Britanicul Sir Samuel White Baker (8 iunie 1821- 30 decembrie 1893) a fost un mare explorator, v\u00e2n\u0103tor, inginer, militar, naturalist \u0219i scriitor. \u00cen anul 1859, dup\u0103 o via\u021b\u0103 plin\u0103 de aventuri, Samuel White Baker (r\u0103mas v\u0103duv dup\u0103 prima so\u021bie) pleac\u0103 pe Dun\u0103re \u00eentr-o expedi\u021bie de v\u00e2n\u0103toare, \u00eempreun\u0103 cu un prieten. Ambarca\u021biunea sa se stric\u0103 \u0219i astfel ajunge la Vidin, unde tocmai avea loc o v\u00e2nzare de sclavi (practic\u0103 \u00eenc\u0103 admis\u0103 \u00een Imperiul Otoman). Principalul personaj scos la licita\u021bie este o blond\u0103 \u0219i frumoas\u0103 fat\u0103 de numai 15 ani, pe nume Barbara Maria Szazs (Sass) – Finjanjian (ulterior Finnian) \u0219i care avea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een istorie sub numele de lady Florence Baker.<\/p>\n\n\n\n
Barbara Maria Szasz, viitoarea lady Florence Baker, s-a n\u0103scut \u00een ora\u0219ul Nagyenved (ast\u0103zi Aiud, Rom\u00e2nia). A ajuns orfan\u0103 dup\u0103 ce tat\u0103l s\u0103u, ofi\u021ber \u00een armata maghiar\u0103, a fost ucis \u00een Revolu\u021bia din 1848. Refugiat\u0103 la Vidin a ajuns sclav\u0103 de lux \u00een familia unor armeni ce cre\u0219teau \u0219i educau fete pentru a le vinde apoi demnitarilor otomani.<\/p>\n\n\n\n
Britanicul se \u00eendr\u0103goste\u0219te imediat de t\u00e2n\u0103r\u0103, \u00eencearc\u0103 s\u0103 o cumpere, dar pierde \u00een fa\u021ba pa\u0219ei de Vidin. Se decide s\u0103 o r\u0103peasc\u0103 pe fat\u0103 \u0219i \u00eempreun\u0103 fug la Bucure\u0219ti, unde cu ajutorul consulului general al Regatului Unit, \u00eei ob\u021bine un pa\u0219aport britanic. For\u021bat s\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103seasc\u0103 de lucru, apeleaz\u0103 la rela\u021biile sale \u0219i de\u0219i \u00ee\u0219i dorea s\u0103 fie vice-consul la Kiustenge, ob\u021bine postul de superintendent al consor\u021biului DBSR (care construia calea ferat\u0103 Kiustenge \u2013 Tchernavoda \u0219i exploata portul Kiustenge). Aventurierul a r\u0103mas aici, timp de un an \u0219i jum\u0103tate, \u00eempreun\u0103 cu Florence, pe care o prezenta tuturor ca Lady Baker, de\u0219i nu erau c\u0103s\u0103tori\u021bi legal (\u00eenc\u0103). \u00cen timpul liber, cei doi v\u00e2nau \u00een \u00eemprejurimile ora\u0219ului, ea fiind deghizat\u0103 \u00een b\u0103rbat, scandaliz\u00e2nd astfel celelalte doamne britanice ce tr\u0103iau \u00een ora\u0219. \u00cen timpul reziden\u021bei de la Kiustenge, Baker a publicat \u00een revista britanic\u0103 The Field <\/em>nu mai pu\u021bin de 14 articole despre fauna, flora \u0219i geografia zonei Kiustenge. De asemenea, el s-a remarcat ca un om extrem de curajos: \u00een timpul unei furtuni \u00eengrozitoare, s-a aruncat \u00een apele \u00eenghe\u021bate ale m\u0103rii pentru a salva un marinar r\u0103nit, sc\u0103pat de pe un vas ce se scufundase \u00een apropierea portului.<\/p>\n\n\n\n Cu doar c\u00e2teva zile \u00eenainte de 4 octombrie 1860, data inaugur\u0103rii liniei ferate Kiustenge-Tchernavoda, Samuel White Baker \u0219i Florence von Sasz (Baker) au p\u0103r\u0103sit Dobrogea. Anul urm\u0103tor i-a g\u0103sit \u00een Africa, unde \u0219i-au \u00eenceput noua aventur\u0103, cea de exploratori.<\/p>\n\n\n\n \u00cen 1864 cei doi au descoperit lacul Albert, care a fost considerat la acea vreme principala surs\u0103 a Nilului. Lacul a fost numit astfel \u00een memoria prin\u021bului consort al reginei Victoria, decedat \u00een 1861. Ast\u0103zi, Lacul Albert se g\u0103se\u0219te pe teritoriile statelor Uganda \u0219i Republica Democrat\u0103 Congo. Descoperirea lacului le-a adus celor doi celebritatea mondial\u0103.<\/p>\n\n\n\n Samuel White Baker \u0219i so\u021bia sa au luptat \u00eempotriva traficului de sclavi care se mai practica \u00een Africa. Exploratorul a devenit, cu acordul Egiptului, Guvernator General al Bazinului Nilului. Ani mul\u021bi mai t\u00e2rziu, cei doi Baker s-au \u00eentors \u00een Marea Britanie, s-au c\u0103s\u0103torit legal \u0219i au fost \u00eennobila\u021bi. Drumul lor spre glorie a trecut \u00eens\u0103 \u0219i prin micul or\u0103\u0219el Kiustenge, aflat \u00een plin\u0103 dezvoltare \u0219i ajuns \u00een 1860 la aproximativ 3000 de locuitori….<\/p>\n\n\n\n Reclama zilei<\/u><\/strong> \u2013 Non plus ultra! Ultima inven\u021bie a secolului XX! Vre\u021bi s\u0103 preveni\u021bi incendiile? Cump\u0103ra\u021bi sting\u0103torul Knock-Out! Cel mai nou \u0219i mai perfec\u021bionat aparat, brevetat \u00een Fran\u021ba \u0219i Rom\u00e2nia. Reprezentant pentru Dobrogea \u2013 Gheorghe Ste\u021bcu. Strada Unirei, no.2. <\/em>(1926)<\/strong><\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Britanicul Sir Samuel White Baker (8 iunie 1821- 30 decembrie 1893) a fost un mare explorator, v\u00e2n\u0103tor, inginer, militar, naturalist \u0219i scriitor. \u00cen anul 1859, dup\u0103 o via\u021b\u0103 plin\u0103 de aventuri, Samuel White Baker (r\u0103mas v\u0103duv dup\u0103 prima so\u021bie) pleac\u0103 pe Dun\u0103re \u00eentr-o expedi\u021bie de v\u00e2n\u0103toare, \u00eempreun\u0103 cu un prieten. Ambarca\u021biunea sa se stric\u0103 \u0219i […]<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":7813,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[92],"tags":[91,86,84,85],"class_list":["post-7832","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-astazi-la-constanta","tag-constanta","tag-istorie","tag-minac","tag-muzeu"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/minac.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7832","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/minac.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/minac.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/minac.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/minac.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7832"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/minac.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7832\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7833,"href":"https:\/\/minac.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7832\/revisions\/7833"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/minac.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/7813"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/minac.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7832"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/minac.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7832"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/minac.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7832"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}