La începutul anilor ’30, Constanța era un oraș dezvoltat, cu o viață tumultoasă. Sezonul estival începea la 1 mai, iar turiștii veneau deja pe litoral în număr mare. Făceau plajă ziua, iar seara se distrau la petrecerile organizate în restaurantele și saloanele din Orașul Vechi. Puteau alege să participe și la numeroase și variate evenimente culturale sau chiar la activități sportive.

Mulți dintre vilegiaturiști erau deja fani ai fotbalului, disciplină sportivă care se dezvoltase mult în ultimul deceniu, mai ales în Capitală, la Ploiești și în orașele Transilvaniei. Însă acești iubitori ai sportului-rege puteau avea parte de meciuri palpitante și în urbea lui Ovidiu.

Așa se face că stadionul municipal a fost arhiplin pe 9 mai 1931, vilegiaturiști și localnici deopotrivă umplând tribunele pentru a urmări meciul de fotbal dintre Tricolorul Ploiești (una dintre cele mai bune echipe ale țării) și formația Elpis Constanța, echipa comunității grecești. Meciul făcea parte din competiția Liga de Sud. Era un adevărat derby, astfel că și trăirile și orgoliile erau pe măsură, așa cum aflăm și din cronica sportivă publicată ulterior în ziarul „Dacia”:

„Pe fețele tuturor, atât a jucătorilor, cât și a spectatorilor, se citește o vie enervare, nesiguranță. Primul mitan se scurge intens, cu deschiderile largi ale albaștrilor (n.n. ploieștenii) obișnuiți altădată ca în trei minute să marcheze două goluri. Dar acum, nicio lovitură transformată. Pauza îi găsește pe tricoloriști, clătinându-se în încrederea lor…În a doua repriză, din pass-ul lui K. Ludovic, Criticos reușește să trimeată mingea în plasă…”

Scorul era 1-0 pentru Elpis, echipă considerată fără șanse reale la victorie. Tricolorul Ploiești se aruncă în atac și, în doar câteva minute, reușește să egaleze și chiar să preia conducerea cu 2-1. Timpul se scurge, iar partida capătă accente dramatice: Elpis rămâne în zece după ce Grecu primește cartonaș roșu pentru un fault. Chiar și în inferioritate numerică, constănțenii reușesc să egaleze, Mamudi marcând cu „o magistrală lovitură de cap”, în urma unui corner.

Spre deliciul suporterilor locali, chiar în ultimele minute de joc, Elpis dă lovitura: Japoni profită de o greșeală a apărării ploieștene și marchează golul victoriei: 3-2! Un succes neașteptat, care îi aduce la extaz pe fanii formației de pe litoral. Ziariștii de la „Dacia” scriau că, învingând Tricolorul, Elpis a demonstrat că este cea mai bună echipă a Constanței, mai bună chiar decât Victoria, campioana en titre a orașului. Afirmația se baza pe faptul că Victoria jucase și ea cu Tricolorul Ploiești, cu doar câteva zile înainte, dar pierduse partida cu 0-1:

„Pentru victoriștii campioni a început declinul, steaua le-a apus, pe când Elpisul,  cu forțe noi și tinere, călăuzită de emblema Tot mai înspre ideal, cu pași gigantici, cu victorii peste victorii, se îndreaptă spre culme…”.

Optimismul gazetarilor avea acoperire: în acel an, Elpis a câștigat Cupa Provinciei iar în anul 1932 a cucerit Cupa Comandor Vladimir Georgescu, după 2-1 cu Victoria. În anul 1933 a obținut un nou trofeu, după scorul 4-0 cu aceeași rivală locală. La acea vreme, se disputau numeroase competiții regionale, prima ediție a Campionatului Național de fotbal al României având loc în sezonul 1932-1933.

În final, merită să prezentăm și echipa Elpis care, în acea zi de mai 1931, a reușit să câștige partida cu Tricolorul Ploiești: Patis, Grecu, Duma, Ionescu, Alexandrescu, Japoni, Dragon, Ialina, Mamudi, Critico, K. Ludovic.

Reclama zilei –  Magazinul “La Eftinirea Traiului” – Sosindu-mi direct de la producători articolele de mai jos le vând cu următoarele prețuri: Unt proaspăt de vacă calit. I – cu lei 100, Brânză proaspătă de vacă – 28 lei kg, Ouă proaspete 2 lei bucata, Smântână lei 40. Se găsește la Ghereta Mică, lângă Măcelăria Dragon, din Piața Carol. (1925)

Divinitate a fertilității, frumuseții și a iubirii, Venus-Afrodita a fost adorată în epocă romană și în ipostaza de „Venus Genetrix” (Fondatoarea Familiei), fiind considerată protectoare și străbună a poporului roman. Ținând cont de aceste aspecte, este evidentă popularitatea divinității în toate provinciile imperiului. În Moesia Inferior, Venus este, de asemenea, des reprezentată, iar muzeul din Constanța se mândrește cu mai multe astfel de piese de artă sculpturală. Vom prezenta astăzi doar trei dintre acestea.

Bineînțeles, cea mai cunoscută și mai frumoasă statuie este cea cunoscută sub numele de „Venus din Tomis”. Statuia de marmură albă, translucidă (înaltă de 0,827 m, cu tot cu soclu) are o poveste uimitoare. Capul ei a fost descoperit în 1973, în timpul unor lucrări din Piața Ovidiu, în timp ce restul (corpul și brațul drept) a fost descoperit 31 de ani mai târziu, în aceeași zonă. Foarte interesant este și faptul că cele două fragmente au fost găsite de același arheolog, regretata Zaharia (Zizi) Covacef.

Statuia, datată la mijlocul secolului II d.Hr., aparține tipului „Afrodita Anadyomene”, o ipostază inedită ce înfățișează momentul în care zeița iese din baie, cu veșmântul lăsat la picioare și își prinde brățări la glezne. Peste veșmântul căzut se află un delfin.

O altă reprezentare a zeiței este „Venus cu Eros în brațe”. Realizată din marmură de culoare albă, translucidă, descoperită în 2006, statueta se păstrează fragmentar. Lipsește partea superioară, de deasupra ombilicului. De la Eros se păstrează piciorul stâng și punctele de contact pe pântecul și șoldul zeiței. Lungimea totală a artefactului este de 0,255 m. Această figurare seminudă sugerează mai degrabă maternitatea, ipostaza fiind aceeași menționată anterior, Venus Genetrix, strămoașa Romei.

O a treia piesă este statueta „Venus cu Eros pe delfin”. Este tot o piesă fragmentară, realizată din marmură gălbuie, bine șlefuită, descoperită în 2005. Lungimea totală este de 0,23 m, din care Venus are 0,193 m iar Eros 0,09 m. Lipsesc capul zeiței, brațul stâng de la umăr, antebrațul drept, partea de jos, laterala stângă a mantiei, picioarele, de sub genunchi până la glezne. Zeița este reprezentată nud, iar în dreptul ei se află Eros, așezat pe delfin. Zeul iubirii, cunoscut și sub numele de Cupidon, este văzut din față, stând cu ambele picioare spre exterior. Statuia a fost datată în sec.II d.Hr.

Reclama zilei – PODOL – Mijlocul ideal contra asudărei picioarelor. După prima, cel mult a doua întrebuințare,, asudarea piciorului încetează, mirosul neplpcut dispare. Vindecă pcioarele rănite și întreține piciorul moale, nu-l usucă și nu întărește pielea. De vânzare la farmacii și drogherii.  Preț 35 lei. Fabricant: Farmacia Osânda, Oradea. (1926)

Revista „Pontica”, anuar al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța și una dintre cele mai longevive publicații științifice din România, și-a reconfirmat valoarea academică în urma celei mai recente proceduri de evaluare desfășurate de Consiliului Național al Cercetării Științifice, menținându-și încadrarea în categoria B a revistelor din domeniul fundamental al Științelor umaniste.

Având o apariție neîntreruptă din anul 1968, revista „Pontica” reprezintă, de aproape șase decenii, un important reper al cercetării istorice și arheologice din spațiul românesc și sud-est european. Volumele anuale reunesc materiale de specialitate semnate de cercetători de prestigiu din țară și din străinătate,  pe teme de cercetare arheologică, studii epigrafice și numismatice, dar și cercetări pluri și interdisciplinare.

De-a lungul existenței sale, revista a beneficiat de contribuția și expertiza unor personalități remarcabile ale cercetării istorice și arheologice, printre care îi amintim pe Adrian Rădulescu, Maria Bărbulescu, Mihai Irimia, Zaharia Covacef, Constantin Chera, Livia Buzoianu, Alexandru Avram și Alexandru Barnea, alături de numeroși specialiști din importante muzee și institute de cercetare din Europa, între care Pierre Dupont, Manfred Oppermann, Gocha R. Tsetskhladze, Ulriche Peter, Hristo Popov, Christof Schuler, Petya Georgieva și Vladimir Slavchev. 

          Reconfirmarea categoriei reprezintă o validare a standardelor științifice și editoriale pe care publicația le-a menținut constant de-a lungul timpului, precum și a eforturilor depuse de colectivul redacțional și de colaboratorii revistei. Evaluarea realizată de Consiliul Național al Cercetării Științifice confirmă rolul revistei în circuitul academic național și internațional, „Pontica” fiind inclusă în importante baze de date și rețele de specialitate.

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța adresează mulțumiri tuturor autorilor, colaboratorilor, membrilor Colegiului de redacție și ai Comitetului științific care, prin profesionalism și rigoare academică, contribuie la consolidarea prestigiului revistei „Pontica” și la promovarea cercetării științifice românești.

În anul 1956, săpăturile arheologice efectuate la marginea de nord a orașului Cernavodă, în punctul Columbia D, scoateau la iveală două figurine de lut care sunt considerate astăzi capodopere ale artei universale: cuplul „Gânditorul și femeia șezând”. Pentru a marca, în mod simbolic, împlinirea a 70 de ani de la această remarcabilă descoperire, dedicăm această filă de calendar cuplului de statuete, care a adus o contribuție esențială la înțelegerea ”Vechii Europe” și la aprofundarea cunoștințelor despre o etapă importantă din evoluția spirituală a omenirii – neoliticul.

          Cu doar câțiva ani înainte, Dumitru Berciu, reputat arheolog al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” București, identifica o nouă cultură arheologică între Dunăre și litoralul Mării Negre: cultura Hamangia. După cum menționa în lucrarea „Cultura Hamangia” (1966), aceasta a fost „numită astfel după numele gării Hamangia de pe linia de cale ferată dintre Medgidia și Babadag – care deservește comuna Baia”.

„Cultura Hamangia din Dobrogea dezvăluie începuturile foarte vechi ale neoliticului din România și aruncă o lumină nouă și surprinzător de clară asupra omului însuși, cu posibilitățile sale de a se cunoaște pe sine și lumea înconjurătoare”, sublinia arheologul. Noua etapă arheologică avea să schimbe perspectiva asupra comunităților de agricultori și crescători de animale din neolitic, cunoscute astăzi mai ales prin realizările lor remarcabile în domeniul ceramicii și plasticii antropomorfe.

          În 1956, la doar patru ani de la identificarea acestei culturi, echipa Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, condusă de Dumitru Berciu (1907 – 1998) și Sebastian Morintz (1927 – 1997), descoperea cele două statuete din lut, atribuite culturii Hamangia. Acestea aveau să devină, în timp, un simbol al civilizației neolitice, fiind considerate unele dintre cele mai expresive creații artistice ale preistoriei.  

          Cuplul „Gânditorul și femeia șezând” s-a numărat printre numeroasele piese de inventar funerar descoperite în necropola Cernavodă – punctul Columbia D, situată la nord de oraș, în vecinătatea șoselei Cernavodă – Capidava. În campaniile arheologice din anii ’50, în zona respectivă au fost identificate peste 400 de morminte, alunecările de teren ducând la distrugerea și dislocarea multor morminte.

Cele două statuete au fost găsite în stare fragmentară, în apropierea unui schelet, deranjat de aceste procese naturale.  Ulterior, piesele au fost reconstituite, păstrându-și expresivitatea inițială. Deși de dimensiuni reduse (Gânditorul are înălțimea de 11,5 cm, iar figura feminină – 11,4 cm), ele impresionează prin simplitatea și forța expresivă a formelor. Prima statuetă înfățișează un bărbat așezat pe un scăunel, cu coatele sprijinite pe genunchi și capul susținut de palme, sugerând o stare de reflecție profundă. Statueta feminină completează scena printr-o postură calmă și echilibrată, exprimând aceeași interiorizare.

Cuplul „Gânditorul și femeia șezând” întruchipează ideea universală a complementarității dintre masculin și feminin – două principii unite într-un echilibru tăcut. Prin aceste figurine, artistul neolitic nu a redat doar forme, ci a surprins o stare profund umană, apropiată de esența însăși a existenței. Fără podoabe sau detalii, figurinele par să comunice dincolo de timp, sugerând o liniște încărcată de sens și o legătură subtilă între om și misterul creației.

O interpretare plină de sensibilitate este oferită de cercetător dr. Valentina Voinea, în volumul „Centrul Hamangia – Muzeul Axiopolis Cernavodă”, a cărui lansare oficială va avea loc miercuri, 13 mai 2026, în cadrul Simpozionului Internațional „Zorii civilizației străvechi europene. Fragmente din lumea Gânditorului”: „Deși suntem departe de a descifra mesajul religios transmis de cele două figurine, simpla lor vizualizare sau atingere ne transpune într-un alt plan, pe cât de incitant, pe atât de ermetic. Genialitatea realizării plastice rezidă tocmai în crearea acestei «stări» nedefinite prin minimum de mijloace, simplitatea formelor amintind de capodoperele lui Brâncuși. Marele artist român, după cum însuși mărturisea, a căutat să redea stări dincolo de limitele materiale, precum starea de a iubi sau de a zbura, ignorând principiile academice ale artei. (…) Sculpturile «Cumințenia pământului» și «Rugăciune» amintesc de aceleași forme, transmit aceleași idei ca și cuplul divin «Gânditorul și femeia șezând» – starea de a fi într-o conexiune cu transcendentul”.

Reclama zilei: „Veste Bună – În curând se va deschide cea mai frumoasă grădină – Teatru-Cinema Popular – str. Ștefan cel Mare colț cu Mircea – sub direcția d-lui D. Vartolomeu și d-na T. Komet. Filmele cele mai frumoase și artiștii cei mai renumiți vor debuta pe scena teatrului „Popular” – Director artisic M Komet” (Dacia, 7 mai 1925)

Cu ocazia zilei de 10 Mai, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța marchează împlinirea a 160 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului Carol, devenit ulterior Regele Carol I al României, prin organizarea unui tur ghidat tematic, intitulat „Constanța regală”.

          Turul va avea loc duminică, 10 mai 2026, începând cu ora 11:00 și va fi susținut de specialistul muzeal dr. Cristian Cealera. Participanții sunt invitați să redescopere istoria orașului printr-un parcurs ghidat care evocă atmosfera unei epoci definitorii și dezvăluie transformările arhitecturale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, strâns legate de viziunea modernizatoare a Regelui Carol I al României.

Pe parcursul traseului vor fi aduse în prim-plan clădiri emblematice ale Constanței de altădată, martore ale unei perioade de profunde transformări: primul sediu al Primăriei Constanța – actualul Muzeu de Artă Populară, Prefectura, Tribunalul și fostul Palat Regal, Palatul Comunal – actualul sediu al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Moscheea „Carol I”, Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și alte edificii.

Punctul de întâlnire va fi statuia Lupa Capitolina (statuia Lupoaicei, așa cum este cunoscută de constănțeni), amplasată la intrare în zona peninsulară a Constanței.

Turul ghidat este oferit gratuit constănțenilor de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Vă așteptăm cu drag!

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, sub egida Consiliului Județean Constanța și în parteneriat cu Arhivele Naționale ale României, Serviciul Județean Constanța al Arhivelor Naționale, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” – București și Filiala Constanța, alături de Asociația Filateliștilor „Tomis” Constanța, Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța, Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanța și Colegiul Național „Mihai Eminescu” Constanța, organizează manifestarea culturală „Carol I și Dobrogea”.

Evenimentul va avea loc vineri, 8 mai 2026, la ora 13:00, la sediul muzeului din strada Arhiepiscopiei nr. 7 și va include vernisajul unei expoziții ce marchează două repere esențiale ale istoriei moderne: urcarea pe tron a domnitorului Carol, la 10 mai 1866, precum și adoptarea primei Constituții românești, care a oferit cadrul instituțional necesar modernizării și consolidării statului român.

Expoziția cuprinde o serie de artefacte legate de îndelungata domnie a lui Carol I al României (1866-1914): plachete și medalii din patrimoniul MINAC, volume tematice din patrimoniul Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța, cărți poștale, fotografii și exponate filatelice puse la dispoziție de reprezentanții Asociației Filateliștilor „Tomis” Constanța.

Un punct central al evenimentului îl constituie masa rotundă, care va reuni specialiști din cadrul instituțiilor organizatoare, după următorul program:

• dr. Gina Ghiață (Serviciul Județean Constanța al Arhivelor Naționale)

                                – „Semnificația zilei de 10 Mai în istoria românilor”;

• dr. Delia Roxana Cornea (Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța)

                                 – „10 Mai la Constanța, reflectat în presa epocii”;           

          • dr. Costin Scurtu (Muzeul Național „Regele Ferdinand I” Filiala Constanța)  

               –     „Aspecte ale carierei militare a Regelui Carol I al României”

• dr. Metin Omer (Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanța)

–  „Regalitate, diversitate și loialitate: Carol I și comunitatea musulmană din România”.

La manifestare participă, de asemenea, elevii clasei a XI-a F din cadrul Colegiului Național „Mihai Eminescu” Constanța, coordonați de profesorul Mihai Paris.

Publicul este invitat să participe la această manifestare culturală care îmbină patrimoniul documentar, cercetarea istorică și dezbaterea. Expoziția va putea fi vizitată la sediul muzeului din strada Arhiepiscopiei nr. 7, în perioada 8 – 21 mai 2026.

Partener media al evenimentului este Radio România Constanța.

Vă așteptăm cu drag!

Pe data de 6 mai 1930 a fost inaugurată Școala de Țesătorie și Industrie Casnică a Județului Constanța, unitate de învățământ înființată din inițiativa administrației județene. Sediul școlii, pus la dispoziție de municipalitate, se afla pe Șoseaua Viilor, în localul fostului Orfelinat „Generalul Dragalina”.

Imobilul a fost reamenajat pentru a funcționa ca școală, iar în fruntea unității a fost numită ca director doamna Alexandrina Duly, profesor de gospodărie. Având experiența conducerii unei școli similare la Pitești, doamna în cauză a acceptat invitația urbei tomitane de a repeta isprava și la malul Mării Negre.

La inaugurarea din 6 mai, ea și-a prezentat și asistentele, maestra pentru covoare Feldioreanu și maestra de țesătorie Tache. Școala a început să funcționeze cu o singură clasă, formată din 25 de eleve. Dintre acestea, 15 erau bursiere ale județului și locuiau la internatul școlii. În general, cursantele erau fiice de țărani săraci, absolvente de școală primară, dornice să învețe o meserie.

La inaugurarea școlii au participat numeroase personalități ale urbei: președintele Delegațiunii Județene, Victor Fiacescu (viitor primar al Constanței, în 1932), chestorul de poliție Leon Panaitescu, decanul Baroului, Constantin Irimescu, deputatul Lepădatu, Valentin Popescu – președintele Camerei de Comerț – și mulți alții.

Încă din primul an de funcționare, școala a înregistrat performanțe deosebite. Astfel, în aprilie 1931, unitatea din Constanța a câștigat premiul întâi la Expoziția de covoare românești, organizată de Asociația Națională „Țesătoarea” la Casa Femeii din București, în prezența Regelui Carol al II-lea. Această asociație,  „Țesătoarea”, fusese înființată în 1905 sub patronajul Reginei Elisabeta, cea care îi alesese și deviza: „Viitorul țării îl țese femeia”.

La concursul din aprilie 1931, câștigat de Școala de Țesătorie și Industrie Canică din Constanța, au participat 22 de echipe din întreaga țară, care au expus nu mai puțin de 83 de scoarțe românești.

Reclama zilei –Vizitați Bodega Roata Lumii, din strada Moldvei no.1. Renovată după ultimele cerințe moderne. Bufet și Grătar Special. Vinuri din cele mai renumite podgorii. Bere zilnic proaspătă, adusă din București. Prețuri mai ieftine ca oriunde. Încercați și vă veți convinge. Antreprenor: Ștefan Moscu. (1925)

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, sub egida Consiliului Județean Constanța, în parteneriat cu Societatea de Științe Istorice din România Filiala Constanța, organizează joi, 7 mai 2026, începând cu ora 10:00, simpozionul „9-10 Mai – Ziua Independenței (10 Mai); Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial (9 Mai); Ziua Europei Unite (9 Mai), dedicat evocării unei date cu profundă încărcătură istorică. 

 Eveniment de tradiție al muzeului constănțean, simpozionul reunește, an de an, elevi din municipiul Constanța implicați activ în activitățile menite să apropie generațiile tinere de valorile și reperele trecutului. Vor participa elevi ai Școlii Gimnaziale nr. 22 „I.C. Brătianu”, Școlii Gimnaziale nr. 12 „B.P. Hașdeu”, Colegiului Național „Mihai Eminescu” Constanța, Liceului Teoretic „Traian” Constanța, alături de copii de la Grădinița „2 Pitici” și Grădinița cu Program Normal nr. 29 Brătianu Constanța.

Semnificațiile istorice ale acestor momente de referință vor fi prezentate de dr. Lavinia Dumitrașcu, specialist al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, dr. Luminița Stelian și dr. Anca Angela Dobre, din cadrul Bibliotecii Județene „I.N. Roman” Constanța”, precum și de Roberta Voinea, elevă a Școlii Gimnaziale nr. 22 „I.C. Brătianu” Constanța, conturând, din perspective diferite, imaginea unei zile care a marcat decisiv parcursul României și al Europei. 

Programul va fi completat de momente artistice susținute de Irina Sauca și surorile Valentina Eugenia și Maria Georgiana Nae, eleve ale Școlii Gimnaziale nr. 12 „B.P. Hașdeu”, alături de grupuri de copii de la Grădinița „2 Pitici”, Grădinița cu Program Normal nr. 29 Constanța și Școala Gimnazială nr. 22 „I.C. Brătianu” Constanța.

Moderarea întâlnirii culturale va fi asigurată de dr. Lavinia Dumitrașcu și drd. Oana Grigoruță, cu sprijinul lui Luca Voinea, elev al Colegiului Național „Mihai Eminescu” Constanța.

Vă așteptăm cu drag!

În perioada interbelică, centrul turistic al urbei era, evident, Peninsula – Orașul Vechi -, locul unde funcționau cele mai de seamă restaurante și hoteluri și unde se găseau magazinele și prăvăliile de lux, care ofereau o gamă diversă de mărfuri, la prețuri piperate. Zona comerțului cu amănuntul, cu prețuri mai mici, se afla însă dincolo, în așa-numitul Oraș Nou, dincolo de Bulevardul Ferdinand. Cele mai multe magazine erau pe strada Ștefan cel Mare, arteră comercială extrem de importantă. Negustorii și meseriașii de aici își aveau magazinele la parter, iar locuințele proprii, la etaj.

Pe această stradă s-a consemnat, în noaptea de 5 spre 6 mai 1931, un incident deosebit de grav, care a ținut apoi, zile în șir, prima pagină a ziarelor constănțene. A fost vorba de un mare incendiu izbucnit la imobilul de la numărul 95, identificabil astăzi la aproximativ 10 metri de intersecția străzii Ștefan cel Mare cu strada Atelierelor, pe sensul cum vii dinspre mare. Imobilul în cauză aparținea Comunității armeano-bulgare din Șumla (Bulgaria), care îl închiriase unor negustori. Aici funcționau magazinul de sticlărie, fierărie și coloniale al lui Cristu Vasiliu, cizmăria lui Armenac Berzachian și brutăria lui N. Pughis.

În acea noapte, în timp ce negustorii și familiile lor dormeau în camerele de la etaj, undeva în spatele imobilului a izbucnit focul. Surprinși de flăcări, locatarii au încercat să iasă din camere, dar casa scării era deja blocată. Disperați, oamenii s-au refugiat în balcoane, iar de acolo au sărit. Vecinii au asistat îngroziți la gesturi extreme: părinți aruncându-și copiii de la etajul întâi, convinși că așa au șanse mai mari de supraviețuire decât dacă ar fi înfruntat flăcările.

Ironia sorții: socoteala oamenilor disperați s-a dovedit a fi corectă. Distanța până la sol nu era foarte mare, astfel că locatarii, adulți și copii, s-au ales cu mâini și picioare betege, dar au scăpat cu viață. Au fost preluați de personalul medical și duși imediat la Spitalul Comunal. Deși pompierii au sosit rapid la locul incendiului, focul a distrus, într-o singură oră, toate cele trei magazine, precum și locuințele de la etaj. Din fericire, pompierii au reușit să evite propagarea focului la imobilele învecinate. Pagubele totale (mobilă și mărfuri) s-au ridicat la aproximativ 10 milioane de lei, o sumă uriașă pentru acea vreme. Comerciantul Vasiliu și meșteșugarul Berzachian erau asigurați, așa că și-au recuperat o parte din pagubă. Nu același noroc l-a avut brutarul Pughis, care nu avea asigurare. Ancheta a stabilit că incendiul a izbucnit de la o instalație electrică.

Peste un timp, clădirea de la numărul 95 a fost reparată și închiriată din nou unor familii de negustori. Viața și-a reluat cursul, iar amintirea tragediei din 5 mai 1931 a rămas consemnată doar în paginile ziarelor vremii.

Pe data de 4 mai 1929, pe lacul Siutghiol, la numai 300 de metri depărtare de insula Ovidiu, a avut loc un accident aviatic în urma căruia și-a pierdut viața locotenentul Alexandru Săvulescu. Ofițerul, în vârstă de 25 de ani, absolvent al Școlii Navale Constanța, făcea parte din Grupul de Hidroavioane al Marinei Române.

În dimineața respectivă, la ora 8:50, acesta a decolat la bordul hidroavionului nr.4 Savoia, pentru a efectua un zbor de antrenament. Vremea era bună, iar lacul extrem de liniștit. După ce a survolat băile Mamaia, pilotul a încercat să amerizeze și a efectuat un viraj obișnuit. Din păcate, atunci s-a produs tragedia, cauzat de fenomenul cunoscut de piloți drept „mirajul apei liniștite”.

Luciul apei l-a indus în eroare pe tânărul pilot, care a apreciat greșit distanța față de apă. Hidroavionul s-a lovit violent de apă, aparatul s-a sfărâmat la impact și s-a scufundat imediat, trăgându-l în adâncuri și pe Săvulescu. În urma anchetei efectuate s-a stabilit că pilotul nu a avut nicio șansă de salvare. Trupul său nu a mai fost recuperat. Accidentul a rămas unul din momentele negre ale anului 1929.

Reclama zilei – Pentru casă, grădină, câmp și stradă se preferă bunii și eftinii Pantofi de pânză cu talpă de Cauciuc D’orco. Pentru Domni, Doamne, Domnișoare și Copii. Se găsesc în toate magazinele de încălțăminte. Observați marfa depusă, Dorco (1931)

Când ne plimbăm prin Peninsulă, localnici sau turiști, suntem inevitabil încântați de bijuteriile arhitecturale moderne care ne înconjoară. Din păcate, puțini dintre noi cunosc numele arhitecților care ne-au lăsat moștenire aceste edificii emblematice cu care ne mândrim. Ei sunt mai mulți, este drept, dar astăzi ne-am decis să prezentăm portretul celui care și-a adus cea mai importantă contribuție la înfrumusețarea urbei, la început de secol XX, și care merită, dacă nu o statuie în centrul orașului vechi, cel puțin o placă memorială care să amintească realizările sale. Numele acestui om este Victor G. Ștefănescu (Stephanesco) (1877-1950), un artist care s-a născut la București, pe data de 4 mai (și nu pe 14 martie – cum s-a scris greșit mult timp) și care a oferit Constanței edificii extraordinare.

Fiul unui reputat compozitor și dirijor (George Ș., membru fondator al Operei Române), Victor Ștefănescu a studiat la Liceul Sfântul Sava, apoi la Institutul Politehnic din Dresda și la Școala Specială de Arhitectură din Paris, pe care a absolvit-o cu brio, fiind medaliat cu aur pentru lucrarea sa de licență. Membru al Societății Artiștilor Francezi, a preferat să se întoarcă în România ca profesor la Școala de Belle Arte și arhitect-scenograf la Teatrul Național. Timp de peste 30 de ani a fost membru în Comisiunea Monumentelor Istorice și un promotor înfocat al stilului arhitectural neo-românesc. (sursa informațiilor biografice – arhivadearhitectura.ro, respectiv – arh. Radu Cornescu).

Victor Ștefănescu a creat numeroase edificii, în capitală și în alte orașe, dar astăzi enumerăm doar câteva reprezentative: Catedrala Încoronării și Palatul Episcopal de la Alba Iulia, Palatul Artelor, Biserica Anglicană, Poșta și Centrala Telefonică (bulevardul Dacia, București), Gara Cotroceni, Institutul  Geologic, Arcul de Triumf (în colaborare), extinderea Gării de Nord etc.

În mod intenționat, am lăsat deoparte realizările sale de la Constanța, pentru că acestea sunt numeroase și deosebite. În primul rând, când te afli în orașul lui Ovidiu și rostești numele lui Victor Ștefănescu, gândul trebuie să te ducă imediat la Palatul Comunal, primăria orașului de altădată – astăzi Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Un edificiu-bijuterie, simbol al urbei și al Pieței Ovidiu, acesta a fost construit între anii 1912-1921, o perioadă lungă, explicabilă nu doar din prisma dificultății lucrării, ci și prin contextul istoric. Astfel, deși demarată devreme, lucrarea a fost întreruptă de Primul Război Mondial și de ocupația germano-bulgară din Dobrogea, survenită în intervalul 1916-1918. Finalizat după război, Palatul Comunal este și astăzi un exemplu al talentului extraordinar al lui Victor Ștefănescu și un edificiu reprezentativ pentru stilul arhitectural neoromânesc.

Când te afli în Piața Ovidiu, te mai impresionează o altă clădire ce poartă amprenta sa: Moscheea Carol I (a Regelui), cu al său minaret de 47 de metri înălțime și cu prima cupolă din beton armat proiectată vreodată în România. Construită între anii 1910 și 1913, din ordinul regelui Carol I, pentru supușii săi musulmani (turci și tătari) din Dobrogea, moscheea a fost realizată după planurile lui Ștefănescu și ale unui inginer, Gogu Constantinescu (inventator și savant roman, creator al teoriei sonicității și autor a sute de brevete; a plecat în Anglia în anul 1910, unde a murit în anul 1965). Este interesant că Ștefănescu a realizat două lăcașuri de cult importante pentru două religii deosebite, cea creștină – Catedrala Încoronării de la Alba Iulia și cea musulmană – Moscheea Carol.

Ștefănescu s-a ocupat, în anul 1907, și de restaurarea Geamiei Hunchiar (de pe Bulevardul Tomis) și tot el a realizat, în 1909-1910, planurile pentru Cuibul Reginei (Pavilionul Reginei Elisabeta), din Dana 0 a Portului Constanța.  Tot în port a fost ridicată, după planurile sale, și Bursa Nouă, în perioada 1937-1940. O altă clădire pe care o admiri astăzi în Peninsulă este Casa Damadian, din Piața Ovidiu. Construită inițial, la finele secolului al XIX-lea, de familia Wegener, ea a fost cumpărată de o familie de armeni și refăcută în anii ’20 după planurile lui Ștefănescu, cel care și-a pus tușa sa, prin accentele neoromânești.

Când spui Ștefănescu, spui automat și Casa prefectului Constantin Pariano, astăzi Muzeul de Sculptură Ion Jalea, de pe Bulevardul Elisabeta. În 1920-1921 a fost realizată această clădire impresionantă. Se spune că arhitectul a venit din Marea Britanie cu idei de implementare a stilului victorian, dar Pariano l-a temperat și i-a cerut să îi facă casa în stilul tradițional românesc. L-a lăsat însă pe arhitect să proiecteze și o casă în stilul britanic, iar aceasta este astăzi Casa de Piatră, aflată în imediata vecinătate a Muzeului Jalea.

Tot pe Bulevardul Elisabeta se află o altă clădire în stil victorian proiectată de Ștefănescu: Casa lui Titus Cănănău (fost primar al urbei), fost Consulat al Chinei, astăzi un restaurant.

Așa cum a afirmat în spațiul public arhitectul Radu Cornescu este foarte posibil ca Victor Ștefănescu să fi proiectat și celebra Vilă Dalas, fostul sediu al Alianței Franceze Constanța, de pe Bulevardul Ferdinand. Această clădire are elemente specifice stilului Ștefănescu, cum ar fi placajul de piatră de la parter și elemente eclectice (combinații de stiluri) de la etaje. Mult timp s-a crezut că planurile casei au fost realizate de Anghel Saligny, dar această teorie nu are nicio acoperire reală. Încheiem prezentarea creațiilor lui Ștefănescu cu altă nestemată, Cazinoul din Mamaia cu a sa Pasarelă Regală (Debarcaderul), realizate în 1934-1935.

Acestea nu sunt, probabil, toate edificiile proiectate de arhitect la Constanța, dar sunt, de departe, cele mai reprezentative. Victor Ștefănescu ne-a lăsat moștenire clădiri emblematice, cu care ne mândrim și, de aceea, avem datoria de a-i onora, din când în când, memoria…

Reclama zilei –Podgoreni, Pomicultori, Horticultori! Stropiți viile, pomii fructiferi, florile și grădinile de zarzavat cu RUSCA (polysulfură combinată), recomandată de Ministerul de Agricultură. Suveran contra Oidiumului și tuturor bolilor. Ploile nu o spală, vântul nu o risipește! Pentru prospecte și comenzi vă adresați la SP Mavrojani Sori, strada Negru Vodă 5, Constanța. (1933)

Sursă foto: arhivadearhitectura.ro