceea ce nu era real, dar dădea foarte bine la public!
Șapira a fost un fruntaș al orașului, deținând de mai multe ori funcția de consilier comunal, șefia Bursei de Comerț și Cereale, precum și cea de vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie. În această ultimă calitate, s-a implicat activ în dezvoltarea relațiilor comerciale dintre România și Polonia, motiv pentru care a fost decorat cu mai multe distincții de către ambele state (Ordinul Vulturul Alb – Polonia, Coroana României clasa I și Meritul Comercial).
Lui Pincus Șapira i se datorează și construirea unui lăcaș de cult deosebit, monument istoric ce impresionează și astăzi: Sinagoga Așkenază din Constanța, situată pe strada C.A. Rosetti, colț cu strada Petru Rareș. În oraș a existat și Sinagoga Sefardă – Templul Spaniol, aflată pe strada Mircea, ridicată în 1908 și dărâmată în anii ’80; astăzi, pe locul acesteia este o parcare. Membru al confesiunii așkenaze israelite, Șapira, în calitatea sa de președinte al comunității evreiești, a inițiat ridicarea lăcașului, finalizat în anul 1911 și realizat după planurile celebrului arhitect al orașului, Adolph Linz.
Comunitatea evreiască din Constanța era una puternică. Recensămintele urbei ne spun că în 1882 în oraș locuiau 553 de evrei, în 1902 erau înregistrați 1059, pentru ca în 1928, numărul membrilor comunității să fie de 2.135 de persoane.
Șapira a fost un afacerist abil și un vizionar: a investit peste 1 milion de lei pentru a crea primul atelier de optică din Dobrogea și chiar din Vechiul Regat, o industrie nouă, în plină ascensiune. Reclamele vremii ne spun că aici se creau la comandă ochelari, folosindu-se aparate de import, de o precizie deosebită. Alegerea ochelarilor potriviți se făcea după un consult oftalmologic minuțios. Ochelarii de la Șapira erau eleganți și ușori, iar lentilele de o calitate extraordinară. Pentru a ajunge la aceste rezultate, Șapira angajase un tânăr optician din Germania, Heinrich Hermansdorfer, din Munchen, care deținea la Constanța funcția de maestru director. Acesta era ajutat de doi tineri, orfani de război deveniți primii ucenici români ai unui astfel de atelier. Pincus Șapira a fost căsătorit și a avut trei copii, doi băieți și o fată. Timp de aproape patru decenii, el a deținut în oraș nu doar clădirea de pe strada Carol numărul 22, ci și alte prăvălii și case. A decedat pe 26 martie 1933, lăsând în urma sa o moștenire ce trebuie să supraviețuiască timpului.
Reclama zilei – Tipografia Universală Gr.M Grigoriu – Piața Independenței – Asortată cu diferite litere, tăetura cea mai modernă, pote efectua orice lucrare precum Cărți, ziare, afișe, registre, adrese, etichete, cărți de visită, de logodnă, bilete de nuntă și de doliu. Legătorie de cărți.
