ALEXANDRU BARNEA

 

(17  februarie 1944 – 8 mai 2020)

 

        Colegii tomitani anunță cu tristețe plecarea dintre noi, în ziua de 8 mai, a celui ce a fost arheolog distins, clasicist renumit, profesor emerit și mai presus de toate OM și  PĂRINTE spiritual al multor generații de istorici și arheologi - ALEXANDRU BARNEA.

 

              Născut în zilele grele ale celui de-al Doilea Război Mondial (1944), Alexandru Barnea s-a bucurat de o educație aleasă, părintele său Ion Barnea – cel mai renumit specialist al secolului XX în artă paleocreștină din SE Europei - insuflându-i, din fragedă pruncie, dragostea pentru antichitățile paleocreștine, descoperindu-i tainele arheologiei în verile toride petrecute în ”pustiul getic” , departe de civilizația Capitalei, printre ruinele anticului Tropaeum Traiani.

 

           Educat în spiritul nulla dies sine linea (așa cum îi plăcea tatălui să-și sfătuiască discipolii), Alexandru Barnea a urmat cu rezultate excepționale Facultatea de Limbi şi Literaturi Romanice, Clasice şi Orientale, secţia Filologie Clasică a Universității din Bucureşti, a participat alături de Ion Barnea (responsabil științific), la marile campanii arheologice de la Noviodunum (1953-1974), Niculiţel (1953-1954), Giurgiu (1955), Murfatlar – Complexul rupestru Basarabi cu descoperiri senzaţionale (1957-1962), Dinogeția – Garvăn (1959), Mangalia, Enisala (1963-1964), Tropaeum Traiani. Anterior, emeritul specialist în artă paleocreștină - Ion Barnea,  renunțase la solicitarea Institutul Teologic Ortodox din Bucureşti de a ocupa postul de conferenţiar pentru istoria artei creştine, gândindu-se la ”dosarul școlar” al fiului său.

 

(NU POȚI AVEA MAI MULTE CEASURI ÎN VIAȚĂ,  DOAR MAI MULTĂ VIAȚĂ ÎN TIMPUL DAT Cristina- Georgeta ALEXANDRESCU, Pontica 47, 2014, p.17-18)

 

            Pentru cei care au avut ocazia să discute sau chiar să lucreze cu doamna Zaharia  Covacef cred ca impresia lăsată a fost întotdeauna puternică și fascinantă. Nu mulți oameni au șansa să poată lucra într-un domeniu care le este drag și îi interesează dincolo de limite. Se poate spune că între acești puțini se numără arheologii, mai ales unii dintre cei care trăiesc și lucrează în România. Sau poate este doar o părere. Oricum, doamna Covacef se afla printre acești fericiți. Dacă trebuie o dovadă în acest sens n-ar fi decât de menţionat activitatea sa după pensionare, când a continuat să lucreze atât în muzeu cât și pe teren, cu același entuziasm, până în ultima clipă. Unele dintre proiectele sale rămân să fie finalizate, între acestea volumele dedicate monumentelor din Tomis și teritoriu pentru seria Corpus Signorum Imperii Romani. Pentru cercetările de teren de anvergură, precum cele de la Capidava și Ulmetum, drumul deschis are deja continuatori, tineri pe care i-a format de-a lungul timpului.

                 Personalitatea acestei doamne nu poate fi exprimată doar în câteva cuvinte. La apariția în 2002 a volumului dedicat artei sculpturale romane în Dobrogea prezentarea autoarei a fost deosebit de relevantă: arheolog profesionist, muzeograf, dar și soție și mamă. Este poate unul dintre exemplele cele mai elocvente de reușită și înțelepciune, de dragoste pentru meserie și pentru oameni.

            Cred că cel mai bine o caracterizează sintagma "cu drag". Exprimată verbal sau doar prin acțiune, aceasta era răspunsul la idei de proiecte, planuri editoriale și expoziționale, personale sau implicând muzeul de care îi este strâns legată viața și activitatea științifică încă din 1967. Aceasta era sentimentul sau poate starea de spirit cu care rămâneai după o prezentare a săpăturilor în curs într-o vizită la Capidava, pe șantier, sau un ghidaj prin sala tezaurului de sculpturi de la muzeul din Constanța.

             Am fost fascinați când descria momentul în care a realizat că piciorul de masă cu decor sculptural, numit de dânsa "Venus din Tomis" poate fi completat cu un fragment, capul, intrat în colecțiile muzeului din Constanța cu mai bine de trei decenii înainte. Atunci când vorbea despre fiicele sale, despre victorii la concursuri de tir ori noile apariții editoriale ale soțului, avea aceeași sclipire în ochi și căldură în glas.

          Doamna  Covacef aparține unei generații de arheologi care au trăit timpuri foarte diferite, nu numai în privința valorilor, a condițiilor de viață și de cercetare, dar și  a tempo-ului și priorităților. Numai că exact acestei generații dragostea de oameni și de meserie i-a dat forța de adaptare și supraviețuire. Putem fi doar recunoscători că aceștia există, că ne-a fost dat să le fim alături un timp, să îi cunoaștem și să învățăm de la dânșii.

                Calitatea umană, căldura sufletească, fascinația și dragostea pentru antichitate o caracterizează pe această Doamnă a arheologiei românești, în fața căreia colegii de breaslă -  din muzeu, din ţară și de peste hotare, studenții, tinerii cercetători, numeroșii vizitatori cărora le-a povestit despre trecut, monumente sau arheologie - se înclină în aceste momente în care, deși plecată dintre noi, rămâne în memoria noastră pentru totdeauna.

Cristina-Georgeta ALEXANDRESCU

        (ZAHARIA COVACEF - la 65 de ani de viaţă şi 40 de ani de activitate în muzeu -, Pontica  40, 2007, p. 651-658)

 

               Am putea spune, fără să greşim, că viaţa colegei Zaharia Covacef s-a împletit cu cea a muzeului în care a păşit pentru prima dată pe 1 septembrie 1967. De atunci şi până astăzi (chiar şi după pensionarea forţată din septembrie 2004) colega Z. Covacef nu a părăsit muzeul căruia i s-a dedicat total.

           Zaharia Covacef  - pentru cei apropiaţi Zizi - s-a născut pe 5 iunie 1942 la Botoşani, într-o familie de aromâni veniţi din Grecia. Copilăria este marcată de nesiguranţa datorată războiului şi domiciliului forţat ce a urmat, la care a fost obligată familia. După liceul început la Brăila (la „N. Bălcescu”) şi continuat la Bucureşti (la „Ion Creangă”), urmează, din 1959, cursurile Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti. După terminarea facultăţii şi doi ani în învăţământ, urmează etapa cea mai bogată a activităţii sale: la 1 septembrie 1967 este angajată de Vasile Canarache, la sugestia lui Adrian Rădulescu, „îndrumător cu studii superioare” la Muzeul de arheologie din Constanţa. A urcat toate treptele profesionale: muzeograf, muzeograf principal, cercetător III, II, I, şef de secţie.

            În toţi aceşti ani s-a dedicat cu pasiune activităţilor din muzeu: îndrumare, conferinţe, săpături de salvare (în Constanţa, Mangalia, Agigea – pe traseul Canalului de navigaţie Dunăre – Marea Neagră, la Castelu – pe traseul Gazoductului Rusia - Bulgaria); a participat la numeroase periegheze şi la peste 40 de campanii de cercetări pe diverse şantiere arheologice – fie ca membru în colectiv, fie conducând anumite sectoare: Sacidava, jud. Constanţa (1969), Cetatea Tropaeum Traiani, com Adamclisi (1972),  castrul de la Bucium, jud. Sălaj (1973), cetatea Capidava, com Topalu, jud. Constanţa (1973). Aici îi va rămâne sufletul. Din anul 1975 a preluat conducerea cercetărilor din sectorul de est al cetăţii cu rezultate remarcabile. Din anul 2003 este responsabilul ştiinţific al şantierului cetatea Carsium (Hârşova). În anul 2004 a reluat, alături de un colectiv larg – după 90 de ani –, săpăturile la cetatea Ulmetum, conducând lucrările din sectorul de vest.

             Prin tot ceea ce a făcut şi face este un om devotat muzeului în continuare.

            A participat la numeroase cursuri de specializare în ţară şi în străinătate; a susţinut peste 90 de comunicări la manifestări ştiinţifice de profil din ţară şi străinătate: august 1980 Constanţa; mai 1981 Berlin, Germania; septembrie 1984  Roma, Italia; septembrie 1987 Constanţa; mai 1988 Athena, Grecia; octombrie 1995 Băile Herculane; octombrie 1995 Tulcea; septembrie 1997 Zalău; octombrie 1999 Alba Iulia; septembrie 2000 Sofia, Bulgaria; septembrie 2001 Ankara, Turcia; mai 2004 Roma, Italia; mai 2007 Galaţi.

Activitatea ştiinţifică de teren s-a împletit în chip fericit cu cea de cercetare de cabinet: s-a preocupat de studierea artei sculpturale romane, temă care i-a prilejuit şi realizarea unei valoroase teze de doctorat – Arta sculpturală în Dobrogea romană. Secolele I – III p. Chr. –, susţinută la Facultatea de Istorie şi Filozofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

               Ca lucrător de muzeu a colaborat la realizarea expoziţiilor de bază la Constanţa şi Capidava – (Antiquarium-ul de aici, din păcate, a fost desfiinţat), sau a unor expoziţii tematice (cu fişele materialelor inserate acestora): 1994 – „Goldhelm, Schwert und Silberschätze. Reichtümer aus 6000 Jahren rumänischer Vergangenhert” (Kusthalle Frankfurt am Main, Germania; „de Doem der Daciërs. 6000 jaar archeologische shatten uit Roemenië” (Rotterdam, Olanda, 1994); „Cercetări arheologice şi achiziţii recente ale Muzeului de istorie naţională şi arheologie Constanţa – 2002; „Antique Bronze in Romania” – Bucureşti, 2003; „Goldskatter Rumänien under 7000 Ǻr”, Stockholm, 2004; s-a implicat în reorganizarea sălii „Tezaur 2” a Muzeului de istorie naţională şi arheologie Constanţa – 2007.

            Din anul 1990 s-a implicat într-o serie de activităţi conexe susţinând  cursuri de Arheologie şi Paleografie româno-chirilică  la Liceul „Mihail Eminescu” din Constanţa; până în anul 2003 a predat paleografia româno-chirilică la Facultăţile de Istorie şi Teologie din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa; din 1991 conduce practica arheologică a studenţilor aceloraşi facultăţi constănţene, pe şantierul cetăţii Capidava.

             Zizi Covacef nu este o persoană solitară, care să se dedice doar profesiunii. are o viaţă de familie la fel de bogată şi împlinită  alături de ing. Petre Covacef  şi de cele trei fiice.

            Acum a fost momentul acestui scurt popas - la 40 de ani de muzeu şi 65 de viaţă -  pentru bilanţul unei activităţi fructuoase. Dar, săpăturile din sectorul de est al cetăţii Capidava nu sunt încheiate şi trebuie pregătit volumul monografic al cercetărilor de aici. De asemenea, trebuie terminat catalogul sculpturii tomitane; sunt şi alte studii care îşi aşteaptă finalizarea.

           La mulţi ani  pentru familie, pentru muzeu, pentru finalizarea proiectelor.

 

GHIORGHE PAPUC

 

 

ACTIVITATEA  ŞTIINŢIFICĂ

I. Lucrări de autor.

 

- Arta sculpturală în Dobrogea romană. Secolele I – III p. Chr., Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2002.

- În volumul: Mihail Zahariade, Scythia Minor. A History of a Later Roman Province (284-681), capitolul The Art, în seria „Pontic Provinces of the Later Roman Empire”, I, Amsterdam, A. M. Hakkert, 2006.

 

II. Studii şi articole privind arta sculpturală.

 

- Monumente sculpturale inedite din Muzeul de arheologie Constanţa, Pontica, 3 (1970), p. 223-236.

- Reliefuri inedite din Muzeul de arheologie Constanţa, Pontica, 5 (1972), p. 513-524.

- Contribution à l’étude du culte de Sol-Mithra en Scythie Mineure (colab. cu Al. Barnea), Pontica, 6 (1973), p. 87-95.

- Le caractère chtonien du culte de Dionysos. Stèle funéraire dionysiaque, Pontica, 6 (1973), p. 111-116.

- Quelques aspects de l’art funéraire romain à Tomi, Pontica, 7 (1974), p. 295-305.

- Contribuţii privind cultul lui Hercule în Scythia Minor, Pontica, 8 (1975), p. 399-428.

- Zwei neue bacchische Reliefs aus der Dobrudscha, Pontica, 9 (1976), p. 189-193.

- Geme din Muzeul de istorie naţională şi arheologie Constanţa (colab. cu C. Chera – Mărgineanu), Pontica, 10 (1977), p. 191-202.

- Thanatos – simbol al nemuririi, în arta funerară din Scythia Minor, Peuce, 6 (1977), p. 191-197.

- Aspect inedit de manifestare a cultului Cavalerului Trac, Pontica, 11 (1978), p. 119-125.

- Portretul lui Caracalla descoperit la Ostrov (jud. Constanţa), Pontica, 12, 1979, p. 139-143.

- Observaţii asupra unor caracteristici ale artei sculpturale din Scythia Minor, în lumina unor noi descoperiri, Pontica, 13 (1980), p. 157-163.

- Descoperiri arhitectonice şi sculpturale de la Valu lui Traian, Pontica, 14 (1981), p. 277-282.

- Observaţii asupra câtorva portrete tomitane din sec. III e.n., Pontica, 14 (1981), p. 289-296.

- Porträt aus dem 3. Jh.u.Z. in Scythia Minor, în Wiss.Zeit.der Humb.-Univ. zu Berlin, Ges.-Sprachw.R.XXXI (1982) 2/3, p. 173-175, Abb. 26-29.

- Consideraţii asupra unui monument figurat descoperit în necropola tomitană, din sec. II e.n., Pontica, 17 (1984), p. 77-83.

- Betrachtungen, die Grabporträte von Tomis betreffend, în „Quaderni de „La ricerca scientifica”, n. 116, Ritratto ufficiale e ritratto privato”, Roma, 1988, p. 251-258.

- Interferenţe între votiv şi funerar în reprezentările Cavalerului Trac, Sympozia Thracologica, 3, Constanţa, 1985, p. 125-126.

- Arta funerară în Dobrogea romană (I), Pontica, 18 (1985), p. 173-184.

- Consideraţii asupra unui portret aflat în colecţiile Muzeului de istorie naţională şi arheologie Constanţa, Pontica, 19 (1986), p. 115-125.

- Contribuţii privind reprezentările figurate ale zeului Marte în Dobrogea romană, Pontica, 20 (1987), p. 337-343.

- Interferenţe între „votiv” şi „funerar” în reprezentările Cavalerului Trac, în Rev Muz., 8 (1988), p. 49 şi urm.

- Câteva consideraţii privind cultul zeiţei Venus la Tomis, Pontica, 21-22 (1988-1989), 319-325.

- Unele consideraţii privind sculptura laică în Dobrogea romană, Pontica, 23 (1990), p. 129-159.

- Sculptura arhitectonică în Dobrogea antică. I. Coloane şi baze de coloane, (colab. cu Cecilia Paşca), Pontica, 24 (1991), p. 159-184.

- La tradition grecque et l’idée de l’imortalité reflétée par l’art sculptural de la Dobroudja romaine, în Relations Thraco-Illyro-Helléniques. Actes du XIV-e Symposium National de Thracologie, Băile Herculane 1992, Bucarest, 1994, p. 173-174.

- Activitatea sculpturală la Tomis în secolele I – III p. Chr., Pontica, 25 (1992), p. 207-219.

- Tradiţii şi inovaţii în iconografia votivă din Dobrogea (sec. I – III p. Chr.), Pontica, 27 (1994), p. 107-130.

- Unele consideraţii privind activitatea sculpturală la Tomis în epoca romană, în  volumul Din istoria Europei romane, Oradea 1995, p. 203-209.

- Ludi Tomitani în documente arheologice, în AnDob., s. n. (1996), p. 7 – 11.

- Monumente sculpturale descoperite la Edificiul roman cu mozaic din Constanţa, Pontica, 30 (1997), p. 205-216.

- Quelques considérations concernant les activités agricoles dans la Dobroudja romaine, reflétées par les monuments sculpturaux, în La politique édilitaire dans les provinces de l’Empire romain II-e – IV-e s. apr. J.-C., Tulcea, 1998, p. 261-276.

- Câteva observaţii pe baza unui portret funerar feminin din Tomis, în AnDob., s. n. (1998), p. 19-24.

- Nouvelles contributions à l’iconographie du Cavalier Thrace, în The Thracian World at the Crossroads of Civilisations, II, Bucureşti, 1998, p. 615-622.

- Câteva consideraţii pe marginea unor noi reliefuri bacchice din Dobrogea, Pontica, 31 (1998), p. 163-170.

- Cultele orientale în panteonul Dobrogei romane, Pontica, 33-34 (2000-2001), p. 373-386.

- Busturi romane intrate recent în colecţiile Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, Pontica, 35-36 (2002-2003), p. 209-215.

- Inele sigilare, Pontica, 35-36 (2002-2003), p. 323-327.

- Les cultes thraco-phrygiens au Bas-Danube, în Thrace and the Aegean, II, Sofia, 2002, p. 823-831.

- O nouă statuetă a zeiţei Venus descoperită la Tomis, Pontica, 39 (2006), p. 339-344.

- Templele Tomisului, în Peuce, s.n., 3-4 (2005-2006), Tulcea, 2007, p. 159-172.

- Venus din Tomis (colab. cu Traian Cliante), în „Transilvania”, 4-5, Sibiu, 2007.

 

III. Studii şi articole privind rezultatele cercetării arheologice de teren

 

- Raport preliminar asupra cercetărilor arheologice din sectorul V al cetăţii Capidava (campaniile din anii 1975, 1976, 1978 şi 1979), Pontica, 13 (1980), p. 254-274.

- Capidava în secolul VI e.n. Câteva observaţii pe baza cercetărilor din sectorul V al cetăţii, Pontica, 21-22 (1988-1989), p. 187-196.

- Stratigrafia Capidavei romane târzii şi feudale timpurii (colab. cu Radu Florescu), Pontica, 21-22 (1988-1989), p. 197-247.

- Consideraţii asupra unei categorii de opaiţe descoperite în sectorul V al cetăţii Capidava (colab. cu E. Corbu), Pontica, 24 (1991), p. 287-297.

- O nouă mărturie arheologică paleocreştină descoperită la Capidava (colab. cu P. Covacef), Pontica, 25 (1992), p. 343-347.

- Données concernant les installations hydrauliques de Tomis à l’époque romaine, în Croissance urbaine et problèmes de l’eau dans les pays du bassin méditerranéen et de la Mer Noire, Viena, 1992

- Noi ipoteze privind alimentarea cu apă potabilă a Tomisului în antichitate (colab. cu P. Covacef), SCIVA, 44 (1993) 2, p. 197-207.

- Câteva observaţii pe marginea unor opaiţe descoperite în sectorul V al Capidavei, Pontica, 26 (1993), p. 245-251.

- Accesorii vestimentare, de toaletă şi podoabe descoperite în sectorul estic al cetăţii Capidava, Pontica, 28-29 (1995-1996), p. 95-125.

- Ceramica de uz comun din sectorul de est al cetăţii Capidava. Sec. IV – VI, în Pontica, 32 (1999), p. 137-186.

- Mecanisme de închidere descoperite în sectorul de est al cetăţii Capidava, jud. Constanţa (colab. cu C. Dobrinescu), Pontica, 32 (1999), p. 273-283.

- Christian symbols on objects discovered at Capidava, în N. Gudea (Ed.), Roman Frontier Studies, XVII/1997, Proceedins of the XVIIth International Congress of Roman Frontier Studies, Zalău, 1999, p. 813-826.

- Cohors I Germanorum à Capidava, în Army and Urban Development in the Danubian Provinces of the Roman Empire, Proceedins of The International Symposium – Alba Iulia, 8th – 10th october 1999, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia = Bibliotheca Musei Apulensis, XV, Alba Iulia, 2000, p. 285-291.

- Ulmetum 2004 – după 90 de ani, Pontica, 37-38 (2004-2005), p. 439-451.

 

IV. Rapoarte de săpătură; cercetări arheologice sistematice

 

- Raport preliminar privind cercetările arheologice din sectorul V al cetăţii Capidava (Campaniile din anii 1975, 1976 şi 1978), Materiale, 13 (1979), p. 175-178.

- Cercetările din sectorul V al cetăţii Capidava, Materiale, 15 (1983), p. 361-366.

- Capidava. Sectorul I, III, V, IX – „Port”, X – „Terme” (colectiv), în CCA. Campania 1993, Satu Mare, 1994, p. 12-14.

- Capidava, jud. Constanţa. A. Sectorul V al cetăţii, în CCA. Campania 1994, Cluj-Napoca, 1995, p. 17.

- Capidava. Sectorul estic al cetăţii, în CCA. Campania 1995, 1996, p. 21-22

- Capidava. Sector V, Sector I (colab. cu Tudor Papasima), în Situri arheologice cercetate în perioada 1983-1992, Comisia Naţională de Arheologice, Muzeul Brăila, Brăila, 1996, p. 25.

- Capidava. Sectorul estic, în CCA. Campania 1996,  Bucureşti, 1997, p. 9.

- Capidava, jud. Constanţa. I. Sectorul V al cetăţii, în CCA 1983-1992, Bucureşti,  1997, p. 19-21.

- Capidava. Sectorul estic, în CCA. Campania 1997, Călăraşi, 1998, p. 12-13.

- Capidava. I. Sectorul estic, în CCA. Campania 1998, Vaslui, 1999, p. 22.

- Capidava. I. Sectorul de est al cetăţii, (colab. cu C. Dobrinescu) în CCA. Campania 1999, Deva, 2000, p. 26.

- Colectiv –  Capidava, com. Topalu, jud. Constanţa. Sector basilical; Sectoarele III şi VI; Sectorul de E (V şi IV); Sectorul de SV al castrului, în CCA. Campania 2000,  Suceava, 2001, p. 52-56.

- Colectiv – Capidava, com. Topalu, jud. Constanţa. Sectorul I; Sectorul III/VI; Sectorul VII; Sectorul V/VI; Sectorul extramuran VIII; Sectorul estic, în CCA. Campania 2001, Buziaş, 2002, CIMEC, 2002, p. 81-85.

- Castelu, com. Castelu, jud. Constanţa, în CCA. Campania 2001, Buziaş, 2002, CIMEC 2002, p. 89-90.

- Colectiv - Capidava, com. Topalu, jud. Constanţa. Sectorul I; Sectorul III/VI; Sectorul estic; Sectorul VII; Sectorul extramuran VIII, în CCA. Campania 2002,  Covasna, 2003, CIMEC 2003, P. 71-74.

- Colectiv – Capidava, com. Topalu, jud. Constanţa, Sectorul I; Sector est; Sector VI; Sector VII; Sector VIII (medieval) extramuros, în CCA.. Campania 2003, Cluj-Napoca, 2004, CIMEC 2004, p. 65-70.

- Colectiv – Capidava, com. Topalu, jud. Constanţa. Sectorul I; Sectorul de est; Sectorul VI, în CCA. Campania 2004, Jupiter-Mangalia, 2005, CIMEC 2005, p. 94-99.

- Colectiv – Pantelimon, com. Pantelimon, jud. Constanţa [Ulmetum]. Punct: Cetate, în CCA. Campania 2004, Jupiter-Mangalia, 2005, CIMEC 2005, p. 254-257.

- Colectiv – Capidava, com. Topalu, jud. Constanţa. Sectorul de Est intra muros; Sectorul VI intramuros; Sectorul VII intramuros; Sectorul VIII extramuran; Sector X (Terme); Punctul „La Bursuci”, în CCA. Campania 2005, Constanţa 2006, CIMEC 2006, p. 111-119.

- Colectiv – Constanţa, jud. Constanţa [Tomis]. Punct: Teritoriu rural, în CCA. Campania 2005, Constanţa, 2006, CIMEC 2006, p. 137-138.

- Colectiv – Pantelimonu de Sus, com. Pantelimon, jud. Constanţa [Ulmetum]. Punct: Sectorul Nord şi Sectorul Vest, în CCA. Campania 2005, Constanţa, 2006, CIMEC 2006, p. 251-252.

- Colectiv - Capidava, com. Topalu, jud. Constanţa, în CCA. Campania 2006, Tulcea, 2007, CIMEC, 2007, p. 101-113

- Colectiv – Pantelimonu de Sus, com. Pantelimon, jud. Constanţa [Ulmetum]. Punct: Sector Nord, Sector Est, Sector Vest, în CCA. Campania 2006, Tulcea, 2007, CIMEC 2007, p. 259-261.

 

V. Lucrări de muzeografie, bibliografii, istorie, cataloage de expoziţii

 

- Bibliografia arheologică a Dobrogei (1948 – 1968), Pontice, 1 (1968), p. 428-452.

- Bibliografia arheologică a Dobrogei (1968 – 1971), Pontica, 6 (1973), p. 387-406.

- Le musée d’histoire nationale et d’archéologie de Constantza (colab. cu N. Mihail, A. Pop, A. Rădulescu), Pontica, 12 (1979), p. 9-54.

- Muzeul de istorie naţională şi arheologie Constanţa. Un muzeu centenar (colab. cu A. Rădulescu), în RevMuz., 6 (1980), p. 74 şi urm.

- Muzeul de istorie naţională şi arheologie Constanţa (colab. cu N. Mihail, A. Pop, A. Rădulescu), în Studii şi cercetări de istorie, vol. 1, Constanţa, 1980, p. 12-54.

- Însemnări pe vechi cărţi bisericeşti din patrimoniul Muzeului de istorie naţională şi arheologie Constanţa, în Studii şi cercetări de istorie, vol. 1, Constanţa, 1980, p. 91-99.

- Pionieri ai culturii româneşti în Dobrogea: Ioan Cotovu şi Vasile I. Cotovu din Hârşova, în RevMuz., 1 (1993), p. 34 şi urm.

- Pionieri ai culturii româneşti în Dobrogea: Ioan Cotovu şi Vasile Cotovu, în AnDob., s. n. (1995), p. 127-132.

- Goldhelm, Schwert und Silberschätze, Reichtümer aus 6000 Jahren rumänischer Vergangenheit,  Frankfurt am Main  1994 (colaborare la catalog).

- Antique bronzes in Romania (sub red. Liviu Petculescu), Bucureşti, 2003, (colaborare la catalog).

- Guldskatter Rumänien under 7000 r (sub red. Karen Slej, Suzanne Unge Sörling, Dragomir Nicolae Popovici), Stockholm, 2004 (colaborare la catalog).

(MIHAI IRIMIA, PONTICA 44, 2011, p. 11-15)

 

        La sfârşitul lunii februarie, lumea arheologică a suferit o ireparabilă pierdere prin încetarea din viaţă a lui Mihai Irimia. Încercând să scriu despre Mihai Irimia am căutat o definiţie a omului. În locul unei definiţii am ales însă o concluzie: “a fost un OM!”. Enunţul, de o tulburătoare simplitate, rezumă parcursul unei vieţi cu trăiri, sentimente, atitudini, realizări, speranţe. Având de toate acestea parte, Mihai Irimia le-a înnobilat cu sufletul său curat, caracterul frumos şi gândirea generoasă. La un bilanţ aniversar din 2007 (Mihai Irimia la 65 de ani) ne doream  să-l avem mult timp alături. La acea dată lista lucrărilor ştiinţifice număra trei cărţi şi peste 100 de articole, note, rapoarte, cronici arheologice, rezumate şi recenzii publicate în reviste prestigioase din ţară şi străinătate. Arheologul Mihai Irimia nu spusese însă totul. După nici 4 ani listei iniţiale i se vor adăuga noi contribuţii: o carte şi alte 15 articole. Cartea- “Sondajul arheologic de la Satu Nou- “Vadu Vacilor” (com. Oltina, jud. Constanţa),- este rezultatul unui proiect comun cu colegul de şantier şi prietenul Niculae Conovici. Rămas singur, după dispariţia prietenului, să ducă la capăt proiectul, Mihai Irimia şi-a asociat, spre final, colaborarea cu Anca Ganciu de la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” din Bucureşti. A considerat întotdeauna o onoare împrejurarea de a semna în calitate de coautor o contribuţie ştiinţifică şi de a-şi omagia colegii. O făcea cu dăruire şi sinceritate; amintirile îmbrăcau o haină literară, iar dincolo de cuvinte se citea afecţiunea deosebită faţă de oameni şi bucuria recunoaşterii valorilor.

     Mai avea încă de scris. Cea mai mare parte a materialelor de la Satu Nou- Valea lui Voicu se afla în curs de prelucrare, urmând ca rezultatele să fie făcute cunoscute într-un viitor pe care şi-l dorea cât mai apropiat. Pe biroul de lucru şi la desenat erau materiale arheologice de la Ţibrinu; o nouă lucrare de doctorat aştepta să fie recenzată.

      Lucra neobosit, lucra cu plăcere, lucra din obişnuinţă; era la întrecere cu timpul şi cu sine însuşi. Din păcate timpul nu a mai avut răbdare şi, brusc, omul s-a sfârşit. Nu şi opera. Moartea să fie, atunci, un punct sau doar o simplă virgulă?

 

                                                                                                                                                                                                                         Livia BUZOIANU

(MIHAI IRIMIA – la 65 de ani, Pontica 40, 2007, p.659 - 670)

 

            Mihai Irimia s-a născut la 25 octombrie 1942 în com. Urecheni, jud. Neamţ. După absolvirea (în 1960) a liceului „Ştefan cel Mare” din Târgu Neamţ, urmează (între 1960-1965) cursurile Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, Facultatea de Istorie şi Filozofie, specializarea Istorie. Participă, ca student, pe şantierele arheologice de la Târpeşti (jud. Neamţ), Gârbovăţ (jud. Galaţi), Stânceşti (jud. Botoşani) şi Cucuteni „Cetăţuie” – jud. Iaşi sub coordonarea unor nume consacrate în arheologia românească: profesorii Vladimir Dumitrescu şi Hortensia Dumitrescu, cercetătorii ştiinţifici Silvia Marinescu Bâlcu şi Adrian Florescu sau prof. Mircea Petrescu-Dâmboviţa. Pregătirea s-a dovedit solidă şi studentul de atunci a cores-puns exigenţelor iluştrilor săi magiştri. La terminarea facultăţii este angajat prin repartiţie guvernamentală la Muzeul de arheologie (acum Muzeul de istorie naţională şi arheologie Constanţa). Consecvent profesiei alese se dedică meseriei şi instituţiei, desfăşurând aici aproape trei decenii de activitate (din 1965 până în 1992). Este o perioadă de muncă intensă, de specializare profesională; de activitate pe şantier, dar şi de elaborare a unor lucrări de referinţă. Se specializează în istorie veche şi arheologie, îndeosebi epoca metalelor, în civilizaţia geto-dacă şi raporturile cu alte populaţii. În 1985 obţine titlul de doctor în istorie al Universităţii Bucureşti cu teza Arheologia şi istoria populaţiei autohtone din Dobrogea în a doua epocă a fierului. Publică trei cărţi şi peste 100 de studii ştiinţifice în reviste prestigioase din ţară şi din străinătate (multe lucrări sunt de mare întindere, de 100-130 pagini). În relaţia cu realitatea arheologică de teren, cu dovezile materiale recuperate şi analizate Mihai Irimia este profesionistul prin excelenţă. Nimic din ce investighează nu este neglijat şi niciodată cercetarea nu se opreşte până când nu epuizează aproape informaţia. Perfecţionist cu sine, imprimă celor din jur aceeaşi atitudine de înalt profesionalism. Studiile sale rămân de referinţă, fie că au ca obiectiv necropolele getice de la Bugeac sau aşezarea de la Gura Canliei, dovezile hallstattiene de la Rasova-Malul Roşu sau cele greceşti de la Corbu de Jos, aşezările de la Satu Nou sau populaţiile autohtone şi alogene din Dobrogea. Este recunoscut în ţară şi străinătate, lucrările îi sunt citate şi opiniile sale ţin loc de argumente. Participă la peste 150 de manifestări ştiinţifice organizate în ţară de Institutele de Arheologie ale Academiei Române, Institutul Român de Tracologie, muzee, Ministerul Culturii şi Cultelor, Comisia Naţională de Arheologie, universităţi etc. Participă cu comunicări la manifestări ştiinţifice internaţionale, publicate în Actele acestora: la Sofia, Veliko Târnovo, Roma, Viena, Tutzing-München, Moscova, Chişinău, Sofia-Iambol. Este membru al Comisiei Internaţionale pentru promovarea studiilor indo-europene şi trace (reconfirmat, în 2005, la Congresul de la Athena), membru al Comisiei Naţionale de Arheologie (între 1986-2004), vicepreşedinte al Comisiei zonale a Monumentelor Istorice (între 1996-2002), vicepreşedinte al Comisiei regionale 2 a Monumentelor Istorice (între 2002-2006), secretar (din 1970) şi preşedinte (între 2000-2005) al Societăţii de Studii Clasice, filiala Constanţa; secretar (din 1982) şi preşedinte (din 2000) al Institutului Român de Tracologie, filiala Dunărea de Jos; referent ştiinţific oficial în circa 40 de comisii de doctorat la universităţi de prestigiu din ţară (Bucureşti, Iaşi, Constanţa) şi institute de cercetare ale Academiei Române.

           Tot de profesionalism – tradus acum prin obiectivitate şi corectitudine în munca cu oamenii, cu birocraţiile şi sistemele în tranziţie-, dă dovadă şi în funcţia de director adjunct (1979-1990) şi director (1990-1992) al muzeului. Responsabi-lităţilor ştiinţifice li s-au adăugat acum şi cele administrative. Şi le-a asumat deopotrivă, fără să favorizeze pe unele în detrimentul celorlalte.

           Şi îşi mai asumă o responsabilitate: aceea de a forma şi învăţa generaţia nouă de tineri studenţi. Începe activitatea de „apostolat” la Facultatea de istorie a Universităţii „Ovidius” din Constanţa, întâi ca şef de catedră (1992-1995) şi apoi ca decan (1995-2004); este titular al unor discipline fundamentale, opţionale şi de specialitate în domeniul istoriei şi arheologiei.

        Este o perioadă de o altfel de creaţie şi formare. Ca şef de catedră şi decan se preocupă direct de obţinerea acreditării specializărilor istorie, administraţie publică şi drept (până la separarea facultăţii, în 2002). Se implică direct în obţinerea de către facultate a calităţii de I.O.D. (încă din 1994), a dreptului de a organiza studii aprofundate pe două specializări (din 1997), apoi a două masterate (din 2000/2001), de creare a celei de a doua specializări – ştiinţe politice-, din 2003 şi de  organizarea perfecţionării cadrelor didactice preuniversitare. Sprijină direct crearea în cadrul facultăţii a Centrului de Studii şi Cercetări a Istoriei şi Civilizaţiei Zonei Mării Negre (în 2003). În calitatea pe care o avea deja – cea de cercetător ştiinţific I, continuă,  în paralel, şi colaborarea cu muzeul care (sau pe care) l-a consacrat şi de care se simte legat sufleteşte.

           Şi prezentarea ar putea continua. Aici sunt doar elementele „de vârf” ale unei activităţi în care Mihai Irimia s-a implicat total. S-a dedicat profesiei şi nu funcţiei; colegilor şi nu amatorilor; catedrei şi studenţilor.

          Deopotrivă exigent şi generos, modest dar şi autoritar, Mihai Irimia oferă înainte de toate exemplul unui înalt profesionalism. Colegi şi prieteni, colabo-ratori mai vechi sau acum doar iniţiaţi în ale ştiinţei, ne dorim să-l avem alături.

 

                                                                                                 Sic fiat!

 

LIVIA BUZOIANU

 

 

 

LISTA  LUCRARILOR  ŞTIINŢIFICE

 

I. Teză de doctorat.

 

- Arheologia şi istoria populaţiei autohtone din Dobrogea în a doua epocă a fierului, Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, 1985.

 

II. Cărţi.

 

- Bronzuri figurate,  Muzeul de Arheologie Constanţa, 1967.

- Dobrogea. Album, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1978 (coautor).

- La nécropole gète de Ve-IVe s. av.n.è. de Bugeac, Inventaria Archaeologica, 13, Editura Academiei, Bucureşti, 1986.

 

III. Studii, note, rapoarte şi cronici arheologice.

 

- Descoperiri arheologice la Mangalia şi Limanu aparţinând culturii Hamangia, Pontica 1 (1968), p. 45-87 (în colaborare).

- Un depozit de bronzuri la Constanţa, Pontica 1 (1968), p. 89-105.

- Cimitirele de incineraţie geto-dacice de la Bugeac-Ostrov, Pontica 1 (1968),    p. 193-234.

- Cuptoarele romano-bizantine de ars ceramică de la Oltina, Pontica 1 (1968),   p. 379-408.

- Noi cercetări în cimitirul geto-dacic de la Bugeac, Pontica 2 (1969),   p. 23-42.

- Sabia de bronz miceniană descoperită la Medgidia, Pontica 2 (1969), p. 137-147.

- Unele probleme ale cercetărilor subacvatice de pe litoralul dobrogean al Mării Negre, Pontica 3 (1970), p. 17-21.

- Das mykenische Bronzeschwert aus Medgidia, Dacia, NS 14 (1970), p. 389-396.

- Cimitirul din secolele VI-V î.e.n. de la Corbu, judeţul Constanţa, Pontica 4 (1971), p. 41-51 (în colaborare).

- Descoperiri noi privind populaţia autohtonă a Dobrogei şi legăturile ei cu coloniile    greceşti (secolele V-I î.e.n.), Pontica 6 (1973), p. 7-72.

- Einige Probleme des Beginns der geto-dakischen Latène-Zeit an der Unteren Donau, Primus Congressus Studiorium Thracicorum, Thracia, III, Serdicae 1974, p. 127-133.

- Cercetările arheologice de la Rasova-Malu Roşu. Raport preliminar. (Cu privire specială asupra Hallstatt-ului în Dobrogea), Pontica 6 (1973),      p. 75-138.

- Observaţii privind arheologia secolelor VII-V î.e.n. în Dobrogea, Pontica 8 (1975), p. 89-114.

- Un mormânt tumular descoperit la Topraisar, Pontica 9 (1976),         p. 37-56.

- Un topor de bronz descoperit la Grădina, Pontica 10 (1977), p. 297-300.

- Un tip de brăţări din a doua epoca a fierului la Dunărea de Jos, Peuce 6 (1977), p. 73-77.

- Un topor cu ceafa cilindrică de la Făgăraş, judeţul Sibiu, Pontica 11 (1978),    p. 223-226.

- Descoperiri noi în cimitirul getic de la Bugeac, comuna Ostrov (1972, 1977-1978). Raport preliminar, Pontica 12 (1979), p. 55-76.

- Săpăturile arheologice în necropola getică de la Bugeac, comuna Ostrov (1978), Materiale şi cercetări arheologice, A XIII-a sesiune anuală de rapoarte, Oradea 1979, p. 109-114.

- Date noi privind aşezările getice din Dobrogea în a doua epocă a fierului, Pontica 13 (1980), p. 66-118.

- Die Beziehungen der Thraco-Geten mit den griechischen Kolonien von der Schwartzmeerküste der Dobrudscha, Actes du deuxième Symposium International de Thracologie, Roma, 12-15 novembre, Milano 1980,         p. 112-146.

- Cercetări în necropola getică de la Bugeac, Materiale şi cercetări arheologice, A XIV-a sesiune anuală de rapoarte, Tulcea 1980, p. 219-224.

- Observaţii privind epoca bronzului în Dobrogea în lumina unor cercetări recente, SCIVA 32 (1981), 3, p. 347-369.

- Neue Daten über das Bestattungsritual und die Chronologie der getischen Nekropole von Bugeac, Thraco-Dacica 2 (1981), p. 37-52.

- Observaţii preliminare privind aşezarea antică de la Gura Canliei, Pontica 14 (1981), p. 67-119.

- Descoperiri arheologice recente la Rasova, judeţul Constanţa, Pontica 14 (1981), p. 239-246.

- Cercetări arheologice în aşezarea hallstattiană de la Gura Canliei, Materiale şi cercetări arheologice, A XV-a sesiune anuală de rapoarte, Braşov, 1981, (Bucureşti, 1983), p. 161-171.

- Un mormânt de epocă medievală descoperit la Gura Canliei, jud. Constanţa, SCIVA 33 (1982), 1, p. 140-143.

- Die Bronzezeit in der Dobrudscha im Lichte neuerer Entdekungen, Prähistorische Archëologie in Südösteuropa (PAS), Berlin, 1982,              p. 239-251.

- Descoperiri în necropola getică de la Bugeac, comuna Ostrov- 1981, Materiale şi cercetări arheologice, A XVI-a sesiune anuală de rapoarte, Vaslui, 1982 (Bucureşti, 1986), p. 73-88.

- Descoperiri arheologice în aşezarea antică de la Gura Canliei, jud. Constanţa, Materiale şi cercetări arheologice, A XVI-a sesiune anuală de rapoarte, Vaslui, 1982 (Bucureşti, 1986), p. 69-73.

- Preistoria în preocupările lui Vasile Pârvan, Pontica 15 (1982),          p. 9-13.

- Amfore antice apărute într-un mormânt tumular de la Topalu, jud. Constanţa, Pontica 15 (1982), p. 125-136 (în colaborare).

- Date noi privind necropolele din Dobrogea în a doua epocă a fierului, Pontica 16 (1983), p. 69-148.

- Morminte plane şi tumulare din zona litorală a Dobrogei (sec. IV-II î.e.n.) şi problema apartenenţei lor etnice, Thraco-Dacica 5 (1984), p.64-83.

- Die mittlere und späte Hallstattzeit auf dem Gebiet der Dobrudscha im Licht neuerer Entdeckungen, Dritter internationaler thracologischer Kongres eu Ehren W. Tomascheks, 1980, Wien, II, Sofia, 1984, p. 92-105.

- În legătură cu unele tegule ştampilate descoperite la Izvoarele, jud. Constanţa, Pontica 18 (1985), p. 141-156.

- Date noi privind necropola getică de la Bugeac, com. Ostrov, Thraco-Dacica  6 (1985), p. 75-85.

- Morminte din epoca feudală timpurie descoperite în punctul Sitorman, com. M. Kogălniceanu, jud. Constanţa, Pontica 19 (1986), p. 179-190           (în colaborare).

- Geto-dacii în secolele VII-I  î.e.n. Relaţiile cu vecinii, File de istorie militară a poporului român, 17, Bucureşti, 1987, p. 78-93 (în colaborare).

- Consideraţii privind unele morminte tumulare din epoca romană, descoperite în Dobrogea, Pontica 20 (1987), p. 107-136.

- Câteva precizări pe marginea unui articol, Thraco-Dacica 9 (1989), p. 149-152.

- Unele consideraţii privind sfârşitul Latène-ului geto-dacic şi continuitatea civilizaţiei autohtone în Dobrogea, SCIVA 39 (1988), 1, p. 33-44.

- O nouă unitate militară romană în sud-vestul Dobrogei, Pontica 21-22 (1988-1989), p. 113-121.

- Un topor din epoca bronzului descoperit la Nicolae Bălcescu (jud. Călăraşi), Pontica 21-22 (1988-1989), p. 299-303 (în colaborare).

- Consideraţii privind civilizaţia geţilor din Dobrogea în a doua epocă a fierului în lumina descoperirilor arheologice, Symposia Thracologica 7 (1989), p. 94-114.

- Aşezarea getică fortificată de la Satu-Nou ,,Valea lui Voicu” (com. Oltina, jud. Constanţa). Raport preliminar, Thraco-Dacica 10 (1989),            p. 115-154 (în colaborare).

- Săpăturile arheologice în aşezarea getică fortificată de la Satu-Nou, com. Oltina, jud. Constanţa, campania 1989, Pontica 23 (1990), p. 81-96 (în colaborare).

- Timbres amphoriques et autres inscriptions céramiques découverts à Satu-Nou (comm. d’Oltina, dép. de Constantza), Dacia, NS 35 (1991),            p. 84-126 (în colaborare).

- Descoperiri noi în necropola getică de la Bugeac, jud. Constanţa, Materiale şi cercetări arheologice, A XVII-a sesiune anuală de rapoarte Ploieşti, 1983, (Bucureşti, 1992), p. 161-172.

- Noi mărturii arheologice privind a doua epocă a fierului în Dobrogea, Pontica 24 (1991), p. 97-119.

- Geţii din Dobrogea în a doua jumătate a mileniului I a.Chr. şi legăturile lor cu alte populaţii, în Colegiul pedagogic ,,C. Brătescu”. Valori ale civilizaţiei româneşti în Dobrogea, Constanţa, 1993, p. 156-176.

- Descoperiri hallstattiene în zona davei getice de la Satu- Nou (com. Oltina, jud. Constanţa), Pontica 26 (1993), p. 51-114 (în colaborare).

- Săpăturile arheologice de la Satu-Nou, com. Oltina, jud. Constanţa, în Cronica cercetărilor arheologice, campania 1994, Comisia Naţională de Arheologie, Cluj-Napoca, 11-14 mai 1995, p. 78-79 (în colaborare).

- Noi descoperiri din epoca bronzului la Grădina (jud. Constanţa), Pontica 28-29 (1995-1996), p. 13-22.

- Satu-Nou, com. Oltina, în Cronica cercetărilor arheologice, campania 1995, Comisia Naţională de Arheologie, A 30-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Brăila, 2-5 mai 1996, p. 102-103 (în colaborare).

- Săpăturile arheologice în dava getică de la Satu-Nou, ,,Valea lui Voicu”, com. Oltina, jud. Constanţa, în perioada 1983-1992, Cronica cercetărilor arheologice, 1983-1992, Comisia Naţională de Arheologie, Bucureşti, 1997, p. 84-90 (în colaborare).

- Satu-Nou, ,,Valea lui Voicu”, campania 1996, Cronica cercetărilor arheologice, campania 1996, Comisia Naţională de Arheologie, A 31-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Bucureşti, 12-15 iunie 1997,   p. 50 (în colaborare).

- Satu-Nou, ,,Valea lui Voicu”, campania 1997, Cronica cercetărilor arheologice, campania 1997, Comisia Naţională de Arheologie, A 32-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Călăraşi, 20-24 mai 1998,        p. 66-67 (în colaborare).

- Unele consideraţii privind topoarele de tip Baniabic în lumina descoperirilor de la Izvoarele, jud. Constanţa, Pontica 31 (1998), p. 37-48.

- Descoperiri hallstattiene întâmplătoare la Rasova, jud. Constanţa, Pontica 31 (1998), p. 253-260.

- Satu-Nou, ,,Valea lui Voicu”comuna Oltina, jud. Constanţa, Cronica cercetărilor arheologice, campania 1998, Comisia Naţională de Arheologie, A 33-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Vaslui, 30 iunie-4 iulie 1999, p. 100 (în colaborare).

- Sistemul defensiv al davei getice de la Satu-Nou, ,,Valea lui Voicu”, în Studia in honorem Ion Niculiţă, Universitatea de Stat din Chişinău, Facultatea de Istorie, Chişinău, 1999, p. 196-211 (în colaborare).

- Unelte de fier din aşezarea getică fortificată de la Adâncata (com. Aliman, jud. Constanţa), Pontica 32 (1999), p. 73-82.

- Outils de fer du site gète fotifié d’Adâncata (commune d’Aliman, dép. de Constanţa), în Civilisation grecque et cultures antiques périphériques, Hommage à Petre Alexandrescu à son 70e anniversaire (edité par Alexandru Avram et Mircea Babeş), Bucarest, 2000, p. 102-112.

- Funde aus der späten Bronzezeit in der Dobrudscha und einige Betrachtungen, die Coslogeni-Kultur betreffend, în Procedings of the Eighth International Congress of Thracology, Thrace and the Aegean, Sofia-Yambol, 25-29 September 2000 (Sofia 2002), I, p. 137-147.

- Satu Nou (com. Oltina, jud. Constanţa)- punctul ,,Valea lui Voicu”, în Cronica cercetărilor arheologice din România, campania 1999, A 34-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Deva, 24-28 mai 2000, CIMEC, 2000, p. 84-85  (în colaborare).

- Optical Emission Spectrometry and Metallographic examination of Copper alloy Sickle from Medgidia (Bronze Age), Romania, 6-th International Congress on Applied Mineralogy, Gottingen, Germany, 13-21 July 2000, Abstract,      p. 24-27 (în colaborare).

- Satu-Nou (com. Oltina, jud. Constanţa)- punctul ,,Valea lui Voicu”, în Cronica cercetărilor arheologice din România, campania 2000, A 35-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Suceava, 23-27 mai 2001, CIMEC, 2001, p. 218-221 (în colaborare).

- Despre sciţi şi Sciţia Mică în ultimele secole ale mileniului I a.Chr., Pontica 33-34 (2000-2001), p. 299-318.

- Satu-Nou (com. Oltina, jud. Constanţa)- punctul ,,Valea lui Voicu”, în Cronica cercetărilor arheologice din România, Campania 2001, A 36-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Buziaş, 28 mai-2 iunie 2002, CIMEC, 2002, p. 277-279 (în colaborare).

- O seceră de bronz de la Medgidia şi rezultatul analizelor spectrale efectuate asupra ei, în Cumidava, 25, 2002, p. 15-20 (în colaborare).

- Cercetări privind epoca bronzului în Dobrogea şi unele probleme privind cultura Coslogeni, Thraco-Dacica 22 (2001), p. 183-195.

- Observaţii privind stadiul cercetării Bronzului timpuriu în Dobrogea, Pontica 35-36 (2002-2003), p. 33-51.

- Noi descoperiri de tegule ştampilate în sud-vestul Dobrogei, Pontica 35-36 (2002-2003), p. 161-173.

- Den Grabritus und die Grabrituale der Babadag-Kultur-Gemeinschaften betreffend, în Thracia 15, In honour of Alexander Fol’s 70th anniversary, Institute of Thracology, Sofia, 2003, p. 251-268.

- Zur frühen Brozezeit in der Dobrudscha, în volumul Brozezeitliche Kulturerscheinungen im karpatischen Raum. Die Beziehungen zu den benanchbarten Gebieten, Ehrensymposium für Alexandru Vulpe zum 70. Geburtstag, Baia Mare, 10-13. Oktober 2001 (coordonator Carol Kacsó), Baia Mare, 2003, p. 249-265.

- Consideraţii privind teritoriul rural al Tomisului în perioada elenistică, în volumul Studii istorice dobrogene, Universitatea “Ovidius” Constanţa, Facultatea de Istorie, Centrul de studii şi cercetări a istoriei şi civilizaţiei zonei Mării Negre, Constanţa, 2003 (coordonator Valentin Ciorbea),       p. 37-56.

- Satu Nou (com. Oltina, jud. Constanţa). Punct: Valea lui Voicu, în Cronica cercetărilor arheologice din România, campania 2002, A 37-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Covasna, 2-6 iunie, 2003, CIMEC, 2004, Bucureşti, p. 269-271 (în colaborare).

- Unelte agricole de corn din epoca bronzului descoperite în Dobrogea, Memoria Antiquitatis 23 (2004), p. 295-302.

- Die getische Befestung von Adâncata (Gem. Aliman, Kr. Constanţa), und einige Fragen über die Beziehungen zwischen der autochtonen Zivilisation und die griechisch-hellenistischen Welt, în volumul Daco-geţii. 80 de ani de cercetări arheologice sistematice la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, Muzeul civilizaţiei dacice şi romane, Deva, 2004, p. 177-192.

- Satu Nou, com. Oltina, jud. Constanţa. Puncte: Valea lui Voicu; Vadu Vacilor, în Cronica cercetărilor arheologice din România, campania 2003, A 38-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Cluj-Napoca, 26-29 mai 2004, CIMEC, 2004, Bucureşti, p. 290-292 (în colaborare).

- Cu privire la ritul şi ritualurile funerare ale comunităţilor culturii Babadag, în Analele Universităţii „Ovidius”, Seria Istorie, I (2004),           p. 13-27.

- Geten, Daker, Geto-Daker, în Analele Universităţii ,,OVIDIUS”, seria Istorie, 1 (2004), p. 179-190.

- Aliman, com. Aliman, jud. Constanţa. Puncte: Adâncata I, Adâncata II, Tumul, în Cronica cercetărilor arheologice din România, campania 2004, A 39-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Jupiter-Mangalia, 25-28 mai 2005, CIMEC, 2005, Bucureşti, p. 55-56.

- Statuia lui Glykon la Tomis, în Preda’s International Magazine, Art. Antiques. Archaeology, 1, 2005, 2, p. 88-105 (versiuni română, engleză, franceză).

- Lumea miceniană şi regiunea Dunării de Jos, în Preda’s International Magazine, Art. Antiques. Archaeology, 1, 2005, 3, p. 89-98 (versiuni română, engleză, franceză).

- Descoperiri getice în zona Adâncata (com. Aliman, jud. Constanţa), Pontica 37-38 (2004-2005), p. 319-384.

- Cu privire la raporturile dintre sciţi, geţi şi coloniile greceşti la Dunărea de Jos în secolele VI-IV a.Chr., în Revista română de studii eurasiatice, Universitatea „Ovidius”, Facultatea de Istorie, Centrul de studii eurasiatice, Constanţa, I (2005), 1, p. 51-93.

- Satu Nou, com. Oltina, jud. Constanţa. Punctul: Vadu Vacilor, în Cronica cercetărilor arheologice din România, campania 2005, A 40-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Constanţa, 31 mai-3 iunie 2006, CIMEC, 2006, Bucureşti, p. 311-316 (în colaborare).

- Noi descoeriri getice şi greceşti din Dobrogea şi din stânga Dunării, Pontica 39 (2006), p. 123-168.

- Prezenţa bastarnilor în zona Dunării de Jos în ultimele secole ale mileniului I a. Chr., în Germanii dobrogeni. Istorie şi civilizaţie, Fundaţia Hanns Seidel – Universitatea „Ovidius” Constanţa, Facultatea de istorie şi ştiinţe politice (coordonator Valentin Ciorbea), Constanţa 2006, p. 251-262.

- Überlegungen über das Hinterland von Tomis in hellenistischer Zeit, Historia Antiqua Galatiensia, I, Historiae Diversitas, Festschrift für Vladimir Iliescu zum 80. Geburtstag, Academica Verlag, Galaţi, 2006,     p. 51-74.

- Bols à décor en relief du Sud-Ouest de la Dobroudja, în Pontos Euxeinos, 10, ZAKS, Manfred Oppermann, zum 65. Geburtstag, Langenweissbach, 2006, p. 69-80.

- Das Gebiet Scythia Minor in hellenistischer Zeit, în volumul Studia historiae et religionis daco-romanae. In honorem Silvii Sanie (ed. Lucreţiu Mihăilescu-Bârliba, Octavian Bounegru), Bucureşti, 2006,   p. 69-98.

- Fibulă cu inscripţie din zona Izvoarele (com. Litniţa, jud. Constanţa), Peuce 16 (2007), p. 251-258.

- Un vas getic pentru practici cultuale de la Dervent, în Studia in honorem dr. Florea Costea, Braşov 2007, p. 220-225.

- Consideraţii privind aşezările getice din Dobrogea şi problema existenţei unor emporia în zona Dunării Inferioare, Pontica 40 (2007), p. 137-225.

 

IV. Rezumate.

 

- Die Gruppe römischer Ofen von Dervent (Kreis Constanţa), Terra Antiqua Balcanica, Veliko Târnovo, 22.IX-27.IX 1975, Résumés des communications, p. 20-22.

- Typen römischer Keramikofen in der Dobrudscha, Terra Antiqua Balcanica, Veliko-Târnovo, 22.IX-27.IX 1975, Résumés des communications, p. 39-41 (în colaborare).

- Contribuţii la cunoaşterea ceramicii lucrate la roată din Dobrogea în a doua epocă a fierului, Symposia Thracologica 3 (1985), p. 68-71.

- Tipuri de vase greceşti imitate de autohtoni, descoperite în necropola getică de la Bugeac, Symposia Thracologica 5 (1987), p. 81-82.

- Contribuţii la cronologia davei getice de la Satu-Nou ,,Valea lui Voicu”, Symposia Thracologica 6 (1988), p. 89-90.

- Consideraţii privind unele meşteşuguri în epocă romană timpurie în lumina descoperirilor de la Dervent, jud. Constanţa, Symposia Thracologica 6 (1988), p. 156-157.

- Unele aspecte privind Hallstatt-ul târziu în Dobrogea în lumina cercetărilor actuale, Symposia Thracologica 7 (1989), p. 275.

- Noi mărturii arheologice privind geţii din Dobrogea în a doua epocă a fierului, Symposia Thracologica 8 (1989), p. 171-172.

- Hallstattzeitlische Funde aus Satu-Nou, Fundplatz ,,Valea lui Voicu”, Symposia Thracologica 9 (1992), p. 123 (în colaborare).

- Satu-Nou, ,,Valea lui Voicu”, com. Oltina, jud. Constanţa, în volumul Situri arheologice cercetate în perioada 1983-1992, Brăila, 1996, p. 99            (în colaborare).

- Social differences in plane getic gravefield Bugeac, place „Gheţărie” (comm. of Ostrov, Constanţa County), The 5th International Colloquium of Funerary Archaeology: The Grave as an Expression of the dead Social Status, Brăila-Tulcea, 14-17 May 2003, Programme and Abstracts,     p. 14.

- Le site gétique de Satu Nou, comm. d’Oltina, départ. de Constantza, le point „Vadu Vacilor”. Observations préliminaires, International Colloquium: Important Sites from the Pre-Roman and Roman Time on the Lower Danube Valley (4th century AD), Galaţi, 10-12 May 2007, Programme and Abstracts (în colaborare).

 

V. Cronici, aniversări, necrologuri.

 

- Raportul Filialei Constanţa a Societăţii de Studii Clasice (noiembrie 1969 – octombrie 1970), StCl 13 (1971), p. 378-380.

- Raportul Filialei Constanţa a Societăţii de Studii Clasice (noiembrie 1970 – noiembrie 1971), StCl 14 (1972), p. 388-389.

- Raportul Filialei Constanţa a Societăţii de Studii Clasice (noiembrie 1973 – noiembrie 1974), StCl 17 (1977), p. 393-394.

- Raportul Filialei Constanţa a Societăţii de Studii Clasice (decembrie 1974 – mai 1976), StCl 18 (1979), p. 220-221.

- Raportul Filialei Constanţa a Societăţii de Studii Clasice (octombrie 1976 – aprilie 1979), StCl 19 (1980), p. 198.

- Raportul Filialei Constanţa a Societăţii de Studii Clasice (noiembrie 1979 – iunie 1980), StCl 20 (1981), p. 182.

- Raportul Filialei Constanţa a Societăţii de Studii Clasice (noiembrie 1980 – mai 1981), StCl 21 (1983), p. 192-193.

- Raportul Filialei Constanţa a Societăţii de Studii Clasice (septembrie 1981 – decembrie 1982), StCl 22 (1984), p. 169-170.

- Raportul Filialei Constanţa a Societăţii de Studii Clasice (ianuarie 1984 – decembrie 1984), StCl 24 (1986), p. 185-186.

- Al VIII-lea simpozion naţional de tracologie, Thraco-Dacica 7 (1986), p. 174-178.

- Raportul Filialei Constanţa a Societăţii de Studii Clasice (ianuarie 1985 – decembrie 1985), StCl 25 (1988), p. 148.

- Din activitatea Institutului de Tracologie în 1989- Filiala Constanţa, Thraco-Dacica 11 (1990), 1-2, p. 285-286.

- Un profil aniversar : Adrian Rădulescu la 60 de ani, Pontica 25 (1992), p. 7-14.

- Din activitatea Institutului de Tracologie în anul 1992- Activitatea filialei ,,Pontice”, Thraco-Dacica 13 (1992), 1-2, p. 200-201.

- Din activitatea Institutului de Tracologie în anul 1992- Activitatea filialei ,,Pontice”, Thraco-Dacica 14 (1993), 1-2, p. 192-193.

- Participarea la săpăturile arheologice de la Stillfried (Austria) - 1-31 august, 1993, Pontica 26 (1993), p. 305-307.

- Activitatea Institutului Român de Tracologie în anul 1993- Filiala Constanţa, Thraco-Dacica 15 (1994), 1-2, p. 260-261.

- Activitatea Institutului Român de Tracologie în anul 1994- Filiala Constanţa, Thraco-Dacica 16 (1995), 1-2, p. 336-337.

- Raportul Filialei Constanţa a Societăţii de Studii Clasice (februarie 1993 – octombrie 1996), StCl 31-33 (1995-1997), p. 175-176.

- Activitatea Institutului Român de Tracologie în anul 1995 - Filiala Constanţa, Thraco-Dacica 17 (1996), 1-2, p. 303-304.

- Din activitatea Institutului Român de Tracologie în anul 1996 - Filiala Constanţa, Thraco-Dacica 18 (1997), 1-2, p. 279-280.

- Activitatea filialei Constanţa a Institutului Român de Tracologie în anul 2000, Thraco-Dacica 21 (2000), p. 331-333.

- Activitatea Filialei Constanţa a Societăţii de Studii Clasice (ianuarie 1997 – decembrie 1999), StCl 34-36 (1998-2000), p. 250-251.

- Laudatio for the title of DOCTOR HONORIS CAUSA awarded to Professor Elisabeth Mann Borgese by the ,,OVIDIUS” University of Constanţa, în International Ocean Institute, Black Sea Operational Center, Using Today’s Scientific Knowledge for the Black Sea Area’s Development Tomorrow, (edited by Alexandru S. Bologa and Roger H. Charlier), Constanţa, 2000, p. 7-12.

- Necrolog. Adrian Rădulescu (1932-2000). Lista lucrărilor publicate, Pontica 33-34 (2000-2001), p. 7-18.

- Activitatea filialei Constanţa a Institutului Român de Tracologie, în anul 2001, Thraco-Dacica 22 (2001), p. 275-278.

- Emil Condurachi şi Dobrogea, Cercetări arheologice 12 (2003),        p. 40-42.

- Dr. Petre Diaconu la 80 de ani, în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani (volum îngrijit de Ionel Cândea, Valeriu Sârbu, Marian Neagu), Brăila, 2004, p. XXI-XXVI.

- Petre Diaconu la 80 de ani. Lista lucrărilor publicate, Pontica 37-38 (2004-2005), p. 557-574.

- Necrolog. Ion Barnea (1913-2004). Lista lucrărilor publicate, Pontica 37-38 (2004-2005), p. 601-614.

- Învăţământul teologico-istoric la Constanţa- realitate şi imperativ actual, în volumul Omagiu profesorului Nicolae V. Dură la 60 de ani (coordonator prof. univ. dr. Teodosie Petrescu), Constanţa, 2006,            p. 637-640.

- In memoriam: Gh. Poenaru-Bordea (1937-2004) - necrolog, Pontica 39 (2006), p. 488-504.

- In memoriam: Niculae Conovici (1948-2005) - necrolog, Pontica 39 (2006), p. 505-516.

- In memoriam: Petre Diaconu (1924-2007), Pontica 40 (2007), p. 681-684.

 

VI. Recenzii.

 

- Em. Moscalu, Ceramica traco-getică, Bucureşti, 1983, Pontica 17 (1984), p. 257-263.

- Ethnic Contacts and Cultural Exchanges North and West of the Black Sea from the Greek Colonisation to the Ottoman Conquest, Romanian Academy, Institute of Archaeology of Iaşi (Edited by Victor Cojocaru), Iaşi, 2005, 550 p., Pontica 39 (2006), p. 467-481.

 

 

 

 

 

 

(ADRIAN  RĂDULESCU - LA  75  DE  ANI  DE  LA  NAŞTERE  ŞI  7  ANI  DE  LA DISPARIŢIE–           Pontica 40,  2007, p.673-680)

 

           Muzeul de istorie naţională şi arheologie Constanţa a organizat în luna mai 2007 un simpozion şi o expoziţie fotografică marcând 75 de ani de la naşterea celui ce a fost directorul acestei instituţii. Personalitate plurivalentă, reputat arheolog şi epigrafist, autor de cărţi şi articole de specialitate, organizator de instituţii muzeale, profesor universitar şi om politic, Adrian Rădulescu a atins un summum al valorii, prestigiului şi exigenţei. Pentru toate îl preţuim şi îl admirăm.

             La al 40-lea număr, revista Pontica consacră un breviar – excerpta de vita, verbis et opera celui care, mult timp, s-a ocupat în calitate de responsabil ştiinţific de editarea ei.

                 O tabula gratulatoria o datorăm celor care l-au evocat: înalte feţe bisericeşti – IPS Arhiepiscopul Tomisului Teodosie Petrescu; colegi de generaţie sau de breaslă – Panait I. Panait, Simion Gavrilă, Petre Roman, Al. Suceveanu, Al. Barnea, V. H. Baumann; cadre universitare – V. Ciupină şi A. Bavaru (rector şi ex-rector al Universităţii „Ovidius” Constanţa), Maria Bărbulescu, M. Irimia,             I. Bitoleanu, Gh. Dumitraşcu, I. Popişteanu, D. Flaut-, sau oameni politici – P. Haşotti, care i-au fost alături în îndelungata sa activitate profesională.

               Selectăm şi dăm in extenso evocarea Opera ştiinţifică a lui Adrian Rădulescu, semnată de Maria Bărbulescu.

 

 

Vita

 

                S-a născut la 16 august 1932 în comuna Dorobanţi, jud. Călăraşi, în familia preotului Vasile Rădulescu, care i-a imprimat dragostea pentru valorile creştine, respectul faţă de cultura şi pământul românesc, sentimente cărora le-a rămas fidel toată viaţa. Şi-a început instrucţia şcolară în localitatea natală. În anul 1943 a devenit elev al Liceului „Ştirbei Vodă” din Călăraşi, de unde s-a transferat, apoi, la prestigiosul liceu „Mihai Viteazu” din Bucureşti. În perioada 1951-1956 a urmat cursurile Facultăţii de istorie a Universităţii din Bucureşti, unde s-a specializat în istorie veche şi epigrafie.

                   După terminarea studiilor universitare şi-a legat de la început numele de cel al instituţiei muzeale constănţene, la care a fost încadrat în anul 1956. Din acest an a fost, pe rând, muzeograf, şef de secţie (1965), director adjunct (1968) şi director (1969 – ian. 1990 şi, apoi, oct. 1992 – 5 mai 2000).

             Ca arheolog a participat la săpături şi a condus şantiere de interes naţional, precum: Edificiul roman cu mozaic, termele de la Tomis, complexul rupestru de la Basarabi, necropola feudală-timpurie de la Castelu, şantierul de la Albeşti etc. Toate aceste cercetări au fost valorificate prin numeroase studii şi monografii.

            În anul 1972 a obţinut titlul de doctor în istorie al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, cu teza Dezvoltarea meşteşugurilor în Dobrogea romană. Ceramica, sub îndrumarea academicianului Constantin Daicoviciu.

              S-a ocupat de organizarea noilor obiective muzeistice, între care Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, Muzeul de arhe-ologie „Callatis” – Mangalia şi Muzeul de la Histria. Între anii 1974-1977 a coordonat lucrările de restaurare a monumentului de la Adamclisi.

               Activitatea sa susţinută şi complexă i-a atras recunoaştere internă şi internaţională: a fost preşedintele Filialei Constanţa a Societăţii de Studii Clasice din România; director al Centrului de Studii Ovidiene; preşedinte al Filialei Constanţa a Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă (din 1988); preşedinte al Comisiei Naţionale de Arheologie (1993-1997); membru corespondent al Institutului German de Arheologie din Frankfurt am Main etc.

              A avut un rol decisiv la înfiinţarea Universităţii „Ovidius” din Constanţa. Ca recunoaştere unanimă a rolului său decisiv în această impor-tantă realizare şi a calităţilor de om de ştiinţă, a fost ales primul rector al instituţiei respective (1990-1991).

            În perioada 20 mai 1990 – noiembrie 1991 a fost prefect al judeţului Constanţa.

                A sprijinit Biserica Ortodoxă Română ca membru în Consiliul Eparhial şi în Consiliul Naţional Bisericesc, contribuind decisiv la transforma-rea Episcopiei Tomisului în Arhiepiscopie.

           Ne reculegem, pioşi, în faţa moştenirii ştiinţifice şi culturale lăsate de Adrian Rădulescu ţinutului care i-a fost atât de drag.

 

Verba

 

          „Cert rămâne faptul că romanizarea, lentă sau violentă, ca proces legic şi logic, începuse cu multă vreme înainte de cucerirea Daciei; cucerirea nu făcea decât să adauge o nouă zonă, bogată şi dens populată, cu un avans apreciabil pe calea romanizării unui imperiu care se afla la apogeul extensiunii sale”.

    (Dacia şi Moesia – părţi constitutive ale etnosului românesc,

    Pontica 17, 1984, p. 102-103)

 

             „S-a scris mult despre valenţele şi semnificaţiile monumentului de la Adamclisi (…). S-au avut în vedere cercetările şi eforturile ştiinţifice de reconstruire cât mai exactă a sa (…). Visul tuturor acestor cercetători s-a împlinit: MONUMENTUL TRIUMFAL este redat în impunătoarea înfăţişare originară şi conservat, apărat. El apare măreţ, ca simbol al originii noastre daco-romane, al vechimii şi perenităţii eforturilor poporului nostru de viaţă materială şi spirituală pe vatra închisă de fruntariile vechii Dacii”.

(Tropaeum Traiani. Monumentul şi cetatea, Bucureşti, 1988, p. 188)

 

            „I-am închinat lui Ovidius pagini care însumează laolaltă un volum menit să faciliteze oricui şi oricând prilejul contactului nemijlocit cu lirica sa, urmând-o în urcuşu-i firesc pe drumu-i de la Roma la Tomis. […] Am schiţat un Ovidiu istoric, plasat întotdeauna în mediile reale în care şi-a petrecut viaţa. […] Ovidiu ne-a fost un precursor şi a semănat în pământul fertil al geto-dacilor sămânţa unei culturi majore.

    (Ovidiu la Pontul Euxin, Bucureşti, 1981, p. 6-7)

 

 

 

Opera ştiinţifică a lui Adrian Rădulescu

 

               Lăsând la o parte aspectul strict numeric al operei ştiinţifice a lui Adrian Rădulescu, aspect evidenţiat printr-un profil aniversar la împlinirea a 60 de ani (Pontica 25 (1992), p. 7-14) şi apoi la moartea sa neaşteptată (Pontica 33-34 (2000-2001), p. 7-17; Dacia N.S., 43-45 (1999-2001), p. 349-353), ne oprim asupra temelor majore tratate mai bine de patru decenii de eminentul istoric şi arheolog, integrate perfect preocupărilor istoriografice ale timpului.

               Este perioada în care cadrul general istoric se regăsea în câteva valoroase sinteze, în special cele privind istoria Dobrogei, volume semnate de cunoscuţii istorici, D. M. Pippidi, R. Vulpe, I. Barnea şi alţii, prilejuind detalierea unor teme prin noi cercetări de teren sau fundamentale.

               O preocupare constantă a lui A. Rădulescu a fost aceea a studiilor de epigrafie greco-latină, începând cu lucrarea „Noi monumente epigrafice din Scythia Minor”, Constanţa, 1964, semnată alături de colegii de generaţie, A. Aricescu, V. Barbu, N. Gostar şi Gh. Poenaru Bordea, iniţiativă salutată de acad. C-tin Daicoviciu printr-un călduros Cuvânt înainte, urmând apoi ca autorul analizat să publice în revistele SCIV, Dacia, Studii Clasice, Pontica şi în volumele apărute cu prilejul unor congrese internaţionale, o serie de inscripţii inedite, cu precizări de însemnătate deosebită pentru istoria romană a regiunii; dintre numeroasele sale contribuţii amintim doar câteva, precum existenţa unui conventus de cetăţeni romani (cives R(omani) consistentes) la Callatis în vremea lui Traian şi mai de timpuriu a unei construcţii dedicate lui Augustus, o importantă dedicaţie pentru Gordianus III şi Tranquillina din partea lui Herennios Apollinaris, beneficiar consular, membru al unui colegiu de philokýnegoi în acelaşi centru. Tot astfel, prin inscripţiile de la Tomis, a evidenţiat prezenţa unor guvernatori ai provinciei Moesia Inferior, din sec. II-III p. Chr., precum C. Ummidius Quadratus, C. Iulius Victor, Titius Saturninus, Sallius Aristaenetus, unii atestaţi pentru prima oară. Dedicaţiile imperiale din Tomis din vremea lui Antoninus Pius, Septimius Severus, Decius şi Valentinianus sunt şi ele de remarcat. Dincolo de acest spaţiu, pe limes-ul dunărean, sunt de amintit: cel mai timpuriu stâlp miliar din zonă, datând din vremea lui Traian, descoperit la Sacidava, o inscripţie plasată pe un monument din ordinul aceluiaşi împărat, prin grija guvernatorului L. Fabius Iustus, în anul 106, nume care apare şi pe cunoscutul papirus Hunt şi a contribuit la datarea acestui document între cele două războaie daco-romane; în sfârşit, un stâlp miliar din vremea împăratului Decius, descoperit la Rasova, pe care figurează IV m. p.  de la Sacidava, confirmând identificarea acestei localităţi cu fortificaţia de la Muzait-Dunăreni, ca să ne oprim numai la aceste exemple.

              A. Rădulescu a participat alături de colegii săi la valorificarea unei descoperiri de excepţie, emblematică pentru viaţa religioasă din metropola vest-pontică şi anume, „Tezaurul de sculpturi de la Tomis”, Bucureşti, 1963, dezvoltând apoi, pe măsura interesului stârnit de această descoperire, într-un studiu intitulat „Artă şi arhitectură în Dobrogea în epoca romană”, apărut în Studia Gotica, Stockholm, 1970, semnificaţia deplină a tezaurului.

                 Participant activ la numeroase săpături sistematice şi de salvare, A. Rădulescu a stăruit cu profesionalism asupra acestor descoperiri, ne referim la prezentarea unor „Monumente romano-bizantine din sectorul de vest al cetăţii Tomis”, Constanţa, 1966, respectiv, - zidul de incintă, seria de cuptoare ceramice, Basilica Mare şi Basilica Mică, monumente care stau mărturie a evoluţiei Tomis-ului şi care vor reveni în preocupările ştiinţifice ale autorului.

                Urmare a unor cercetări de salvare este şi lucrarea „Cimitirul feudal-timpuriu de la Castelu”, Constanţa, 1967 (semnată împreună cu N. Harţuchi), una din puţinele studii dedicate pe larg unei necropole de incineraţie feudal-timpurie, cu date privind forma mormintelor şi mai ales a ceramicii care interesează şi acum; rămânând în aceeaşi perioadă, autorului prezentat îi aparţine semnalarea unei descoperiri inedite, comunicată sub titlul „Un atestat străromânesc la Capidava”, Pontica, 3, 1970.

                       În voluminoasa teză de doctorat „Dezvoltarea meşteşugurilor în Dobrogea. I Ceramica, 320 p. + 150 pl. (mss.), susţinută la Universitatea Babeş-Bolyai în anul 1972, îndrumător ştiinţific fiind acad. C-tin. Daicoviciu, teză pusă la dispoziţie cu generozitate cercetătorilor, A. Rădulescu atrăgea atenţia asupra unui domeniu mai puţin cercetat, cel al vieţii economice, dezvoltat în toată această perioadă prin studii privitoare la „Atelierele meşteşugăreşti pentru ars materialele de construcţii din lut”, „Atelierele ceramice militare de-a lungul Dunării de Jos”, „Importuri ceramice la Dunărea de Jos din sec. III e. n.”, „Câteva aspecte ale activităţii artizanale de-a lungul limes-ului scythic în sec. IV-VI e. n.”, „Contribuţii la cunoaşterea ceramicii romane de uz comun, din Dobrogea”, „Amfore cu inscripţii de la Edificiul roman cu mozaic din Tomis”, „Amfore romane şi romano-bizantine din Scythia Minor” şi altele, publicate în revista Pontica sau în volumele unor reuniuni internaţionale, precum Actele celui de al IX-lea Congres Internaţional de studii asupra frontierelor romane, Mamaia, 1972; Actele celei de a XII-a Conferinţe Internaţionale de Studii Clasice, Eirene, Cluj-Napoca, 1972 (Bucureşti-Amsterdam 1975); Lucrările celui de al X-lea Congres Internaţional al limes-ului în Germania Inferior, Köln-Bonn, 1977 şi altele.

                  Participant activ şi responsabil al şantierului Tomis, A. Rădulescu s-a oprit asupra unor monumente de bază, precum zidul de incintă, cu interesante precizări privind traseul şi datarea acestuia şi în egală măsură a edificiului roman cu mozaic, cu date tehnice privind importanta construcţie.

                  Cu experienţa de cercetător recunoscută, a condus din anul 1974 până la sfârşitul vieţii, şantierul arheologic Albeşti, făcând cunoscute descoperirile semnificative din aşezarea fortificată greco-indigenă de acolo (sec. IV-III a. Chr.), intuind încă de la începutul cercetărilor caracterul inedit al sitului, singurul cercetat sistematic în teritoriul callatian, semnând (alături de membrii colectivului) o serie de rapoarte, articole şi studii, despre aşezare şi materialele rezultate, în revista Pontica, dar şi externe, Talanta, sau în volumele Congreselor de Tracologie de la Constanţa – Mangalia – Tulcea, 1996 şi Sofia – Yambol, 2000.

                 Între preocupările de seamă ale lui A. Rădulescu se înscrie şi aceea a prezenţei lui „Ovidiu la Pontul Euxin”, concretizată într-o lucrare apărută în 1981, a cărei epuizare a determinat o nouă ediţie în anul 1998; lucrarea atrage atenţia prin forma aleasă şi o explicită prezentare privind: litoralul pontic şi coordonatele sale, Ovidiu în Italia, alungarea din Roma, geţii şi Tomis-ul, ipostaze tomitane postovidiene şi permanenţe ovidiene, dovedind că autorul era un deplin cunoscător al operei din exil a poetului, dar şi al realităţilor antice dobrogene.

                   În aceeaşi măsură A. Rădulescu s-a oprit cu pasiune asupra cunoscutului sit „Tropaeum Traiani – Monumentul şi cetatea” (monografie istorică), Bucureşti, 1988. Aşa cum preciza la timpul amintit în Cuvântul înainte profesorul Ion Barnea „Volumul întocmit acum de dr. Adrian Rădulescu are meritul că, pe lângă datele istorico-arheologice şi artistice despre monumentele din acel loc, oferă cititorului o serie de informaţii în legătură cu lucrările de restaurare, protecţie şi conservare, dintre anii 1971-1977, ale acestor monumente” volumul „îndemnând parcă nu numai la vizitarea, ci şi la continuarea lucrărilor de cercetare şi conservare a acestui atât de valoros obiectiv arheologic şi turistic”, cuvinte care nu mai au nevoie de o altă completare.

                   A. Rădulescu a stăruit în repetate rânduri asupra vieţii spirituale a locuitorilor dintre Dunăre şi Mare, cu o pasiune motivată de propria-i credinţă, asupra mărturiilor creştine, adăugând edificiilor cercetate din Tomis amintite mai sus date privind „Bazilicile creştine de la Axiopolis, Callatis şi Tropaeum Traiani” în vol. „De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice şi monumente creştine”, Galaţi, 1987, şi tot acolo, „Bazilici şi monumente creştine în contextul etnogenezei româneşti din sec. III-IV în Dobrogea”.

                Un semn al preţuirii sale este şi îngrijirea şi continuarea unui text inedit a prof. A. Rădulescu de către I.P.S., prof. Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisu-lui, în lucrarea „Mitropolia Tomisului, tradiţie şi actualitate”, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 2004; cum ni se spune în Argumentul acestui volum, este „o istorie creştină a provinciilor danubiano-pontice”, de la apostolicitatea creştinismului românesc, până la reorganizarea ecleziastică în epoca modernă şi contemporană, o caldă pledoarie pentru cunoaşterea istorică şi păstrarea tradiţiilor creştine şi a valorilor lor morale.

                   Cunoaşterea deplină a zonei ponto-danubiene, spiritul larg de cuprindere şi de a discerne esenţialul, bogăţia de informaţii şi limbajul clar, sunt doar câteva din caracteristicile lucrării „Istoria românilor dintre Dunăre şi Mare, Dobrogea”, Bucureşti, 1979, alcătuită în colaborare cu prof. Ion Bitoleanu şi reeditată ulterior (ediţia a II-a – Istoria Dobrogei, Bucureşti, 1988) inclusiv într-o formă prescurtată (A Concise History of Dobrudja, Bucureşti, 1987), volum care şi-a dovedit de la început valoarea şi interesul ştiinţific.

                  Despre valoarea operei ştiinţifice a regretatului profesor A. Rădulescu, dincolo de aprecierile de moment vorbeşte timpul, cel care dă întotdeauna măsura strădaniilor noastre, opera sa trecând demult pragul consacrării.

                    Dintre multiplele calităţi ale omului A. Rădulescu aş aminti aici perseverenţa cu care a susţinut proiectele de cercetare timp de decenii, reuşind să creeze pe lângă sine o şcoală constănţeană de arheologie, ale cărei roade nu vor înceta să se vadă.

 

MARIA BĂRBULESCU