Strada Arhiepiscopiei nr. 7, Piața Ovidiu, Constanța
Ghid de Arheologie Preventivă
Etapele cercetării arheologice, cadrul legislativ și metodologie de execuție
I
Prima etapă a cercetării arheologice este realizarea unui diagnostic arheologic intruziv (cf. OG 43/2000 republicată, art. 2, alin. 7, lit. g, OMCC 2392/2004, cap. 2 – Evaluarea de teren) pe întrega suprafață afecatată de proiect, în urma căruia urmează să fie delimitat clar potențialul arheologic al terenului. Raportul de diagnostic arheologic intruziv (cf. OG 43/2000 republicată, art. 2, alin. 12) trebuie să conțină propunerile pentru zonele (în cazul siturilor arheologice identificate și delimitate) în care trebuie efectuată cercetarea arheologică preventivă (cf. OG 43/2000 republicată, art. 2, alin. 1, lit j) în vederea descărcării de sarcină arheologică și zonele pentru care în timpul execuției lucrărilor de construcție este necesară supravegherea arheologică (zone susceptibile de a conține patrimoniu arheologic).
II
Raportul de diagnostic arheologic este întocmit conform Standardelor și procedurilor arheologice (OMCC 2392/2004, cap. 2 – Evaluarea de teren, Anexa 2) și va fi supus spre analiză Comisiei Naționale de Arheologie. Comisia Națională de Arheologie va aproba sau va decide modificări asupra concluziilor conținute de raport (cf. OG 43/2000 republicată, art. 16).
III
Avizele, cu sau fără condiții, pentru perimetrele în care a fost efectuat diagnosticul arheologic sunt emise de către serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii, numai pe zonele delimitate și propuse în raport și aprobate de Comisia Națională de Arheologie. Raportul de diagnostic arheologic intruziv stă la baza Proiectelor de cercetare arheologică preventivă (cf. OG 43/2000 republicată, art. 2, alin. 6)
Metodologie de execuție
Pe întreaga suprafață afectată de proiectul de investiție, în funcție de particularitățile terenului, sunt trasate șanțuri (secțiuni de diagnostic), de dimensiuni variabile (în funcție de configurația zonei și de eventualele materiale descoperite), în general de minim 1,2 x 8/10 m și cu o adâncime variabilă – până la atingerea stratului de pământ steril din punct de vedere arheologic.
Secțiunile de diagnostic sunt realizate mecanizat, obligatoriu de un buldo-excavator sau excavator, cu cupă de taluz (fără dinți) și apoi curățate manual.
Exemple de cupă de taluz
Chiar și pentru secțiunile în care nu se descoperă materiale sau structuri arheologice, se realizează fotografii și desene de profil, sunt înregistrate dimensiunile și orice alte particularități relevante.
În cazul descoperirii unor complexe arheologice sau a altor structuri, acestea sunt cercetate, desenate, fotografiate și înregistrate. Cercetarea eventualelor complexe arheologice se realizează manual, cu unelte specifice arheologiei .
Diagnostic arheologic Intruziv
Toate secțiunile realizate cât și eventualele complexe sau structuri arheologice, sunt ridicate topografic și apoi suprapuse pe planul investiției.
Redactarea Raportului de diagnostic arheologic se face pe baza înregistrărilor din teren – fișe de secțiuni și de complexe, fotografii, desene. Acesta va conține propunerile justificate pentru acordarea avizului favorabil cu sau fara condiții sau propunerile de cercetare arheologică preventivă.
I
A doua etapă a cercetării arheologice preventive este cercetăre arheologică preventivă- săpătura (cf. OG 43/2000 republicată, art. 2, alin. 7, lit. g, OMCC 2392/2004, cap. 3 – Săpătura arheologică) în siturile arheologice identificate pe traseul viitoarei Autostrăzi/centuri ocolitoare (cf. OG 43/2000 republicată, art. 2, alin. 1, lit e).
II
Cercetarea arheologică preventivă- săpătura se efectuează pe întreaga suprafața afectată de proiect unde se vor efectua intervenții asupra solului.
III
În urma cercetărilor arheologice preventive se va întocmi pentru fiecare cercetare (contract) un Raport De Cercetare Arheologică Preventivă (cf. OG 43/2000 republicată, art. 2, alin. 12) ce va conține propunerile de descărcare de sarcină arheologică pentru zonele cercetate.
IV
Rapoartele de cercetare arheologică preventivă vor fi întocmite conform Standardelor și procedurilor arheologice (OMCC 2392/2004, cap. 3 – Săpătura arheologică) și vor fi supuse spre analiză Comisiei Naționale de Arheologie.
V
Comisia Națională de Arheologie va aproba sau va decide modificări asupra concluziilor conținute de rapoarte (cf. OG 43/2000 republicată, art. 16). Certificatele de descărcare de sarcină arheologică (cf. OG 43/2000 republicată, art. 5, alin. 3) vor fi emise de către Ministerul Culturii prin serviciile sale deconcentrate, numai pe zonele delimitate și propuse în rapoarte și aprobate de Comisia Națională de Arheologie.
Metodologie de execuție a Cercetării Arheologice Preventive - Săpătura
Săpăturile se realizează în suprafețe de cercetare, pe limitele marcate și prin secțiuni de sondaj pentru zonele care nu par să aibă încărcătură arheologică. Solul vegetal și eventualele straturi de depunere de sub solul vegetal se decopertează mecanic - cu excavatoare cu cupă de taluz, până la adâncimea la care se pot contura complexele arheologice (această adâncime variază de la 0,20 m până la 1 m sau mai mult, în funcție de particularitățile solului din zona respectivă și de adâncimea la care se află nivelele de depunere arheologică).
Exemplu de conturare context arheologic
Săparea propriu-zisă a complexelor arheologice se realizează manual de către muncitorii necalificați sub supravegherea arheologilor. După identificarea complexelor, acestea sunt secționate (pe jumătate sau pe sfert), pentru a se surprinde particularitățile lor constructive și apoi golite, recoltându-se tot materialul arheologic pe care îl conțin (adâncimea la care poate să ajungă un complex poate varia de la 0,20 m până la 2-3 m de la nivelul de conturare, în funcție de tipul complexului – locuință, groapă de stâlp, groapă de provizii, fântână etc).
Exemplu de secționare context arheologic
În teren se realizează fișe, desene și fotografii de complexe, desene de profile și de grund, este descrisă și notată în teren toată informația arheologică. Materialul arheologic este colectat în pungi cu bilete și depozitat temporar în containerele puse la dispoziție de către Beneficiar.
Toate detaliile de determinare funcțională, încadrare cronologică și culturală precisă, precizarea analogiilor și interpretările științifice ale complexelor, structurilor și materialelor arheologice, nu se pot face decât după finalizarea cercetărilor în teren și prelucrarea primară a materialelor arheologice, ordonarea și sistematizarea informațiilor înregistrate.
Complex cu depuneri
Raportul de cercetare arheologică preventivă, care va propune acordarea Certificatului de descărcare de sarcină arheologică, va conține toate aceste informații și se poate întocmi după studierea materialelor provenite din săpătură și analiza tuturor informațiilor.
I
Cea de a treia etapă a cercetării arheologice este reprezentată de realizarea supravegherii arheologice (cf. OG 43/2000 republicată, art. 2, alin. 7, lit. g, OMCC 2392/2004, cap. 4 – Supravegherea arheologică). Supravegherea are loc în timpul execuției lucrărilor de construire, în zonele susceptibile de a conține patrimoniu arheologic. Acestea sunt zone de protecție a siturilor arheologice delimitate anterior, zone care sunt delimitate în Raportul de diagnostic arheologic intruziv.
II
Pe lângă raportul de diagnostic arheologic aceste zone se regăsesc în PUG, RAN, LMI. Se vor realiza Rapoarte de supraveghere arheologică, întocmite conform Standardelor și procedurilor arheologice (OMCC 2392/2004, cap. 4 – Supravegherea arheologică, anexa 1), rapoarte care vor fi depuse la Ministerul Culturii sau la serviciile publice deconcentrate ale acestuia.
Metodologie de execuție a supravegherii arheologice
Supravegherea arheologică se realizează doar în timpul lucrărilor de decopertare a solului vegetal realizate de către Beneficiar. Aceasta nu presupune intervenția directă a arheologului, ci doar monitorizarea și înregistrarea lucrărilor care se efectuează pe șantier. Rapoartele de supraveghere arheologică – ce conțin fotografii și date despre zonele pe care s-au făcut lucrări de decopertare – se depun la la direcția județeană de cultură.
În cazul descoperii întâmplătoare a unor structuri arheologice în timpul lucrărilor de construire, arheologul care participă la supraveghere poate opri lucrările pentru a cerceta respectiva zonă, respectând procedurile administrative. Pentru aceste zone cu descoperiri întâmplătoare, reluarea lucrărilor de construire va fi posibilă doar după obținerea unui Certificat de descărcare de sarcină arheologică.
- Doar prin realizarea acestor etape ale cercetării arheologice se respectă legislația privind patrimoniul arheologic și anume: OG 43/2000, cu modificările și completările ulterioare, republicată, OMCC 2393/2004, privind Standardele și procedurile arheologice, OMCC 2518/2007, privind descărcarea de sarcină arheologică, OMCPN 2362/2010, modificat și completat prin OMCPN 2178/2011, privind procedura de acordare a autorizațiilor de cercetare arheologică.
- Toate etapele cercetării arheologice preventive se realizează pe baza unui contract de cercetare încheiat între beneficiar și o instituției organizatoare a cercetării (muzeu, universitate sau institut de cercetare) și doar după obținerea unei autorizații de cercetare emise de către Ministerul Culturii.
- Muzeul nu emite avize sau certificate de descărcare de sarcină arheologică
- Beneficiarul este obligat legal să asigure necesarul de utilaje, forță de muncă și organizare de șantier.