18 octombrie – D’ale urbei. Problema șomerilor, sechestrarea unui vapor și nostima pățanie a unui hoț
În 1930, pe fondul Marii Depresiuni Economice ce lovise puternic întregul mapamond, numeroase orașe-port se confruntau cu fenomenul șomajului. Constanța suferea și ea, dar gazetele vremii încercau să arate că situația nu era atât de gravă pe cât se zvonea și că de fapt, în urbea lui Ovidiu exista doar un șomaj mai puțin obișnuit. Ziarul Dacia menționa pe 18 octombrie 1930 că în ultimele șase luni fuseseră rezolvate 342 de cereri de serviciu și că în perioada estivală fuseseră numeroase oferte de muncă la care nimeni nu aplicase. Se menționa în articol: “Se caută specialiști, sunt în special cereri de bone, bucătărese, oameni de serviciu și lucrători calificați. Sunt oferte. dar nu și destui aplicanți”.
Problema șomajului era totuși însă una serioasă, în special, după încheierea sezonului turistic, atunci când multe localuri și hoteluri își închideau porțile și eliberau din funcție personalul. O altă problemă era șomajul din port. Din cauza crizei, nu mai erau foarte multe operațiuni portuare ca în alți ani, așa că mulți docheri nu mai aveau de muncă.
În sezonul rece se mai înregistra un fenomen: veneau la Constanța „cocorii”! Aceștia erau țărani din județ care după ce terminau lucrările agricole soseau la Constanța pentru a munci ca zilieri în port. Ei cereau sume mai mici decât muncitorii portuari obișnuiți și adesea le luau acestora locurile de muncă. Întreaga situație ducea adesea la conflicte între sindicate și acești nou veniți.
Mai exista o altă categorie de șomeri în port: cea a aventurierilor sosiți cu dorința de a deveni marinari. Din cauza crizei, flota Serviciului Maritim Român era însă redusă și nu mai navigau atâtea vase ca în alți ani. Aventurierii încercau însă să prindă un post de marinar, în condițiile în care mateloți cu ștate vechi nu mai aveau serviciu după ce vase cunoscute (Împăratul Traian, Turnu Severin sau România) fuseseră mutate în șantiere navale pentru a fi reparate.
Pe fondul crizei apăruse și clasa aprenților șomeri. La oficiile de șomaj, auzind că se dau ajutoare, apăruseră mulți nevoiași, bătrâni, femei și copii. Pentru că erau totuși cazuri sociale, prefectul Nicu Petru și primarul Gheorghe S. Popescu închideau ochii și le acordau ajutorul bănesc. Problema acestor clase neobișnuite de șomeri urma să persiste și în viitori ani ai crizei…
Pe 18 octombrie 1930 autoritățile vamale și Căpitănia Portului au pus un sechestru asigurator pe vaporul grecesc Gilda Ambatulo, ancorat în dana 4 a Portului. Acest vas aparținea armatorului grec Gherasimos Eftanasiu Amelelo, cu domiciliu la Londra și care datora suma de 13.872.000 de lei societății de asigurare Constants South Welles Limited, cu sediul în capitala Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Creditorul nu reușise să îl convingă pe armator să îi dea banii, astfel că a făcut o cerere autorităților constănțene, pentru a sechestra nava.
Pe 18 octombrie 1930 un hoț a devenit protagonistul unui nostim incident. Numit de ziariști „șoarece de vapoare”, infractorul Alexandru Ștefănescu era specializat în lovituri de noapte, date pe vasele ancorate în port. În acea noapte, el a urcat pe vasul Evrichen, foarte slab păzit și al cărui echipaj primise permisie în oraș. Hoțul a găsit o cabină descuitată, cea a marinarului chinez Ciu Udine, și a sustras de acolo un frumos și nou costum de haine. Ștefănescu nu a plecat imediat, ci a găsit o magazie și s-a schimbat în hainele cele noi, lăsându-le pe cele vechi la bordul navei. Apoi, tacticos, găinarul a pornit spre poarta 1 a portului, spre oraș. Ghinionul a făcut ca la ieșire să dea nas în nas chiar cu chinezul Ciu Udine, care se întorcea din oraș.
Acesta și-a recunoscut costumul și împreună cu doi colegi de echipaj au tăbărât asupra hoțului. Au boțit un pic costumul, cu tot cu Ștefănescu în el, apoi au alertat autoritățile. Hoțul a fost arestat și deferit Parchetului iar povestea a ajuns în ziare, la rubrica de can-can! A răspuns pentru fapta sa și probabil, nu a mai făcut niciodată parada modei…
“Sezonul estival fiind terminat, marele hotel Elita, din Piața Independenței (Ovidiu), închiriază camere mobilate de la 1000 de lei în sus, lunar”. (1929)
“Se caută un băiat mic, pentru expediție ziare. A se adresa la redacție.” (Dacia, 1930)
„La Teatrul Cinema Regina Maria, astăzi, filmul vorbitor și cântat Cântecul Durerii, cu Al Jolson, alături de Sonny Boy și Davey Lee.” (Dacia, 1930)
Reclama zilei – Vechiul Atelier de Croitorie de Damă M. Terchel, Strada Carol no. 85, a înființat secțiuni speciale de Blănărie, Lingerie Artistică de Damă, Galanterie, Prețuri Excesiv de Ieftine, Execuție Punctuală. (1929)
