Luna ianuarie a pus mereu probleme, vremea rea dând bătăi de cap autorităților portuare. Pe 21 ianuarie 1930, valurile bătrânului Pont Euxin au lovit cu putere digul de larg, provocând stricăciuni foarte serioase; în unele locuri, plăcile din structura platformelor de protecție fiind rupte și scufundate în adâncuri. Serviciile portuare au intervenit de urgență, încercând să repare zona afectată și să evite, astfel, alte eventuale pagube. Nu doar portul avea probleme serioase atunci când Constanța se afla sub cod de furtună. Rețeaua telefonică avea și ea de suferit, cu precădere circuitele București – Constanța. Urbea lui Ovidius se modernizase, iar acest serviciu telefonic (intern și extern) era extrem de important pentru buna desfășurare a activităților cotidiene.

Ziarul „Dacia” scria următoarele în acea zi: “În repetate rânduri, prin coloanele acestui ziar, am relevat calamitatea ce o reprezintă situația deplorabilă a circuitelor telefonice București – Constanța. E suficient ca vântul să își mărească intensitatea pentru ca orașul și întreaga regiune a Dobrogei să fie complect izolate de restul țării. Incontestabil, faptul nu este numai alarmant, dar și ridicol în același timp. Pe un traseu de cca. 300 de km, distanța aproximativă dintre capitală și orașul nostru, nu se pot obține convorbiri pe motiv că-i firul deranjat. În fond, există două circuite dintre care unul rezervat exclusiv centralei București. În consecință, cererile de convorbiri locale trebuie satisfăcute de un singur fir. Totuși, din cauze multiple și acest ultim fir nu este în măsură a face față cerințelor de prim ordin, întrucât funcționează în mod detestabil”.

Gazetarii prezintă și cauzele acestei situații de fapt. Organele poștale folosesc materiale de rulment de calitate inferioară și, implicit, au loc dese întreruperi de fiecare dată când se întețește vântul. Se specifică faptul că o ploaie urmată de un îngheț sau o furtună (obișnuită la noi în zilele de iarnă) sunt de ajuns pentru a face imposibile convorbirile. În Constanța anului 1930 există zilnic, în medie, aproximativ 500 de cereri de convorbiri, iar dintre acestea cele mai multe nu pot fi realizate din cauza deselor întreruperi. Acest lucru afectează sectorul economic, tranzacțiile comerciale, dar și transmiterea știrilor și a informațiilor de tot felul către capitală și restul țării. Din cauza rețelei telefonice slabe, orașul este practic izolat de restul țării, la nivel informațional, la fiecare furtună mai serioasă. Ziariștii de la „Dacia” propun și soluția salvatoare – realizarea unui cablu subteran între urbe și capitală, evitându-se astfel orice contact cu intemperiile. Furtunile Dobrogei afectau nu doar telefoanele, ci și transportul poștal, scrisorile (din și spre Constanța) ajungând iarna la destinație cu mari întârzieri.

În ciuda problemelor prezentate mai sus, viața cotidiană își continuă cursul. Gazetele prezintă adesea cancanuri din vremuri de furtună, ca să le spunem așa: “Domnul DC Marcu, din strada GE Grigorescu nr.3 s-a prezentat poliției reclamând că a dispărut de acasă soția sa, în împrejurări misterioase. Rezultatul cercetărilor a fost surprinzător pentru dezolatul soț: consoarta a fost găsită în compania unui tânăr, anume Ghe. Ionescu, cu care intenționa să o șteargă din oraș”. Probabil vremea rea din a noastră Dobroge i-a împiedicat pe cei doi “porumbei” să prindă, la timp, un tren salvator, așa că nu au apucat să evadeze și au fost obligați să suporte oprobriul public!

Reclama zilei – Teatrul Cinema Arena Grand – Cu începere de astăzi și până joi, pe lângă bogatul program de cinema, cu Distrugerea Parisului, se va reprezenta și cele ce urmează. Deci respectați sacrificiile! Trupa de Liliputani, care s-a produs cu un succes formidabil la cele mai mari localuri din lume (1926).

Pe data de 20 ianuarie 1929, ziarul Dacia scria că domnișoara Mariana (Mary) Gănescu urmează să reprezinte țara la Paris, în februarie, la Miss Europa și apoi, probabil, în New York, la Miss Univers. Tânăra fusese aleasă regină a frumuseții la finalul anului 1928, la concursul național “Domnișoara România”, organizat de ziarul Universul.

“Frumoasă, elegantă, distinsă, manierată și cultă, o fată a Constanței s-a impus juriului prin calitățile sale incontestabile. D-șoara Mary Gănescu a fost aleasă pentru a reprezenta cea mai frumoasă femeie română și credem că alegerea sa este din cele mai nimerite. Transmitem deci fericitei câștigătoare a premiului sincerele noastre felicitări”.

Supranumită “Venera cea bronzată de sporturi”, Mary Gănescu s-a născut în 1908 la Techirghiol, a fost educată la Institutul Notre Dame de Sion din Galați și era o pasionată a sporturilor, practicând mai multe discipline. Mary nu a prins podiumul la Paris și nici nu a concurat peste ocean, concursul organizat de către ziarul Universul nefiind considerat eligibil în Statele Unite.

Interesant este că a doua clasată de la “Domnișoara România 1928” a fost tot o dobrogeancă, Magda Demetrescu, fiica unui arhitect. Aceasta avea să cucerească titlul de Miss România în 23 februarie 1929 (primul Miss România de după război) și să reprezinte țara la Miss Univers, în New York, unde a ocupat locul 6, din 40 de concurente internaționale.

                                             ***

În după-amiaza zilei de 20 ianuarie 1926 s-a întrunit  în ședință extraordinară și în premieră Comisiunea Interimară a Municipiului (Constanța devenise oficial municipiu pe 1 ianuarie) pentru aprobarea proiectului de buget pe exercițiul 1926-1927. Primarul dr. Nicolae Mărgărint a evidențiat faptul că în cele trei luni de mandat au fost făcuți pași importanți: “Astăzi Constanța posedă un serviciu de incendiu militarizat, salubritatea nu mai e o ficțiune ca în trecut, din cele 17 milioane cât am moștenit ca datorii… am achitat 12, alimentarea cu apă e pe cale a fi complect și favorabil soluționată iar pentru iluminatam avizat în sensul construirei unei noi uzini electrice… Acum, Constanța se intitulează municipiu și are aspect de oraș. În trecut se intitula oraș și părea câmp de aruncat gunoiul” (ziarul Dacia).

Reclama zilei – Cabaretul Britania, pentru a convinge publicul constănțean de enormele sacrificii pe care le face Direcțiunea pentru a-i mulțumi pe cei mai pretențioși spectatori, am angajat și va debuta cu începere de azi și în fiecare seară Copilul Fenomenal Jackie Koogan al II-lea, comic original în Dansuri Step și Internaționale, nemaivăzut, neauzit, neînchipuit, nemaipomenit, Coogan e singurul pe lume fiul lui Dumnezeu! (1926).

Mențiune – Jackie Coogan era copilul vedetă, actor american ce jucase în 1921 cu Charlie Chaplin în filmul Puștiul (The Kid)

Pe data de 19 ianuarie 1903, ziarul Constanța a publicat Recensământul Populațiunei Orașului, efectuat în decembrie 1902, un document care ne ajută să refacem imaginea urbei din acele vremuri. Aflăm astfel că localitatea avea o populație de 13.385 de persoane, din care 5391 erau capi de familie (4937 bărbați și 454 femei). Cităm un prim fragment din acest recensământ: “După protecțiune, avem români 7367, greci 1133, bulgari 335, mahomedani 3096, sârbi 32, italieni 177, francezi 36, englezi 45, germani 132, austro-ungari 926, ruși 66, muntenegreni 1, elvețieni 23, persieni 10, americani 6. După religiune – ortodocși 8239, mahomedani 1966, grigorieni 1133, israeliți 1059, catolici 706, protestanți 273, lutherani 6 (n.n. probabil nu toți și-au declarat confesiunea religioasă)”.

Documentul citat ne indică și larga paletă de meserii practicate de locuitori. Vom menționa doar câteva dintre acestea, lista originală fiind prea lungă: “agricultori 21, muncitori 1137, comercianți 543, funcționari 602… fără profesiune 524,…profesori 35, sculptori 3, pensionari 24,… sacagii 31, zidari 105, moașe 4, musicanți 47,… servitori 554,…tipografi 32, bărbieri 37, avocați 17, timonieri 9, scafandri 4, pescari 25… ingineri 16, bucătari 66, medici 18,…studenți 24, fotografi 6… artiști 7, pictor 1, marinari 59… amploiați comeriali 72,… cafegii 72, lampagii 2, hotelieri 6, … prostituate 44. curățător mațe 1, coșar 1, subchirurgi 1…farmaciști 11, modiste 1, ziariști 1, zarafi 6, etc.”

Cel mai important eveniment al zilei de 19 ianuarie 1903 pare să fi fost, potrivit gazetelor locale ale vremii, o cununie religioasă, care s-a desfășurat în marele salon al Hotelului Carol (actualul Comandament al Marinei). Protagoniștii principali: “gentila domnișoară” Sultana Erusalemi și tânărul Angelo B. Seni, în timp ce nași au fost domnul și doamna Mordu B. Seni, mare armator în port. Cităm din ziarul Constanța: “Ceremonia religioasă a avut loc la orele 3 pm, în asistența unui numeros și distins public de doamne și domni, proprietari, comercianți și funcționari superiori. După săvârșirea benedicțiunei religioase au avut loc felicitările, în mijlocul unui abudent isvor de șampanie”. A urmat apoi la orele 9 seara petrecerea, o splendidă serată dansantă, care a durat până spre ziuă. La eveniment au participat membrii unor familii de rang înalt precum familia prefectului Scarlat Vârnav, familiile Georgescu, Logaride, Coiciu, Zisu, Harris, Deladecima, Goldenberg, Theiler, Spiru Macri, Boscoff, etc, capii de familie fiind toți oficiali, înalți funcționari sau mari oameni de afaceri ai urbei. Mai afăm din ziarul Constanța că: “…s-au distins prin frumusețea și bogăția toaletelor domnișoarele Vârnav și surorile Seni. Această petreere fiind cea mai frumoasă din câte s-au văzut până acum în Constanța și cea mai ireproșabil aranmjată, aducem toate felicitările noastre organizatorilor și urăm tote fericirile tinerei perechi”.

Reclama zilei –  Nu pierdeți ocazia și cereți librăriei Albania să vă servească cu un Toc Rezervor Parker. Întrucât: o scriere frumoasă și perpetuă, o eleganță desăvârșită și o durabilitate neîntrecută le puteți avea întrebuințând Tocul Rezervor Parker în mărimile Senior, Lady, Junior și splendidele culori Sidef, Marmor, Batic, etc. Peniță de aur 18 carate, masivă, cu vârf de iridium, neuzabil. redă la cea mai mică atingere cu hârtia un scris plăcut și elastic, fără ca cerneala să se reverse, să îngroașe scrisul sau să păteze. Sosindu-ne un mare transport cu tocuri și creioane le vindem cu 15% mai ieftin decât prețurile originale (1931).

Furtuna nu îi sperie de obicei pe locuitorii bimilenarului nostru oraș. Ne-am obișnuit cu crivățul, cu valurile și cu vântul puternic ce bate mai tot timpul, în sezonul rece, sau chiar și cu marea înghețată la mal. Există chiar și o glumă pe care o spunem adesea turiștilor, că “la noi, vântul bate o singură dată: din aprilie anul acesta, până în aprilie anul viitor!”. Și totuși, au existat momente în istoria urbei când stihiile naturii au fost mult prea dezlănțuite și au pus în pericol viața localnicilor sau a marinarilor aflați în apropierea portului.

Unul din episoadele teribile de acest gen a avut loc în noaptea de 18 spre 19 ianuarie 1931, iar în zilele următoare, după numeroase distrugeri, ziarele locale și chiar naționale titrau pe prima pagină titluri și intertitluri precum: “Dezastru la Constanța, cauzat de Uragan – Numeroase imobile dărâmate – Instalații de telefon, telegraf și iluminat electric deteriorate complect – Comunicațiile cu județul, întrerupte – Ciclon pe Marea Neagră – Nu s-a știut nimic de soarta multor vapoare – Trenuri sistate – Pagube în port – Furtună violentă – viteza 150 km/oră – Legătura cu restul țării, întreruptă“.

Pe 22 ianuarie 1931, ziarul Dacia făcea o radiografie completă a ceea ce se întâmplase în zilele de 18 și 19: “Un fenomen neobișnuit – a părut să fie și cutremur. S-au produs descărcări electrice, case au fost distruse la periferie, vântul a desprins acoperișuri de pe mai multe clădiri și chiar în centru a spart vitrinele la prăvălii. S-a produs o panică de nedescris, arbori dezrădăcinați, stâlpi smulși, uzinele electrice au întrerupt furnizarea de curent. Tot orașul în întuneric, iadul a coborât pe pământ iar dimineață era ca după bombardament”. Evident, probleme deosebite au fost și pentru vasele aflate în Marea Neagră, în apropierea coastei constănțene, ele fiind surprinse de ciclon. Navele s-au adăpostit pe unde au putut, unele s-au rătăcit și au trimis prin radiograme SOS-uri și semnale de ajutor. Navele Angora (Germania), Gen. Churchill (Marea Britanie) Unterwalden (Olanda) și Principesa Maria (România) au fost surprinse de furtună și au suferit avarii serioase.  Probleme a avut și vaporul Regele Carol care a avut avarii serioase și s-a rătăcit timp de 48 de ore, ajungând în Portul Constanța abia pe 21 ianuarie.

În tot cursul zilei de 19 ianuarie nu a sosit în oraș niciun tren. Județul și drumurile sale au fost acoperite de troiene de zăpadă, iar multe mașini au fost blocate. Totul a revenit la normal, într-un final, iar viața și-a reluat cursul obișnuit. De pe urma uraganului din 18/19 ianuarie 1931 au rămas doar rândurile consemnate în gazetele vremii.

Pe 18 ianuarie 1935 nu a mai fost furtună la Constanța. Ziarul Dobrogea Jună ne informează că în acea zi a venit într-o scurtă vizită Regina Maria. Ea a ajuns dimineață cu trenul său personal în stația Palas și apoi vagoanele regale au fost decuplate și duse de o nouă locomotivă până în port, la Pavilionul Regal (Cuibul Reginei). “La orele 11 MS Regina Maria a descins din vagon…muzica marineri regale române a intonat Imnul Regal iar o companie de onoare a dat onorurile. Marinarii de pe vasele de război au salutat prin urale…” (Dobrogea Jună, 19 ianuarie.) Însoțită de comandanții Marinei Române, de oficialități locale și de diplomați străini, regina Maria a urcat la bordul crucișîtorului britanic Devonshire, unde a asistat la o defilare și unde apoi a luat prânzul. La orele 17.00, regina s-a întors la Palas și a plecat spre capitală.

Reclama zilei – Hotel Bulevard, trecut sub administrația cunoscutei firme frații Târpa, închiriază Camere cu luna. Prețuri reduse. Camerele fiind elegant mobilate, cu instalațiune modernă, apă curentă, băi în hotel și sobe de teracotă oferă cele mai mari avantaje locatarilor.

Mențiune – Hotelul se afla în Piața Basarab, la intersecția străzilor DA Sturdza (astăzi Revoluției din 22 decembrie 1989), Basarab și Remus Opreanu. Clădirea există și astăzi, vizavi de Direcția pentru Agricultură.

Pe data de 17 ianuarie 1930, de la orele 9 seara, la sediul Liceului „Mircea cel Bătrân” a avut loc o primă șezătoare literară și artistică a anului. În startul acesteia a avut loc conferința „Parisul oglindit în literatura franceză”, coordonată de către scriitorul Ion Marin Sadoveanu, la acea vreme director al artelor și teatrelor. Sala a fost arhiplină. După comunicarea științifică programul a continuat cu un scurt recital muzical susținut de doamna Valeria Cociubanu, acompaniată la pian de doamna Moldova Alexandrescu. Cele două au interpretat arii din opera „La Wally” de Alfredo Catalani și din „Manon” de Jules Massenet.

Au urmat apoi cântecul „Non t’amo piu” de Paolo Tosti și o arie din opera „Ernani” de Giuseppe Verdi, ambele interpretate de către V. Botea, acompaniat de aceeași doamnă Moldova Alexandrescu.

Prezența romancierului și dramaturgului Ion Marin Sadoveanu (1893 – 1964) la Constanța nu a fost deloc întâmplătoare și nici o simplă conferință sau o vizită de curtoazie printr-unul din orașele țării. El a fost îndrăgostit de vechiul Tomis și de Dobrogea și a scris despre ținutul pontic în operele sale. De altfel, un lucru mai puțin știut este că I.M Sadoveanu, pe numele său real Iancu Leonte Marinescu, a copilărit ani buni la Constanța. Tânărul a făcut aici școala primară și gimnaziul (absolvit în 1908), chiar la Liceul „Mircea cel Bătrân”, unde a scris primele sale creații. Familia Sadoveanu a ajuns la Constanța după ce tatăl, doctorul chirurg Nicolae Marinescu, a acceptat postul de medic primar la Spitalul Comunal. Chirurgul era și el pasionat de țărmul pontic și a scis lucrări de specialitate legate de terapiile balneare de la Marea Neagră și Lacul Techirghiol.

Tânărul Iancu a trăit la Constanța pâmă la vârsta de 15 ani, a fost martor la modernizarea urbei și a portului, iar în scrierile sale de maturitate a menționat adesea orașul, locurile și monumentele sale, precum liceul Mircea, Biserica Greacă, vila Șuțu, dar și faleza sau pitoreșcele case turcești, ori oamenii (de ex- evocarea medicului britanic Abraham Irwin Bolton). A locuit în Peninsulă, într-o casă de pe strada Dimitrie Sturdza, astăzi strada Revoluției din 22 decembrie 1989, în spatele Palatului Episcopal (azi Arhiepiscopia). A părăsit Constanța pentru a urma cursurile Liceului „Sfântul Sava” din Capitală, iar apoi a studiat Dreptul, Filozofia și Literele la București și Paris. A fost ziarist, dramaturg, critic, inspector al Teatrelor.

Marea pe care a cunoscut-o în copilărie și-a pus puternic amprenta asupra sa și i-a influențat creațiile ulterioare. Într-o scrisoare adresată amicului și scriitorului Tudor Vianu, I.M. Sadoveanu se confesa astfel: “Cred că marea este singura țară care dacă ți-a intrat o dată în sânge și te-a infectat, te face să nu roșești de sclavia ta. Cred că regionalismul mării e formula cea mai bună pentru a desemna cea mai largă, rodnică și cuprinzătoare stare de spirit… Marea și cartea sunt un amestect dumnezeiesc.”

Această mare o regăsim la I.M. Sadoveanu în articolele din ziarul Timpul sau din revista Boabe de grâu, dar mai ales în romanele sale, Sfârșit de veac în București (1944), Ion Sântu (1957) și Taurul Mării (1962), în acesta din urmă acțiunea având loc în antichitate în cetatea Histria.

Ion Marin Sadoveanu a venit la Constanța de câte ori acest lucru a fost posibil. A murit pe 2 februarie 1964, chiar cu o zi înainte de a se întoarce în orașul copilăriei sale pentru nouă conferință publică. A fost găsit la biroul său, cu stiloul în mână și cu capul pe masă, înconjurat de cărți.

Reclama zilei – Doamna Emilie anunță onorata clientelă că a redeschis vechiul atelier special de corsete, unde execută după măsuri de furnituri fine și croială ireproșabilă orice articol în această branșă, ca maillouri, centuri suple, centuri de sarcină, soutiene medicale, etc. Str. Carol no.7. (1932)

În perioada interbelică, Constanța era marele port al țării, poarta spre restul lumii și, în același timp, oraș cosmopolit în care își găseau adăpost (temporar sau permanent) oameni de toate neamurile, credințele, cu obiceiurile lor – bune sau rele. Prezența atâtor marinari de diverse naționalități a adus și nedoritul fenomen al traficului și consumului de substanțe narcotice. Pe data de 16 ianuarie 1931, autoritățile din Constanța au descoperit în oraș două cluburi clandestine în care se vindeau și se consumau stupefiante.

Din ziarul Dacia aflăm următoarele detalii: “…În urma unui denunț, organele polițienești au făcut două descinderi, una în strada Jupiter iar alta în strada Sfântul Gheorghe, unde se fuma opium și se traficau diverse alte stupefiante. Adepții “beției reci” erau în majoritate marinari chinezi de pe vapoare cu pavilioane americane și englezești, cari făceau escală în portul nostru. Stupefiantele ce se desfăceau în aceste două cluburi erau procurate tot de acești marinari, cari le introduceau în oraș, prin contrabandă“.

În urma celor două razii au fost operate mai multe arestări, printre persoanele reținute regăsindu-se și trei femei, patroanele de club Anica Mihalache și Elena Ștefănescu, precum și domnișoara Alexandrina Nicolopol. Presa vremii nu ne spune dacă cele trei erau implicate și în prostituție clandestină (un alt flagel al vremii), dar acest lucru este foarte posibil, distribuția de stupefiante fiind în general efectuată, în toate porturile mari ale lumii, prin intermediul caselor de toleranță. Cercetările au continuat, iar a doua zi după razie toate persoanele implicate au fost deferite parchetului, pentru audieri. Interogatoriile au condus la noi dezvăluiri și implicit, la mărirea cercului de implicați, pe numele persoanelor în cauză fiind emise mandate de arestare. Bineînțeles, toți cei vinovați au fost deferiți justitiției.

Rămânem în sfera penalului, pentru o altă faptă. Tot în ziua de 16 ianuarie 1931, în același ziar, apărea și o altă informație, de această dată referitoare la un alt gen de infracțiune: “La chestură a fost anchetat hamalul Carani Cadâr, din strada Ion Rațiu 21, acuzat de corupere de minore. În cursul cercetării s-a stabilit că el a fost însurat de cinci ori, înșelându-și imediat soțiile după ce le cheltuia zestrea”.

Uneori, în ziare sau chiar în anchete, se făceau și erori ce puteau aduce atingere reputației unor persoane nevinovate. De exemplu, pe 16 ianuarie 1921 ziarul Dobrogea Jună publica o dezmințire: “Într-unul din numerele noastre trecute, inserându-se la rubrica Din Oraș arestarea unei prostituate clandestine, anume Ecaterina Popescu, suntem rugați să arătăm că între această femeie și domnișoara Ecaterina I. Popescu, din strada Călugăreni 36, nu există nicio legătură“.

Reclama zilei –  La Colectura Principală AU Bogosian, str. Carol 51 (vis a vis de Poștă) și la GM Andriescu, str. Ștefan cel Mare 34 (vis a vis de Cinema Regina Maria) s-au pus în vânzare lozuri pentru Clasa IV a Loteriei de Stat. Cumpărați deci un loz nou sau reînoiți pe cel vechi de la marea colectură. Câștigul principalului event: 10.000.000 lei. Câștiguri în sumă totală de 240.320.000 de lei. Comenzi din provincie prin mandat  poștal sau cu ramburs. Câștigurile se anunță și se plătesc îndată după tragere.

Astăzi, 15 ianuarie, celebrăm Ziua Culturii Naționale și nașterea marelui nostru poet Mihai Eminescu. În urmă cu un veac nu exista însă oficial această sărbătoare, dar în anii ’30 aveau să se facă, la Constanța, pași uriași în ceea ce privește comemorarea Luceafărului poeziei, eforturi și acțiuni despre care vom scrie de mai multe ori în acest an (de exemplu, pe 15 august 1934 bustul său a fost inaugurat lângă Farul Genovez, în prezența Regelui Carol al II-lea și a principelui Mihai). Constănțenii l-au iubit întotdeauna pe Eminescu și și-au amintit cu drag de sejurul pe care acesta l-a petrecut în iunie 1882 la Kiustenge, la Hotel D’Anglettere. Așadar, astăzi nu vom mai vorbi despre marele poet, ci despre cultură, căci nu se cade a prezenta un episod dintr-un alt domeniu, cel puțin nu astăzi.

Într-un număr al ziarului „Dacia” aflăm că, pe 15 ianuarie 1930, pe strada Traian, la Hotelul High Life, s-a deschis o inedită expoziție de caricatură, sub semnătura unui tânăr avocat pe nume Bonifaciu I. Roman. Aflăm din gazetă următoarele: “Sunt expuse acolo figuri constănțene atât de bine prinse și cu atât humor redate încât nu știi ce să admiri mai mult, talentul desenatorului sau puterea lui de psiholog. Fiecare caricatură este capo d’operă și din prima zi de expoziție publicul care a vizitat-o a rămas adânc impresionat…”

Urmează apoi prezentarea unor personalități ale orașului, pe care, din nefericire, cu unele excepții, le recunoaștem doar parțial astăzi. Descrierea caricaturilor ne ajută, însă, să ne facem câteva idei despre personajele respective și despre funcțiile sau posturile pe care acestea le ocupau în acel moment:

“Vezi acolo pe Belu plin de decorații, pe Niculică Bărbulescu târând cu aerul său serafic și detașat de dificultățile vieții un cârnat de genți avocățești, tablagiul bătând cu ciocănașele un cod al judecătorilor de pace, Frenkian (n.n. președinte al Camerei de Comerț Constanța) mânând grav și încruntat un automobil tras de o gâscă, Ghețu și Bârzan costumați în ruși dansând pe vine o căzăcească turbată pe când Mureșanu le cântă din armonică, preotul Rădulescu grăbindu-se cu poalele anteriului suflecate mai sus de brâu, Irimescu (n.n. Constantin Irimescu, gazetar și fondator al ziarului) cu barba-n vânt scoțând de sub teasc maldăre din Dacia, Oprescu – primul prezident al tribunalului turtind un delicvent sub “dura lex” și câte altele, de un haz sclipitor și înviorător.“

În aceeași zi de 15 ianuarie 1930, și în aceeași locație, pe pereții sălii mari erau expuse picturi ale artistului Kober, “bine cunoscut publicului constănțean, care expune o serie de pânze de valoare unde coloritul și poezia se îmbină în culori vii și efecte luminoase ce atrag admirația. E cea mai reușită expoziție artistică și desigur, va fi cea mai admirată”.

Este posibil ca autorul picturilor să fie Leonard (Leo) Kober (1876-1932), cunoscut pictor ceh activ în România, emigrat în America în anii ’20 și decedat în septembrie 1932, la New York.

Reclama zilei – Atenție! Atenție! Depozitul de vinuri și băuturi spirtoase Ghe. D Despinaki vă așteaptă pe str. Carol 84 – Rachiuri liquerate – Mentă, Trandafir, Alas Kumel (Kimen), Vișine, Portocală, Mastică, Napoleon și Bitter. Specialități! Chartreuse vărsat cu litru, Rhum Jamaica, Coniac grecesc, Mastică de Hio, Țuică de prune naturală, Spumă de drojdie, Secărică de Moldova, Vin alb de masă, Litru 20 și 16 (1925).

Când te plimbi astăzi pe Bulevardul Elisabeta, nu poți să nu te oprești preț de o clipă pentru a admira clădirea Muzeului de Sculptură „Ion Jalea”, instituție ce adăpostește lucrări deosebite ale marelui artist dobrogean și care funcționează în această locație din anul 1968. Din păcate, este mai puțin cunoscut faptul că edificiul poartă și numele de Casa Pariano, după o importantă personalitate a orașului de la începutul secolului XX.

Politician de marcă și prefect al orașului, Constantin Pariano (1846-1930) a fost și un mare latifundiar, un vizionar care a fost numit, pentru acțiunile sale, patriarhul agriculturii moderne dobrogene. Pe 14 ianuarie 1930, Constanța se afla în doliu și îl conducea pe ultimul său drum. La înmormântare au participat câteva mii de oameni. A fost un impresionant cortegiu: sicriul a fost dus de funcționarii Prefecturii până la Catedrala Episcopală, unde a avut loc serviciul divin, după care s-a mers la cimitir. Au participat înalte oficialități ai județului, reprezentanți ai principalelor instituții locale, dar și simpli locuitori. Din partea Senatului României a luat cuvântul Ioan N. Roman, fost primar și bun prieten al defunctului. Împreună, în trecut, cei doi luptaseră pentru drepturile politice și civile ale dobrogenilor, care până în 1909 avuseseră un regim special, excepțional și discriminatoriu față de românii din restul țării.

Grec de origine, Pariano s-a născut la Comișani, Dâmbovița, și a învățat meserie pe moșiile deținute de familia sa în Vlașca. În 1893 s-a stabilit în Dobrogea, la Hasancea (astăzi Valu lui Traian), unde deținea o moșie de 2.000 de hectare, o celebră herghelie de cai, turme de vite și peste 11.000 de oi. S-a remarcat ca un pionier în agricultură și zootehnie, implementând concepții moderne și folosind utilaje agricole pe măsură. A introdus rase noi de ovine și a adus inovații în exploatarea pământului, strategii ulterior preluate și de alți agricultori.  

Ca politician, a făcut parte din comisia de încetățenire care a acordat acest drept unui număr de peste 21.000 de locuitori ai orașului. A deținut funcția de prefect al județului Constanța în anii 1904-1905, 1911-1912 și 1921-1922, precum și pe cea de senator. A scris două lucrări importante: Dobrogea și dobrogenii și Din suferințele administrative ale dobrogenilor și a publicat numeroase articole în ziarele locale precum Constanța, Farul sau Dacia.

Casa Pariano, în care funcționează în prezent Muzeul „Ion Jalea”, a fost construită între anii 1913 și 1920 de către cunoscutul arhitect Victor G. Stephănescu, cel care a realizat numeroase edificii emblematice din orașul nostru. Dintre acestea, amintim trei: Palatul Comunal (actualul Muzeu de Istorie Națională și Arheologie Constanța din Piața Ovidiu nr.12), Marea Moschee Carol I (în colaborare cu Gogu Constantinescu) și Cazinoul Mamaia.

Iubit și respectat de către cei care l-au cunoscut, Pariano rămâne una dintre personalitățile marcante ale județului și ale urbei.

Reclama zilei – Vizitați nou atelier de mode și croitorie de dame La Principesa Elena, Str. Ștefan Mihăileanu no.38, trecut sub conducerea d-nei Constanța Constantinidi. Serviciu conștiincios și mai eftin ca oriunde. Vizitați și vă veți convinge (1925).

În acest calendar al Constanței de altădată încercăm să prezentăm cât mai multe evenimente, din diverse domenii de activitate, precum și personalități marcante ale orașului. Poate din acest motiv am evitat să punctăm în fiecare zi fapte penale, de drept comun, deși acestea umpleau, și atunci, paginile ziarelor. Ne place sau nu, incidente, accidente și tragedii se petreceau și atunci, așa că, uneori, vom reda și astfel de realități ale vremii, sub titlul D’ale urbei.

Astfel, în seara de 13 ianuarie 1936, o sângeroasă încăierare s-a produs între două tabere din portul Constanța. Din ziarul „Dobrogea Jună” (numărul apărut o zi mai târziu) aflăm ce s-a întâmplat:

“La orele șapte seara se aflau chefuind în cârciuma Grivița din strada Ștefan cel Mare mai mulți muncitori din port împreună cu vătaful Fănică Portofel. Când cheful era în toi au intrat în cârciumă 30 de muncitori cari au voit să ocupe mesele rămase libere. Cum cei sosiți făceau parte din altă tabără muncitorească s-au luat imediat la ceartă, care a degenerat într-o încăerare sângeroasă. În timpul încăerării muncitorii au scos cuțitele și revolverele, făcând uz de ele. Au fost răniți grav mai mulți muuncitori din ambele  tabere iar geamurile și ușile localului au fost făcute țăndări. Poliția fiind înștiințată s-a transportat imediat la fața locului dl. comisar Zahiv, șeful poliției judiciare, împreună cu un mare număr de agenți și gardieni, cari au operat peste 30 de arestări.”

Astfel de incidente, mai mult sau mai puțin grave, între grupuri de muncitori din port, nu erau o raritate în perioada interbelică. Însă răfuiala din 13 ianuarie 1936 s-a evidențiat negativ prin numărul mare de protagoniști și prin modul violent în care s-a desfășurat. Nu știm dacă cineva și-a pierdut viața în urma rănilor, însă cu siguranță principalii vinovați au fost deferiți instanței de judecată și pedepsiți pe măsură.

O explicație a conflictelor între muncitori ar putea fi aceea că, uneori, firmele din port angajau mână de lucru nouă și mai ieftină, evitând să apeleze la lucrătorii vechi, conștienți de drepturile ce li se cuveneau. Astfel de cazuri au fost frecvente în perioada interbelică. Spre exemplu, tot într-o zi de 13 ianuarie dar cu 11 ani în urmă, în 1925, ziarul „Dacia” scria că Ministerul Muncii a demarat o anchetă în port. Se consemnează: “o reclamație adresată de către sindicatul muncitoresc arată că, contrar legii, în rândurile muncitorilor din port s-au strecurat o mulțime de indivizi de altă meserie, cari prin concurența ce o fac, pun pe adevărații muncitori din port, în imposibilitatea de a-și câștiga existența“. Știm că în acest caz din 1925 ancheta a fost demarată dar, din păcate, nu am reușit să aflăm (încă) rezultatele sale. Portul, plămânul orașului și al României Mari, aducea venituri deosebite, dar și probleme de tot felul, de la conflicte muncitorești la infracțiuni grave, precum contrabandă, trafic și alte fapte penale. Dar despre toate acestea vom vorbi, la momentul potrivit, în alte episoade…

Reclama zilei – La farmacia Ioan Berberianu din Constanța se găsesc de vânzare Aparate de dezinfectare prin formol cu prețurile aproape de ale fabricei. Ape minerale streine și indigene din 1898 – Apă de Breaza, Bourboule, Căciulata Ems, Evian, Guber Quelle, Huniady Ianoș, Karlsbad, Slănic, Oreza, Vals Vichy Grande, Gritie, etc plus un mare depozit de specialități streine și indigene (1899).

Tărâmul dintre Dunăre și Mare a fost și este patria multiculturalității, locul în care au conviețuit în pace, secole de-a rândul, oameni de numeroase și diverse etnii și confesiuni religioase. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Dobrogea era pentru mulți un tărâm încă învăluit de mister, despre care nu se cunoașteau foarte multe. Cineva a vrut însă să arate lumii cum este cu adevărat Dobrogea, cine sunt locuitorii ei. Acel cineva a fost Anatole Magrin (1858-1928), primul mare fotograf al provinciei și al Constanței, francez prin naștere, dar român prin devenire. Moștenirea lăsată de el surprinde și astăzi prin complexitate, pasiune și talent, el având o contribuție deosebită la dezvoltarea și imaginea regiunii și a orașului nostru.

Pe data de 12 ianuarie 1928, Magrin a încetat din viață la Constanța, orașul în care a trăit 50 de ani, unde s-a căsătorit și a avut cinci copii. A iubit urbea cu o pasiune extraordinară, ori acest lucru se reflectă și astăzi în fotografiile sale, fie că sunt acestea portrete sau imagini cu locurile din oraș. Stabilit la Constanța chiar în 1878, anul instaurării administrației românești, el a fost un antreprenor de succes și un filantrop. S-a îndrăgostit iremediabil de aceste locuri, și-a deschis imediat un prim atelier (pe strada Traian), iar de-a lungul deceniilor a avut mai multe case în zona peninsulară. A fost pe rând vice-consul onorific al Franței (din 1882), apoi consul onorific și chiar în exercițiu, ajutând astfel la relațiile Constanței cu lumea Hexagonului. Pentru aportul său, Magrin a fost decorat cu diverse distincții de către regii României, Carol I și apoi Ferdinand.

A fost cumnatul medicului britanic Abraham Irwin Bolton, un doctor deosebit de respectat în oraș care, la rândul său, a devenit fiu al Constanței, care i-a fost a doua casă. Decesul lui Anatole Magrin a fost deplâns de întreaga localitate, iar marele pionier al fotografiei a fost înmormântat în parcela franceză a actualului Cimitir Central. În prezent, un cenotaf (mormânt simbolic) al său se află în curtea Catedralei romano-catolice Sfântul Anton de Padova de pe strada Nicolae Titulescu.

Alte evenimente

Pe data de 12 ianuarie 1932, mai mulți constănțeni și câțiva ofițeri cantonați în orașul lui Ovidius au fost implicați într-un eveniment inedit pentru acele timpuri: un duel! Bibliograful Ionel Alexe (Biblioteca Județeană I.N. Roman Constanța) a cercetat cazul și ne-a oferit detalii. Astfel, duelul a avut loc în Pădurea Murfatlar și i-a avut ca principali protagoniști pe sublocotenentul O. Pița de la Regimentul 34 Infranterie și civilul M. Angelescu, fiecare dintre aceștia având câte doi adjuncți, ofițerii Popa și Dobrescu, respectiv avocatul Dan Alecu și inginerul Gheorghiu. A existat și un conducător al duelului, locotenent-colonelul Cârjan, și au fost prezenți și doi medici, Torosian și Holban, pregătiți să intervină. Cauza duelului nu se mai cunoaște. Se știe că cei doi au schimbat inițial câte un foc de pistol, apoi, conform regulilor, încă câte unul. Nu a fost nimeni rănit, amândoi și-au spălat onoarea, iar conflictul a fost închis.

Reclama zilei – Program nou la Cabaretul Britania (Paradisul Constanței). De remarcat, pentru prima oară în Constanța: Duo Helios, dansatori caucazieni, orchestra rusă de balalaice, Domnișoarele Lisse D’Ivan, Renne, Madra, Jaqueline de la Varuna și Lola Czemy Subretta – chanteuze franceze de la Teatrul Alhambra din București, profesor Harold & Garden duett monden de la Paris, Eljvounne& Robert – american step dancers, Duetul Arizona – simplaticul publicului constănțean (1926).

Mențiune – Cabaretul variete Britania a fost creat în 1909 de antreprenorul Mișu Georgescu și a funcționat pe strada Nicolae Titulescu (fostă Lascăr Catargiu), nr.7, vizavi de Casa cu Lei, dar pe partea cu Hotel Intim.