Monumentul care face obiectul prezentării noastre este din marmură, întreg și de formă rectangulară. Are chenar simplu, mult mai lat în partea inferioară unde este inscripția în limba greacă. În câmpul reliefului este reprezintat Cavalerul Trac în galop spre dreapta,văzut din semiprofil, ușor întors la dreapta, tânăr, fără barbă, cu părul buclat. Ochii, nasul, gura sunt schițați ușor. Este îmbrăcat în tunică scurtă, încinsă la mijloc, cu pliuri verticale în partea inferioară. Mantia, prinsă în față la gât, flutură în spate, în formă de evantai cu cinci falduri. Nu se distinge încălțămintea. Mâna stângă ține frâul iar cea dreaptă este ridicată în gest de benedictio Latina (gest care sugerează și rolul de mare preot al Cavalerului Trac). Calul se află în galop, iar picioarele din față sunt ridicate deasupra unui altar de formă circulară. Se vede copacul sacru cu 12 frunze stilizate și cu șarpele încolăcit, destul de vizibil. Lipsesc elementele specifice care însoțesc de obicei cavalerul vânător: lancea, câinele și mistrețul.

Sub relief se află o inscripție pe trei rânduri. Scrierea este îngrijită, fără ligaturi, iar înălțimea literelor este între 1-1,3 cm.

Textul inscripției:

Ἥρωι Δωσαηνῷ ἐπηκόῳ εὐχαρι-

στήριον ἀνέθηκεν Ῥοῦφος Ῥού-

φου ὑπὲρ τῶν ἰδίων.

Traducere:

„Eroului Dosaenos, lui cel care împinește dorințele, Rufus fiul lui Rufus a dedicat din resurse proprii (acest relief ) în semn de multumire.”

Inscripția prezintă un interes deosebit, atestând un epitet până acum necunoscut al Cavalerului Trac Ἥρως Δωσαηνός. Probabil epitetul Dosaenos, derivă de la numele unei localități în care era adorată divinitatea. În ce privește pe dedicant, Rufus fiul lui Rufus, cel care ridică monumentul, numele lui indică un grec romanizat. După grafie, monumentul datează din sec. II d. Chr.

INSCRIPTION DEDICATED TO THE TRACIAN HORSEMAN

The marble relief with the representation of the Thracian Horseman and with an inscription in Greek was discovered by chance in 1959 in the town of Arsa (which belongs to the Callatian territory) during the autumn agricultural work.

The Thracian Horseman is a deity of Thracian origin that the Greeks assimilated, calling it Heros or Heron. Having a very ancient origin, he was probably worshiped as the protector of fields and flocks, later becoming the tutelary god of the home and family property, and even a kind of personal genius under whose protection the person was. Sometimes he is given the epithet propylaios ("the one who is in front of the doorway/gate"), precisely as a protector of the family home. He was worshiped especially in the Roman era, and his iconography is known to us from a large number of reliefs, where he appears as a man on horseback. Depending on the actions he has to perform, the Thracian Horseman appears accompanied by divinities, worshipers or animals.

Regarding the attitude of the god-hunter, it must be specified that this refers to the fight against death from which, sometimes, you can emerge victorious, hunting being considered a virtuous and sacred exercise at the same time, which ensures immortality. It is believed that in the representations of a fighter-warrior or hunter, the Thracian Horseman symbolizes the divinity of justice and good, who defeats the forces of darkness symbolized by the boar. In some representations the picture is completed by the sacred tree - which symbolizes the vegetation and fertility of the soil - and the snake, considered the protector of sanctuaries and sacred places and which are also symbols of regeneration and eternal life.

The Thracian Horseman fighter or hunter is frequently represented on the marble stelae, where he symbolizes the heroism of the deceased, giving to these stelaes a votive character, thus intertwining the funerary character of the monument with the votive character of the representation. These monuments are of particular interest because they reflect one of the first aspects of religious syncretism. Belief in immortality is also manifested in the representations of the Thracian Horseman, so that they signify not only the heroization of the deceased (divinization) but also - above all - the savior Hero prepared to lead him into the eternal world.

The monument that is the subject of our presentation is made of marble, it is whole and has a rectangular shape. It has a plain border, much wider at the bottom where the Greek inscription is. In the relief field, the Tracian Knight is represented galloping to the right, seen in half profile, slightly turned to the right, young, beardless, with curly hair. The eyes, nose, mouth are lightly sketched. He is dressed in a short tunic, tight in the middle, with vertical crinkles at the bottom. The cloak, fastened in front at the neck, waves behind in the form of a fan with five folds. The footwear is not distinguished. The left hand holds the rein and the right hand is raised in the gesture of benedictio Latina (a gesture that also suggests the role of high priest of the Thracian Horseman). The horse is galloping and its front legs are raised above a circular altar. One can see the sacred tree with 12 stylized leaves and the coiled snake, quite visible. The specific elements that usually accompany the hunting knight: the lance, the dog and the boar are missing here.

Below the relief is an inscription in three lines. The writing is neat, without ligatures, and the height of the letters is between 1-1.3 cm.

Text of the inscription:

Ἥρωι Δωσαηνῷ ἐπηκόῳ εὐχαρι-

στήριον ἀνέθηκεν Ῥοῦφος Ῥού-

φου ὑπὲρ τῶν ἰδίων.

Translation:

"To the hero Dosaenos, the wish-fulfiller, Rufus the son of Rufus dedicated from his own resources (this relief) as a sign of thanks."

The inscription is of particular interest, attesting an epithet, unknown until now, of the Thracian Horseman Ἥρως Δωσαηνός. Probably the epithet Dosaenos, derives from the name of a locality where the divinity was worshipped. As for the dedicator, Rufus son of Rufus, the one who dedicated the monument, his name indicates a Romanized Greek. According to the spelling of the inscription, the monument dates from the 2nd century AD

Expoziția Cazinoul din Constanța - o istorie în documente, artefacte și fotografii de epocă, prezentată în foaierul Bibliotecii Județene „I.N.Roman” din Constanța.

14 august - 30 septembrie 2024

Expoziție outdoor intitulată Cazinourile din Constanța: o istorie în documente și fotografii de epocă,

15 august - 30 septembrie 2024

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța are plăcerea de a vă invita la un dublu eveniment dedicat istoriei Cazinoului din Constanța, edificiu reprezentantiv pentru stilul Art Nouveau din spațiul românesc și totodată clădire-simbol a orașului nostru.

Ajuns astăzi la 114 ani de existență, Cazinoul din Constanța are o istorie

zbuciumată, dar cu toate acestea a rămas, peste timp, centrul vieții culturale și artistice a orașului în perioada sezonului estival. Aflată astăzi în plin proces de restaurare, clădirea urmează să se redeschidă publicului larg într-un timp cât mai scurt și să-și reia funcționalitatea culturală.

Pornind de la acest fapt, MINA Constanța și-a propus realizarea a două

proiecte expoziționale dedicate istoriei acestui edificiu, care se adresează,

deopotrivă, specialiștilor și publicului larg.

Astfel, în 14 august 2024, cu începere de la ora 16.00, publicul constănțean va putea admira Expoziția Cazinoul din Constanța - o istorie în documente, artefacte și fotografii de epocă, prezentată în foaierul Bibliotecii Județene „I.N.Roman” din Constanța.

În data de 15 August, cu începere de la orele 19.00, pe faleza Cazinoului din Constanța va fi prezentată o expoziție outdoor intitulată Cazinourile din Constanța: o istorie în documente și fotografii de epocă, ce va putea fi vizionată până în data de 30 septembrie 2024.

Alături de MINA Constanța în acest dublu demers cultural se află: Arhivele

Naționale ale României, Serviciul Județean Constanța al Arhivelor Naționale,Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Biblioteca Județeană „I.N.Roman” Constanța, Asociația Filateliștilor „Tomis” Constanța și Radio România Constanța, partener media.

Expozițiile au fost realizate în cadrul Proiectului cultural cu co-finanțare

nerambursabilă AFCN P 0104/02.02.2024 Patrimoniul arhitecturii de vilegiatură de la malul mării – Istoria Cazinoului din Constanța și a Cazinoului din Mamaia, Aria Patrimoniu Cultural Material.

Vă așteptăm cu drag!

 The terracotta statuette was discovered on Labirint street, in the western necropolis of the ancient city of Tomis (Constanța), during a preventive archaeological investigation carried out by a team from the Museum of National History and Archaeology Constanța. The archaeologists and anthropologists who worked at this project came to the conclusion that, of the 35 documented ancient graves, most of them belonged to children, this being a proof that in antiquity, in the absence of adequate medical care, the rates of mortality were very high among this category.

The pain of those left behind is strikingly visible in the fact that the little ones were placed in the grave together with a rich inventory consisting of ceramic and glass vessels, jewellery and especially toys, in order to ease their path to the afterlife. In one of these tombs, M20, an important discovery was made, namely a terracotta statuette of Eros/Amor that still kept the marbles inside, a sign that it had once been a much loved toy.

 M20 is an inhumation grave with an inventory consisting of a clay toy, ceramic bowl, bowl and beaker made of glass, along with a lamp. The burial was dated by specialists to the period of the  2nd century AD.

The representation of Eros/Amor in the form of this terracotta toy should not surprise us, the little winged god, the son of Venus and Ares, represented also the carefree childhood, always joyful and protected by the love of parents. Beyond the assigned functionality, the toy also had to protect its young owner, make him smile, driving away bad thoughts and evil eye. It was placed by the loved ones in this particular grave to keep the little one company, dispelling the darkness of death until he will be reunited with his loved ones.

The god is represented seated, with one leg bent and wings closed, holding a bird (rooster) in his arms which he feeds from a bunch of grapes. The rooster is one of the birds that frequently accompanies the god and ensures for the mortals the beginning of a new day, the sounds of the rooster’s at dawn being considered auspicious by the ancients. The tomb was discovered intact, and therefore, we think that the little toy did its duty, Eros protected its master, banishing for him the loneliness and darkness of death, and guided him to the light, among new friends!

Piesa, care face obiectul prezentării noastre, păstrează pronunțate influențe grecești dar și romane. Vasul este produs într-un atelier microasiatic, poate chiar în Pergam în secolul  I a. Chr.  Este un skyphos lucrat din argilă de culoare galben-cărămizie și este acoperit la exterior cu firnis. Vasul are două toarte ce pornesc puțin deasupra diametrului maxim al cupei până aproape de gură; la partea superioară toartele sunt ornate cu butoni, iar gura este ușor răsfrântă spre exterior.

        Prezintă două registre cu graffiti, unul pe corpul vasului, cu litere adânc incizate, celălalt pe talpa piciorului.

  Text inscripției (corpul vasului):

Ἑρμῆς ὁ κερδοποιός

Φιλίσσκῳ εὐείλατος

ἐφʼ ἒτους

  Traducere:

       „Fie ca Hermes, cel care aduce câștigul, să fie milostiv cu Philiskos tot anul.”  ISM VI.2, 622.

Inscriptie text (pe talpa piciorului):

           ΦΙ   (monogramă)

        Philiskos este probabil un negustor (comerciant) tomitan care îi cere zeului, prin intermediul inscripției de pe vas, să-i protejeze afacerile. Monograma de pe fundul vasului poate fi interpretata ca  abrevierea numelui lui Philiskos.

Zeul Hermes (Mercur la romani ) este atestat la Tomis mai ales în perioada romana. Imagini ale zeului figurează pe monede și greutăți (ponduri) de plumb; în bronzuri figurate; pe altare votive din calcar; în basoreliefuri și statui de marmură. Pe cadrul superior al intrării uneia din bolțile Edificiului roman cu mozaic este inscripționat  numele  Hermeos, interpretat ca  nume al zeului sau al proprietarului magazinului care funcționa în bolta respectivă.

        Între multiplele atribuții ale zeului se pare ca la Tomis predominantă a fost cea legată de activitățile comerciale.

                                                                                              Skyphos ceramic vessel with graffiti

The ceramic vessel was discovered in a tomb in a Hellenistic necropolis, in Constanta, Mamaia Boulevard on March 30, 1987. The vessel bears an inscription dedicated to the god Hermes.

The cult of Hermes was widely spread in Tomis during the Hellenistic and Roman periods, being considered the protector of trade and travelers as well as thieves. He is the protector of shepherds - "Hermes the Criophore" and the guide of the shadows of the dead to the lands of Hell - "Hermes Psihopompos", meaning "The Companion of souls". In parallel, there is a cult of the phallic god Hermes, which seems to divulge a primitive cultural origin, at one point representing the Greek ideal of the ephebe; he would also have been the god of the wind, from where would derive, according to some interpreters, his main function, as a messenger of Olympus.

Hermes is the son of Zeus and the Pleiades Maia; he was born in a cave in Arcadia (Mount Kylene) and soon after his birth fled to Thessaly, stealing the flocks of his brother Apollo. After returning to his native cave, he found a turtle and made a lyre from its shell. Apollo, although angry, allowed himself to be conquered by the unfamiliar sounds of the new musical instrument and, in exchange for the lyre, left all the cattle to Hermes. Another time he also gave him the golden staff, the famous caduceus, which becomes the inseparable symbol of Hermes, completed with two other symbols: the wide-brimmed hat, called the petasos, and the golden winged sandals. Apollo also taught him the art of divining the future with the help of pebbles. Proud of his son's cleverness, Zeus invested him with the position of divine announcer.

Lukian of Samosata in his work Dialogues of the Gods, XXIV, paints a complex and ironic portrait of him, in his self-characterization: "I am the only one of the gods who do not get to sleep even at night, because I am forced to lead the souls to the abode of Pluto" or "I spend the day in gymnasiums, serving as announcers in assemblies and give stories to orators; I still have to put things in order in the affairs of the dead."

The piece, which is the subject of our presentation, retains pronounced Greek and Roman influences. The vessel is produced in an Asia Minor workshop, perhaps even in Pergamum in the 1st century BC. It is a skyphos made of brick-yellow clay and is covered on the outside with varnish. The vessel has two spouts that start a little above the maximum diameter of the cup until close to the mouth; on the upper part, the slats are decorated with buttons, and the mouth is slightly turned outwards.

           It features two registers of graffiti, one on the body of the vessel, with deeply incised letters, the other on the bottom.

Text of the inscription (vessel body):

  Ἑρμῆς ὁ κερδοποιός

  Φιλίσσκῳ εὐείλατος

  ἐφʼ ἒτους

Translation of the inscription:

       "May Hermes, the presiding over gain, be very merciful to Philiskos all year."  ISM VI.2, 622.

Text of the inscription (on the bottom):

       ΦΙ   (monogram)

         Philiskos is probably a Tomitan merchant (trader) who asks the god, via the inscription on the vessel, to protect his business. The monogram on the bottom of the vessel can be interpreted as the abbreviation of the name of Philiskos.

         The God Hermes (God Mercury for the Romans) is attested in Tomis, especially in the Roman period. Images of the god appear on lead coins and weights (pounds); in figured bronzes; on limestone votive altars; in bas-reliefs and marble statues. The name Hermeos is inscribed on the upper frame of the entrance of one of the vaults of the Roman Building with mosaics, interpreted as the name of the god or the owner of the shop that operated in that vault.

        Among the multiple attributes of the god, it seems that in Tomis the predominant one was related to commercial activities.

Evenimentul „Zilele Europene ale Arheologiei”, desfășurat în perioada 14-16 iunie 2024, a adus zâmbete pe chipurile a sute de copii și adulți.

Cu această ocazie, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în parteneriat cu Primăria Comunei Grădina și Palatul Copiilor Constanța, a organizat diverse ateliere de creație și jocuri menite să transmită celor mici respectul pentru istoria României și patrimoniul cultural.

Suntem recunoscători colaboratorilor, fără ajutorul cărora evenimentul nu ar fi avut același impact: Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria” Constanța, Cercetașii României, Cercul de ceramică din cadrul Palatului Copiilor Constanța, Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța, Asociația Studențească ,,HISTORIPOL”, Școala Gimnazială nr. 1 Grădina, Grădinița cu Program Normal Grădina, Asociația „Dobrogea Străbună”, On Plonge Junior.

Mulțumim tuturor participanților pentru că au ales să petreacă timpul alături de noi și promitem șă ne revedem anul viitor, la a V-a ediție a „Zilelor Europene ale Arheologiei”!

Fotografii: Alexandra Neacșu (Asociația Studențească „HISTORIPOL”)  și Adrian Irimia (Muzeul de Istorie Națională și Istorie Constanța)

Exponatul lunii mai 2024. Fragmente din placajul Edificiului cu mozaic din Tomis

Edificiul cu mozaic din Tomis (IV-VI p.Chr.), un impresionant monument construit pe faleza de sud-vest a orașului antic Tomis, a fost descoperit în anul 1959 și introdus în circuitul de vizitare în anul 1970. Cercetările arheologice s-au desfășurat de-a lungul mai multor ani, sistematic, o perioadă în paralel cu lucrările de restaurare, conservare și ridicare a construcției de protecție. Edificiul este bine-cunoscut pentru mozaicul care îi acoperă podeaua, din care se mai păstrează astăzi 425-450 mp, din cei, probabil, 2000 mp pe care îi închideau zidurile marii săli și care par să fi fost acoperiți în totalitate cu tesserae colorate. Exponatul lunii mai propune o incursiune în lumea decorului interior al lumii antice, prin prisma descoperirilor făcute aici.

Placajul cu marmură albă și colorată întregea imaginea grandioasă a marii săli cu mozaic care se întindea pe terasa superioară a edificiului.  Toți cei patru pereți ai sălii cu mozaic par să fi fost placați cu marmură. Martori stau urmele crampoanelor din bronz identificate pe zidurile încă rămase în picioare (Fig. 1), amprentele lăsate în mortarul încă păstrat la partea inferioară a zidului de SE, dar și descoperirile de plăci căzute în apropierea intrării în încăperile boltite de pe nivelul inferior, pe traseul zidului care închidea sala pe această parte.

Decorul pereților marii săli era variat prin jocul de culori al diferitelor tipurilor litice, modul în care era prelucrată suprafața lor, forma diferită în care erau tăiate și mai ales prin motivele decorative complexe sculptate în marmurele albe, de bună calitate. Au fost identificate plăci  rectangulare de diferite dimensiuni, simple sau cu decor organizat în câmpuri, capitele de incrustație, frize, plinte, bare de separare/fixare. Majoritatea descoperirilor o constituie plăcile din marmură albă, nedecorate, plasate, după cum arată amprentele păstrate pe mortarul conservat in situ, la partea inferioară a zidului, ca o bordură. Peste această înălțime intervenea decorul format din plăci cu diverse motive (geometrice, vegetale, antropomorfe și zoomorfe). Plăcile înalte, cu trei sau mai multe câmpuri decorative (din păcate niciuna păstrată integral) (Fig. 2) marcau marginile fiecărui pilastru, terminându-se la partea superioară cu câte un capitel de incrustație, după cum au propus arhitecții care au colaborat la interpretarea materialului provenit din săpătură în anii 60-70 ai secolului al XX-lea (Fig. 3 ) și după cum a fost ilustrat într-un articol recent (Fig. 4). Este un mod de mimare a existenței unor coloane, precum și al decorului în frescă practicat foarte des în perioada romană timpurie. Este o „pictură în piatră”, mult mai durabilă și pregătită să treacă testul timpului decât au fost frescele.

Zonele de proveniență ale plăcilor au fost identificate de curând în cadrul unui proiect de cercetare care are în vedere reluarea analizei decorului și publicarea rezultatelor obținute. Marmura de cea mai bună calitate provine de la Dokimeion, din Asia mică. Prokonnesos a furnizat altă parte importantă din marmurele de la Edificiul cu mozaic. Marmurele colorate fac parte dintr-un proiect de cercetare desfășurat în prezent prin colaborarea Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța cu Institutul de Arheologie Vasile Pârvan, București.

Ansamblul de plăci decorative pentru clădirea din Tomis pare să fi fost subiectul unei comenzi speciale, substanțiale, pentru decorarea noii clădiri. Transportul a fost făcut pe calea apei.

Fig. 1. Zidul de sud-est al sălii cu mozaic. Sunt vizibile urmele crampoanelor care susțineau placajul și mortarul păstrat numai în partea inferioară, până la aproximativ 1,10 - 1,20 m înălțime.

Fig. 2. Fragment de placaj cu decor în registre. În registrul median era reprezentat un Dioscur și calul său.

Fig. 3. Una dintre propunerile de organizare a decorului interior al sălii cu mozaic făcute în timpul operațiunilor de conservare, restaurare și introducere în circuitul de vizitare a edificiului cu mozaic, în anii 60-70 ai secolului trecut (Arhiva MINAC).

Fig. 4. Propunere de organizare a decorului pentru sala cu mozaic (M. Mărgineanu Cârstoiu, Fragments d’architecture avec images sculptées a Tomis: les Dioscures et Héracles, Caiete ARA 9 (2018), p. 115, Fig. 10).

Fig. 5. Terasa mediană a Edificiului cu mozaic din Tomis.

Fig. 6. Fragment din pavimentul cu mozaic

Fragments of the marble cladding of the Mosiac floored building in Tomis.

The mosaic floored edifice from Tomis (4th – 6th c. AD), an impressive monument built on the south-west cliff of the ancient city of Tomis, was discovered in 1959 and has been opened for the public since 1970. Archaeological research was carried out systematically for several years, and for the last of them in parallel with the works of restoration, conservation and erection of the modern protection construction. The building is well-known for the mosaic that covers its floor, of which 425-450 sq m are still preserved today, of the probably 2000 sq m that were enclosed by the walls of the great hall and which appear to have been completely covered with colored tesserae. The exhibit of the month proposes a short walk into the world of interior design of the ancient world, through discoveries made here.

The veneer of white and colored marble completed the grandiose picture of the great mosaic hall on the upper terrace of the edifice. All four walls of the mosaic hall appear to have been faced with marble. Witnesses are the traces of bronze studs identified on the walls still standing (Fig. 1), the impressions left in the mortar still preserved at the lower part of the SE wall, but also the discoveries of fallen slabs near the entrance to the vaulted rooms on the lower level, along the direction of the wall that enclosed the hall on this side.

The decoration of the walls of the great hall was varied by the play of colors of the different lithic types, the way their surface was worked, the different shape in which they were cut and above all by the complex decorative motifs carved in the high quality white marbles. Rectangular slabs of different sizes, simple or with decoration, inlay capitals, friezes, plinths, separating/fixing bars have been identified. The most numerous finds are the undecorated, white marble slabs, most of them placed at the lower part of the wall, as a border, as shown by the impressions on the mortar preserved in situ. From this point upwards, more complex decoration was placed. Long, tall slabs with three or more decorative fields (unfortunately none fully preserved) (Fig. 2) marked the edges of each pilaster, ending, at the top, with an inlaid capital, as proposed by the architects who collaborated on the interpretation of the material excavated in the 60s-70s of the 20th century (Fig. 3 ) and as illustrated in a recent article (Fig. 4). It is a way of mimicking the existence of columns, as well as the fresco decoration practiced very often in the early Roman period. It is a "painting in stone", much more durable and ready to pass the test of time than the frescoes were.

The areas of provenance of the marble veneer have recently been identified as part of a research project that intends to resume the analysis of the decor and publish the results. The best quality marble comes from Dokimeion in Asia Minor. Prokonnesos provided another important part of the marbles of the Mosaic floored building. The colored marbles are being analyzed in an ongoing research project (National History Museum in Constanța and „Vasile Pârvan” Insitute in Bucharest).

The set of decorative tiles for the Tomis building appears to have been the subject of a substantial special order for the decoration of the new building. Shipping was done by sea.

Fig. 1. Southeast wall of the mosaic floored hall. Traces of the studs that supported the marble cladding are visible, as well as the mortar preserved only in the lower part, up to about 1.10 - 1.20 m high.

Fig. 2. Fragment of marble slab with decoration in registers. In the middle register a Dioscuros and his horse were represented.

Fig. 3. One of the proposals for organizing the interior decoration of the mosaic floored hall (MINAC Archive).

Fig. 4. Proposal for organizing the decor on the walls of the mosaic floored hall (M. Mărgineanu Cârstoiu, Fragments d’architecture avec images sculptées a Tomis: les Dioscures et Héracles, Caiete ARA 9 (2018), p. 115, Fig. 10).

Fig. 5. The middle terrace of the Mosaic floored building from Tomis.

Fig. 6. Fragment of the mosaic pavement.

Revista Pontica 56 se bucură de un nou număr suplimentar, SUPPLEMENTUM X, un volum dedicat memoriei reputatului profesor, arheolog și epigrafist Alexandru Avram (1956- 2021). Acesta a fost un neobosit cercetător al antichității grecești, puternic legat de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța prin numeroase şi constante colaborări științifice, dar şi prin sentimente de prietenie şi prețuire. Volumul, editat de cercetătorii Livia Buzoianu, Vasilica Lungu și Dragoș Hălmagi, cuprinde o evocare dedicată marelui istoric și nu mai puțin de 40 de articole de foarte bună calitate științifică, semnate de 50 de specialiști de excepție din Europa, care l-au cunoscut sau cu care a colaborat de-a lungul timpului. Publicaţia cuprinde un volum imens de informaţii privind variate cercetări ştiinţifice specifice perioadelor grecești și romane, contribuțiile fiind structurate pe mai multe capitole: Historica, Archaeologica, Epigraphica, Amphorica și Nomismata. Supplementum X (revista Pontica 56) a fost tipărit în condiții grafice de excepție, într-un tiraj de 250 de exemplare, el urmând să fie disponibil la vânzare și online, pe site-ul revistei sau în bazele de date din care aceasta face parte. Și acest volum este publicat la aceeași editură prestigioasă din Cluj-Napoca.

Cel de al treilea volum este semnat de cercetătorul habil. Gabriel Mircea Talmațchi și este intitulat Monede celtice și geto-dacice în contextul comunit ăților locale din nord-estul Traciei (secolele III-I a.Chr.). Apărut la editura Eikon din București, bucurându-se de condiții grafice deosebite, este o sinteză cuprinzătoare a tuturor descoperirilor monetare celtice și geto-dacice din teritoriul istro-pontic cunoscute din bibliografia de specialitate, la care se adaugă un bogat lot de descoperiri inedite, cu acest prilej valorificate după o muncă depusă cu migală în strângerea datelor de interes pe parcursul ultimilor 30 de ani, din surse variate (instituționale, arheologice, întâmplătoare și prin expertize). Interpretarea acestor descoperiri, corelarea celor monetare cu realitățile arheologice și istorice specifice secolelor III-I a.Chr., a condus la identificarea un tablou mai exact privind rolul monedelor celtice și geto-dacice în mediul local tracic, cu precădere a celui aflat pe malul dobrogean al fluviului Dunărea. Direcția și cauzele pătrunderi ilor, zonele cu descoperiri și consecințele impactului asupra comunităților locale reprezintă câteva din aspectele metodologice urmărite etapizat.

Un ultim volum lansat aparține arheologului Nicolaie Alexandru, intitulat Callatis, oraș grecesc în ținutul geților, apărut la editura Mega din Cluj-Napoca în anul 2024. Acesta este de fapt o monografie istorică și arheologică a orașului Callatis, unde este prezentat peisajul antic și evoluția geomorfologică a orașului Callatis, perioada precolonială și raportarea așezării la spațiul getic. Istoria orașului este integrată în istoria antică greacă, romană și creștină, din secolul IV a.Chr până în secolul VII p.Chr. Fiind o adevărată istorie a orașului susținută de dosarul arheologic, sunt prezentate: fortificații, elemente de urbanism, edificii publice sau private, zone sacre, necropole, inventare arheologice și descoperiri din teritoriul agricol callatian.

Toate aceste noi apariții editoriale lansate la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța sperăm foarte curând să se adauge reperelor privind cercetarea de profil a istoriei și arheologiei spațiului danubiano-pontic, atât ca reviste de specialitate cu capitole consacrate, cât și ca monografii propriu-zise, pentru variate epoci istorice și pentru diferite categorii de piese arheologice, epigrafice și monetare. Noile titluri se adresează unui public larg avizat doritor să cunoască istoria și arheologia spațiului danubiano-pontic și nu numai.

MEMBRII REȚELEI PARTICIPANȚI LA EXPOZIȚIE: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, București, Muzeul Ororilor Comunismului în România, București, Memorialul Revoluției din Timișoara, Muzeul Universității din București,

Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Naţional Brătianu, Ștefănești, jud. Argeș, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța Muzeul Țării Crișurilor Oradea, Complexul Muzeal Arad, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Casa Muzeelor Iaşi, Muzeul Judeţean Buzău, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Casa Memorială Iuliu Maniu, Bădăcin, jud. Sălaj, Muzeul Amintirilor din Comunism, Brașov, Muzeul Marton Aron, Sândominic, jud. Harghita, Muzeul Cineastului Amator, Reșița, Casa memorială a victimelor dictaturii comuniste din România, Sfântu Gheorghe, Muzeul Abandonului, Societatea Culturală Condiția Română, Petrila, Muzeul Mineritului din Petroșani, Muzeul Colectivizării, Tămăşeni, jud. Neamţ, Centrul de Informare şi Documentare privind regimurile totalitare - Casa natală Gh. Gheorghiu Dej, Bârlad, Muzeul Consumatorului Comunist, Timișoara, Muzeul de Pânze și Povești, Ţara Făgăraşului și din Republica Moldova: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, Complexul muzeal în aer liber în

memoria victimelor represiunii politice, Mereni, Muzeul de Istorie a Satului Avdarma, UTA Găgăuzia și Institutul de istorie ProMemoria din Chişinău.

ECHIPA: Expoziția a fost concepută și dezvoltată de o echipă formată din: Irina Hasnaș Hubbard, dr. muzeograf MOCR (curatoriat); arh. Adina Anghel și arh. Dan Ionescu (design mobilier expozițional); Delia Cornea, muzeograf dr. șef secție Expoziții și muzee în teritoriu, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța – coordonator expoziție la MINAC;

Alexandru Groza, manager MOCR (coordonator proiect) și Andreea Alexandra Dinu MOCR (responsabil comunicare).

ORGANIZATORI: Muzeul Ororilor Comunismului în România (MOCR) își propune să devină un spațiu al memoriei victimelor represiunii comuniste și să păstreze vie amintirea suferinței lor prin următoarele două linii principale de acțiune: crearea de bază patrimonială și

asigurarea de centre de documentare în parteneriat cu institutele de cercetare. Principalele activități vizează un efort susținut de consolidare a unei borne culturale și instituționale prin intermediul expozițiilor, evenimentelor, conferințelor, experiențelor imersive și mai ales a

dezbaterii publice în vederea construirii unei imagini clare și obiective asupra traumelor suferite de către români în perioada 1945-1989. (https://www.mocr.ro/)

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) este o prestigioasă instituţie publică de cultură, care își desfășoară activitatea prin expoziția de la sediul central și complexele muzeale și arheologice din teritoriu: Histria, Adamclisi, Cernavodă, Capidava, Hârşova, Ulmetum și Murfatlar. În 2024 se împlinesc 145 de ani de la prima atestare documentară a muzeului constănțean, instituție care s-a consacrat prin patrimoniul bogat și variat de artefacte arheologice și istorice, precum și prin cercetarea desfășurată pe tot cuprinsul județului Constanța. (https://www.minac.ro/)

PARTENERI MEDIA: AGERPRES, Radio România Cultural, Modernism, Amos News

Literatura de specialitate a identificat acest tip de statuetă drept reprezentarea Demetrei și a fiicei sale Kore - Persephone.

Mitologia antică o identifică pe Demetra ca fiind zeița care patronează, în principal, agricultura, recoltele, grânele și fertilitatea solului, extinzându-și protecția asupra sănătății, căsătoriei și nașterii ușoare și fiind una dintre zeitățile care are putere și în lumea de dincolo.

Ea este fiica titanului Cronos și a soției sale Rhea, soră cu Zeus, Hades, Poseidon, Hera și Hestia. Ca și restul fraților ei, a fost înghițită de tatăl său la naștere și salvată de către fratele său Zeus. Cu el, Demetra o va avea pe Kore - Persephone, ea însăși o zeiță a vegetației și  fertilității.

Legenda despre cele două divinități povestește că, având acordului lui Zeus, Hades a răpit-o pe Persephone și a dus-o în lumea de dincolo, pentru a fi regină. Demetra a căutat-o în zadar pe fiica sa și a cerut tuturor zeilor să-i spună unde poate fi aceasta. Din păcate, nici unul dintre zei nu s-a încumetat să-i răspundă mamei, deși cu toții văzuseră ceea ce se întâmplase. Singurul care s-a îndurat de durerea ei a fost Helios - soarele. Acesta a văzut scena răpirii, din carul său solar cu care traversa bolta cerească. După ce Helios i-a povestit, Demetra l-a rugat pe Zeus să-i poruncească lui Hades să o înapoieze pe fiica sa, însă rugămințile și lacrimile ei nu au fost ascultate. Prin urmare, zeița a decretat că, dacă fiica ei nu îi va fi înapoiată, pe pământ nu va mai crește nimic, oamenii și animalele vor muri de foame, iar zeii vor dispărea în lipsa rugilor muritorilor și întreaga lume se va sfârși. Și așa a venit seceta și nimic nu mai creștea pe pământ. Nu mai existau flori, fructe și grâne, animalele au început să moară iar oamenii l-au rugat fierbinte pe Zeus să o asculte pe Demetra. Din Olimp, Zeus i-a poruncit lui Hades să o înapoieze pe Persephone, mamei sale. Însă, în nefericirea ei, fiica Demetrei mâncase semințe de rodie, singurul fruct pe care-l găsise pe tărâmul lui Hades și astfel soarta ei a fost pecetluită. Legile zeilor spuneau că oricine mânca în lumea de dincolo, trebuia să rămână acolo pe veci. Pentru a o îndupleca pe Demetra și astfel să salveze omenirea, Zeus a decretat că Persephone va sta cu mama sa jumătate din an, iar cealaltă jumătate cu Hades - soțul său, în împărăția morților. Și astfel, legenda spune că au fost instituite anotimpurile. Primăvara, când Kore - Persephone se întoarce la mama sa, natura revine la viață, apar primele flori, pomii și grânele încep să crească, oamenii și animalele se veselesc împreună cu Demetra. Toamna, când fiica se întoarce în împărăția soțului său, mama se întristează și natura moare în așteptarea primăverii ce va veni.

Având în vedere legenda care ne vorbește despre iubirea dintre mamă și fiică, prezența celor două statuete în mormântul de la Tomis se poate explica foarte ușor. Este în mod clar vorba despre un mormânt de femeie, căreia pentru a-i ușura trecerea în lumea de dincolo, cei dragi i-au pus cele două mici statuete, un simbol al dragostei neînvinse care luptă cu moartea și luminează calea sufletului prin întunericul rece, spre renaștere.

Statuetele pot fi admirate la sediul instituției, din Piața Ovidiu, nr. 12, Constanța.

La începutul primăverii, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța vă dorește tuturor o primăvară fericită și cu multă dragoste, iar mamelor și fiicelor lor le urează un an cu multă sănătate și fericire și le mulțumește pentru că ele ne fac viața mai frumoasă!

La mulți ani, doamnelor și domnișoarelor!

In December 2023, a preventive archaeological research was carried out on Labirint street from Constanța, where a small part of the western necropolis of ancient Tomis was documented, with 35 graves being investigated.

In one of these graves, M15- dated to the 2nd century A,D., along with other items of the funerary inventory (a bowl, a lamp, miniature glass vessel, globular glass vessel, fragmentary glass cup and 6 beads), two terracotta statuettes were also discovered, each with the identical representation of two female characters.

The two small statuettes were made of clay, which was fired in the kiln, probably being  worked in the same mold. From an iconographic point of view, they bear the image of the upper part of the body of female characters, seated on a throne with a back and handles, joined from the hips to the shoulder.

They are dressed in a low-cut tunic tight under the breasts, decorated with necklaces around the neck and having a hairstyle with a parting in the middle and a bun at the back of the head, decorated with high triangular diadems. The representation is of good quality, with many details, the strands of hair, fine lips, straight nose and almond eyes of the characters are visible.

Specialized literature has identified this type of statuette with double representation, as the representation of Demeter and her daughter Kore-Persephone.

Ancient mythology identifies Demeter as the goddess who mainly patronizes agriculture, crops, grains and soil fertility, extending her protection over health, marriage and healthy birth, being one of the deities who also has power in the underworld.

She is the daughter of the titan Cronus and his wife Rhea, sister to Zeus, Hades, Poseidon, Hera and Hestia. Like the rest of her siblings, she was swallowed by her father at birth and saved by her brother Zeus. With him, Demeter will have Kore-Persephone, herself a goddess of vegetation and fertility.

The legend of the two of them, tells us that, with the consent of Zeus, Hades kidnapped Persephone and took her to the underworld to become his queen. Demeter searched in vain for her daughter and asked all the gods to tell her where she could be. Unfortunately, none of the gods dared to tell the mother what had happened to her daughter, although they all saw Hades. The only one who felt sorry for the mother's pain was Helios. He saw the scene of the abduction, from his solar chariot with which he crossed the sky. After hearing what Helios told her, Demeter asked Zeus to command Hades to return her daughter, but her pleas and tears were in vain. Therefore, the goddess decreed that if her daughter was not returned, nothing would grow on the earth, people and animals would starve, and the gods would disappear without the prayers of mortals, and the whole world would end. And so, the drought came and nothing grew on the earth, there were no more flowers, fruits and grains, the animals began to die and the people fervently begged Zeus to listen to Demeter. Zeus asked Hades to return Persephone to her mother. But in her misfortune, Persephone had eaten pomegranate seeds, the only fruit she had found in the realm of Hades, and so she had to remain in the underworld. The laws of the gods said that whoever ate in the afterlife, had to stay there forever. In order to pacify Demeter and save the people, Zeus decreed that Persephone would spend half the year with her mother, and the other half with her husband Hades, in the realm of the dead. And thus, legend has it, the seasons were instituted. In the spring, when Kore-Persephone returns to her mother, nature returns to life, the first flowers appear, trees and grains begin to grow, and people and animals rejoice with Demeter. In autumn, when she returns to her husband's kingdom, the mother grieves and nature dies in anticipation of the coming spring.

Considering the legend related to the love between mother and daughter, the presence of the two statuettes in the tomb from Tomis can be easily explained. It is clearly a grave of a woman, to whom, in order to facilitate her passage to the afterlife, her loved ones placed the two small statuettes, as a symbol of the love who fight death and illuminate the path of the soul through the cold darkness, to the rebirth.

The two statuettes can be admired at the institution's headquarters, from Piața Ovidiu, no. 12, Constanta.

At the beginning of spring, the Museum of History and Archaeology in Constanța wishes you all a happy spring, full of love! We also wishes mothers and their daughters a year full of health and happiness and thanks them for making our lives more beautiful!

Happy birthday to all young ladies and ladies!