Sala1: Neo-Eneolitic

 

Preistoria  începe cu antropogeneza, proces social-spiritual de formare a omului în timp şi spaţiu. În  această sală cea mai reprezentativă  este cultura Hamangia, nume dat după gara cu acelaşi nume din judeţul Tulcea. Comunităţile au venit din Asia Mică, pe coasta de vest a Mării Negre. Cultura a avut o lungă evoluţie. Este vorba de ceea ce Maria Gimbutas denumeşte Old European Civilisation.

 

Poate fi admirată ceramica cu înveliş negru, maron-închis, cu şiruri paralele de înţepături fine cu benzi circulare, meandrice, încrustate cu pasta alba din calcar frământat.

 

Tehnica superioară de prelucrare a pietrei, şlefuirea, se realizează prin frecarea îndelungată a rocilor dure din munţi sau din albia râurilor. Din piatră sunt făurite mici topoare, săpăligi, dălţi, săgeţi.

 

Plastica este reprezentată de “gânditorul şi perechea sa” capodoperă a sculpturii neolitice. Descoperite la Cernavodă, într- un mormânt din necropola de pe dealul Sofia, în 1956, în punctual numit “Columbia D”. Au detalii expresive: contur al obrajilor, femeia este gravidă indicând cultul fertilităţii. Statuetele sunt ușor triunghiulare şi galbate, de culoare brun-închis spre negru. Semnificația lor poate fi una funerară, credinţa în fecunditate şi fertilitate, pot reprezenta două zeităţi sau pe cei răposaţi.

 

Neoliticul reprezintă o “revoluţie” în modul de viaţă al comunităților preistorice. Se trece de la traiul semi-nomad la cel sedentar.Se inventează olăritul, torsul şi ţesutul.

 

 

Sala 2: Hallstatt (prima epocă a fierului 1200/1190-450/300 î.e.n) denumire data după localitatea cu acelaşi nume din Austria. Apare în momentul în care metalurgia bronzului cunoştea cea mai mare dezvoltare. Se caracterizează prin folosirea uneltelor, pieselor şi podoabelor din fier. Are loc acum răspândirea tracilor în spatial carpato-dunăreano-pontic. Ceramica acestei perioade: vase tip borcan, ceşti, căni. Au o culoare închisă, suprafaţă lustruită, cu motive geometrice.

 

            În sală este expus inventarul funerar al unui mormânt elenistic de la Medgidia datând din sec. II î.e.n., vase hallstattiene descoperite la Cernavodă şi Rasova, urne funerare şi ceramic de import, amfore.

 

 

Sala 3: Epoca romană timpurie

 

            În urma unor cercetări temeinice, vestitul arheolog Grigore Florescu a identificat la Axiopolis o carieră de piatră, azi dezafectată, în zona canalului. Cariera avea 5 camere de excavaţii. Într-una din camera (nr. 4) a fost găsită o sculptură a lui Hercule Sextanus, protectorul lucrătorilor în carierele de piatră. Este reprezentat gol, cu un toiag în mâna stângă iar în mâna dreaptă tine un vas cantaros cu gura spre foc. Pe umeri are aruncată o piele cu cap de leu ce atârnă pe umărul stâng.

 

            Poate fi admirată ceramica romană, vasele specifice opaiţe, emisiunile monetare din timpul diferiţilor împăraţi din timpul Republicii romane (sec. II-III î.e.n).  Denarii găsiţi la Cernavodă fac legătura cu descoperirile din zona Ostrov, la sud şi a Tulcei la nord.

 

Situată la gurile Dunării, la cea mai primejdioasă poartă de invazii şi migraţii din nord, Schytia Minor a căpătat, în cadrul apărării romane, o importanţă deosebită. Împăraţii vor aduce aici, de două ori mai multe trupe militare decât în restul provinciilor. Dovadă a prezenţei unor mari legiuni romane (XIII Gemina, XI Claudia, I Italica) sunt cărămizile de lut şi ţiglele de lut cu ştampilele acestor legiuni, găsite în Dobrogea.

 

Sala 4: Epoca romano-bizantină, Crestinismul

 

            Prezintă vestigii ale prezenţei romanilor la Axiopolis, Capidava, Sacidava şi Basarabi. Singurii care au săpat la Axiopolis au fost Panfil Polonic şi Grigore Tocilescu. S-au identificat trei straturi de locuire: grecesc, roman târziu şi feudal timpuriu.

 

În perioada greaca cetatea a avut o formă poligonală şi o stradă axială cu două porţi cu turnuri în formă de “U”.

 

În perioada romană târzie s-a ridicat un zid, o nouă poartă şi s-a adăugat o capelă funerară  folosită mai târziu ca loc de inmormântare comună (martyrion) şi o pantă ce cobora spre port.

 

În perioada feudală timpurie s-a adăugat un nou zid, turnuri pătrate şi pentagonale şi construcţii de lemn (sec. X e.n).

 

Din sec. VI e.n apar cele mai târzii dovezi ale existenţei creştinismului în Schytia Minor, mormântul hypogeu de la Axiopolis. Mormântul este acoperit de o piatră de cancelli din calcar cu h de 1,41 m, l de 0,96 m, grosime de 0,12 cm. Mormântul păstrează o frumoasă pictură murală cu cruci, frunze de acant şi inventar funerar.

 

            Axiopolis a fost nu numai un important port la Dunăre sau reşedinţă a unor unităţi dar şi un veritabil centru religios al Schytiei Minor (Dobrogea). Dovadă stă placa de calcar cu cei trei martiri Chindeas, Chiril şi Dasius (Tasius) descoperită la Axiopolis şi datând din sec. IV e.n.

 

            În sala 4 mai pot fi admirate diferite obiecte din bronz şi fier, denari romani descoperiţi la Capidava, opaițe, ceramică.

 

 

Hol: Perioda feudală

 

            Din timpul ocupaţiei turceşti a fost descoperit, în Dobrogea, un tezaur monetar din sec. XVII-XVIII de 2394 piese emise de sultanii Suleiman II, Ahmet II, Mustafa II şi Ahmet III. Piesele provin din atelierele de la Constantinopol, Adrianopol, Izmir şi Erzurum

 

Etaj: Epoca modernă şi contemporană

 

            Epoca modernă şi contemporană cu expoziţii în hol şi etaj, este caracterizată de mari realizări ale gândirii şi tehnicii româneşti: podul inginerului Anghel Saligny construit între 1890-1895, ecluza şi canalul Dunăre- Marea Neagră (1986).

 

            De asemenea se mai pot vedea obiecte şi vase din argint aparţinând familiei regale.

 

            Nu în ultimul rând vitrina de la etaj este dedicate unei familii ai cărei membrii şi-au închinat viaţa culturii dobrogene şi în special cernavodene - familia Chirescu.

 

            În curtea interioară a muzeului sunt expuse, liber, vestigii istorice: inscripţii funerare , stâlpi miliari , vasul dacic chiup , plăci de morminte şi sarcofage din piatră.

 

În loc de concluzii

 

            Azi muzeul funcţionează într-o clădire cu o istorie în spatele ei. Situat pe strada Ovidiu nr. 19 clădirea, fostă casă a pompierului, apoi casă a pionierului unde s-au desfăşurat cercuri de arheologie, astrologie, fotografie, în 2006 clădirea a fost recondiţionată, reamenajată şi mobilată cu mobilier modern pentru expunerea vestigiilor istorice. Muzeul a fost inaugurat pe 3 iunie 2006 şi are 4 săli de expunere, 2 holuri şi 2 turnuri etaj.