Strada Arhiepiscopiei nr. 7, Piața Ovidiu, Constanța
Scurt Istoric
În cadrul procesului de colonizare început din sec. VIII a.Chr. grecii au întemeiat colonii în bazinul Mării Negre, numită la acea vreme Πόντος Εὔξεινος (Póntos Eúxeinos), Marea Ospitalieră, Primitoare. Astfel de colonii au fost create și pe litoralul vest-pontic, în Dobrogea românească de astăzi.
Grecii din Milet au întemeiat mai întâi, în sec. VII a.Chr, Histria, cel mai vechi oraș atestat de pe teritoriul României. Tot milesienii au înființat ceva mai târziu, în sec. VI a.Chr, Tomisul, care a fost inițial un emporion, mic port de escală, dar care mai târziu, din sec. III a.Chr. a evoluat într-un înfloritor oraș, polis.
În epoca elenistică, Tomis și-a început dezvoltarea economică bazându-se pe schimburile de mărfuri și pe tranzacțiile derulate cu populația băștinașă. Din lumea greacă erau importate podoabe de aur și argint, stofe, vase ceramice de lux, vinuri, uleiuri, unelte, marmură, etc. În schimbul acestor bunuri și produse, grecii de la Tomis achiziționau vite, cereale, miere, pește, blănuri și piei de animale. Treptat, Tomisul devine un important oraș-port, parte a Confederației de Cinci Cetăți Grecești Vest Pontice numită Pentapolis.
Începând cu sec.I a.Chr, ținutul istro-pontic intră în sfera de influență și de control a Romei, dar devine, oficial, parte integrantă a Imperiului abia în a doua jumătate a sec. I p.Chr, fiind un teritoriu aferent provinciei romane Moesia și apoi al Moesiei Inferior.
Sub stăpânire romană, Tomis continuă să se dezvolte neîncetat și ajunge să fie supranumit “prea strălucită metropolă a Pontului Stâng” Odată cu reformele împăratului Dioclețian, de la sfârșitul sec. III p.Chr., orașul devine capitală a nou createi provincii Scythia Minor. Cunoaște o perioadă de maximă înflorire în epoca lui Constantin cel Mare (305-337) și a urmașilor acestuia. În perioada imediat următoare, cea romano-bizantină, Tomisul cunoaște atât distrugeri pricinuite de popoarele migratoare, cât și perioade de refaceri, precum cea din sec. VI p.Chr, din timpul împăratului Iustinian (527-565).
Sub presiunea atacurilor popoarelor migratoare, viața urbană la Tomis, desfășurată în tiparele antichității târzii, încetează definitiv în cursul sec. VII p.Chr.
Bimilenara existență a Tomisului este dovedită astăzi de numeroasele descoperiri arheologice. Aproape zilnic, în perimetrul orașului vechi și în necropolele învecinate, aflate în orașul nou, ies la iveală vestigii ce provin din epocile greacă, romană și romano-bizantină.
Începând cu sec.I a.Chr, ținutul istro-pontic intră în sfera de influență și de control a Romei, dar devine, oficial, parte integrantă a Imperiului abia în a doua jumătate a sec. I p.Chr, fiind un teritoriu aferent provinciei romane Moesia și apoi al Moesiei Inferior.
Sub stăpânire romană, Tomis continuă să se dezvolte neîncetat și ajunge să fie supranumit “prea strălucită metropolă a Pontului Stâng” Odată cu reformele împăratului Dioclețian, de la sfârșitul sec. III p.Chr., orașul devine capitală a nou createi provincii Scythia Minor. Cunoaște o perioadă de maximă înflorire în epoca lui Constantin cel Mare (305-337) și a urmașilor acestuia. În perioada imediat următoare, cea romano-bizantină, Tomisul cunoaște atât distrugeri pricinuite de popoarele migratoare, cât și perioade de refaceri, precum cea din sec. VI p.Chr, din timpul împăratului Iustinian (527-565).
Sub presiunea atacurilor popoarelor migratoare, viața urbană la Tomis, desfășurată în tiparele antichității târzii, încetează definitiv în cursul sec. VII p.Chr.
Bimilenara existență a Tomisului este dovedită astăzi de numeroasele descoperiri arheologice. Aproape zilnic, în perimetrul orașului vechi și în necropolele învecinate, aflate în orașul nou, ies la iveală vestigii ce provin din epocile greacă, romană și romano-bizantină.
Cercetate și restaurate de către specialiști, aceste vestigii ale trecutului vin să completeze
și să îmbogățească adevărata poveste a unui prea strălucit oraș… numit Tomis!