Muzeul de

Istorie

Națională și

Arheologie

Constanța

Muzeul de

Istorie

Națională și

Arheologie

Constanța

BILETE ON-LINE

Expoziții ONLINE

Mihai IRIMIA

(1942 - 2011)

La sfârşitul lunii februarie, lumea arheologică a suferit o ireparabilă pierdere prin încetarea din viaţă a lui Mihai Irimia. Încercând să scriu despre Mihai Irimia am căutat o definiţie a omului. În locul unei definiţii am ales însă o concluzie: “a fost un OM!”. Enunţul, de o tulburătoare simplitate, rezumă parcursul unei vieţi cu trăiri, sentimente, atitudini, realizări, speranţe. Având de toate acestea parte, Mihai Irimia le-a înnobilat cu sufletul său curat, caracterul frumos şi gândirea generoasă. La un bilanţ aniversar din 2007 (Mihai Irimia la 65 de ani) ne doream să-l avem mult timp alături. La acea dată lista lucrărilor ştiinţifice număra trei cărţi şi peste 100 de articole, note, rapoarte, cronici arheologice, rezumate şi recenzii publicate în reviste prestigioase din ţară şi străinătate. Arheologul Mihai Irimia nu spusese însă totul. După nici 4 ani listei iniţiale i se vor adăuga noi contribuţii: o carte şi alte 15 articole. Cartea- “Sondajul arheologic de la Satu Nou- “Vadu Vacilor” (com. Oltina, jud. Constanţa),- este rezultatul unui proiect comun cu colegul de şantier şi prietenul Niculae Conovici. Rămas singur, după dispariţia prietenului, să ducă la capăt proiectul, Mihai Irimia şi-a asociat, spre final, colaborarea cu Anca Ganciu de la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” din Bucureşti. A considerat întotdeauna o onoare împrejurarea de a semna în calitate de coautor o contribuţie ştiinţifică şi de a-şi omagia colegii. O făcea cu dăruire şi sinceritate; amintirile îmbrăcau o haină literară, iar dincolo de cuvinte se citea afecţiunea deosebită faţă de oameni şi bucuria recunoaşterii valorilor. Mai avea încă de scris. Cea mai mare parte a materialelor de la Satu Nou- Valea lui Voicu se afla în curs de prelucrare, urmând ca rezultatele să fie făcute cunoscute într-un viitor pe care şi-l dorea cât mai apropiat. Pe biroul de lucru şi la desenat erau materiale arheologice de la Ţibrinu; o nouă lucrare de doctorat aştepta să fie recenzată. Lucra neobosit, lucra cu plăcere, lucra din obişnuinţă; era la întrecere cu timpul şi cu sine însuşi. Din păcate timpul nu a mai avut răbdare şi, brusc, omul s-a sfârşit. Nu şi opera. Moartea să fie, atunci, un punct sau doar o simplă virgulă? (Livia BUZOIANU, MIHAI IRIMIA , PONTICA 44 (2011), p. 11-15)

„Lucra neobosit, lucra cu plăcere, lucra din obişnuinţă; era la întrecere cu timpul şi cu sine însuşi. Din păcate timpul nu a mai avut răbdare şi, brusc, omul s-a sfârşit. Nu şi opera. Moartea să fie, atunci, un punct sau doar o simplă virgulă?” Livia Buzoianu

“La Facultatea de Istorie din Iaşi, pe care am urmat-o în perioada 1960-1965, am avut ocazia, încă din anul I, să particip la săpăturile arheologice de pe şantierul eneolitic de la Tîrpeşti, sub coordonarea unui colectiv format din Vladimir Dumitrescu, Hortensia Dumitrescu, Silvia Marinescu-Bîlcu şi Ersilia Tudor. La Tîrpeşti s-a descoperit, în anul 1961, statuia Gânditorului, o replică extrem de reuşită a celebrei statuete a Gânditorului de la Cernavodă. Cele două culturi cărora statuetele Gânditorului le aparţin aveau legături şi se interferau într-o anumită măsură. “ Mihai IRIMIA

Studiile cercetătorului MIhai Irimia rămân de referință, fie că au ca obiectiv necropolele getice de la Bugeac sau aşezarea de la Gura Canliei, dovezile hallstattiene de la Rasova‐Malul Roşu sau cele greceşti de la Corbu de Jos, aşezările de la Satu Nou sau populațiile autohtone şi alogene din Dobrogea. Este recunoscut în țară şi străinătate, lucrările îi sunt citate şi opiniile sale ţin loc de argumente. A participat la peste 150 de manifestări ştiinţifice organizate în țară de Institutele de Arheologie ale Academiei Române, Institutul Român de Tracologie, muzee, Ministerul Culturii şi Cultelor, Comisia Națională de Arheologie, universități etc. A participat la manifestări ştiințifice international de la la Sofia, Veliko Târnovo, Roma, Viena, Tutzing‐München, Moscova, Chişinău, Sofia‐ Iambol. A fost membru al Comisiei Internaționale pentru promovarea studiilor indo‐europene şi trace, membru al Comisiei Naționale de Arheologie (între 1986‐2004), vicepreşedinte al Comisiei zonale a Monumentelor Istorice (între 1996‐2002), vicepreşedinte al Comisiei regionale 2 a Monumentelor Istorice (între 2002‐2006), secretar (din 1970) şi preşedinte (între 2000‐2005) al Societății de Studii Clasice, filiala Constanța; secretar (din 1982) şi preşedinte (din 2000) al Institutului Român de Tracologie, filiala Dunărea de Jos; referent ştiințific oficial în peste 70 de comisii de doctorat la universități de prestigiu din țară (Bucureşti, Iaşi, Constanța) şi institute de cercetare ale Academiei Române. Tot de profesionalism – tradus acum prin obiectivitate şi corectitudine în munca cu oamenii, cu birocrațiile şi sistemele în tranziție, a dat dovadă şi în funcția de director adjunct (1979‐1990) şi director (1990‐1992) al muzeului. Responsabilităților ştiințifice li s‐au adăugat cele administrative. Şi le‐a asumat deopotrivă, fără să favorizeze pe unele în detrimentul celorlalte.

LISTA LUCRĂRILOR ȘTIINȚIFICE

“Sunt bucuros să constat că interesul pentru arheologie nu a scăzut în preocupările tinerilor care urmează cursurile facultăţilor de istorie. Aş putea să le sugerez tinerilor să pornească, chiar din anul I, cu ideea că acest domeniu le va oferi imense satisfacţii spirituale şi ştiinţifice, dar nu... materiale. Chiar dacă munca desfăşurată pe căldură, în praf, pe ploaie, în spaţii de cazare fără stelele hotelurilor de pe litoral, pare foarte grea, studenţii vor găsi o atmosferă prietenească. Ei trebuie să înţeleagă că arheologia este o carte cu un singur lector şi dacă nu înregistrează absolut corect toate situaţiile din teren, constatate în cercetările arheologice, distrug această carte. Pentru ca urmaşii lor să poată cunoaşte ceea ce ei descoperă, trebuie să întocmească un plan corect al descoperirilor. Arheologii sunt singurii martori ai unei situaţii pe care o şi desfiinţează, odată cu avansarea săpăturilor, situaţie unică, pe care nu o mai întîlnesc în acelaşi şantier arheologic.” Mihai Irimia – iunie 2006

MIHAI IRIMIA -OMUL

MIHAI IRIMIA -

STUDENTUL

MIHAI IRIMIA -

CERCETĂTOR

MIHAI IRIMIA -

PROFESOR

MIHAI IRIMIA -

COLEG ȘI PRIETEN

MIHAI IRIMIA -

ARHEOLOG

Tur virtual

Resurse Web

Organigrama

Declarații de avere

rapoarte de activitate

Adresa: Piața Ovidiu nr. 12,

900745, Constanța.

Tel./Fax: +4 0241 618 763

E-mail: minaconstanta@gmail.com

date de contact

caută în site

Copyright © 2015 Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Hosted by