21 februarie 1925 – Interzicerea jocurilor de noroc de la Cazino și efectele sale asupra comerțului
În anii ’20 ai secolului trecut, Cazinoul Comunal din Constanța era principala atracție a urbei, cu precădere în sezonul estival, atunci când zeci de mii de oameni, din țară și din străinătate veneau în orașul lui Ovidius pentru a petrece clipe de relaxare. Aflat sub anterpriza baronului Edgar de Marçay (cel care conducea și Cazinoul din Sinaia), Cazinoul Constanței era un centru cultural (găzduia spectacole, concerte, expoziții, baluri), dar și restaurant și local unde se jucau jocuri de noroc. Acestea din urmă au adus Cazinoului și orașului câștiguri uriașe, dar ele atrăgeau, implicit și mari și grave probleme. Pasiunea bolnavă pentru ruletă, baccara, poker sau chemin de fer a făcut sute de victime, atât printre vilegiaturiști, cât și printre constănțeni. Ziarele vremii au consemnat numeroase cazuri de sinucidere a unor persoane ruinate la Cazino. S-au pierdut vieți, s-au distrus destine și familii, s-au destrămat averi. Toate aceste probleme au făcut ca autoritățile constănțene să convingă instituții ale statului să interzică jocurilor de noroc, în unii ani. Așa s-a întâmplat în 1923-1925, trei ani consecutivi în care jocurile au fost prohibite. Această hotărâre i-a făcut pe jucătorii pasionați să nu mai vină la Constanța și să își consume viciul, și banii, în altă parte. Comercianții locali erau nemulțumiți pentru că afacerile lor sufereau: în trecut, înainte de a merge la Cazino, pariorii cheltuiau sume mari în magazinele și restaurantele urbei, ajutându-i pe afaceriștii locali să prospere. Pe 21 februarie 1925, ziarul Marea Neagră publica articolul Pentru salvarea comerțului constănțean, din care vom cita un amplu fragment:
“De trei ani, Constanța e veșnic abandonată de către obișnuiții ei adoratori, cari o vizitau regulat. Mărgăritarul României Mari nu mai dispune de distracțiile pe cari le oeferea altădată Cazinoul Comunal. Măsura luată de ministrul de finanțe, prin care a oprit jocurile, a făcut ca ușile Cazinoului să nu se mai deschidă. Odată cu închiderea lui și miile de vizitatori ce ne vizitau în fiecare vară, au renunțat la Constanța, îndreptându-se acolo unde le sunt rezervate toate distracțiile. Pe când aiurea totul e permis, la noi singurul local de distracție care aduce comunei și statului venit anual de câteva milioane și negustorilor -frumoase afaceri, printr-o simplă dispozițiune a fost distrus, căci prin oprirea jocurilor nimeni nu-l mai vizitează, nicichiar localnicii.”
În finalul scrisorii deschise din Marea Neagră se face apel la ministrul de finanțe Vintilă Brătianu să revină asupra deciziei sale “dând libertate jocurilor la Cazinoul Comunal din Constanța și astfel, comuna, statul și comercianții vor avea numai de câștigat iar orașul își va recăpăta amploarea de altădată”. Presiunea exercitată de ziarele locale, dar și de unele naționale, precum și numeroasele plângeri făcute de comercianți, au făcut ca în anul următor, jocurile de noroc să fie iarăși acceptate la Cazino. Pariorii iar au luat cu asalt urbea, negustorii locali și-au mărit veniturile iar victimele jocurilor au apărut din nou. Această situație a continuat să existe de-a lungul întregului deceniu, cu perioade de acceptare, urmate de interzicere.
Reclama zilei – Vechea cunoscuta firmă a dlui Panait Arvaniti atrage atenția onorabilei sale clientele că a redeschis în strada Carol 58 cu emblema La Magazinul Mic un magazin bine asortat cu tot felul de articole de Mercerie și Galanterie, special Dantelărie și Ciorăpărie care se vând cu prețuri reduse.
