Statuetă„Venus cu Eros în brațe”

 

nr. inv. 35571.

 

Marmură de culoare albă, translucidă. Statueta se păstrează fragmentar, lipsește partea superioară, de deasupra ombilicului, prezintă ciobituri la genunchiul stâng, pe șoldul drept, pe faldurile mantiei și în profilaturile bazei; de la Eros se păstrează piciorul stâng și punctele de contact pe pântecul și șoldul zeiței.

 

h totală: 0,255 m, h zeiță: 0,215 m, h bază: 0,04 m.

 

A fost descoperită în anul 2006, în urma supravegherii făcută la săparea fundației pentru Casa Notarilor de pe strada Mircea (în apropiere de Poarta 2 Port).

 

Este expusă în sala „Tezaur”.

 

Venus este reprezentată în picioare, cu greutatea corpului pe piciorul drept, stângul fiind ușor retras și flexat din genunchi. Mantia – care  a alunecat – îi acoperă piciorul drept și partea inferioară a spatelui. În afara vălului zeița nu mai are nici un alt articol de îmbrăcăminte, nici măcar sandale. Corpul este bine proporționat, exceptând labele picioarelor, exagerat de mari.

 

Venus, care are între atribute și  pe cel de divinitate a fertilității, devine protectoarea căsătoriei și a familiei, ipostază în care se afirmă tipul roman de Venus Genetrix, cult ce capătă un caracter oficial, zeița fiind considerată nu doar mama lui Eneas și protectoarea urmașilor acestuia, ci chiar străbuna și protectoarea poporului roman.

 

„Venus cu Eros în brațe”, chiar în această figurare seminudă, are un vag caracter senzual, sugerând mai degrabă maternitatea – Venus Genetrix, sub protecția și sub înfățișarea căreia au fost figurate numeroase împărătese.

 

[…] profilul elegant al bazei, tratarea cu multă atenție a faldurilor și a amănuntelor anatomice, șlefuirea deosebită a suprafeței, sunt elemente care conduc spre datarea statuetei în secolul al II-lea p. Chr.

 

(Zaharia Covacef, Sculptura antică din expoziția de bază a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2011, p. 92.)

 

 

 

 

 

 

 

 

 Statuette „Venus with Eros in her arms”

 

 

 

 

Inv. nr. 35571

 

White, translucent marble.

 

The statuette is fragmentary, the upper part of the goddess is missing: from Eros, only the left foot and the contact points on Venus’s belly and hip, are preserved.

 

Dimensions: total height 0.255 m, height of the goddess 0.215 m, base 0,115x 0,10 m.

 

It was discovered in Constanța, in 2006.

 

The statuette was carved together with the base.

 

Venus is portrayed standing upright, with her cape dropping and covering only the lower back and the right foot.

 

Stylistic and technical peculiarities: the elegancy of the base, concern for details, surface well polished, all these date the statuette in the 2nd century A.D.

 

 

 

 

(Zaharia Covacef, Sculptura antică din expoziția de bază a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2011, p. 92)

 

Statuia „Venus din Tomis”

 

nr. Inv 20743.

 

Marmură de culoare albă, cu cristale mici, șlefuită până la transparență;

 

H statuie 0.565 m, h totală 0.827 m.

 

A fost descoperită în Piața Ovidiu, colț cu str. Traian, din Constanța cu prilejul unor lucrări edilitar-gospodărești, în două etape: în anul 1973 (capul) și în anul 2004 (corpul și brațul drept).

 

Este expusă în sala „Tezaur”.

 

Întreaga piesă, inclusiv soclul și suportul de susținere din spatele zeiței, este lucrată dintr-o singură bucată de marmură. Foarte interesantă este realizarea soclului. Partea de jos, susținută de patru picioare , are forma unui altar cu profilaturile – superioară și inferioară – lucrate diferit;  deasupra acestui soclu este realizat un altul [...]

 

Stauia Venus  din Tomis  aparține tipului Aphrodita  Anadyomene într-o ipostază inedită: zeița este reprezentată în momentul în care a ieșit din baie, cu veșmântul lăsat la picioare în fața ei și își prinde brățările (periscelides) la glezne. […]

Poziția capului sugerează că zeița privea în jur pentru a nu fi surprinsă în totală nuditate. Peste veșmântul căzut la piciorele ei se află un delfin – indiciu al caracterului marin al zeiței.

 

Zeița este perfectă; corpul bine proporționat, chipul divin. Părul bogat, cu onduleuri mari, este despărțit printr-o cărare mediană. […]

 

Chipul are un oval delicat și neted. Ochii alungiți,  cu colțul extern în jos, au pleoape grele și pupila tratată plastic. Nasul este drept, obrajii plini. Gura mică, cu buze senzuale, are colțurile lăsate în jos, într-o foarte umană expresie de mirare și îngrijorare.

 

Venus este surprinsă într-o mișcare instantanee: aplecată ușor, umărul drept – datorită mișcării mâinii – este puțin mai jos decât celălalt. Piciorul stâng este îndoit și ridicat din genunchi pentru a permite prinderea brățării de gleznă.

 

Caracteristicile stilistice și tehnice – eleganța înclinării capului și corpului, șlefuirea deosebită a marmurei – sunt elemente care permit datarea piesei la mijlocul secolului al II-lea p. Chr.

 

(Zaharia Covacef, Sculptura antică din expoziția de bază a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2011, p. 92.)

 

 

 

Venus from Tomis

 

 

 

inv. nr. 20743.

 

White, small grained marble, polished to transparency;

 

total height 0.827 m, statue’s height 0.565 m.

 

It was discovered during some town - planning works: 1973 the head was found while the body and the right arm came to light only 2004.

 

It is exhibited in the „Treasury room”.

 

The entire piece, including the pedestal   and the supporting system, was carved in a single marble block.

 

The statue belongs to the Aphrodita  Anadyomene type in an unusual manner: the goddess is portrayed in the moment she gets out of the bath, with the garment left at her feet in front of her while she is putting the bracelets to the ankles; on the right foot ankle she already has the bracelet; Venus let down her sandal and lifted her left leg to do the same thing.

 

Its stylistic and technical peculiarities  allow dating this piece to the middle of the 2nd century A.D.

 

(Zaharia Covacef, Sculptura antică din expoziția de bază a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2011, p. 92)