țigla cu reprezentări figurate

de la CAPIDAVA

(Sec. VI p. Chr.)

Graţie proiectului de restaurare şi conservare a cetăţii din anul 2015, cercetările arheologice desfăşurate în perimetrul fortificaţiei, au scos la lumină o cantitate considerabilă de obiecte dătând din secolele IV-VI p. Chr. Printre acestea se află şi o tiglă cu reprezentarea unui personaj uman incadrat de doua scene zoomorfe. Piesa, descopertită pe latura de vest a cetăţii, în dreptul turnului 1 în caroul S-51, se alătură altor obiecte cu simboluri creştine găsite de-a lungul timpului la Capidava, lucru care întăreşte încă odată importanţa centrului ecleziastic aflat aici în perioada romano-bizantină, semnalat de altfel şi în sursele literare antice (Notitiae Episcopatuum).

Din punct de vedere stratigrafic obiectul a fost decoperit în nivelul de distrugere prin incendiere, datat în a doua jumătate a secolului al VI-lea p. Chr., surprins şi în alte sectoare ale cetăţii. Ţigla a fost găsită deasupra unui zid (denumit convenţional Z7), într-un strat de dărâmătură format din blochete de chirpici ars, bârne carbonizate, cuie, scoabe, ţigle, olane etc. Contextul arheologic, indică clar utilizarea ei ca material de construcţie folosită la acoperişul clădiri, al cărui caracter încă nu a fost foarte bine stabilit. Amplasarea în apropierea bazilici paleocreştine, ar putea plasa clădirea în cadrul complexului monarhal aflat în acest sector al cetăţii.

Scena infatiseaza un personaj masculin, plasat central, incadrat de doua reprezentari zoomorfe. Desi lucrata naiv, imaginea este corect realizata din punct de vedere anatomic, fiind respectate atat proportiile cat si unele detalii ale vestmantului. Personajul este figurat purtand nimb, ce incadreaza cuafura reprezentata schematic prin intermediul a unsprezece bucle. Nasul, ochii si gura sunt stilizate prin linii si puncte . In zona gatului, apare semnul crucii, o dovada suplimentara cu privire la religia personajului. Bratele sunt orientate spre cer, in ipostaza oranta iar palmele sunt figurate succint, cu doar trei degete, obtinandu-se astfel o noua reprezentare a crucii. Vestmantul este schematizat sub forma unui con desfasurat, decorul acestuia fiind realizat prin linii intersectate succesiv. Membrele inferioare sunt bine reprezentate cu detalii atent realizate in zona genunchilor. Acest aspect sustine ipotetic faptul ca personajul descinde din randurile cavaleristilor. Un alt argument pentru aceasta varianta este reprezentarea zoomorfa plasata in dreapta  personajului ce infatiseaza dupa toate probabilitatile un cal. In stanga  se afla  o a doua reprezentare dar care nu a putut fi identificata cu precizie din cauza starii de conservare a tiglei.

Imaginea a fost conceputa in pasta cruda a tiglei prin impresionarea lutului cu un obiect ascutit si bine finisat inainte ca aceasta sa fie arsa intr-un cuptor specializat. Ea reprezinta probabil opera mesterilor caramidari ce se indeletniceau cu producerea acestui tip de materiale de constructie sau a unui personaj independent ce si-a manifestat spiritul ludic/ religios in timpul fabricarii sarjei respective de tigle. In orice caz, reprezentarea este plina de simbolism fiind printre cele mai vechi manifestari de acest gen din Dobrogea romana, stilul de realizare precum si contextul arheologic  plasand piesa in secolul al VI-lea p.Chr.

Tigla cu reprezentari figurate nu constituie o manifestare singulara pentru arta crestina de acest gen. Lucrata prin tehnici simple, neelaborate, de multe ori fiind opera unor artisti anonimi, ea este incarcata de simbolism, credinta si semnificatii.

Pe un mic fragment ceramic descoperit in anul 1993, la Capidava, s-a putut identifica, intr-o reprezentare schematica, un personaj calare pe cal, purtand in mana stanga insemnul crestin al crucii. Fragmentul  are forma unui triunghi isoscel si a facut parte dupa toate aparentele din componenta unui platou ceramic.

Imaginea incizata reprezinta un personaj masculin,  echipat de lupta, calare pe cal, in deplasare spre stanga. Personajul priveste inainte si pare a fi militar. Acesta tine in mana dreapta fraul calului si un scut oval, fara umbo. In mana stanga militarul tine o lance ridicata cu intentia clar sugerata de a-i utiliza varful metalic pentru intepare. Impreuna cu lancea, inmanunchiat, militarul tine o cruce foarte bine incizata. Capul si chipul militarului, schitate sumar la scara desenului, pozitia trupului – dreapta - , directia privirii, pozitia de aparare a mainii drepte, , elanul mainii stangi confera desenului atat un spirit agresiv dar si victorios in atmosfera generala a tabloului. Trupul subtire al personajului sugereaza tineretea sa.

 Desi naiv, desenul a fost executat de o persoana ce avea experienta inciziei pe ceramica, deoarece a fost bine incadrat de spatiul oferit de micul fragment, respectandu-se proportiile, detaliile fiind corect redate.

Astfel de reprezentari sunt des intalnite in zona orientala a Imperiului Roman dintre cele mai cunoscute fiind cele de la Dura Europos.

Mundus muliebris

Instrumente de înfrumusețare utilizate de femei în antichitate

În  cadrul proiectului  Exponatul   lunii   la   Muzeul   de   Istorie   Națională  și Arheologie Constanța au fost selectate pentru luna martie a anului 2016, obiecte integrate ritualului de înfrumusețare al femeii antice. Cele 7 artefacte, conservate în depozitele  instituției,   vor   fi   expuse   pe   întreg   parcursul   lunii   martie   în vitrina  destinată  exponatului   lunii,   sub   numele  Mundus   muliebris.   Instrumente   de înfrumusețare  utilizate   de   femei   în antichitate.  Împreună, acestea ilustrează o mică parte din universul feminin din antichitate: tehnici de înfrumusețare prin utilizarea   de   cosmetice   (pyxis din   marmură   –   recipient   pentru   păstrarea cosmeticelor sau a bijuteriilor, 3 unguentaria din sticlă – flacoane utilizate pentru păstrarea  substanțelor   cosmetice   ușor   volatile)   sau   alte   ustensile   specifice procesului de înfrumusețare (2 piepteni din perioade istorice diferite – unul roman timpuriu, iar celălalt bizantin -, o oglindă de mână).

Exponatele pot fi admirate la Muzeul de Istorie Națională  și Arheologie Constanța, începând de  miercuri, 9 martie 2016, ora 1100.

UNITĂȚI DE MĂSURĂ DIN TIMPUL LUI

ALEXANDRU IOAN CUZA

Exponatul lunii ianuarie la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța este reprezentat de o serie de unități de măsură din timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Vizitatorii pot vedea, în original, două tipuri de oka-le și metrul-etalon, unități de măsură unice, impuse, prin lege, de domnul Principatelor Române.

 Alexandru Ioan Cuza – Domnul Unirii, Domnul Ţăranilor

(24 ianuarie 1859 - 10/11 februarie 1866)

 Momentul 1859 reprezintă, în istoria românilor, debutul realizării statului naţional unitar român. Personalitatea cea mai importantă este colonelul Alexandru Ioan Cuza, ales domn al Moldovei - pe 5 ianuarie 1859 - şi al Ţării Româneşti - pe 24 ianuarie 1859.

 Obiectivul urmărit de liderii politici români a fost acela de a pune bazele unui stat modern, printr-un sistem de legi şi măsuri:

- mai 1864: o nouă constituţie: Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris, prin care Principatele Române se numesc România, cu capitala la București.

- una dintre cele mai importante reforme îi viza pe ţărani. Pentru realizarea acesteia, a fost nevoie de Legea secularizării averilor mănăstireşti închinate la Muntele Athos (17 decembrie 1863). Legea rurală (16 august 1864) înlătura iobăgia iar ţăranii eliberaţi primeau pământ.

Anul 1864 este unul al reformelor:

- iulie 1964 - Legea electorală - lărgirea dreptului de vot, prin scăderea censului.

- 5 decembrie 1864 - Legea asupra instrucţiunii Publice. Au fost înfiinţate universităţile de la Iaşi (1860), Bucureşti (1864).

- Legea pentru organizarea judecătorească. Promulgarea Codului penal şi Codului civil.

- 15 septembrie 1864 - Legea pentru adoptarea sistemului metric de măsuri şi greutăţi. Între unitățile de măsură: ocaua, metrul etalon, stânjenul, pogonul.

 Aceste legi sunt completate de alte măsuri, între care:

- reforma fiscală;

- unificarea armatei, a vămilor, a poştei şi telegrafului;

- înfiinţarea Armatei Naţionale Române;

- înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin.

Domnul Unirii şi legăturile lui cu Dobrogea

Alexandru Ioan Cuza a trecut de două ori prin Dobrogea, în drumul spre Constantionopol.

Prima călătorie, în 1860. Atunci a străbătut drumul Galaţi-Sulina. Călătoria este descrisă de Dimitrie Bolintineanu, care făcea parte din suita care-l însoţea.

Mai importantă pentru noi, dobrogenii, este trecerea pe pământ dobrogean, spre capitala Imperiului Otoman, din mai 1864. De data aceasta, Cuza vroia să obţină recunoaşterea noii Constituţii a ţării. Domnul a călătorit pe calea ferată Cernavodă-Constanţa, cu trenul expres condus de preşedintele companiei engleze D.B.S.R., Trevor Barkley, care, drept mulţumire, la sfârşitul călătoriei, a primit un ceas cu iniţialele domnului bătute în diamante. La Cernavodă, musulmanii l-au întâmpinat pe Domnul României cu urale şi cu un batal înfăşurat în Tricolor.

Decretul-lege nr. 1181 din 15 septembrie 1864: „sistemul metric de greutăți și măsuri se adoptă și măsurile întrebuințate până acum se desființează în toată întinderea României”.

Metrul etalon, introdus în 1864 de Alexandru Ioan Cuza, este confecţionat din alamă, cu gradaţia aplicată pe o bandă de argint. Are gravată indicația „Metru etalon. Principatele Unite Române”. Este păstrat în cutia sa originală, din lemn. Prototipul este cel francez, care reprezintă a 10 milioana parte din cuartul meridianului pământului.

Ocaua lui Cuza reprezintă unitatea de măsură pentru lichide și greutăți. A fost introdusă, prin lege, în 1866.

Greutatea de 3 oka.

Oka cu 7 submultipli, ce măsoară de la 200 până la 4. Fiecare dintre submultiplii, are inscripționat, pe fundul său, gramajul.

Greutățile de alamă de la un kilogram în jos puteau avea și forma unor pahare conice, ce se puteau introduce unul în celalalt și păstra într-o cutie.

JUCĂRII DE EPOCĂ ROMANĂ

DESCOPERITE LA TOMIS

(sec. II - III p. Chr.)

Exponatul lunii decembrie la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța este reprezentat de o serie de jucării de epocă romană descoperite la Tomis.

Imaginația copiilor era stimulată în antichitate prin practicarea unor jocuri sau prin utilizarea unor jucării similare cu cele mai îndrăgite de copiii zilelor noastre. Precursoarele jucăriilor moderne erau confecționate manual din lut, piele, lemn, paie sau diferite alte materii organice. Surse antice scrise amintesc inclusiv broscuțe sculptate în coaja tare a rodiilor. Astfel descrie Aristophanes posibilitățile de divertisment ale copiilor, prin vocea unuia dintre personajele sale din piesa Norii: „când era un mic copil, atât de înalt, obișnuia să construiască mici căsuțe, bărcuțe și care de cursă din piele, mici broscuțe drăgălașe sculptate în rodii, nici nu îți imaginezi cât de drăguț”. Pentru perioada romană, informațiile lui Martial (Marcus Valerius Martialis) despre jucării sunt cele mai detaliate și se referă în special la tipurile și modul de confecționare a mingiilor.

Alte surse din care putem afla despre jucăriile antice sunt cele iconografice. Cele mai interesante sunt scenele pictate pe vasele grecești, pe care întâlnim o gamă variată de reprezentări: de la bebeluși care se folosesc de antemergătoare (cadru puțin înalt, prevăzut cu două sau patru roți), zornăitoare sau biberoane, până la adolescenți care joacă diverse tipuri de jocuri la modă.

Descoperirile arheologice rămân însă sursele cele mai importante, în măsura în care obiectele s-au conservat suficient de bine pentru a putea beneficia de o interpretare cât mai veridică. Piesele selectate se încadrează în următoarele categorii:

1. Zornăitoare

Prima jucărie avută de un copil era zornăitoarea, pe care o putea manipula singur, de la o anumită vârstă. Dimensiunile mari ale unor astfel de piese sugerează însă că ele erau acționate și de părinți, pentru a-și distra pruncii. Puteau fi confecționate din diferite materiale, însă numai cele din ceramică sau metal s-au păstrat până astăzi. Aveau forme diferite, cele de animale fiind cel mai des întâlnite. Piesele din colecția MINAC provin din mediul funerar, fiind găsite în morminte de copii din necopola romană a orașului Tomis.

2. Zornăitoare mobile

Copiii care ajunseseră la vârsta la care se puteau deplasa singuri se jucau cu un tip de zornăitoare mai avansat: zgomotul era produs de bilele sau boabele din interior prin tractarea jucăriei, prevăzută de obicei cu două sau chiar patru roți. Exemplarul din inventarul MINAC, singurul întreg, reprezintă un căluț, pe două roți ceramice, cu un orificiu în partea anterioară, prin care era introdus șnurul de care era tras de copil.

3. Păpuși

Păpușile puteau fi confecționate din cârpe, paie, lemn etc, chiar acasă. Cele considerate de lux erau produse de meșteri specializați, din ceramică, uneori chiar pictate în culori vii. Unele aveau chiar membre mobile, putând fi așezate în poziții ce imitau posturile umane. De obicei acestea erau jucăriile preferate de fetițe. Piesa din inventarul MINAC însă se numără printre jucăriile băieților, deoarece reprezintă un soldat. Sunt încă vizibile detaliile de uniformă și scut ale soldatului roman. Picioarele mobile îl făceau cu siguranță o jucărie atractivă, de care însă beneficiau numai copiii familiilor înstărite. Uneori acest tip de păpuși avea sulița din mâna dreaptă detașabilă. Piesa provine dintr-un mormânt de copil din necopola Tomisului roman.

Jucăriile expuse pot fi datate în perioada romană a secolelor II – III p. Chr.

BASORELIEF DEDICAT CAVALERULUI TRAC

descoperit la Capidava

(sec. II-III p. Chr.)

Exponatul lunii octombrie este reprezentat de un basorelief dedicat Cavalerului Trac (sec. II-III p. Chr.) descoperit anul acesta în timpul cercetărilor arheologice efectuate în cadrul proiectului de restaurare a cetății Capidava.

Cavalerul Trac reprezintă o divinitate sincretică a panteonului traco-greco-roman întruchipând un personaj călare adesea în împrejurări cinegetice. Grecii îl numeau Theos Heros, iar romanii Deus Sanctus Heron.

Cavalerul Trac a fost preluat de iconografia creștină pentru a-l reprezenta pe Sfântul Gheorghe.

Iconografia Eroului Cavaler este, cu unele mici excepții, aceeași pe toate monumentele sculpturale: Cavalerul Trac, călare, în mers spre dreapta; mantia, prinsă pe umărul stâng cu o fibulă, îi flutură în spate; cu mâna stângă ține dârlogii calului. În fața sa se află copacul sacru, dintre crengile căruia se vede șarpele și un altar cu focul aprins. Este însoțit de obicei de un câine. Sculptural, caracterul divers al Cavalerului Trac este sugerat fie de reprezentarea acestuia în mers liniștit, ținând în mâna dreaptă o patera, sau un rhyton, ori făcând gestul de benedictio latina; fie galopând, ridică cu mana dreaptă o lance cu care va străpunge vânatul, după care aleargă câinele. Vânatul îl reprezintă de cele mai multe ori un mistreț. Alteori, în locul mistrețului apare un iepure sau o căprioară. Datorită sincretismului religios, Cavalerul Trac capată un caracter complex: divinitate a naturii, a vieții, a vânătorii, htoniană.

Cavalerul Trac este divinitatea cel mai bine documentată în panteonul Dobrogei romane. Peste 90 de reprezentări sculpturale, la care se adaugă atestările epigrafice, sunt dovezi de necontestat ale popularității cultului Cavalerului Trac.

În teritoriul dobrogean, piesa descoperită recent la Capidava prezintă bune analogii cu cele descoperite la: Arsa, Callatis, Ciobănița, Gura Calniei, Ostrov, Topraisar și Tomis.

INSCRIPȚIE FUNERARĂ

ÎN LIMBA GREACĂ

(sec. IV p. Chr.)

Exponatul lunii septembrie este reprezentat de o inscripție în limba greacă dinsecolul IV p. Chr., descoperită în timpul amenajării parcării Centrului Comercial Maritimo din Constanța.

Zona respectivă este cunoscută și pentru alte descoperiri arheologice grecești și romane de factură diversă.

Textul inscripției iese în evidență prin aluzia pe care o face la viața de dincolo, fapt ce constituie o trimitere la religia creștină. Totodată, textul este și un ecou la credința despre viață și moarte din opera lui Homer.

INSCRIPȚIA ÎN LIMBA GREACĂ

DE LA SĂCELE

(18 - 19 p. Chr.)

În cadrul seriei "Exponatul lunii" la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a fost ales pentru luna iulie 2015 un artefact de o deosebită importanță pentru vestul Pontului Euxin în perioada romană timpurie. Inscripția în limba greacă a fost descoperită întâmplător în anul 2012, în comuna Săcele (jud. Constanța) și provine probabil de la Histria.

Decretul datează din timpul împăratului Tiberius, putând fi plasat mai exact între anii 18-19 p.Chr. Importanța textului constă mai ales în confirmarea unor informații transmise prin opera poetului Ovidius, exilat la Tomis. Conținutul inscripției oferă suficient temei pentru afirmații referitoare la statutul atât de discutat al cetății Histria în perioada romană, dar și la instaurarea puterii romane în zona litorală a Dobrogei antice.

Inscripția a fost prezentată pentru prima dată în cadrul congresului internațional "Interconectivity in the Mediterranean and Pontic World during the Hellenistic and Roman Periods", organizat la Constanța, în anul 2013 și a văzut lumina tiparului în actele acestei manifestări științifice, într-un articol semnat de cercetătoarele constănțene Maria Bărbulescu și Livia Buzoianu.

AMFORĂ ROMANĂ DE TIP SAC

utilizată în transportul uleiului de măsline

(sec. III - IV p. Chr.)

Începând cu luna aprilie, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța vă invită să admirați și să descoperiți poveștile unor piese interesante și valoroase din patrimoniul muzeului în cadrul proiectului ”Exponatul lunii”.

Exponatul lunii aprilie este o amforă romană de tip sac utilizată în transportul uleiului de măsline (sec. III - IV p. Chr.). Amfora, aflată într-o stare foarte bună de conservare, a fost descoperită în timpul unor prospecțiuni submarine la marginea platoului continental în largul Mării Negre, la adâncimea de 126 m. Acest tip de amforă reprezintă o raritate pentru zona litoralului vest-pontic, foarte puține exemplare fiind descoperite până în prezent în formă întreagă.