La sfârșitul secolului al XIX-lea, Dobrogea era o provincie multietnică cu un regim excepțional și fără drepturi politice (parlamentari), precum celelalte regiuni ale țării, Oltenia, Muntenia și Moldova. Din punct de vedere instituțional, totul funcționa la fel ca dincolo de Dunăre, același tip de instanțe civile, penale și comerciale, doar că la Constanța și Tulcea existau și două cadiate (judecătorii) musulmane care soluționau cauze legate de familie, căsătorii, divorțuri și moșteniri, pentru credincioșii mahomedani, dar nu și celelalte cauze civile, sau pe cele comerciale și penale.

Instanțele judecătorești din Constanța și din Dobrogea se confruntau cu o problemă inedită, așa cum aflăm din Aurora, ziarul condus de directorul Pericle Constantzianu, din articolul Interpreții de pe lângă justiție, publicat pe 16 februarie 1895. Se specifica faptul că după integrarea Dobrogei la România a fost introdus sistemul de legiuiri române, cu câteva dispoziții excepționale (precum tribunalele mahomedane), care, în timp, urmau să dispară. De asemenea, potrivit legii, pentru că mulți dobrogeni (în special cei de la sate) nu vorbeau decât turcă sau tătară, toate instanțele de judecată trebuiau să aibă interpreți, translatori. Din păcate, ne arată ziarul Aurora, deși trecuseră ani buni de la aceste reglementări, în practica instanțelor existența acestor interpreți era încă o mare problemă. Astfel, în locul interpreților oficiali, la judecătorii erau admiși adesea și interpreți aduși de părțile din proces:

“… Din cauza lipsei lor (a translatorilor oficiali) se fac neînțelegeri și nedreptăți. De cele mai multe ori, ei (neoficialii) esplică insuficient sau cu totul altfel decât li se spune și astfel judecătorii sunt induși în eroare și prin consecință, dau hotărâri nedrepte. Unii se miră că au putut să piardă, deși aveau dreptate. Cu rea credință, pentru bani, unii interpretează cu totul greșit sau omit intenționat din zisele părților, ceea ce pune în confuziune pe judecător și părțile litigante”.

Așadar, nu era de ajuns ca orașul să aibă cei mai imparțiali judecători, din moment ce mulți din oamenii ajunși în fața lor, veniți din mediul rural mai ales, nu cunoșteau limba română. Musulmanii apelau adesea la “scriitori de prin cafenele” ca să le scrie petițiile pentru instanță:

“N-au bani pentru un avocat care să le apere cauza, se prezintă singuri fără a cunoaște regulele, legile și limba, se uită muți la judecători și nu înțeleg nimic. Adesea aduc ca interpret pe primul ieșit înaintea lor, care nu știe nici el limba română și mai mult încurcă. Deci interpreții de ocazie nu pot fi totdeauna și interpreți buni. Ceea ce s-a făcut numind un interpret oficial la Tribunal nu este suficient. Marea masă a justițiabililor îmbulzesc judecătoriile care nu au niciun translator și la procesele acestea nu vine cel de la Tribunal. De aceea (cauzele de la judecătorii) rămân binejudecate, după explicări bune sau rele, drepte sau nedrepte, exacte sau neexacte, după cum le-a dat interpretul de ocazie”. S-a vehiculat ideea că nu au fost numiți interpreți la judecătorii pentru a-i încuraja pe oameni să învețe limba română, însă aceasta nu era soluția optimă.

“Ministerul Justiției trebuie să prevadă în buget suma trebuincioasă pentru numirea a câte unui interpret și la judecătorii, oameni probi, capi de familie și de conduită bună, cari pe lângă limba română, să mai cunoască bine cel puțin turca, de orice origine vor fi ei, căci mai toți locuitorii vechi cunosc limba turcă. Astfel, zisele părților și ale judecătorilor vor fi interpretate exact, iar justiția să nu fie indusă în eroare ca să pronunțe hotărîri nedrepte. Numirea de interpreți pe lângă judecătoriile de pace va umple un gol mare, va aduce servicii imense justiției și va ridica prestigiul ei”.

Aceasta era realitatea din instanțele dobrogene, în anul 1895. Statul român a luat măsuri, a numit interpreți și la judecătorii, iar treptat toți locuitorii au învățat limba română. Automat, postul de interpret a devenit inutil și a fost desființat. Cele scrise mai sus arată însă că drumul spre normalitate a fost unul dificil.

Varietăți – Contra mătreței capului – Mătreața din cap provine din causă de boale grele, din inerția creerului, din nepieptănatul părului, din necurățenie, din obiceul rău de a uda capul… de la săpunul falsificat cu var, care nu numai că produce mătreața dar și fața o umple de pete și roșeață… mătreața este și contagioasă. Pentru a vindeca radical mătreața se întrebuințează următoarea ordonanță (rețetă) făcută la farmacie: Acid Salicilic – 2,0 ml, Acid boric 10,0 ml, spirt – 40 ml, apă de trandafir – 25 ml, apă de flori – 25 ml. Cu acest medicament frecați capul în fiecare seară înaintea culcării, astfel încât să intre lichidul la rădăcina părului. Repetați dimineața, când vă pieptănați, până când se va termina, ceea ce se va întâmpla după 10-14 zile, când vă veți scăpa și de această boală scârboasă. (ziarul Aurora, 16 februarie, 1895)

Varietăți – Nimicirea furnicilor – Acolo unde se adună furnicele se pune burete udat cu o disoluțiune groasă de zahăr, unde ele se adună cu sutele. Adunate cât mai multe se ia buretele și se aruncă în apă fiartă. (ziarul Aurora, 16 februarie, 1895)

Reclama zilei – Simon Alperin&Co. Societate de comandită, Bulevardul Independenței 3, Constanța – depozit permanent de Bere GIB, în butoaie și sticle, precum și tot felul de băuturi spirtoase. Condițiuni și prețuri foarte avantajoase. (ziarul Marea Neagră, 1924).

Sursa foto: https://bahiaonline.tumblr.com/garaconstanta

În prima jumătate a lunii februarie a anului 1930, în orașul Constanța s-au petrecut o serie de evenimente greu de prevăzut. Încă din prima zi a lunii, mulți dintre locuitorii urbei au găsit în cutia poștală un plic misterios, albastru, dreptunghiular, pecetluit în ceară roșie, având desenată o inimă străpunsă de o săgeată. Pe plicurile ce umpluseră orașul nu era trecut niciun expeditor, iar în interior se găsea un simplu carton, pe care erau scrise cuvintele misterioase: „Atențiune! Nu v-au mai rămas decât 15 zile!”.

Mulți au intrat în panică și s-au întrebat ce se va întâmpla peste 15 zile. Unii se temeau pentru viața sau agoniseala lor, în timp ce alții s-au gândit că totul este o farsă. Unii erau înspăimântați, crezând că au devenit ținta cine știe cărui mare criminal. Alții erau supărați că doar vecinii primiseră scrisoarea, dar nu și ei. S-au făcut plângeri la poliție, primărie, prefectură. Autoritățile erau convinse că era o glumă, unii reprezentanți chiar știau în secret despre ce era vorba, dar se prefăceau că tratează cu maximă seriozitate sesizările și căutau “vinovații”. În fiecare zi, plicul misterios a continuat să vină, avertizând că momentul așteptat se apropie: …Atențiune! V-au mai rămas 14…13…12… 10 zile! Starea de alarmare a continuat să crească, la fel panica și emoțiile. Oamenii se tot întrebau ce anume se va întâmpla la împlinirea termenului. Discutau subiectul la telefon, la serviciu, în cafenele și cârciumi, acasă, în fiecare zi, în timp ce plicurile continuau să vină. Atențiune! V-au mai rămas 5…4…3… 2 zile…!

A venit și ziua de 15 februarie 1930… Dis de dimineață, oamenii au ieșit din casă, așteptând cu nerăbdare poștașul. Enigma urma să fie dezlegată! Cu mâinile tremurânde au scos plicul albastru cu inima roșie străpunsă de săgeată, au tras cartonul și au citit cu ochii mari, ultimul mesaj: “Atențiune! Nu v-au mai rămas decât câteva ore! Astă seară, la ora 10.00, la saloanele Teatrului Elpis are loc Marele Bal al Sylogului Ellen, Costumat, Mascat, Nemascat. În program: Dansuri diverse, bătae cu confetii și flori, Surprize diferite, Alegerea Reginei Balului și al celui mai reușit costum. Paradă, Dansuri Naționale, Veritabil bar American, Cafenea oriental cu renumita ghicitoare a Califului din Bagdad, Fotograf în sală. Se acordă premii! Pentru cei mascați, ținută corectă. Pentru cei nemascați – ținută de seară. Cei care își cumpără bilete devreme, se vor bucura de rabat 20%!”.

Enigma fusese dezlegată! Oamenii au răsuflat ușurați, iar mulți dintre ei au început să caute prin șifoniere hainele potrivite pentru… BAL!

Mențiune – Textul de față a fost adaptat după articolul Atențiune, scris în a doua jumătate a lunii februarie 1930, în ziarul Dacia, de către gazetarul Alex. Poni.

Reclama zilei –  Mare Restaurant Familiar – La Vaporul Dacia, proprietar Ion Suciu, str. Tomis no.5. Se servește mâncări la fel ca acasă. Vinurile cele mai bune din podgoriile Panciu și Rozoare, Grătar zilnic – Prețuri eftine. Vizitați și vă veți convinge! (ziarul Marea Neagră, 1924).

Sursa foto: elpis.ro

În noaptea de 13 spre 14 februarie 1923, la orele 00.30, comisarul Leahu și mai mulți agenți ai Prefecturii de Poliție Constanța au descins la hotelul Princiar, din strada Ștefan cel Mare nr. 64. Razia venea în urma unui denunț primit de autorități cu privire la presupuse fapte penale grave care s-ar fi produs la stabilimentul respectiv. Plângerea făcută de un anonim menționa că în hotel își fac veacul o seamă de indivizi fără căpătâi, transformând astfel locul într-unul rău famat. Leahu și oamenii săi au arestat imediat câteva femei de moravuri ușoare care practicau clandestin prostituția, motiv pentru care erau deja puse sub urmărire de către autorități.

Ceea ce a urmat a fost însă mai important: într-una din camerele hotelului au fost găsiți doi bărbați și un copil. S-a stabilit că cei doi adulți, Gabriel Pelichidis și Manuch Benlian, ambii constănțeni cu domiciliul pe strada Miron Costin, îl atrăseseră la hotel pe minorul Puiu D. și îl forțaseră să întrețină relații sexuale, fapt confirmat ulterior de cercetările medicale. Cei doi agresori au fost imediat arestați și deferiți Parchetului. După această razie, Poliția Constanța a decis să efectueze un sever și amplu control al hotelului rău-famat. Și asta pentru că faptele descoperite pe 14 februarie nu erau unele în premieră. Cu doar o săptămână în urmă, în noaptea de 8 spre 9 februarie, același comisar Leahu arestase la Princiar doi indivizi dubioși, muncitorii portuari Mitu Mocanu și Said, care se dovediseră vinovați de viol. Cei doi ademeniseră cu băutură trei minore, Veta R., Maria D. și Ana G., și odată ajunși la hotel le violaseră. Faptele lor ieșiseră la iveală căci le-au lovit pe tinere, iar acestea începuseră să țipe după ajutor. Strigătele lor au alarmat alți locatari ai hotelului, care le-au salvat din ghearele celor doi monștri. Violatorii au fost arestați și deferiți parchetului.

Razia de pe 14 februarie și violurile de pe 9 februarie erau dovezi clare că Hotelul Princiar devenise unul dubios, scenă a unor grave infracțiuni. Asta deși nu era un hotel de cea mai joasă categorie, ci unul încadrat la clasa a doua, așa cum erau și cele de bună calitate precum Elita, High Life, Metropol, Bristol, Regal sau Comercial. Culmea, într-una din camerele de la Princiar își avea sediul Sindicatul Hotelierilor, organizație care avea ca obiectiv respectarea regulilor de bună conduită în clădirile turistice. Președintele ei era un anume Ilie Bărbulescu, chiar patronul hotelului Princiar. Reclamele vremii prezentau localul foarte frumos: „Vizitați Marele Hotel Princiar – Un minut depărtare de stația trenului Mamaia. Situat în centrul comercial al orașului. Instalațiuni moderne – 40 de camere spațioase și foarte curate” (Ghidul Constanța și Techirghiolul, 1924). De liniște și ordine, reclama nu spunea nimic.

Hotelul Princiar avea același nume cu un stabiliment similar din București. Și acela era rău famat: un comerciant pe nume Pațac închiriase camere acolo și adusese tinere din Austria pentru a practica prostituția clandestină. Fetele lui Pațac erau poreclite pațachine, un termen care se folosește și astăzi, fără a i se cunoaște originea.

Reclama zilei – Noile Ateliere ale Societății de Transport Constanța, strada Griviței 42, cu instalațiuni moderne, cu mașini noi și perfecționate. Fabrică de trăsuri și căruțe, Reparații de automobile, caroserie. Tapițerie și vopsitorie de lux, forge și turnătorie. Ateliere mecanice ce execută reparațiuni radicale de mașini agricole și industriale. Secția de automobile – Piața Basarab no.1 – Depozite de articole de automobile, turism, camioane, camionete, motociclete, biciclete, etc. Fabrică de mobilă de lux. Case de bani (1926).

Prin intermediul calendarului istoric „Astăzi la Constanța”, pentru data de 13 februarie, vă propunem o incursiune în universul spiritual al antichității, așa cum a rămas transpus în piatră și marmură. Anticii și-au sculptat credințele, miturile și idealurile în materiale durabile, lăsând în urmă imagini menite să traverseze secole. Frizele, elemente arhitecturale cu rol decorativ, se transformau adesea în narațiuni sculptate despre zei, eroi și scene mitologice. Ajunse până la noi în fragmente, aceste mărturii și-au păstrat forța expresivă. Colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța reunește mai multe frize din marmură, descoperite pe teritoriul așezărilor antice din Dobrogea, pe care pot fi descifrate personaje și episoade din universul mitologic al antichității. Informațiile prezentate se bazează pe studiul de specialitate semnat de Zaharia Covacef, „Sculptura antică din expoziția de bază a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța” (Editura Mega, 2011)

Una dintre piesele arheologice pe care le-am selectat pentru demersul nostru este o friză descoperită la Callatis, în anul 1940. Fragmentul păstrat este din marmură, are o lungime de 0,50 metri și o înfățișează pe zeița vânătorii Artemis în acțiune, cu tolba de săgeți în mâna stângă. Aceasta este îmbrăcată cu chiton încins sub sâni și kolpos (n.r. termeni din vestimentația antică, chitonul fiind asemănătoare unei tunici, iar kolposul partea superioară a acestuia, obținut prin ridicarea materialul și fixarea lui cu o centură), cu o hlamida (n.r. mantie scurtă) fluturând în spate și cu încălțăminte bogat decorată. În fața zeității aleargă câinele care înfruntă un mistreț. Fragmentul de friză este datat secolele II – I a. Chr. și deși are marginile tăiate, pentru a fi reutilizat ca material de construcție – ceea ce a dus la deteriorarea reliefului, își păstrează expresivitate.

O altă piesă arheologică remarcabilă este o friză din marmură de Procones, cu dimensiunile de 0,55 metri lungime, 0,252 metri înălțime și 0,23 metri grosime, descoperită la Histria. Relieful, destul de bine conservat, o înfățișează pe Nike, zeița victoriei (cunoscută în mitologia romană sub numele de Victoria), reprezentată înaripată și surprinsă din profil. Fiica titanului Pallas și a râului Styx, Nike era trimisă să lupte de partea lui Zeus împotriva titanilor sau să medieze neînțelegerile dintre zei și oameni, precum și disputele dintre oameni. În scena de pe friză este reprezentată conducând o bigă spre dreapta, în urmărirea unui alt car de luptă, din care s-au păstrat roata și capătul unei aripi. După cum remarca istoricul Scarlat Lambrino, pe friza completă era redat „un șirag de care cu doi cai mânați furtunatic de Victorii înaripate”. Exponatul este datat în a doua jumătate a secolului al II-lea – prima jumătate a secolului I a. Chr.

De o frumusețe aparte este friza cu divinități (foto): un fragment de 1,32 metri lungime al acestui element arhitectural a fost descoperit la Techirghiol, în temelia vechii geamii, iar mai târziu, a fost găsit la Constanța un al doilea fragment în lungime de 0,82 metri. Datată în epoca elenistică, secolele II – I a. Chr., friza înfățișează o serie de divinități: Diana, Apollo Musagetes, Muzele, Hecate, dar și altele, neidentificate.

Friza cu Erotes la vânătoare, realizată din marmură alb-cenușie, străbătută de ușoare dungi vineții, surprinde o scenă spectaculoasă. Descoperită fragmentar la Constanța (trei fragmente au fost descoperite în anul 1930, pe strada Cuza Vodă, în același loc fiind găsit un al patrulea, în anul 1984), aceasta prezintă o scenă de vânătoare a cărui protagoniști sunt Erotes – genii înaripate asociate de obicei cu iubirea. Sunt reprezentați atacând animale sălbatice: un Eros călare lovește un leu cu sulița, altul este îngenuncheat în fața animalului rănit, iar în jurul lor se desfășoară o adevărată confruntare cu urși, tauri și alte fiare. Decorul este completat de arbori și de un chenar superior bogat ornamentat, sub forma unei ghirlande. Friza, care a aparținut unui mausoleu, este datată între jumătatea secolului al II-lea și prima jumătate a secolului al III-lea p. Chr.

Reclama zilei – Saia Benzin – Blănar de lux. Cu o practică îndelungată în Rusia și aci în țară, se oferă onoratului public pentru efectuarea oricărei lucrări atingătoare acestei branșe, cu prețuri mult reduse, dat fiindcă lucrează și la domiciliul clienților, – Strada Plevnei, nr.4. Încercați și vă veți convinge! (ziarul Marea Neagră, 1928).

Familia regală a României venea la Constanța în fiecare sezon estival, mai ales la jumătatea lunii august, când participa la solemnitățile ocazionate de Ziua Marinei și de Serbările Mării. Existau însă și vizite efectuate în sezonul rece. S-a întâmplat astfel pe 12 februarie 1928, când în localitate a sosit Alteța Sa Regală, Principesa Ileana (1909-1991), fiica cea mică a regelui Ferdinand și a reginei Maria. În vârstă de numai 19 ani, Ileana a venit în calitate de președinte al Asociației Creștine a Familiei Române, organizație în care mama sa deținea funcția de președinte de onoare. Această organizație fusese întemeiată în anul 1919, la București și Iași, sub patronajul reginei, iar obiectivul ei principal era acela de a asigura tinerelor o educație solidă, bazată pe principii morale. Asociația primea membre din toate clasele sociale, fără a ține seama de naționalitate, confesiune religioasă sau rasă. În 1919 Asociația pornise cu 250 de membre, pentru ca în 1928 să numere 1250 de membre.

În vizita din 12 februarie, principesa Ileana a fost întâmpinată la gară de autoritățile locale și de episcopul Tomisului. La ora 12.30 a avut loc un dejun oficial, organizat la Restaurantul Francez  din fosta vilă Regnier, devenită Hotel Francais după preluarea sa de către elvețianul Husser. De la ora 16.00, Ileana a susținut o conferință, cel mai probabil în sala Elpis, în fața unui numeros auditoriu, format din eleve și elevi constănțeni, membri ai corpului didactic, dar și localnici obișnuiți, interesați de prelegere. Principesa a vorbit despre sufletele tinerelor vlăstare, despre educație, despre necesitatea respectării principiilor morale și despre nevoia de a învăța permanent, iar la finalul conferinței a fost aplaudată la scenă deschisă. În aceeași seară, alteța regală a mers la gară, s-a urcat în trenul special cu care venise și a plecat spre București.

Principesa Ileana a venit de nenumărate ori la Constanța, fiind îndrăgostită de mare și de oraș. În fiecare vară, copil fiind, a petrecut aici săptămâni întregi de vacanță și, evident, multe clipe plăcute. A avut și amintiri dureroase, precum cele legate de fratele său mai mic, Mircea, decedat la doar trei ani, în 1916, din cauza febrei tifoide. În ciuda acestei drame, a continuat să vină în orașul lui Ovidius, fiind pasionată de navigație și iahting, devenind prima femeie din România care a obținut brevetul de căpitan de cursă lungă. Își avea în portul Constanța propriul său iaht, Isprava, o ambarcațiune de 12 metri lungime, cu un deplasament de 6 tone, motor de 35 CP și o viteză de patru noduri marine (sursă informații tehnice – Vocea Dobrogei). Dragostea sa pentru orașul-port nu s-a stins niciodată, iar ea l-a evocat adesea în scrierile sale.

În anul 1928 Constanța a sărbătorit Semicentenarul Dobrogei, marcând 50 de ani de la instaurarea administrației românești în provincia istro-pontică. Cu această ocazie, revista orădeană Cele Trei Crișuri a scos un număr aniversar, axat pe această temă a Semicentenarului. Ileana a scris și ea un scurt articol, intitulat Constanța și din care cităm un fragment: “Constanța evocă pentru mine multe amintiri, încă de când eram de patru ani… Oriunde aș merge, în orice port, cât de mare și frumos, numele de Constanța va evoca pentru mine toate aceste amintiri. Constanța va rămâne pe veci și pentru întotdeauna, Portul Porturilor”.

Reclama zilei – La Luther, Piața Ovidiu nr.7 – În fiecare joi, de la orele 4-6 se va da în elegantul salon de dans Un frumos ceai dansant. Strict familiar, Iar în fiecare sâmbătă de la orele 10 seara Mare Tămbălău de Carnaval – Dans, Cotillon, Tombolă, Confete Serpentine – Numere de atracție – Muzică Militară Intrarea Liberă.

Pe 11 februarie 1924 a avut loc o întrunire a unui cerc artistic din localitate, numit Ion Băjenaru, o organizație afiliată la societatea de cultură Astra Dobrogeană. Despre cele discutate în acea zi aflăm mai multe din ziarul Marea Neagră (numărul din 12 februarie), sub titlul Viața artistică: “În urma frumosului succes obținut cu Lăutarul din Cremona, președintele cercului artistic, dl Dimitriu-Codru a luat în studii cu domnii membri frumoasa comedie în trei acte, Plicul, de Liviu Rebreanu. Să sperăm că reușita obișnuită a spectacolelor date de tânărul cerc de diletanți (n.n. a se citi artiști amatori, nu în sensul jignitor de astăzi) va oferi o nouă ocazie dlui Dimitru-Codru pentru a fi admirat în artisticele domniei sale creațiuni, despre care totuși s-a vorbit atât de puțin la noi.”

Cercul literar purta numele regretatului Ion Băjenaru (1863-1921), tenor român din perioada de început a operei din România, care însă nu avusese niciodată o legătură directă cu orașul Constanța. Se pare că numele cercului fusese ales de către conducătorul lui, Constantin Gheorghe Dimitriu Codru, originar din județul Dorohoi, fost actor la Teatrul Național Iași și la Teatrul de Operetă. Elev al lui Constantin Nottara, Dimitriu-Codru s-a stabilit în 1918 la Constanța, unde s-a angajat ca funcționar public la Primărie. A fost și publicist, poet și regizor, implicându-se activ în mișcarea culturală locală, reușind să conducă trupe de artiști amatori, cărora le-a insuflat dragostea pentru scenă. În 1927 era președintele Casei de Citire „Ion Creangă”, un cerc literar foarte important, iar în 1928, în calitate de înalt funcționar al Prefecturii, a fost numit director al Expoziției Semicentenarul Dobrogei. Asociațiile și societățile din care a făcut parte Dimitriu-Codru au contribuit decisiv, în anii interbelici, la dezvoltarea culturală a urbei noastre.

Tot pe data de 11 februarie 1924, Serviciul Sanitar al Constanței a dispus (pentru a doua oară) închiderea definitivă a fântânilor din oraș. O astfel de decizie fusese luată cu câteva luni înainte, însă modul de aplicare a hotărârii fusese defectuos. Aflăm din ziarul Marea Neagră, de la un gazetar cu pseudonimul Spartacus (!), următoarele: “Din cauză că exploatatorii fântânilor din oraș, neținând seama de dispozițiunile ce li s-au ordonat, ca o condiție sine qua non a redeschiderii acestora, Serviciul Sanitar a dispus din nou închiderea definitivă a acestor fântâni. Între alte abateri ale acestor fântânari este și aceea gravă că au procurat apă brutarilor ce au întrebuințat-o pe aceasta la fabricarea pâinii. Măsura serviciului este binevenită, deși tardivă și nădăjduim că va fi definitivă. E în joc sănătatea publică, cu care nu este îngăduit să ne jucăm. Pentru apărea unor interese, oricât de mari ar fi ele, ale unor persoane, așa se pot compromite interesele generale, mai ales când este vorba de sănătate publică”.

Așa cum am arătat și într-un material din luna ianuarie, apa  de calitate era o problemă în anii ’20, la Constanța. Fântânarii menționați în articol, cei de pe strada Mangaliei și din Anadolchioi, nu extrăgeau și nici nu depozitau apa în condiții de igienă, ceea ce ducea la riscul unor îmbolnăviri grave. Fântânile au fost închise timp de câteva luni, fântânarii sancționați și obligați să respecte anumite reguli și să remedieze unele deficiențe. În cele din urmă, fântânile au funcționat din nou, însă problema a continuat să existe și în următorii ani.

Reclama zilei – Philips Radio precum și toate produsele Philips se găsesc la Reprezentanța Generală pentru întreaga Dobroge – Dr. Ing. Suren Cedighian, Strada Ștefan cel Mare no.60. Au sosit toate tipurile (1933)

Mențiune – Suren Cedighian a fost un om de știință de origine armeană, născut la Constanța pe 17 martie 1902. Este cunoscut ca fiind cel care a produs în România primele contoare de măsurare a energiei electrice. Specializat în electrotehnică și comunicații, cu studii de specialitate în Germania, la Dresda. A decedat pe 9 martie 1995, la vârsta de 93 de ani.

Vineri, 10 februarie, orele 9 seara, în Sala Liceului Mircea cel Bătrân va avea loc a șaptea șezătoare literar-artistică. Dl. avocat Aurel Vulpe, neîntrecutul causeur (n.n vorbitor), va vorbi despre “înrâurirea saloanelor în literatură”. Dna dr. Ghinea Goldemberg va executa la pian din Chopin. (Dacia, 1928)

Domnul inspector vamal Guralivu, în unire cu prefectura poliției, cercetează în momentul de față o senzațională afacere de contrabandă… Se știe că vagoanele cari sosesc pentru Constanța Port sunt expediate direct din stația Palaz la destinație. Astfel, la sosirea trenului de marfă 3822, un individ bine îmbrăcat s-a prezentat d-lui Pandea Jurgen, impiegat al numitei stații, propunându-i să descarce în mod clandestin cinci colete aduse în tranzit din Viena, pentru Constantinopol. Impiegatul a primit o sumă drept mită, s-a prefăcut că acceptă propunerea, dar imediat a anunțat organele vamale. Individul a dispărut. Cele cinci misterioase baloturi (n.n. ce n-au apucat a fi sustrase) conțin peste 350 de kilograme de mătase și valoarează zeci de milioane de lei. Se fac cercetări pentru identificarea individului (Dacia 1929).

Astă-dimineață, dl. V. Dumbrăveanu din str. Lascăr Catargi (astăzi N. Titulescu) no.17 a reclamat prefecturei de poliție că a fost victima unui furt. Eri a angajat o servitoare iar astăzi dimineață aceasta a dispărut, furând suma de 1500 de lei, un ceas și bijuterii. S-a stabilit că servitoarea este o cunoscută pungășoaică numită Margareta. (Dacia, 1929)

Eri după-amiază, pe când automobilul no.148 al Poștei staționa pe strada Carol i-a înghețat motorul. Vrând să-l dezghețe, șoferul a apropiat un foc de la care s-a incendiat benzina din rezervor, cuprinzând automobilul în flăcări. Sărind trecătorii de pe stradă, mașina a putut fi stinsă. (Dacia, 1929)

Șofer american, vorbind română perfect, specialist Fordist, caută post urgent. A se adresa pe str. Alexandru Lahovari 17. Loco. (Dacia, 1929)

Din cauza plecării din localitate, închiriez apartament cu tot confortul în strada Remus Opreanu no. 11 bis, vis-a vis de Hotel Palace, parter, etc. Vând de asemenea un pian marca Zimermann, cu totul nou. A se adresa la adresa sus-indicată, între orele 2-7 d.a. (Dacia, 1928)

Reclama zilei – Gospodari! Cereți pretudindeni Oțetul Cocoșul Dobrogei, din Fabrica Morunul Constanța. Preparație de fermentațiune din spirt rafinat – Cel mai igienic oțet. Amestecați conținutul unei sticle de oțet cu 4 litri de apă și puteți obține 5 litri de oțet de cea mai bună calitate! Pentru comenzi, transport pe CFR, cu 45% reducere. (1928)

În luna februarie a anului 1933, Școala de gospodărie și îndeletniciri casnice din Anadolchioi (inaugurată pe 22 ianuarie) și-a făcut public regulamentul de funcționare. În următorii șapte ani, acest regulament a fost respectat cu sfințenie, iar școala a avut câteva sute de absolvente ce proveneau din familii sărace sau modeste, până în 1940, când și-a încetat activitatea. Instituția de învățământ funcționa în fostul orfelinat Grănicerul Mușat și fusese înființată de Asociația feministă din Constanța, care o întreținea din propria cheltuială și din subvenții venite de la diverși terți.

Ziarul Dacia a publicat detalii despre modul de organizare al școlii, astfel că vom cita câteva fragmente interesante: “săli spațioase de cursuri și ateliere pentru rufărie, țesături, croitorie, bucătărie, grădină spațioasă pentru flori, zarzavat și pomi roditori. (Sunt primite) eleve absolvente a patru clase primare, care în trei ani vor termina trei clase primare complementare predate de doi învățători… (studiile) se completează și cu cursuri făcute cu alte profesoare la disciplinele: franceză, desen după natură, desen decorativ și stilizat, religie, cor religios, teoria rufăriei, croitorie, țesătorie, economie casnică. Fetele trec prin rotație din atelier în atelier. Gospodărirea școlii, gătitul mesei, totul este făcut de eleve pentru că școala nu are personal de serviciu, decât un om pentru curte și treburi grele. După trei ani, absolventele devin bune gospodine, inițiate în toate îndeletnicirile casei și se întorc, unele în familie – pentru a-și ajuta părinții, iar altele intră ca lucrătoare în ateliere unde, prin meseria învățată, își câștigă existența în mod onorabil. Se primesc interne fiice de săteni care găsesc în această școală gratuită cea mai bună îndrumare și educație sănătoasă”.

Asociația Feministă din Constanța reușea să obțină fonduri pentru școală prin organizarea a numeroase evenimente: concerte caritabile, baluri și matineuri dansante, spectacole și conferințe cu invitați din capitală, toate sumele încasate fiind folosite pentru întreținerea acesteia. Doamnele din Asociație făceau parte din înalta societate, iar soții lor ocupau funcții de vază în conducerea și administrarea orașului. Primăria sprijinea școala din Anadolchioi, asigurând reparații sau materiale necesare. Spre exemplu, pe 21 februarie 1933, Consiliul Municipal acorda școlii un ajutor de 5.000 de lei pentru procurarea de lemne, iar pe 5 decembrie, în același an, accepta ca, împreună cu Asociația, să organizeze pe 20 ianuarie 1934, în saloanele Palatului Municipal (primăria, astăzi sediul MINAC, din Piața Ovidiu), un ceai dansant, în beneficiul Școlii de gospodărie și îndeletniciri.

Asociația Feministă din Constanța era condusă de profesoara Maria-Dimitriu- Castano, o personalitate feminină remarcabilă ale acelor vremuri. Doamna Aurelia Lăpușan a cercetat cu minuțiozitate activitatea acesteia, iar grație demersului său avem astăzi date biografice bogate, pe care le-am preluat și le transmitem cu această ocazie. Astfel, am aflat că Maria Dimitriu-Castano a fost prima femeie jurnalist din Constanța și printre primele din țară. Soțul său, Gheorghe I Dimitriu, era magistrat la Curtea de Apel Constanța (la un moment dat chiar președintele instituției) și a fost și consilier municipal.

Maria Dimitriu Castano a înființat și a condus, în calitate de redactor șef, Ziarul Nostru, o gazetă bilunară, “o publicație a femeilor pentru femei”, cu sediul pe strada Decebal nr. 26, care a funcționat în anii 1925-1929, respectiv 1930-1937. Ea a fost, de asemenea, prima femeie din Constanța care a candidat pe listele unui partid politic și a ocupat funcția de consilier municipal pentru o scurtă perioadă de timp. Din această poziție, a inițiat un proiect de regulament pentru funcționarea Asistenței Sociale în municipiu. Președinta Asociației Feministe a luptat intens pentru emanciparea femeii, a condus Legiunea de Străjere din județul Constanța, a înființat un orfelinat la Mangalia și a  organizat tabere de vară la Mamaia. Pe 22 iunie 1930 ea a organizat la Teatrul Tranulis (viitorul Fantasio) ședința de constituire a Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeii Române. A inițiat numeroase alte evenimente de anvergură, la unele dintre acestea participând și regina Maria. (surse informații biografice – Aurelia Lăpușan).

Reclama zilei – Vizitați Magazinul Bringer, Ștefan cel Mare 37 – Bine asortat în permanență cu ceasornice de precisiune și bijuterii fine în aur, argint și Duble, verighete de aur 14 karate, marcate de Stat. Cadouri și schimburi pentru logodne și nunți. Servicii de masă în argint de China.  Vinde cu prețuri mai eftin ca oriunde! (ziarul Marea Neagră, 1924).

Sursă foto: Florentina Bozîntan

Orașul Constanța avea o viață socio-culturală intensă în anii ’20, existând numeroase asociații și fundații implicate în ajutorarea copiilor și familiilor defavorizate. Trebuie să ne amintim că urbea încerca încă să își revină de pe urma rănilor provocate de Primul Război Mondial și după ocupația germano-bulgară din 1916-1918, care lăsase de asemenea urmări grave. Dacă bărbații din înalta societate se implicau în activități umanitare din postura funcțiilor administrative pe care le ocupau, soțiile și fiicele lor își aduceau contribuția prin organizarea de evenimente culturale la finalul cărora se obțineau sponsorizări pentru locuitorii mai vitregiți de soartă și care aveau nevoie de hrană, îmbrăcăminte, sau educație (obținerea de burse).

Un astfel de exemplu este Balul Asistenței Publice care se organiza anual la Constanța, în primul deceniu al epocii interbelice. Pe 8 februarie 1922, această asociație a organizat un bal la care au participat reprezentanți de seamă ai orașului, din diverse domenii de activitate, împreună cu soțiile sau fiicele lor. Din ziarul Dobrogea Jună aflăm următoarele detalii:  “Se zice că acolo unde sunt două femei laolaltă, este și discordie. Nu două, ci patru doamne muncesc împreună pentru alinarea suferințelor micilor copilași – am numit pe doamnele dr. Al. Pilescu, Eufrosina Erbiceanu, Erna Jurim și Lily Radovici…”.

Trebuie să facem câteva completări: Al. Pilescu era de fapt dr. Alexandra Pilescu, cea care a avut unul dintre cele mai căutate cabinete medicale (de boli interne, de copii și de femei) din Constanţa interbelică. Ea își avea cabinetul de consultații pe strada Grigore Cantacuzino, la nr. 26. A fost o figură feminină proeminentă, fiind implicată în numeroase campanii de ajutorare a copiilor şi persoanelor cu nevoi. Ea a deținut funcția de preşedinte al Societăţii pentru ajutorarea celor lipsiţi de mijloace şi a copiilor, societate care organiza acest Bal al Asistenței Publice.

Familia sa a construit o clădire emblematică a Constanţei (ctitor – medic Nicolae Pilescu, primar în anul 1926), Casa Pilescu (ridicată în 1903), monument ce poate fi admirat şi astăzi pe bulevardul Elisabeta (fost sediu al Băncii Cerealiştilor şi, mai nou, locuinţă arhiepiscopală).

A doua doamnă menționată ca organizator al Balului este Eufrosina Erbiceanu (născută Popovici-Bâznoșanu, dintr-o familie veche de boieri) soția marelui inginer Laurențiu Erbiceanu. Acesta a fost elev al lui Anghel Saligny, a lucrat la modernizarea Portului Constanța și a fost director al Portului. Inginerul Erbiceanu a fost și cel care a construit în 1909, pentru Regina Elisabeta a României, Pavilionul Regal (Cuibul Reginei) din Portul Constanța. Despre celelalte două doamne implicate în Bal nu am reușit (încă) să aflăm informații. Pe lângă aceste patru doamne s-au implicat și multe altele (de ex. Dna Papalanopol, directorul clinicei infantile a Spitalului Comunal, condus de Nicolae Pilescu)

Ne mai spune ziarul Dobrogea Jună următoarele: “…(cu toate) au dovedit că acolo unde există voință, există armonie și deci, se poate lucra cu spor. Balul organizat de numitele doamne a fost o revelație în viața mondenă a Constanței și am putea spune că de mulți ani nu s-a mai văzut o asemenea voioșie între asistență. Nu a fost un bal public, a fost un bal la care fiecare se simțea ca la el acasă. Sala (n.n. nemenționată și neidentificată de noi), splendid decorată cu covoare naționale. Cotilionul (n.n. cotillon – dans popular în epocă) cu surprize nu se mai isprăvea și nu a rămas nimeni care să nu fi plecat măcar cu o amintire…”. Au fost prezenți și mulți domni de seamă, precum Mircea Solacolu Troian (mare moșier, senator și fost primar al orașului în anii 1912-1913), doctorul Nicolae Pilescu, Sever Movilă, fiul marelui boier Ioan I Movilă, întemeietorul stațiunii Techirghiol Movilă (Carmen Sylva, apoi Eforie Sud). Sever Movilă a construit în Carmen Sylva prima școală, un dispensar mare și modern, precum și o statuie a tatălui său.

Balul din 1922 s-a încheiat cu donații serioase din partea participanților, în acest fel fiind adunate sume mari, capabile să ajute în mod real copiii săraci din orașul Constanța.

Reclama zilei – Acordor și reparator de piane, Luigi Marighetto – Primul acordor de armonici în România. Repară, cumpără, vine orice instrumente muzicale. Reprezentantul celor mai bune Fabrici Italiene de Armonici, Str. Mircea 62. (1933)

Sursa foto: Florentina Bozîntan

A 32-a duminică de după Rusalii este Duminica lui Zacheu Vameșul, un bogat din Ierihon care a mers să îl asculte pe Isus, a ales mântuirea și astfel, dintr-un om lacom și păcătos, a devenit milostiv și credincios. În anul 1937 Duminica lui Zacheu, sărbătoare cu cruce roșie, a căzut pe data de 7 februarie (luna Făurar, după termenul popular). Ziua a avut aproximativ zece ore, iar noaptea cam 14 ore, pentru că soarele a răsărit la 7:37 și a apus la 17:22. Din această duminică a lui Zaheu, Biserica ortodoxă a anunțat, și anunță și astăzi (pentru prima oară în noul an), apropierea Postului, chiar dacă până la acesta pare să mai fie timp destul. Se face însă acest lucru pentru că este greu să te schimbi rapid iar anunțul este de fapt o invitație de a începe să te pregătești, fizic și spiritual, pentru importantul moment. Sufletul trebuie curățit iar pentru asta trebuie să respecți regulile milenare ale bisericii, dar și înțeleptele vorbe populare ale strămoșilor, ale bătrânilor. Tocmai de aceea am considerat nimerit ca în această zi din an să dăm citire unor proverbe, zicători și sfaturi din bătrâni, care se regăsesc într-un Calendar al anului 1937, editat de Biblioteca Asociației Culturale Cartea sub Icoană și tipărit de tipografia Albania din Constanța (înființată încă din 1915).

Să începem cu câteva vorbe bătrânești, respectate mai ales în mediul rural, care s-au dovedit adevărate în trecut și care se dovedesc așa și astăzi: “Păziți-vă de prorocii cei mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar înăuntru sunt lupi răpitori./ Când vrei să cumperi pământ ori casă, cercetează mai întâi dacă are vecini buni./ Unde nedreptatea stăpânește și strâmbătatea poruncește, fugi de judecată, chiar și dacă ai dreptate./ Cine a plantat un pom, îi iartă Dumnezeu un păcat”.

Calendarul din 1937 de la Constanța a fost un excelent instrument pentru educarea celor care locuiau în mediul rural. Astfel, la capitolul Sfaturi către săteni descoperim câteva reguli de conduită, menite să contribuie la îmbunătățirea vieții din mediul rural: “Nu uitați să primeniți aerul din casele voastre, deschizând ușile și ferestrele un ceas pe zi./ Să știți că dalacul (n.n. antrax sau bubă neagră) trece de la vite la om.Vita bolnavă să o duceți la medicul veterinar iar omul molipsit să facă injecții contra dalacului. Nu mâncați carnea unei vite moarte de dalac. Tot așa, nu mâncați carnea unui porc mort de trichină (n.n.adică trichineloză, boală provocată de trichinella, gen de viermi parazitari)./Dați lenea la o parte și faceți, o dată pe săptămână, o baie cu apă caldă și săpun. Însurați-vă devreme și fiți credincioși soțiilor voastre. Prin abateri de la legile căsniciei se face molipsirea cu boale lumești (venerice). Omul bolnav de o boală lumească, să se arate medicului, agentului sanitar sau moașei din sat. Boalele venerice se vindecă sigur, când sunt îngrijite de la început/ Când se ivește o epidemie în sat, nu ascundeți autorităților pe cei bolnavi, ci lăsați ca ei să fie îngrijiți acasă, la infirmerie sau la spital iar locuințele desinfectate, pentru că numai astfel se stârpesc bolile molipsitoare și sănătatea voastră este la adăpost de primejdie.”

În anul 1937 viața la țară în județul Constanța nu era una foarte ușoară. Oamenii erau adesea victime ale unor epidemii, mortalitatea era încă ridicată, în ciuda faptului că medicina făcuse mari progrese în ultimele două decenii. Fructele proaspete provocau vara boli gastrice grave iar dulciurile erau un lux pentru copiii de la țară. Prăjiturile adevărate se găseau doar la oraș, mai ales la Constanța, unde puteai găsi specialități după model parizian sau bucureștean, însă care erau foarte scumpe. Cu toate acestea, țăranul român era inventiv, așa cum se poate vedea și din Calendarul anului 1937, în care este publicată rețeta unei “delicatese” mai deosebite, numită prăjitura Baba Leanca. Aceasta se făcea cu o jumătate de pâine, o juma de oală cu lapte dulce fiert, zahăr, câteva linguri de magiun și câteva de făină, vreo patru ouă și trei linguri de grăsime. Redăm un fragment din rețetă: “Se taie pâinea în felii frumoase cu coaje cu tot, se înmoaie în lapte îndulcit cu zahăr, se scurg apoi și se ung cu magiun. Se dau prin făină, apoi prin ou bătut cu zahăr și se prăjesc în grăsime bine încinsă. Când sunt rumene, se presară cu zahăr pisat și se dă la masă ca prăjitură. Poftă bună!”

Reclama zilei – Teatrul Variete Alhambra – Calea Ștefan cel Mare (vis-a-vis de Grădina Publică). Director proprietar Dumitru Vartolomeu – Cu începere de azi și în fiecare searăunță debutul Drei Viorica Călinescu – renumita cupletistă romîncă, care a debutat pe cele mai mari scene din București. Iar trupa simpaticului Jora va juca revista Haremul. Rolurile principale vor fi jucate de dra Viorica Călinescu, dra Lenuța, Dra Luci Tănăsescu, Marioara, Dna Elena Jora, etc.(1923).

Sursa foto: Colecția Florentina Bozîntan