Strada Arhiepiscopiei nr. 7, Piața Ovidiu, Constanța
În toamna anului 1959 peninsula Constanței se afla în plin proces de modernizare. Clădirea în stil neo-românesc a primăriei, care din anul 1977 găzduiește expoziția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, urma să fie încadrată simetric de două blocuri moderne de locuințe. <<Marea revelație a arheologilor constănțeni a fost „focarul” arheologic din Piața Ovidiu, pe faleza care desparte orașul de port. […] Două lovituri de târnăcop, date de un muncitor care săpa groapa pentru fundația unui bloc au atins un zid antic. A treia lovitură n-a mai fost dată deoarece pe locul respectiv a și apărut arheologul de serviciu – tânărul profesor Adrian Rădulescu.>> anunța presa vremii. Astfel a debutat pe scena istoriei unul dintre cele mai reprezentative monumente descoperite pe tărâmurile vechii colonii grecești, Tomis, Constanța de astăzi – Edificiul roman cu mozaic.
Au urmat ani de cercetări arheologice coordonate de energicul director al Muzeului Regional Constanța, Vasile Canarache, operațiuni de conservare, restaurare desfășurate de către Direcția Monumente Istorice a Comitetului de Stat pentru Construcții, Arhitectura și Sistematizare (CSCAS). Restaurarea mozaicului a fost realizată în colaborare cu Oficiul de piatră dură (Opificio delle Pietre Dure) din Florența (Italia), prin directa implicare a restauratorului Paolo Mazzoni. În anii ’70 ai secolului al XX-lea complexul, restaurat și conservat într-o clădire modernă de protecție, realizată după proiectul arhitectei Sanda Ignat (Negoescu), a fost deschis spre vizitare. După amenajarea și introducerea în circuitul de vizitare în perioada 1967-1970, Edificiul cu mozaic a devenit unul dintre punctele centrale de interes turistic din spațiul dobrogean
Edificiul cu mozaic, operă arhitecturală de marcă a antichității romano-bizantine, a fost ridicat pe malul de sud-vest al falezei tomitane, ca parte a unui complex proiect de stabilizare a falezei în vechime, prin terasarea și bordarea ei cu clădiri cu ziduri puternice, orientate spre zona portuară antică. Trei niveluri desfășurate pe trei terase taluzate în malul falezei se deschid către portul antic, susținând, în același timp malul de pământ ce se ridica deasupra lui.
Pe terasa superioară, situată la nivelul orașului antic, se desfășoară o sală cu o suprafață de aproximativ 2000 mp, pavată cu un extraordinar mozaic policrom, din care se mai păstrează pe loc aproximativ 400 mp. Pavimentul este compus dintr-o succesiune de câmpuri dreptunghiulare, alternate cu pătrate cu câte un cerc înscris, în interiorul cărora îmbină, într-un joc de formă și culoare, motive geometrice, vegetale și stilizări variate. Singurul motiv zoomorf păstrat pe suprafața mozaicului este un porumbel alb, ascuns între frunzele ce ies dintr-un vas stilizat. Decorul pereților marii săli completează luxul și măreția nivelului superior al complexului: marmura albă și colorată, nedecorată sau cu motive decorative complexe îmbrăcau planul vertical în totalitatea sa. Marea sală se constituie astfel într-un cadru potrivit pentru adunările de ordin politic, cultural, social sau pentru desfășurarea activităților financiar-economice într-un oraș-port de importanța vechiului Tomis.
Coborând spre port, pe terasa următoare, întâlnim un șir de unsprezece încăperi boltite, orientate către mare și deschise spre un spațiu pavat, probabil o piațetă ce deservea acest nivel al complexului. În două dintre aceste depozite – pentru că acesta era rolul lor principal – s-au s-a descoperit inventarul unui vas comercial ce acostase în portul Tomitan: sub bolțile prăbușite arheologii au găsit numeroase amfore cu diferite substanțe de import, lingouri de fier, metal atât de necesar în spațiul dobrogean la acea vreme, amfore cu nituri și cuie din fier, ancore etc.
Nivelul cel mai de jos, cel de la nivelul cheurilor, a fost aproape în totalitate distrus de clădirile moderne. Susținea un alt șir de încăperi boltite, mai alungite decât cele de pe terasa mediană, orientate tot către mare, ce funcționau, de asemenea, ca depozite portuare. În una dintre ele a fost găsit pe loc un bogat inventar arheologic – amfore de diferite tipuri, cu conținuturi variate.
Ridicat la limita dintre secolele al III-lea și al IV-lea p.Chr., edificiul a funcționat, ca punct central al activităților comerciale tomitane, până în secolul al VI-lea p.Chr.
La peste 1700 de ani de la ridicarea sa, Edificiul roman cu mozaic, ce adăpostește cel mai întins mozaic romano-bizantin policrom descoperit până acum în zona balcanică, continuă să încânte generații de-a rândul, ca atracție culturală de marcă a Constanței, într-un muzeu modern deschis vizitatorilor de peste cinci decenii.
