\u00cen urm\u0103 cu aproximativ un veac, la 24 august 1930, ziarul \u201eDobrogea Jun\u0103\u201d publica, la rubrica \u201e\u00censemn\u0103ri feminine\u201d, un jurnal de c\u0103l\u0103torie semnat de M. Costin, institutoare, despre o excursie pe care membrii Ateneului Popular \u201eCentral\u201d Constan\u021ba au f\u0103cut-o pe Dun\u0103re, la Viena.<\/p>\n\n\n\n
Excursia \u00eencepe la Constan\u021ba, cu \u00eembarcarea \u00een trenul care \u00eei va duce p\u00e2n\u0103 la Giurgiu, de unde grupul se \u00eembarc\u0103 pe vasul austriac \u201eHelios\u201d, navig\u00e2nd apoi spre Budapesta \u0219i Viena. C\u0103l\u0103toria este privit\u0103 ca o modalitate de relaxare \u0219i refacere dup\u0103 perioadele de munc\u0103 intens\u0103, iar pentru autoarea articolului, dup\u0103 un an de examene \u0219i activitate intelectual\u0103, apropierea de natur\u0103 reprezint\u0103 un adev\u0103rat remediu pentru oboseal\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Articolul se remarc\u0103 at\u00e2t prin descrierea peisajelor \u0219i a activit\u0103\u021bilor desf\u0103\u0219urate \u00een excursie, c\u00e2t \u0219i prin stilul s\u0103u. Scris de o institutoare, textul are un ton sensibil, romantic \u0219i meditativ. Peisajele Dun\u0103rii devin pretexte pentru reflec\u021bii despre natur\u0103, suflet \u0219i existen\u021b\u0103, iar c\u0103l\u0103toria cu vasul devine o experien\u021b\u0103 aproape poetic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Red\u0103m \u00een r\u00e2ndurile urm\u0103toare un fragment elocvent:<\/p>\n\n\n\n
\u201eDup\u0103 un an de munc\u0103 intelectual\u0103, pe care \u00eel \u00eenchei cu o risip\u0103 mare de energie, \u00een examene \u0219i lucr\u0103ri de sf\u00e2r\u0219it de an, sim\u021bi nevoia unei diversiuni, unei schimb\u0103ri de decor, care s\u0103-\u021bi refac\u0103 energia \u0219i apetitul pentru reluarea muncii cu c\u0103r\u021bile. Cau\u021bi un contrabalans \u00een oboseal\u0103 fizic\u0103. Combinat\u0103 cu pl\u0103cerea \u0219i c\u0103ut\u00e2nd, g\u0103se\u0219ti c\u0103 numai escursia \u00ee\u021bi ofer\u0103 aceast\u0103. Iat\u0103 considera\u021biile ce ne-au \u00eendemnat ca, urm\u00e2nd pe d-l profesor Z\u0103goicea, \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 frumoas\u0103 de la \u00eenceputul lui iulie s\u0103 ne \u00eendrept\u0103m c\u0103tre Dun\u0103rea albastr\u0103 \u0219i s\u0103 cerem undelor ei s\u0103 ne poarte leg\u0103n\u00e2ndu-ne c\u0103tre \u021b\u0103rmurile \u021b\u0103rilor ce ud\u0103. Iat\u0103-ne deci \u00een gar\u0103, to\u021bi cu cocarde tricolor, veseli, plini de speran\u021be, pentru o c\u0103l\u0103torie pl\u0103cut\u0103 \u0219i \u00eent\u0103ritoare dar \u0219i cu ceva grije ascuns\u0103 c\u0103 va fi prea obositoare, Ateneul popular central fiind o societate de oameni de toate v\u00e2rstele; de la septuagenarul P\u0103rinte Ionic\u0103, cel ce \u0219tie s\u0103 predice a\u0219a frumos cuv\u00e2ntul Domnului \u0219i p\u00e2n\u0103 la micul Nicu\u0219or Z\u0103goicea, care \u0219tie s\u0103 c\u00e2nte at\u00e2t de frumos din vioara-i de care nu s-a desp\u0103r\u021bit tot drumul acesta. (…)<\/em><\/p>\n\n\n\n \u00cen fine ne \u00eembarc\u0103m pe vasul austriac \u201eHelios\u201d. O c\u0103l\u0103torie pe Dun\u0103re e remediul cel mai bun contra surmenajului sau oric\u0103rei boli provenit\u0103 din prea mult\u0103 risip\u0103 de energie. Oh, nu \u0219tiu de unde a\u0219 g\u0103si culoarea, nuan\u021ba de cuvinte, care s\u0103 poat\u0103 reda senza\u021bia de dolce farniente, ce sim\u021bi privind de pe un chezlong spre coverta vasului la diferitele peisagii ce se succed \u00een mersul aci lin, aci repede al vaporului. Privind aci la valurile albastre, aci la \u021b\u0103rmurile verzi \u0219i p\u0103duroase, aci la ora\u0219ele ce z\u0103rite de departe par speran\u021bele ce populeaz\u0103 via\u021ba noastr\u0103 intern\u0103, aci la un dulce r\u0103s\u0103rit de soare sau la un bl\u00e2nd \u0219i melancolic apuc, sim\u021bi mai bine ca oric\u00e2nd cele dou\u0103 p\u0103r\u021bi ce formeaz\u0103 fiin\u021ba noastr\u0103: materialul \u0219i spiritul\u201d.<\/em><\/p>\n\n\n\n Ateneul Popular \u201eCentral\u201d din Constan\u021ba era una dintre societ\u0103\u021bile cultural-artistice \u00eenfiin\u021bate \u00een urbea lui Ovidiu din entuziasmul unor intelectuali locali \u0219i care urm\u0103reau emanciparea intelectual\u0103 a publicului. Informa\u021biile disponibile arat\u0103 c\u0103 societatea a avut sediul \u00een strada Sm\u00e2rdan nr. 8, un cor \u0219i o orchestr\u0103 proprii \u0219i a avut excursii la Viena, Paris sau Istanbul. Pre\u0219edinte era profesorul N. Z\u0103goicea.<\/p>\n\n\n\n Reclama zilei: \u201eCristea, t\u00e2n\u0103rul nostru caricaturist, va expune \u00een ultimele zile ale lunei august \u00een vitrina libr\u0103riei \u201eCartea Rom\u00e2neasc\u0103\u201d o serie de caricaturi locale\u201d (Dobrogea Jun\u0103, 24 august 1930)<\/strong><\/p>\n\n\n\n