Complexul muzeal Histria

(text selectat din expoziția "140 DE ANI DE ARHEOLOGIE DOBROGEANĂ", MINAC , 2018)

 

 

 

 

 

 

Dunărea, după ce străbate întreaga Europă, se varsă în mare, și anume în Pontul Euxin, lângă Histria, cetate locuită de coloniști milesieni.ˮ (Herodot, Istorii, 2.33).

         Istros/Histria, cea mai veche colonie grecească de pe țărmul vestic al MăriiNegre, a fost întemeiată de milesieni la 657–656 a. Chr. Deși cetatea a fost identificată pe teren încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, primele cercetări sistematice au fost inițiate în anul 1914 de Vasile Pârvan. La conducerea șantierului, s-au succedat Scarlat Lambrino, Emil Condurachi, Dionisie M. Pippidi, Petre Alexandrescu, Alexandru Suceveanu. La cercetări au participat, de-a lungul timpului, GrigoreFlorescu, Emilian Popescu, Nubar Hamparțumian, Suzana Dimitriu, Maria Coja, Aurelian Petre, Maria Alexandrescu Vianu, Catrinel Domăneanțu, arh. Dinu Theodorescu.

       Cercetarea arheologică este organizată sub coordonarea Institutului de Arheologie „Vasile Pârvanˮ din București. Din colectivul actual de cercetare fac parte: arheologii Alexandru Avram și Mircea Victor Angelescu (coordonatori), Irina Achim, Iulian Bîrzescu, Mircea Dabîca, Florina Panait Bîrzescu, arhitecții Monica Mărgineanu Cârstoiu și Virgil Apostol.

        Instituții partenere: Universitatea Rostock (Konrad Zimmermann), Maison de l'Orient, Lyon (Pierre Dupont), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (Virgil Lungu, Constantin Băjenaru, Irina Sodoleanu, Gabriel Talmațchi, Laurențiu Cliante), Muzeul Național de Istorie a României (Crișan Mușeteanu, Paul Damian, Adela Bâltâc, Eugen Paraschiv-Grigore, Alexandru Bădescu), Universitatea „Al. I. Cuzaˮ din Iași  (Octavian Bounegru), Universitatea București (Valentin Bottez, Alexandra Țârlea, Alexandra Lițu, Alexandra Bivolaru, Iulia Iliescu), Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei (Viorica Rusu-Bolindeț), Institutul de Arheologie Belgrad (arhitecta Gordana Milošević), University of Texas (Adam Rabinowitz).

          Monument istoric: CT-I-s-A-02681 în LMI

         Situată odinioară într-un golf marin, astăzi lacul Sinoe, nu departe de gurile Dunării, fluviu de care și-a legat existența, cetatea histrienilor a contribuit decisiv timp de 14 veacuri la definirea unui spațiu de interculturalitate în nord-vestul Pontului Euxin.

          În cei peste 100 de ani de cercetări arheologice sistematice, au fost realizate numeroase și importante descoperiri, precum: ziduri de incintă din toate perioadele antice, de la cea arhaică la cea romană târzie, necropola tumulară din epoca greacă, unde au fost identificați circa 1000 de tumuli, zona sacră grecească, cu câteva dintre monumentele de cult care o compuneau, adică patru temple (de exemplu templul lui Zeus, templul Afroditei), numeroase altare și baze votive; diverse cartiere civile, fie cu locuințe modeste, cum sunt cele din perioada arhaică, descoperite pe așa-numitul „Platou”, în partea de vest a cetății, fie cu străzi și case somptuoase, începând cu sfârșitul perioadei clasice și ajungând la un cartier rezidențial bine conservat (Domus), situat pe acropola cetății; două edificii termale; șase basilici paleocreștine, situate atât în interiorul (episcopală, cu criptă sau „Florescu”, „Pârvan”), cât și în exteriorul cetății romane târzii, edificii de cult creștine, dintre care se remarcă, prin planul său cu transept și sculptura arhitecturală din marmoră de import, basilica episcopală; necropola plană din epoca romană târzie din zona Basilicii extra muros; așezări și necropole aflate în teritoriul histrian, aparținând diferitelor epoci (Istria Pod, Istria Bent, Nuntași, Tariverde, Fântânele, Sinoe). Pe lângă monumentele amintite, micile descoperiri (inscripții, sculpturi, fragmente arhitecturale, ceramică, monede) conturează imaginea uneia dintre cele mai prospere cetăți greco-romane din Pont. Atât cele 15 volume monografice apărute în ultimii 50 de ani, cât și nenumăratele studii publicate în reviste și volume de prestigiu, oferă mărturie în acest sens. Toate acestea au făcut ca Histria să fie considerată șantier-pilot în studiul Antichității din zona Mării Negre și totodată un important șantier-școală pentru arheologia românească clasică.

          Problematica generală și obiectivele majore ale cercetării arheologice de la Histria se reflectă direct în cele nouă  sectoare de lucru active în ultima perioadă:

          Zona sacră: precizarea stratigrafiei generale a sectorului și identificarea de noi monumente de cult grecești;

          Sector X: cercetarea unei insulae din perioada elenistică;

          Basilica „Pârvan”: precizarea cronologiei, cercetarea monumentelor grecești și a diverselor faze ale zidurilor de incintă;

          Poarta Mare – Turnul Mare: obținerea de date privind perioada romană timpurie și identificarea complexelor din epoca greacă și elenistică;

          Basilica extra muros: precizarea cronologiei, cercetarea stratigrafiei epocii romane timpurii;

          Basilica cu criptă, numită și Basilica „Florescu”: precizarea cronologiei;

          Sectorul Sud: identificarea unei posibile instalații portuare, la vest de Turnul K, obținerea de noi date privind zidul de incintă roman timpuriu și cercetarea unui impozant edificiu din secolul III p.Chr.;

          Sectorul Acropolă Centru Sud: cercetarea și stabilirea cronologiei unei insulae din orașul roman târziu;

          Sectorul  „Metaxa”: reluarea cercetărilor în cartierul de nord al cetății romane târzii;

          Sectorul Roman Timpuriu Sud: redefinirea stratigrafiei din zona zidului de incintă roman timpuriu.

Adresa: Piața Ovidiu nr. 12,

900745, Constanța.

Tel./Fax: +4 0241 618 763

E-mail: minaconstanta@gmail.com

date de contact

caută în site

Copyright © 2015 Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Hosted by