Strada Arhiepiscopiei nr. 7, Piața Ovidiu, Constanța
Așezarea fortificată medieval-timpurie de la Oltina – „Capul dealului”
Importante descoperiri, atribuite mai multor perioade istorice, au făcut ca teritoriul comunei Oltina (jud. Constanța) să fie integrat repertoriului arheologic dobrogean de mai bine de o jumătate de secol.
Din 2001, cu câteva mici sincope, este cercetată sistematic așezarea din punctul „Capul dealului”, sub coordonarea cercetătorilor Costel Chiriac și Gabriel Custurea (în perioada 2001-2012), respectiv Cristina Talmațchi (începând cu 2013).
Cercetările arheologice, susținute financiar în unele campanii și de Ministerul Culturii, au demonstrat existența unui sit pluristratificat, care prezintă mai multe niveluri medieval-timpurii, cu complexe (locuințe, spații meșteșugărești etc.) adâncite în straturi romane sau getice. Nivelurile medieval-timpurii debutează undeva la sfârșitul secolului al VIII-lea și au o evoluție neîntreruptă până spre finalul secolului al XI-lea, prezentând două faze distincte: sub influența primului Țarat bulgar (secolele VIII-X); respectiv sub administrația Imperiului bizantin (sfârșitul secolului al X-lea și în veacul al XI-lea).
Rezultatele obținute până acum evidențiază așezarea fortificată în peisajul arheologic istro-pontic, prin inedit și trăsături specifice, comparativ cu alte așezări contemporane ei. Spre exemplu, un specific aparte îi este conferit de existența sistemului defensiv, val de pământ și șanț, care o închide pe vest, în zona cea mai expusă. Tocmai de aceea, de la debutul cercetărilor a fost vizată partea păstrată a sistemului defensiv.
S-a constatat că valul prezintă în partea superioară straturi succesive de pământ relativ curat, bine compactat, gălbui sau brun-cenușiu mediu. În aceste straturi apar fragmente ceramice de mici dimensiuni, pigment de lemn ars și bucăți de pământ copt.
Pe creasta valului de pământ a fost înregistrată existența unor amenajări, ce aveau rolul de a-i întări structura și, posibil, de a o înălța. Resturile acestora constau în amprente de pari, plasate longitudinal și oblic pe val, și găuri de par, plasate vertical și oblic. Sistemului defensiv al așezării, a cărui analiză reprezintă o primă cercetare de acest fel la o așezare medievală timpurie din Dobrogea, relevă caracteristici similare cu sistemul de protecție al unei așezări din apropierea primei capitale a primului Țarat bulgar, aflată lângă actuala localitate Pliska.
Fig. 1-2. Urme ale structurii din lemn de pe creasta valului de pământ al așezării de la Oltina – „Capul dealului”: amprente de pari, plasate longitudinal și oblic pe valul de pământ, și găuri de par, plasate vertical și oblic.
În așezarea medievală timpurie de la Oltina-„Capul dealului” cercetarea arheologică sistematică se desfășoară, momentan, în trei sectoare (A, B și C), care vizează părțile de vest, est și nord ale sitului. Până acum, pe o suprafață de circa 700 mp au fost înregistrate peste 35 de locuințe medieval-timpurii, două complexe cu instalație mecanică de măcinat, două ateliere pentru prelucrat metalul (fier și bronz), numeroase gropi cu întrebuințări diverse și trei morminte, respectiv două complexe getice.
În sectorul A cercetarea arheologică s-a concentrat cu precădere pe sistemul defensiv, dar și asupra densității locuirii și gradului de dezvoltare.
Pe baza înregistrărilor din sectorul B, se poate spune că în perimetrul așezării au avut loc, în timp, mai multe transformări. Astfel, zone de la marginea acesteia, alocate inițial construcțiilor cu caracter economic, au fost cedate locuințelor (un complex cu instalație de măcinat cereale este suprapus de trei locuințe succesive), respectiv o inversare a situației (în care două ateliere pentru prelucrarea metalului suprapun locuințe mai vechi), fără a avea certitudinea constituirii unui „cartier” meșteșugăresc. Decăderea treptată a așezării, al cărei debut poate fi corelat din punct de vedere monetar cu domnia împăratului bizantin Mihail IV (1034-1041) şi din punct de vedere politic cu invaziile pecenege repetate din al patrulea deceniul al secolului al XI-lea, cărora tindem să le atribuim mai multe locuințe incendiate înregistrate în toate sectoarele investigate, presupunem că a determinat micșorarea suprafeței acesteia și constituirea, spre est, a unei zone cu morminte.
În sectorul C a fost vizat sistemul defensiv, constatându-se o stare precară de conservare.
Fig. 3. Fotografie aeriană a sitului Oltina-„Capul dealului”, pe care sunt marcate sectoarele și secțiunile.
În așezarea de la Oltina-“Capul dealului” sunt documentate arheologic, ca tipuri de spațiu de locuit, locuințele parțial adâncite în pământ și locuințele construite la suprafața solului. În interiorul acestora se găsesc instalații de foc, de următoarele tipuri: cuptoare săpate în peretele locuinței, cuptoare clădite și vetre.
Fig. 4. Locuințe (1-6) și cuptoare (7-9) descoperite în așezarea de la Oltina-”Capul dealului” (1-4 locuințe adâncite; 5-6 locuințe de suprafață; 7 vatră de la cuptor săpat în peretele locuinței amenajată pe strat de cărămizi și ceramică; 8 vatră de cuptor cu amprentele lemnelor de la cofrajul de lemn; 9 cuptor din piatră cu suprafața acoperită cu lut).
Inventarul locuințelor era format din vase și obiecte diverse din ceramică (fusaiole, greutăţi pentru plasa de pescuit, ascuțitori din cărămidă și bile de praștie), obiecte din bronz (cruciuliţe simple și relicvar, decorațiuni de curea, inele, cercei, clopoțel piriform cu tăietură în cruce și cârlige pentru undiţă), din os şi corn (mâner pentru biciul de luptă, plăcuțe ornamentale, astragale, împungătoare, pieptăn pentru decorat ceramica, patine), din sticlă (brăţări și mărgele), din rocă (râşniţe și gresii de ascuţit), din fier (seceri, amnar, vârfuri de săgeţi, cuţite, piroane) şi monede.
Fig. 5. Ceramică descoperită în așezarea de la Oltina-”Capul dealului”.
Așezarea nu a funcționat în mod autonom, ea a fost parte a unui sistem mai larg, care i-a permis accesul la cunoștințele și mărfurile unor centre specializate, aflate la mai mică sau mai mare distanță, precum importantul centru economic și militar Silistra (în aria de influență a căruia s-a aflat continuu), Păcuiul lui Soare (după 971 p.Chr.), dar și centrele nord dobrogene, cele din apropierea capitalei Preslav și ale Imperiului bizantin. De pe piața acestora, dar și a altora, puteau provenii o parte a artefactelor găsite în așezare. Prezența obiectelor de port și podoabă, a amforelor, a ceramicii cu smalț, cu angobă micacee sau decorată cu rotița dințată, sunt doar câteva dintre artefactele care relevă o viață economică intensă în cadrul comunității, atât în prima fază, dar mai ales în secolul al XI-lea. Aceste mărfuri au ajuns aici pe cale terestră sau fluvială, un rol în acest sens având situarea așezării pe malul Dunării, care i-a dat posibilitatea intrării în contact cu produse realizate în centre danubiene sau comercializate pe cale navală.
