Cetatea Sacidava

 

 

 

 

 

                   Între localitățile Rasova și Dunăreni, pe un deal înalt de pe malul drept al Dunării, în punctul Musait, s-au identificat urme de ziduri și s-au recuperat câteva inscripții. Cercetările arheologice au început în anul 1969 și au continuat, cu unele întreruperi,  până în 1980. În ultimii trei ani s-au făcut intervenții de mică amploare în fortificația de aici.

                  Numele de Sacidava este cunoscut din izvoarele literare antice și a fost confirmat de descoperirile epigrafice.

               În punctul Musait există o fortificație a limes-ului scythic, cu mai multe faze de dezvoltare, având o evoluție neîntreruptă de la începutul secolului al II-lea p.Chr. până în primul sfert al secolului al VII-lea p.Chr.

                  S-au identificat mai multe niveluri de distrugere prin incendiu, dar unele nu acoperă întreaga fortificație, ci numai părți din ea.

                   Un mare incendiu și o distrugere masivă sunt legate de secolul al III-lea, dar sudul fortificației nu a fost atins. S-a lansat ipoteza că atacurile gotice de la mijlocul acestui secol au fost cauza distrugerilor.

                  În secolul IV a avut loc o refacere a incintei pe latura vestică și o extindere a cetății spre sud prin ridicarea unei noi incinte.

                 Sacidava are acum un plan rectangular, cu laturile lungi de 125m, care închideau o suprafață de aproximativ 4ha. Zidurile aveau grosimea de cca 2m, iar turnurile sunt rectangulare.

              În fortificație și-au avut garnizoana în secolul al II-lea Cohors IV Gallorum și, probabil, din vremea lui Hadrian, Cohors I cilicum sagittariorum milliaria, iar mai târziu o vexillatio din legio II Herculia de la Troesmis (Iglița); ulterior, în secolele IV-V a campat aici o cuneus equitum scutariorum.

                  Sfârșitul secolului al IV-lea este legat de o nouă incendiere masivă.

                 Secolul al V-lea este o epocă de repetate reconstrucții, arheologic constatându-se straturi puternice de arsură și cenușă. Este vremea când pe teritoriul Scythiei au loc raiduri ale triburilor germanice și hunice.

                   Refacerea și înflorirea cetății de la începutul secolului al VI-lea sunt întrerupte de un mare incendiu, legat probabil de atacul kutrigur din anul 559. Nivelul următor al acestui secol, cu refacerile de pe latura sudică a incintei, este datat în a doua jumătate a secolului VI.

               Ultima etapă de viețuire între zidurile Sacidavei se desfășoară între anii 602-620.

              Chiar după dezafectarea incintei se constată o locuire sporadică de tip romano-bizantin, care dispare prin părăsirea acestor locuri de către ultimii locuitori.

 

BIBLIOGRAFIE:

C. Scorpan, Limes Scythiae, BAR International Series 88, Oxford, 1980.

M. Zahariade, Moesia Secunda, Scythia și Notitia Dignitatum, București, 1988.

C. Scorpan, La continuité de la population et des traditions gètes dans les conditions de la romanisation de la Scythie Mineure, in Pontica 6, 1973, p. 137-151.

C. Scorpan, Ceramica romano-bizantină de la Sacidava, in Pontica 8, 1975, p. 263-313.

C. Scorpan, Stele funerare inedite de la Sacidava, in Pontica10, 1977, p. 159-178.

 

 

 material extras din proiectul MEDIUL DE VIZUALIZARE INTERACTIVĂ A PATRIMONIULUI CULTURAL ROMAN ANTIC PENTRU ZONA TRANSFRONTALIERĂ BULGARIA ŞI ROMÂNIA - (ARHIVĂ)

CODE 15.2.1.038

INTERREG V – A ROMANIA - BULGARIA

Adresa: Piața Ovidiu nr. 12,

900745, Constanța.

Tel./Fax: +4 0241 618 763

E-mail: minaconstanta@gmail.com

date de contact

caută în site

Copyright © 2015 Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Hosted by