2 ianuarie – Recital la Cazino și portrete de edili constănțeni
Cazinoul Constanței a fost scena unor evenimente culturale deosebite și în lunile de iarnă, nu doar în mult așteptatul sezon estival. În anii `20, edificiul necesita unele reabilitări, mai ales că orașul se pregătea să găzduiască în 1928 Semicentenarul Dobrogei (50 de ani de la instalarea administrației românești). Totuși, în așteptarea lucrărilor, porțile monumentalului edificiu se deschideau uneori pentru a găzdui spectacole.
În seara de 2 ianuarie 1927 s-a dat startul unui regal de operetă. Ziarul Dacia consemna:
„Aseară, în Sala Cazinoului, compania de opere de sub direcțiunea domnului Rabega, având în fruntea distribuției pe doamnele Ana Dorna și Silvia Dobrescu și pe domnii Belcinii și N Dumitriu, a dat prima reprezentație din ciclul anunțat, cu opereta Sylvia, de Francisc Molnar. Întreg ansamblul de peste 45 de persoane a fost la înălțime, corul excelent, orchestra sub bagheta maistrului Blum – minunată, montarea și costumația ireproșabile. Sala arhiplină a bisat câteva dintre cele mai plăcute bucăți muzicale, răsplătind cu numeroase aplauze pe interpreți. Autoritățile au strălucit prin absență. La cererea generală Sylvia se va reprezenta și astă seară și mâine seară, urmând ca luni să aibe loc Vagabonzii”.
Cel mai probabil, directorul trupei venite la Constanța era craioveanul Vasile Rabega (1886-1959), tenor emerit și unul dintre fondatorii Operei Române din București (1919), pe a cărei scenă a performat decenii de-a rândul. O altă ipoteză este identificarea directorului de operă cu Nicolae (Nicu) Rabega, cântăreț la modă în anii 20, originar tot din Craiova.
Alte evenimente
Ne întoarcem rapid în timp, tocmai la finalul secolului al XIX-lea. Pe 2 ianuarie 1897, ziarul Constanța publica un material extrem de interesant, din care redăm un fragment:
„Domnul Koiciu, primarul orașului, a parcelat moșia domniei sale de 200 de hectare de la Anadolchioi, în 4000 de loturi la 400-600 de metri fiecare, vânzând deja vreo 100 de parcele la 1 leu metrul, la muncitori și funcționari mici, cari nu pot plăti chiriile scumpe din oraș…”.
Beneficiare ale acestei acțiuni sunt și familii tinere și unele ale veteranilor de război, care își vor construi aici case, creând, practic, ceea ce mult mai târziu se va numi chiar cartierul Coiciu. În epoca interbelică, actuala stradă Poporului se numea de asemenea Mihail Coiciu, după numele fostului edil.
Mihail Coiciu (1842-1914) a fost primar al urbei în patru mandate, trei dintre ele între anii 1886-1897, iar ultimul, în martie – iulie 1910. De numele său se leagă numeroase realizări edilitare, Merită menționat că în 1896, pe timpul mandatului său, Constanța dobândește primul sediu de primărie construit special în acest scop (până atunci, primăria a activat în diverse clădiri închiriate). Acest prim Palat Comunal al Constanței a funcționat ca sediu de primărie timp de zece ani, între 1896 și 1906. Devenind neîncăpător, pe măsură ce Constanța se extindea, Palatul Comunal a fost vândut și transformat în Palatul Poștei (Poșta Veche). Astăzi, în clădirea ridicată pe vremea primarului Coiciu funcționează Muzeul de Artă Populară Constanța.
Ne întoarcem însă în anul 1897. În același ziar Constanța din 2 ianuarie apare o reclamă a unor avocați:“Bănescu și Belcik, avocați la Constanța, strada Mircea cel Mare nr.8. Se însărcinează cu orice procese, înaintea tribunalelor române și streine cu efectuarea împrumuturilor la societățile Creditul funciar urban și rural din București și cu facerea tuturor actelor de notariat. Consultațiuni: 8-12 dimineața și 4-6 după-amiaza”. Aparent, o simplă reclamă. De fapt, o mențiune a două persoane foarte importante ale orașului, cu contribuții deosebite la dezvoltarea acestuia.
Avocatul Alexandru Belcik a fost primar al urbei între 20 decembrie 1891 și 18 aprilie 1892. În scurtul său mandat a luat o decizie foarte importantă: a decis ca Primul Cazin (Cazino al Constanței), așa numita Sală de Cură (Kuursaal), să fie demolat după ce fusese grav afectat de o furtună. Belcik a propus crearea unui Cazino care să rivalizeze cu edificiile asemănătoare din Vestul Europei. A avut chiar și o idee stranie, aceea de a dărâma Farul Genovez pentru ca pe locul lui să se ridice un Cazino care ar fi avut în vârf chiar un mic far. Primul Cazin a dispărut, iar administrația constănțeană a decis construirea unuia nou pe Bulevardul Elisabeta, care a funcționat între anii 1892-1910. Cazinoul imaginat de Belcik, menit să rivalizeze cu cele de la Monte Carlo, actualul Cazinou al Constanței, avea să fie ridicat abia în prima decadă a secolului XX, în timpul altor administrații.
Tot Belcik a avut ideea de a crea stațiunea Mamaia, un plan ce avea însă să fie pus în aplicare de fostul său coleg, avocatul Ion Bănescu.
Bănescu (1851-1909) a fost profesor, politician, istoric, jurist și avocat cu studii absolvite la Berlin. În anul 1900 a fost, timp de câteva luni (ianuarie – aprilie), președinte al Comisiei Interimare – cu atribuții de edil, iar între 7 februarie 1905 – 11 aprilie 1907, primar al orașului. I se datorează numeroase realizări urbanistice, precum și înființarea a numeroase școli, însă contribuția sa majoră, pentru care este și astăzi pomenit, a fost, fără îndoială, crearea și inaugurarea stațiunii turistice Mamaia (august 1906).
Pe lista primarilor avocați de la începutul secolului XX se regăsește și George Benderly (1865-1932), care a condus destinele localității doar pentru câteva luni, în intervalul septembrie – decembrie 1904. Specialist reputat, el s-a remarcat și ca un pasionat al operelor de caritate. Pe data de 2 ianuarie 1922, în ziarul Dobrogea Jună era publicat un amplu anunț, din care redăm cele mai importante fragmente: “Comitetul Societății Ocrotirea Orfanilor din Răsboiu din Constanța aduce viile sale mulțumiri domnului GD Benderly, avocat din Constanța care a binevoit a dona pentru orfanii dobrogeni din răsboiu, prin doamna Esmeralda G Dumitriu, suma de 3000 de lei. Această sumă va servi la împlinirea multor nevoi ale orfanilor, atât de numeroși și atât de lipsiți de îmbrăcăminte, încălțăminte, adăpost și hrană. Domnul Benderly a donat până acum peste 5000 de lei (în total)… Fapta domniei sale este demnă de toată lauda și este prea frumoasă pentru a nu o aduce la cunoștința tuturor, chiar contra voinței sale, în dorința ca gestul frumos să fie imitat”.
Benderly a fost la un moment dat senator de Constanța și a surprins atunci când și-a dat demisia din funcție. El și-a explicat astfel gestul:
“Scaunul în Parlament constituie un mandat pe care, eu unul cel puţin, înţeleg să-l exercit în limitele în care mi-a fost încredinţat şi cu dispozitivul ce mi-a fost fixat de alegătorii mei. Din momentul în care m-am convins, că nu-mi pot îndeplini întocmai obligaţiunea contractată, am socotit o elementară datorie de onoare şi conştiinţă, din parte-mi, ca să depun acest mandat – şi l-am depus. N-am înţeles şi nu înţeleg că a fi mandatar al naţiunei înseamnă a încasa numai diurne şi a te plimba gratuit pe C.F.R…”.
Fost decan al Baroului Constanța în mai multe rânduri și consul onorific al Țărilor de Jos, George Benderly a semnat înaintea morții un act de donație, oferind Curții de Apel Constanța întreaga sa bibliotecă, 703 volume.
Reclama zilei – “Vizitați Marele Restaurant Grand – Strada Carol 77 bis – Zilnic mâncări de pește proaspăt – Bucătărie națională și franceză – Vinuri alese, indigene și streine. Grătar Special – Bere Șlepingăr Bragadiru – Curățeni exemplară – Prețuri populare – Orchestră națională sub conducerea virtuosului Iancu Constantinescu – Cofetăria Grand, cele mai delicioase confeturi și prăjituri.” (1924)
